Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările

duminică, 8 iulie 2012

Vacanta la Venetia

Dupa o lunga pauza, am revenit din nou la scris.

La mijlocul lunii Iunie, am fost pentru 4 zile la Venetia. Foarte frumos orasul, insa destul de dificil cu bebe.
- inchipuiti-va toate podurile peste Grand Canal (si sunt cu zecile cel putin) sa le treceti cu copilul intr-o mana si cu carucioriul in alta. Ilinca poate merge singura pe jos destul de mult, dar pentru ca plecam dimineata de la hotel si ne intorceam seara, si Ilinca dormea la pranz, luam de fiecare data si caruciorul cu noi. Dupa o zi de urcat si coborat scarile cu carutul in brate, ma dureau mainile si spatele.
-  la nici unul din restaurantele/ terasele unde am mancat nu am vazut scaun pentru copii (nu ca noi am mai avea nevoie...). Iertati-mi inceputul carcotas, o sa ajung in curand si la partea frumoasa :)
- nu am vazut nicaieri meniu pentru copii (cred ca sunt rasfatata din Elvetia deja), iar daca vroiai risotto, trebuia sa comanzi 2 portii, numai una nu se putea.
- proseco costa 25-30 eur/ sticla :)
- gondola 100 eur/ 40 min sau 1h, nu mai stiu exact, iar dupa ora 19 era mai scump. Pentru cine doreste se poate aranja si o serenada in gonodla, sub lumina lunii
- parcarile de langa Venetia sunt foarte scumpe- am platit 30 eur/ zi in parcarea de langa Santa Lucia. Din cate am citit pe net, cel mai ieftin este in parcarea de la aeroport. Cu masina in venetia nu ai voie sa intri- nici macar nu prea ai unde sa ajungi :)
- transportul in comun sunt de fapt barcile- vaporetto- 7 eur/ pers pentru 40 min. Poti alege pentru un card de 1 zi ;a 20 eur si te poti plimba de cate ori vrei. Sunt destul de eficiente, insa foarte aglomerate, si toata lumea sta la intrare, sa faca poze (vaporetto in spate este gol, dar de fapt nu te poti urca in el). Desi in mod normal au program fix, nu mereu se respecta- noi am asteptat la Lido 40 de min sa vina vaporetto, si pana la urma am luat altul. In ghidurile turistice de obicei este promovata o plimbare cu vaporetto de-a lungul Grand Canal, si sunt prezentate cladirile ce le poti vedea de pe vapor. Practic, vaporul merge mult prea repede ca sa ai timp sa admiri arhitectura exterioara si sa cauti in ghid care cladire este aceea.
- este foarte usor sa te ratacesti in Venetia. Noi in prima seara am lasar harta deoparte si am ratacit prin oras :) este mult mai relaxant decat cu harta in brate. oricum fara harta sunteti pierduti.
- preturile sunt foarte mari in Piata San Marco. Daca intrati pe strazile laturalnice, gasiti aceleasi lucruri la preturi mult mai mici.
- daca mergeti cu avionul, aeroportul este foarte departe de Venetia, si puteti ajunge doar cu barca- este un transport special, iar apoi in venetia carati singurei bagajele pana la hotel
- water taxi- incepand de la 70 eur
- merita sa va cumparati un Venice card pentru muzee- un bilet la muzeu costa cca 10-18 eur/ pers, inclusiv bisericile. Iar cardul era 20 eur/ persoana.
- in toata Venetia este foarte frumos sa va plimbati pe stradutele inguste cat si de-a lungul Grand Canal.
- impresia pe care mi-a lasat-o Venetia a fost de un altfel de Lipscani- mizerie, gunoaie, miros urat.
Si acum, sa detaliem :)

Pe drum:
Noi ne-am dus cu masina: din Zurich pana in venetia am facut cam 5h 30. Am ales sa mergem cu masina, pentru ca asa ne-a fost mai comod si mai ieftin, si aveam in plan ca la intoarcere sa vedem si Verona.
Pasajul Gottard (care leaga Elvetia de Italia) poate fi destul de aglomerat, ceea ce noi nu am stiut :) daca treceti pe aclo, mai bine verificati conditiile de trafic. De asemenea taxele de autostrada din Italia sunt destul de mari- cca 40 eur dus- intors. Poti plati cash sau cu cardul- partea fun este ca la plata cash este coada mare, iar la plata cu cardul nu este nimeni :) Benzina era mai ieftina in Elvetia decat in Italia :)

