Se afișează postările cu eticheta carte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carte. Afișați toate postările

duminică, 30 octombrie 2011

Tuareg de Alberto Vazquez- Figueroa

Tuareg a fost prima carte de Alberto Vazquez- Figueroa pe care am citit-o. Au mai urmat Ochii tuaregului- continuarea de la Tuareg, si Pamant virgin. Mai sunt insa si altele pe care nu am apucat sa le citesc inca.
Povestea m-a impresionat prin duritatea ei dar si prin frumusetea sufletului unui tuareg si a ceea ce este dispus sa faca pentru a nu se abate de la conduita poporului sau. Cartea am citit-o pe nerasuflate, iar finalul m-a uimit la fel de tare ca si povestea in sine- pana unde poate sa mearga cineva hotarat si care stie exact ce are de facut pentru a-si indeplini sarcina...trist.

Lectura placuta!

marți, 25 octombrie 2011

Suma zilelor de Isabel Allende

Nu stiu daca mai este nevoie sa zic ca o iubesc pe Allende si ca i-am citit toate cartile publicate in Romania pana acum. Suma zilelor este ultima si prezinta viata scriitoarei dupa maortea Paulei, fiica ei. Cred ca cel mai mult imi place la Allende puterea cu care isi prezinta viata si familia, sau cel putin impresia pe care mi-o lasa ca totul este foarte real- asa imi place sa cred.
Si dupa maortea Paulei, Allende este pusa la multe incercari, insa ca intotdeauna, are suportul familiei si a prietenilor si reuseste sa treaca mai departe.
Va recomand tuturor sa o cititi pe Allende, este minunata. 

Lectura placuta!


joi, 20 octombrie 2011

Zece negri mititei de Aghata Christie

Cand eram in scoala generala, am citit multe carti de Aghata Christie, insa cu timpul am renuntat...nu stiu nici acum de ce anume. Cand am vazut Zece negri mititei am decis sa reiau pasiunea pentru romane politiste. 
Cartea nu cred ca se mai gaseste de cumparat in librarii, eu cel putin nu am gasit-o, insa mi-a placut tare mult si cred ca este genul de carte pe care sa o pastrezi pentru suflet. Povestea incepe cu poezia Zece negri mititei, de Frank Green, si urmeaza intocmai firul poeziei.  

Zece negri mititei
Au cinat sub lună nouă,
Unul însă s-a înecat
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei
Au stat noaptea după trei
Unul s-a-ntrecut cu somnul
Şi-au rămas doar opt din ei.

Opt negri mititei
Trec prin Devon într-o noapte,
Unul zice: „Eu rămân!”
Şi-au rămas doar şapte.

Şapte negri mititei
Despicau surcele groase,
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase

Şase negri mititei
Se jucau cu-n stup netoţii,
O albină înţeapă unul
Şi-au rămas doar cinci cu toţi.

Cinci negri mititei
Vor să ajungă magistraţi,
Unul şi-a îndeplinit dorinţa
Şi-au rămas doar patru fraţi.

Patru negri au plecat
Hăt pe mare mititeii,
Unul a picat în plasă
Şi-au rămas doar trei.

Trei negri mititei
Zic: „La zoo e de noi!”
Pe unul îl strânse un urs în braţe
Şi-au rămas doar doi.

Doi negri mititei
Se uscau la soare un pic,
Unul s-a prăjit de tot
Şi-a rămas un negru mic.

Un negru mititel
Rămas singur, singurel,
Cu un ştreang s-a spânzurat
Şi n-a mai rămas nici el. 


Lectura placuta!

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Sotia presedintelui de Curtis Sittenfeld

Sotia presedintelui este un roman de fictiune, insa cu documentare in viata reala a lui Barbara Bush- dupa ce am citit cartea am fost curioasa sa aflu despre ce Prima Doamna a Americii este vorba si daca este o relatare reala a faptelor. Povestea foloseste cateva evenimente cheie din biografia lui Barbara Bush, dar nu este un roman biografic in nici un caz.
Este o lectura placuta si usoara, gen colectia Chic de la Polirom, insa m-a amuzat sa imi imaginez ca Prima Doamna a Americii a trait la un momendat povestea din Alice Blackwell. Totusi, nu este usor pentru Alice B. sa fii sotia presedintelui si sa traiasca intr-o alta lume.

 
Lectura placuta!

marți, 11 octombrie 2011

Planeta maimutelor de Pierre Boulle

O poveste foarte frumoasa despre degradarea inteligentei oamenilor si intelepciunea maimutelor. In Planeta maimutelor, rolurile de medic si cobai in cadrul laboratorului de cercetare este inversat. Ce simte un om inchis intr-o cusca si examinat de un doctor maimuta- umilinta sau mila?
Povestea este cu atat mai interesanta atunci cand omul ajunge aliatul maimutelor si lupta alaturi de ele pentru o cauza nobila...pentru o maimuta.
Finalul este interesant si usor previzibil. Cu toate acestea, m-am bucurat din plin de carte si regret ca nu o am in biblioteca- a fost imprumutata. 
Cartea a fost ecranizata in 1968- Planet of the Apes. Nu am vazut inca filmul, insa are rating bun.

