When a woman loves a man

Pe 21 Iulie 2009 am aniversat doi ani de casnicie, sau mai bine zis Nunta de Bumbac. A fost oarecum amuzant, pentru ca Mihai se zapacise si ma felicitase de pe 20 dimineata, iar pe 21 nu ne-a felicitat nimeni, in afara de Codruta si Valeriu, carora le multumim. Pe 22 ne-a mai felicitat nasa de cununie, pe principiul ca mai bine mai tarziu decat niciodata.

Am inceput ziua devreme, de la 05:30 dimineata, ca o furnicuta. Dupa ce am potolit copilul de foame (de fapt Mihai a alaptat, eu doar am produs materia prima), m-am dus la mama acasa sa scot catelul la plimbare, am mers amandoi cu Ilinca la medic, si toate astea pana la ora 09 dimineata, am zis ca voi avea o zi plina; si chiar asa a fost. Am incercat sa dorm putin; chiar am reusit vreo 30 de minute, pana a hotarat Ilinca...mami...gata.

Ma pregatisem temeinic cu un album cu poze de familie, incepand din 2007 cu excursia la Arieseni, pana in zilele noastre, cu Ilinca. Cum Mihai nu are simtul observatiei, si albumul a zacut o saptamana pe cutia cu piese pt bicla, nu exista nici un pericol sa fiu descoperita. I l-am aratat de 20 seara; stiam ca pe 21 dimineata nu vom avea timp. A fost frumos ca dimineata, in masina, cand mergeam cu Ilinca la medic, ne-am felicitat si am inceput sa radem amandoi, intre 2 plansete ale copilului si doua curbe la dreapta.

Cum nu aveam sa petrecem ca anul trecut numai noi doi, am hotarat sa pregatesc o surpriza dulce...asta daca avea de gand sa ma lase pitica...nu prea a vrut ea initial, dar nici eu nu m-am lasat mai prejos. Recunosc ca atunci cand pregateam blatul pt tort eram acompaniata...insa nu a durat mult...tati iarta-ma, dar trebuia sa bag aluatul in cuptor. Nu a avut nimeni de suferit...sincer. Apoi a urmat pregatirea cremei la baie de abur...nu e preferata mea, dar nu aveam incotro...trebuia sa pregatesc un "tort fistichiu".

Pe la 15:30 a sunat cineva la interfon...un curier...avea ceva de livrat pt mine...tati e rasuflata deja, la anul va trebui sa te gandesti la altceva. Dupa vreo 10 min de cand a sunat interfonul, a aparut si curierul cu un cos frumos de flori si un mesaj de la sotul meu, care-mi zicea ca vrea sa traiasca 106 ani, ca sa sarbatorim si Nunta de Diamant...indirect asta era mesajul...vreti sa stiti chiar tot!? ;)

Seara a urmat plimbarea clasica cu Ilinca, baita, alaptatul si apoi somnicul. Noi ne-am delectat cu niste ardei umpluti, file de porc cu morcovi glasati, tort si pepene. Am adormit si noi la fel de repede ca Ilinca...eram franti amandoi.

Pentru la anul...imi doresc sa fim 3 si 1/2.

Dragul meu, te iubim; eu imi doresc macar sa prindem Nunta de Rubin, nu de alta dar la aia de Diamant ma astept sa primesc cadou un diamant pe masura.