Cazare:
Ne-am hotarat destul de tarziu ca vrem sa mergem in venetia, si dupa cautari intense nu am ramas cu multe optiuni. Insa daca cautati din timp, gasiti hoteluri foarte dragute in venetia sau Lido la preturi cca 80-100 eur/ camera. Noi am ales un hotel pe continet, in Mestre- cca 10 min de mers cu masina pana in Venetia, la 80 eur/ camera, si 6 eur/ pers micul dejun. Hotelul Antica Villa Graziella este destul de mic, insa pentru noi a fost suficient. Era foarte curat, si personalul foarte amabil.icul dejun era de tip continental, singura bila neagra- baia era foarte mica.

Zona San Marco
- piata San Marco- mare, frumoasa, aglomerata si scumpa :) Este plima de porumbei, pe care nu ai voie sa ii hranesti, restaurante cochete, muzica live si foarte multa lume.
- Basilica San Marco- personal nu am vazut-o, este trecuta in ghid ca una din principalele atractii
- Palatul Dogilor- foarte mare si frumos, iar nu este child friendly (nu exista lifturi, nu ai unde sa lasi carucioul intr-un loc pazit, iar Ilinca dormea cand l-am vizitat :) ). Este o coada imensa in timpul zilei cu cei care asteapta sa viziteze palatul, noi ne-am dus seara in jur de ora 5, si nu era nimeni :)
- Campanile- nu am fost, coada foarte mare in timpul zilei. Te poti urca in turn si admira orasul.
- Portul san Marco- foarte mare, principalul punct de legatura cu insulele din apropiere
- Harry's Bar- nu am ajuns, dar era pe lista

Zona San Polo
- piata de peste de langa Rialto
- Podul Rialto- frumos dar foarte aglomerat
- Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari- draguta, noi am vazut-o chiar inainte de asfintit, si doarele se reflecta foarte frumos in vitraliile din turn
- Scuola Grandi di San Rocco- frumos atat scoala cat si biserica

Zona Castelo
- Ponte della Paglia and Bridge of Sighs- pod langa Grand canal

Zona Dorsoduro
- Academia- mult prea religioasa pentru mine, insa destul de dragut. destul de scump biletul de intrare, cat si audio guide-ul
- Peggy Guggenheim Collection- mie mi-a placut cel mau mult. Un colectionar excentric, care expune de prin lume adunate. In magazin aveau si o carte despre Brancusi. Pontonul vilei ofera o priveliste frumoasa asupra Grand Canal 

Zona Cannaregio
- nu am vizitat nimic, ne-am plimbat insa pe traseul indicat de ghid

Insula Murano
- aici au fost mutati toti sticlarii din Venetia, pentru a nu da foc orasului.
- insula foarte micuta si draguta, similara cu Venetia insa mai putin comerciala
- o multime de magazine si ateliere de sticla
- dac vreti margele din sticla Murano- 40-100 eur, daca mai vreti si bratara sau cercei mai puneti extra money
- Muzeul Murano- foarte dragut
- mai vroiam sa mai ajungem si pe Insula Burano, insa nu am mai avut timp


Insula Lido
- draguta insa foarte comercial
- plaja si mare
- atat pe Murano cat si pe Lido se poate ajunge din Venetia, insa exista vapoare care asigura legatura si intre diverse insule
- Lido poate fi de asemenea folosita pentru cazare, are niste hoteluri foarte dragute pe partea cu vedere spre Venezia

Restaurante
- in primele zile am mancat unde am gasit, insa nu pot zice ca mancarea m-a imprsionat. Sau poate ca am avut asteptari prea mari...
- ne-a placut insa Restaurant S Stefano, din Piazza S Stefano si mai ales Restaurant San Marco Ai assassini- nu este intr-o zona comerciala, trebuie sa il cauti, ins amancarea a fost foarte buna si acceptabila ca pret
- in medie o portie d epaste costa 15-20 eur si pizza cam tot la fel, un desert 7-10 eur, apa nu mai stiu, vinul 7-10 eur/ 500 ml, inghetata 1.5-3 eur/ cupa- depinde de zona unde erai