Lectura placuta!

joi, 6 octombrie 2011

Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea

Eu o indragesc foarte tare pe Oana Pellea si incerc sa o vad jucand la teatru, in filme, si-mi place. Incerc sa nu judec piesele in care joaca, ci sa le iau ca atare si sa o admir in continuare.
Asa ca am decis sa citesc Jurnal 2003-2009 si am cunoscut o alta Oana Pellea decat cea pe care mi-am imaginat-o eu. M-am bucurat de realizarile ei si am ramas surpinsa de loialitatea si de tristetea ei. O vedeam ca o femeie puternica- si poate ca, chiar prin ceea ce spune in carte este puternica, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de singura si atat de dedicata parintilor ei cat si meseriei de actor.
O stimez in continuare, poate chiar mai mult. Daca macar o data v-ati intrebat cum este Oana Pellea in viata de dincolo de scena, cititi-i jurnalul...este socant de real.

Lectura placuta!

duminică, 2 octombrie 2011

Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singuratate este genul de carte pe care vrei sa o citesti inca o data dupa ce ai ajuns la final. Mi-a placut foarte mult, si imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme pe Marquez. Am vazut "Dragoste in vremea holerei", si mi-a placut iarasi mult. Povestea se invarte in jurul unei familii simple de la tara, dar experientele pe care le traiesc si felul in care sunt ele redate, m-au cucerit inca din primele pagini. Mare atentie insa la numele personajelor, la un moment dat eu am pierdut sirul, pentru ca numele se repeta sau se modifica foarte putin. De ajutor ar fi ca inca de la inceput sa faceti o schita a personajelor si a relatiilor intre ele. In rest, cartea este superba. Ve-o recomand cu mare caldura. Eu una de-abia astept sa decsopar si celelalte romane ale lui Marquez.
 Lectura placuta!

joi, 4 august 2011

Padurea norvegiana de Haruki Murakami

Imi doream sa citesc Padurea norvegiana de cativa ani. Vorbind intr-o zi cu o colega la work despre carti si autori celebrii, i-am  spus dorinta mea, si am fost tare bucuroasa cand s-a oferit sa-mi imprumute cartea. Auzisem ca este cel mai bun roman de dragoste din toate timpurile, si cel putin asta m-a facut cuiroasa.
Asa ca m-am pus pe citit si nu-mi pare rau. Povestea de dragoste este foarte frumoasa, nu stiu daca cea mai frumoasa scrisa pana acum (personal Ispasire a lui McEwan m-a impresionat mai mult). Este o poveste un pic ciudata, de multe ori de-a lungul lecturii m-am intrebat de ce personajul nu alege ce face mai departe, si se complace in situatia creata. Dar cred ca pana la urma aceste intrebari si asteptari m-au facut sa citesc cu placere pana la final.

Lectura placuta!

luni, 25 iulie 2011

Gradina de ciment de Ian McEwan

McEwan m-a cucerit prima data in Ispasire. Mai citisem si Amsteram si Plaja Chesil, dar nu m-au impresionat foarte tare. Gradina de ciment mi-a placut insa tare mult. Este povestea unui baietel neinteles de familia lui si care sfarseste prin a dori sa isi mangaie  erotic sora si ca aceasta sa-i impartaseasca dorinta, dupa ce isi ingroapa mama in pivnita in ciment. Povestirea este foarte tensionata si dura, insa prezinta realitatea la care este supus copilul nevoit sa infrunte decesul parintilor si viata mizera de dupa.

Lectura placuta!

joi, 21 iulie 2011

Mangaieri straine de Ian McEwan

Am continuat seria McEwan cu Mangaieri straine. Cartea m-a socat, atat pe parcursul povestirii, cat mai ales la final. M-au impresionat detaliile, tonul dur al povestirii, suspansul care tine de la inceput pana la sfarsit, povestea in totalitatea ei. 
Povestea lui Colin si a lui Mary poate fi povestea oricarui cuplu plecat in vacanta si care in incercarea de a se redescoperi, ia parte la fanteziile erotice si violente ale unui necunoscut.