Magazine
- sunt multe magazine de-a lungul stradutelor inguste din venetia
- gasesti atat produse traditionale culinare, cat si branduri renumite de haine sau accesorii
- noua cel mai mult ne-a placut magazinul unei doamne croitorese care facea pe loc (dura 1-2 min) la masina de cusut produse personalizate- noi i-am luat un sort Ilincai

Overall mi-a placut, cu toata mizeria si aglomeratia, cred totusi ca merita vazut. Insa este over-rated, atat la cazare cat si mancarea. Poate ca nu am ales noi bine restaurantele, insa cu un copil dupa tine, la ora 12 nu mai cauti ceva anume, si unde gasesti cel mai repede, iar planul, uita de el daca ai avut asa ceva, dar esti cu copilul cu tine. Noi am reusit sa vedem marte parte din ce ne-am propus. Pentru Venetia si insulele din apropiere 2 zile si jumatate pline sunt mai mult decat suficiente. Din pacate la Verona nu am mai ajuns, Ilinca a facut febra in ultima zi, asa ca ne-am grabit spre casa.

Enjoy Venice!

vineri, 15 iulie 2011

Spre Zurich- preview

Dupa o pauza de cateva luni, am reusit sa mai gasesc putin timp sa scriu din nou. Sa nu credeti ca am stat degeaba in tot acest timp...deloc. M-am intors la work, Ilinca a mers la gradi, s-a imbolnavit, am revenit acasa, am schimbat jobul, s-a pensionat mama, si acum ne pregatim sa ne mutam la Zurich. Am depasit momentul cautarii apartamentului perfect, acum alegem mobila si incheiem asigurari :)
Ne-am hotarat sa incercam sa plecam afara din tara si sa locuim in alta parte pentru moment. Am decis asta cam pe la inceputul anului 2011. Totul s-a intamplat foarte incet, si de-abia din 1 Iulie Mihai s-a muta in noul nostru apartament din Stafa, langa Zurich.
Doar Mihai a primit o oferta de munca in Zurich, eu nu am reusit sa obtin nici macar un interviu, insa dupa ce voi obtine permisul de munca, voi relua cautarile (initial mi s-a spus ca nu am nici o sansa sa obtin un job in Elvetia pentru simplul fapt ca sunt Romanca- foarte demoralizant). Asa ca la sfarsitul lui Mai, Mihai a plecat la Zurich, urmand ca eu si Ilinca sa plecam dupa ce va gasi un apartament mai mare. Initial si-a gasit un short term rent, intr-un apartament foarte dragut din Pfaffikon, timp in care cauta o locuinta permananenta (in Elvetia contractele de inchiriere se fac pe cel putin 1 an). Apartamentul din Stafa este superb, are 4 camere imense, vedere la lac, bucataria echipata high tech, si este intr-o zona foarte linistita. In spatele blocului este un mic helesteu cu pesti aurii, iar in fata un loc de joaca pentru copii. Cand am ales dormitorul Ilincai, balta cu pesti a fost decisiva :)
In aproximativ 5 min de mers pe jos ajungi in padurea din spatle blocului, unde poti admira orasul de sus (padurea este amplasata pe un mic deal) si te poti "incarca" cu natura stand pe o banca langa o cascada, mancand zmeura si fragute sau pur si simplu ascultand pasarelele cum ciripesc.
In weekendul 25-26 iunie, am fost si eu sa vad locul. Am ramas foarte placut impresionata de tot ce am vazut. Cu siguranta au si lucruri rele, ca de exemplu faptul ca sunt foarte rigizi si au o parerea proasta in general despre Romania, dar cred ca m-as putea obisnui usor cu:
  • laptele din magazin cu gust de lapte de vaca de la tara
  • sistemul de reciclare foarte bine pus la punct
  • pajisti verzi si intinse pe care ai voie sa te asezi
  • lacuri si barcute cu panze
  • linistea din provincie si casutele minunate
  • corectitudinea oamenilor
  • chocolaterii la tot pasul
  • varietatea de produse bio disponibila in toate magazinele, si la preturi acceptabile
  • stradute de shopping sau restaurante
  • aspectul antic al orasului si aglomeratia din centrul vechi
  • trenul care ajunge la ora fixa, fara intarzieri si care face legatura cu orice loc greu accesibil
  • biroul de obiecte pierdute, unde daca ai pierdut ceva (ca de aceea se numeste asa) ii contactezi si in cele mai multe cazuri gasesti la ei ce ai pierdut
  • mersul pe bicicleta ca mijloc de transport, si multe altele.
Oricum am revenit in tara foarte entuziasta si fericita, pana am ajuns in Aeroportul Otopeni, si am mers la biroul de informatii sa intreb unde are statia lina RATB express 783, care ajungea in centrul Bucurestiului. Raspunsul a fost: incercati afara in parcare. Nu exista panouri in aeroport care sa te ghideze catre statia cu pricina; intr-un final am gasit-o. Langa statie este amplasata si o ghereta de bilete, unde o doamna imi tot explica ca nu pot cumpara un singur bilet, trebuie sa achit contravaloarea cardului magnetic (3.5 ron) cat si pretul a doua calatorii (7 ron amandoua). Dar eu nu am nevoie decat de o singura calatorie...solutia propusa de dumneai era sa dau cartela ulterior altcuiva. Nu ne-am inteles, si am sfarsit cu plasticul in geanta. Autobuzul cu pricina avea gps si ne anunta la fiecare statie cate minute mai are pana in centru. La un moment dat se blocase la 14 min pana la Unirii, pentru ca era foarte aglomerat pe DN1 si statea mai mult decat sa mearga. Situatia m-a facut sa ma amuz, pentru ca in Elvetia ajungeam la aeroport cu 2 trenuri, si veneau unul dupa celalalt, nu trebuia sa astept leagtura care ajungea la aeroport, ma astepta ea pe mine, si nici nu era aer conditionat in autobuz, desi afara era un numar de grade dublu fata de Zurich (38 fata de 20).

Acum impachetam si ne pregatim de plecare. Pe 23 Iulie avem avionul ce ne va duce spre o mare aventura, o noua casa si speram noi, un alt stil de viata. Ilinca este foarte incantata si ma ajuta (in felul ei stangaci) sa impachetez, sau mai bine zis sa nu mai stiu unde ce am pus.
Sa ne tineti pumnii stransi.
Va pupam cu drag, si voi reveni cu noi vesti, cat si cu un nou blog despre viata din Zurich.

marți, 23 noiembrie 2010

Gratar de Noiembrie

Cu totii ne-am bucurat in prima jumatate a lunii Noiembrie de vremea frumoasa si calduroasa, de parca nici nu ne pregateam de zapada. Si uite asa am scos din fundul sifonierului bluzele cu maneca scurta si jachetele vaporoase de vara. Si cum tot era vreme frumoasa si insorita si buget de austeritate, am hotarat (cu greu) sa mergem la un gratar in Parcul Vacaresti (era cea mai apropiata locatie accesibila usor si repede) impreuna cu niste preieteni. Asa ca Sambata, 13 Noiembrie, cand am iesit in parc cu Ilinca am prospectat terenul nitel: afara in jur de 20 grade (se anuntau pentru a doua zi si mai multe), gratar aveai voie sa faci (aveam eu o idee cum ca nu te lasa decat vara :) ) si chiar erau 2 gratare (din 25-30 nu stiu cate sunt exact) fumegand si mirosul de friptura ne ametea deja burtile goale si obosite dupa dat in toate leaganele posibile si alergat prin tot parcul.
Duminica, dupa micul dejun si facut bagaje (de fapt noi un rucsac cu vesela, prosoape si altele necesare si Ilinca alt rucsac cu diverse- in care am uitat sa bag jucarii...ups), ne-am dus la o scurta sesiune de shopping: ceafa de porc, copane de pui dezosate si legume pentru salata. Am ajuns in parc la locul cu gratare in jur de 11:30 si am avut de unde alege si gratar si masa (de fapt este o buturuga mare si groasa cu altele mici pe langa ea, drept scaune). Mai erau deja altii ca si noi pe acolo, chiar o familie langa noi la ora 12 deja manca (si cum Ilinca se holba in gurile ei, a primit o copanel pe care l-a mancat partial cu mare pofta). In jurul orei 13 toate gratarele erau ocupate, fum era din plin, mese ocupate in totalitate, si toata pajistea dimprejur plina de oameni, copii, catei.Gratarele nu au grilajul de metal pe care asezi carnea pe el, ci il primesti de la ghiseu de langa zona cu pricina, pe baza cartii de identitate. Mihai era gata gata sa se duca acasa sa ia grilajul de la gratarul nostru, pentru ca nu este afisata nicaieri informatia.
Dupa ce am terminat si noi gratarul si ne-am asezat la masa, evident ca Ilinca nu a vrut sa manance de la noi, si cum nu luasem mancare de acasa pentru ea; am presupus ca va manca carne si ca ne intoarcem oricum repede acasa) a stat nemancata (ziceam noi, dar ea mititica a mancat si jumatate de banana, si alta bucata de copan de la alta familie, si un pic de briosa...si uite asa la 15:30 Ilinca plangea de oboseala.
Cand ne-am apucat sa strangem deja ne-au atacat randul 2: vreo 3 familii care venisera sa ne ia locul la masa, cat si gratarul; castigatorul nu a fost decat unul.
In final, a iesit totul bine. Este buna ideea de un gratar rapid in parc: scutesti drumul pana la padure, unde este si aglomerat si muzica de toate felurile peste tot. Aici nu a fost muzica deloc, insa aglomerat peste masura., si fumul zbura peste tot in jurul nostru. Poate la anul mai incercam o tura.