Lectura placuta!

luni, 18 iulie 2011

Imparateasa Orhidee de Anchee Min

Recunosc ca am cumparat Imparateasa Orhidee pentru ca m-a atras titlul, nu stiam despre ce este vorba. Insa m-a captivat inca de la inceput. Cartea este despre o viitoarea imparateasa a Chinei, iar povestea incepe inca de cand era copil. Detaliile m-au fascinat, cat si povestea in sine. Cand ma gandesc la palatele imperiale si la viata de dincolo de zidurile acestora, ma gandesc numai la lucruri frumoase, nu la intrigi si dusmanii, lupte intre sotiile regelui si altele asemenea. M-a amuzat sa aflu ca imparateasa mergea la toaleta cu slujitoarele dupa ea, care trebuiau sa curete rahatul imparatesc, ca eunucilor li se inapoi penisul inainte de moarte, pentru intregirea trupului, cat si cum isi alegea imparatul sotiile si ce relatie de "prietenie" aveau acestea. Finalul cartii este oarecum previzibil, insa partea interesanta este cum se ajunge acolo. Va recomand cartea cu mare caldura.
Lectura placuta!

sâmbătă, 5 februarie 2011

Povesti de dragoste la prima vedere de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu şi Ioana Pârvulescu

Povesti de dragoste la prima vedere am primit-o cadou de Sf. Andrei, are si dedicatie :) Am citit-o repede si m-a incantat. Este o colectie de povesti de dragoste, fiecare autor din cei cinci scriind cum vad ei dragostea.
Mi-a placut foarte mult si coperta, cred ca se potriveste perfect.

Lectura placuta!

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Gemenii de Mircea Cartarescu

Gemenii este a doua carte a lu' Cartarescu pe care o citesc si care mi-a placut foarte mult. Nu o sa ma apuc sa povestesc ce am inteles eu din aceasta poveste, pentru ca am gasit multe exprimari pe net, si nu vreau sa intru in aceasta discutie nesfarsita.
Povestea este destul de scurta, parca nici nu ai timp sa o asimilezi bine, ca s-a si terminat. Este povestea lui Andrei si a Ginei, si a drumului lor catre maturizare. Nu stiu daca cartea este mai mult despre Andrei sau mai mult despre Gina, pentru ca ei sunt intrepatunsi, transpusi oarecum unul in trupul celuilalt. 
Inceputul cartii este izbitor de detaliat si de socant. La fel si finalul. O recomand din suflet, este o carte buna, desi poate prea filosofica pentru unii.

Lectura placuta!

marți, 30 noiembrie 2010

Copilul lui Noe de Eric Schmitt

Schmitt m-a atras imediat ce am vazut la teatru "Oscar si Tanti Roz" (din pacate povestea din urma nu am gasit-o in librarii, desi mi-am dorit-o). Copilul lui Noe se aseamana oarecum cu cealalta poveste prin prisma copilului neajutorat si coplesit de probleme si necazuri, care isi gaseste intr-un final salvarea, daca nu macar alinarea intr-un personaj mitic, Noe.
Lectura este scurta, usor de parcurs, dar te urmareste mult timp dupa aceea. Este vorba deste un baietel evreu care este prins in mrejele luptei pentru supravietuire. La finalul luptei va iesi el invingator? Va invit cu drag sa cititi povestea lui Joseph.

Lectura placuta!

joi, 25 noiembrie 2010

Doctor Jivago de Boris Pasternak

Boris Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1958. Cea mai cunoscuta si de valoare opera a sa este Doctor Jivago, o poveste cutremuratoare a Rusiei la inceput de secol XX. 
Se remarca un tanar doctor casatorit cu femeia care ii impartaseste dragostea, dar care ii va schimba viata. Toate deciziile Doctorului Jivago sunt luate cu gandul si dorul de familie, si marcate oarecum de intalnirile intamplatoare cu femeia iubita. 
Povestea mi-a placut foarte mult, desi este lunga si foarte incurcata: in primul rand am avut mari dificultati sa retin numele protagonistilor, mai ales ca se popula fiecare pagina de diminutive si "porecle" (gen Dr Jivago este Iuri, Andreeevici, Iuriciko etc) care m-au derutat total; apoi actiunea se succede in planuri care initial nu au legatura unele cu celalalte, dar pe parcurs se intrepatund, si daca nu le-am inteles de la inceput, nu am putut face legatura cu ele (asta m-a derutat mult si a trebuit sa revin la paginile de la inceputul cartii). Finalul m-a luat pe nepregatite, pentru ca il asteptam in alt moment al povestii.
Romanul a fost ecranizat de mai multe ori, cea mai reusita fiind cea din 1965 cu David Lean, Omar Sharif si Julie Christie.
Va recomand cartea cu marte drag, atentie insa, nu lungiti lectura, pentru ca veti uita amanunte importante (eu eram cat pe ce sa renunt la carte, pentru ca ma incurcasem rau). 