joi, 16 septembrie 2010

Vacanta in Thasos

As vrea sa spun inca de la bun inceput ca a fost o vacanta mult asteptata si binemeritata. Cum nu mai plecasem in concediu inca din primele luni de sarcina cu Ilinca, se simtea din plin nevoia de o escapada mai lunga. Am mai fost plecati cate un weekend mai lung ba la mare, ba la munte, dar vroiam si eu si Mihai sa nu ne mai gandim la saptamana ce vine si la zilele de work.
Virtual, la inceputul lunii August, pana sa ajungem in Thasos, am fost in 3 locuri: Hurghada, Interlaken, Venetia si Lacul Garda, si apoi Thasos. Sa va explic acum si de ce. Pai niste preieteni (tot cu bebe si ei) se hotarasera sa plece in Hurghada, si din alte circumstante ce nu pot fi mentionate aici, am decis si noi ca avem nevoie de o vacanta, asa ca de ce sa nu plecam cu ei. Super, mergem in Hurghada, hai sa cautam cazare; asa ca si eu si Alina (cei cu care trebuia sa mergem) ne punem pe cautat hoteluri, review-uri si tot ce trebuie pentru o vacanta reusita, sunam la agentii; pana la urma ne hotaram la Hilton, all inclusive, aprox 1300 eur/ cuplu. Din pacate nu ne-am potrivit la perioada in care putea fiecare din noi sa mearga (cu totii vroiam sa plecam fara bebei) si cum noi ne-am gandit ca este putin cam scump pentru bugetul nostru, am renuntat. Pana la urma ei au ajuns la turci, in Antalya.
Cum tot eram in febra concediului si inca ardea in noi dorinta de a evada fara Ilinca (Ilinca ar fi trebuit sa stea cu soacra, insa din motive logistice incurcate rau, am ajuns sa o luam cu noi la greci), ne-am hotarat sa mergem in alta parte, mai low budget (asa ziceam noi, dar orice combinatie faceam tot pe la 1500 eur ajungeam), si am ales Venetia si Lacul Garda (tot pe acolo prin zona, cel mai mare lac al Italiei)- la Interlaken am renuntat destul de usor pentru ca saream peste buget mult de tot. Asa ca pune-te iar pe cautat cazare, bilete de avion, inchiriat masina, review-uri si toata povestea de mai sus, si pana la urma am gasit tot ce ne doream, la preturi rezonabile, la doar un click distanta. Si nu stiu cum se face, chiar cand eram extrem de incantati si determinati sa facem rezervarile, mai vorbeste Mihai o data cu mama lui la telefon, si aflam ca de fapt ce am inteles noi era de fapt altceva, si ca sa vezi si sa nu crezi (asta ziceam eu), in noile conditii nu am mai fost dispusa sa o las pe Ilinca acasa, asa ca (spre disperarea lui Mihai) in orice concediu mergem (asta daca mai mergem), o luam si pe Ilinca cu noi. Si uite asa, vroiam sa mergem la Bulgari la mare, cu Ilinca dupa noi.
Si cum vorbeam eu zilele urmatoare (o sapatama a durat toata aceasta aventura virtuala, cu stat pana la 1 noaptea in fiecare zi si cautat distractii) cu Andreea la telefon si ma plangeam de suferintele mele, si ea imi povestea ca pleaca pe 6 Septembrie la greci, in Vourvour (sper ca am scris bine) si stau o saptamana acolo, si ca Andrei a reusit sa-si ia concediu, si deodata aud in telefon: dar de ce nu veniti si voi cu noi? Pai noi suntem cu Ilinca, cu bagaje, complicatii; vorbesc cu Mihai, zice ok, dar nu mergem pe continent, mergem intr-o insula (Thasos este cea mai aproape de noi), vorbesc si cu Andreea, se uita pe internet, agreed. Yupi, mergem in Grecia, dar sa nu credeti ca si aici a fost usor.
Timp de o saptamana am cautat cu Andreea cazare, sistemul la ei este sa trimiti mail cu perioada in care vrei si ce anume, si iti raspund inapoi daca au disponibil sau nu, si cat costa. Unii au raspuns repede, altii nu. Preturile variau, noi vroiam un studio si un apartament, cat mai aproape de plaja (insa mi-a zis cineva ca este foarte  mare galagie), in zona cu plaja de nisip, nu pietris din Skala Potamia (Golden Beach- cea mai mare plaja a lor). Ne hotaram pana la urma la Apartments Emotion, gasim la ei un studio la 35 eur/ noapte si un apartament la 50 eur (am negociat si ni l-a lasat la 45 eur), si confirmam ca le luam. Numai ca Afrodite (tipa de la Emotions), nu-mi mai raspundea la mail (in situatia in care eu vorbeam pe mail cu ea de 2-3 ori pe zi, dupa ce am confirmat ca vrem sa platim avansul, nu mi-a raspuns mai bine de 24h, dupa care imi trimite bomba). Intr-un final, imi scrie ca vrea avans 3 nopti, ceea ce era aproape 50% din valoarea intregului sezur. Eu am dat-o la intors, ca este prea mult, ca am vrea 2 nopti (ceea ce era 28%), ca nu ni s-a mai cerut atat de mult pana acum, la care Afrodite zice pas, am dat apartamentul si studioul, mai am doua apartamante, insa din 6 Septembrie (noi vorbisem pana atunci din data de 5). Plan B: urmatorii pe lista de preferinte era Apartments Pleiades, asezati nitel mai la nord de primii, si care cereau pentru 7 nopti de cazare 300 eur/ apartament (ei nu au studio). Cu cei de la Pleiades vorbise Andreea, insa cand le-a scris iar ca vrea sa faca rezervare, nu i-au mai raspuns la mail :) Pana la urma i-am sunat la telefon, nu stiu Engleza, stai sa vina cutarescu care stie, intr-un final ne-au confirmat ca au liber de pe 5 Septembrie 7 nopti, si ca vor avans 80 eur/ apartament (ceea ce era rezonabil, aprox 2 nopti de cazare). Vorbisem cu ei la telefon Sambata seara, si le-am zis ca platesc Luni dimineata prin Western, ca bancile erau inchise in weekend. Asa ca Luni (23 August) dimineata ma duc la banca sa fac transferul; numai ca la banca, surpriza: nu aveam buletinul la mine (Ilinca are un prost obicei de-mi umbla in portofel si a scoate tot ce este in el si le imprastie prin casa- odata bagase buletinul meu sub plinta de la parchet, de eram pe punctul sa-mi fac altul ca nu-l mai gaseam). Ma duc frumsel acasa, il sun pe grec, ii zic ca vreau sa pltasec, dar nu pot, ca este posibil sa ajunga banii a doua zi, o culc pe Ilinca, si dupa pranz o iau de la capat, de data asta cu succes (10% din suma trimisa este comisionul la Western, cei de la Money Gram au mai putin, insa nu prea au unitati in Thassos). Seara ii dau mail grecului ca i-am trimis banii, la care nu-mi raspunde ca i-a luat decat peste 3 zile (spre disperarea noastra).
Am hotarat sa plecam cu 2 masini, Duminica 5 Septembrie la 4 dimineata, pe ruta Bucuresti- Giurgiu- Ruse- Sofia- Kulata- Keramtoti, si am facut 14 h, cu ferry cu tot. Sa va povestesc impresii: 
 