Lectura placuta!

joi, 9 septembrie 2010

Zbor peste Long Island

Zbor peste Long Island mi-a facut cu ochiul in timp ca ma plimbam prin librariile virtuale de pe la noi. Este o carte usoara, gen de concediu, insa nu prea m-a prins.Are o actiune nu foarte incurcata, desi cam trista, insa care nu stii ce iti rezerva pe pagina urmatoare. Este prezentata familia oarecum tipic americana, cu problemele si frustrarile ei, relatiile dintre tata si copiii sai. Are destule pasaje in care autorul se "pierde" in descrieri si amanunte carora nu le vad rostul, sau care pur si simplu m-au plicstist. Dupa cum am mai spus, nu a fost chiar o carte pe gustul meu, dar nici nu-mi pare foarte rau ca i-am acordat timp.

marți, 27 iulie 2010

Vanatorii de zmeie

Vanatorii de zmeie din pacate nu se mai gaseste in librarii, a fost publicata de Editura Niculescu acum cativa ani, si s-a epuizat stocul. Insa este o carte pe care fiecare dintre noi ar trebui macar sa o citeasca, daca nu sa o lase mostenire. Are prefata de Allende, asa ca m-am gandit inca de la inceput ca este o carte buna.
K. Hosseini relateaza o poveste minunata de dragoste intre un tata si fiu, intre doi prieteni. Este o poveste trista, care prezinta viata reala si cruda in cara traiesc cei din Afganistan si persecutiile la care sunt supusi.
Am citit cartea plangand, pe nerasuflate, cu Ilinca jucandu-se pe langa mine si stand la mine in brate. Dupa ce am terminat-o, ma gandeam ca imi doream inca sa aflu ce s-a intamplat cu pustiul si cu zmeul sau.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Casa spiritelor

Casa spiritelor a lui Isabel Allende a fost prima carte citita din seria de autor, si cea care m-a determinat sa le citesc pe toate cele care au urmat. Ii multumesc Ancutei pentru recomandare, Allende este minunata.
Este relalata o poveste minunata de dragoste intre un barbat si o femeie, intre parinti si copii, un strop de magie intr-o lume mult prea reala. Cartile lui Allende se continua oarecum, insa pot fi intelese ca atare si citite individual. Casa spiritelor se leaga intr-un mod anume cu Eva Luna si Fiica norocului.
Am vazut si filmul cu acelasi nume, insa nu m-a impresionat deloc, chiar m-a dezamagit.
Va recomand cu caldura toate cartile lui Allende, sunt minunate fiecare in felul ei.

joi, 8 iulie 2010

Scrisori catre fiul meu

Scrisori catre fiul meu am citit-o ca pe un jurnal, ca pe niste amintiri din tinerete ale autorului, asterunte sub forma de scrisori catre fiul sau. Imi este foarte greu sa citesc o carte fara dialoguri, insa cea a lui Liiceanu "m-a prins" inca de la incupt, cu toate ca este o carte cu tente filozofice- nu este punctul meu forte.
Mi-a placut enorm felul in care vorbeste despre mama sa si despre vremea copilariei, seamana poate cu, copilaria unora dintre noi si m-a facut sa ma gandesc cu nostalgie la a mea. Autorul povesteste cum a vazut viata inainte si dupa un moment de cumpana din viata sa, si cum a gasit lumea de pe continentul American.
Ma tenteaza sa mai citesc si alte carti de acelasi autor, si ve-o recoamnd pe aceasta cu caldura; insa nu este o carte gen colectia "Chic", este un gen filosofic aparte.

miercuri, 26 mai 2010

Seria Dune

Dune de Frank Herbert este prima carte din seria Dune, care cuprinde 6 volume, in aceasta ordine: Dune, Mantuitorul Dunei, Copiii Dunei, Imparatul Zeu al Dunei, Ereticii Dunei, Canonicatul Dunei. Dune, prima carte din serie, a fost ecranizata prima oara in 1984, si este planificat un nou film cu acelasi nume pentru lansare in 2012. Prima carte este de departe cea mai buna din serie, insa nici urmatoarele nu sunt de lepadat. Sunt carti grele (la propriu si la figurat), insa daca iti place un pic lumea SF si ai imaginatie, iti va placea si actiunea din Dune.
Volumul Dune a primit premiul Nebula in 1965 si Premiul Hugo in 1966.
Pe langa povestirea in sine- SF, suspans, drama, dragoste, fiecare capitol din fiecare carte incepe cu un citat/ povata/ vorba de bine- mie mi-au placut tare mult si unele chiar m-au impresionat, ex "Cei ce nu pot sa-si aminteasca trecutul, sunt condamnati sa-l repete" si multe altele asemenea. Te indragostesti inca de la inceput de Paul Muadib si il cauti in fiecare carte, iar daca uiti, are grija autorul sa-ti aminteasca de el si de urmasii lui.
Lectura placuta...sunt mii de pagini.
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template