Tranzit Bulgaria
  • se plateste taxa de pod la Giurgiu- Ruse, 25 RON (din Romania) si 6 eur (din Bulgaria).
  • daca pot pe viitor sa evit sa mai trec prin aceasta tara minunata, o voi face cu mare placere. Ne-a oprit politia de 3 ori (si la dus si la intors, in total) si ne-a costat spaga 30 eur- totul se rezolva cu spaga, avand in vedere ca ei nu vorbesc bine nici Romana si nici Engleza. Sistemul de amenzi la ei functioneaza asa: te opreste politia, iti opreste actele, iti da amenda, te duci frumusel la banca si o platesti, te intorci la politie si iti iei actele; sau mai exista varianta de plata cash la politist direct- te scuteste si de un drum pana la banca. Prima oara am facut cunostinta cu politia bulgara pentru ca nu am oprit la un “Stop”, desi Mihai se derutase de semnele pe care le facea politistul; ne-a luat actele si noua si lui Andrei, si ne-a trimis frumos la banca sa platim amenda de 20 eur. Numai ca era Duminica, si bancile se deschideau deabia a doua zi, asa ca Mihai i-a sugerat dnului politest sa platim amenda la dlui, si a fost mai mult decat bucuros de 40 eur in buzunar (20 eur/ masina). Plecam noi mai departe, si cum mergeam cuminte pe sosea, ne opreste iar alta echipa de politie, de data asta doar pe noi, Andrei trecand si asteptandu-ne mai departe. De data asta ii arata lui Mihai un radar oboist care indica ca mergea cu 110 km/ h, cu toate ca el avea in jur de 90, care era si limita de viteza. Mihai mai indraznet si dornic sa bea cei 20 eur, ii scrie politistului care deja venise cu carnetelul de amenzi ca mergema cu 89 km/ h, nu cu 110; politistul zice ok, si ne da actele inapoi.  Apoi la intoarcere ne-a oprit pentru ca aveam 64 km/ h si limita era 50- alti 10 eur.
  • au niste reguli stupide de circulatie, si ne gandeam daca detectoarele de radar sunt legale la ei, pentru ca erau multi romani care mergeau cu 130 km/ h, si care nu erau opriti de politie. 
  • benzina costa aprox 1.2 eur, insa nu primesc decat leva, cel mai bine platesti direct cu cardul.
  • ai nevoie de rovinieta- noi am gasit la OMV cu 10 leva si la intoarcere chiar la intrarea in vama, la 6 eur. Rovinieta este valabila 7 zile. 
Tranzit Grecia 
  • in Grecia am vazut un singur echipaj de politie care testa un radar si am mai vazut iar politisti mai multi in fata unei sectii de politie din Limenas, in Thasos.
  • benzina pe continent este  aprox 1.4 eur, iar pe insula 1.6 eur. Nu este nevoie de rovinieta.
  • ferry-ul ne-a costat 6 eur/ pers (pt copii este gratis) si 10 eur/ masina. Sunt mai multe firme cu ferry care pleaca din acelasi port, poti lua de la ei programul, ca sa stii macar pentru intoarcere. Drumul cu ferry pana in Limenas a durat 35-40 min.
 Pleiades Apartments
  •  ajungem in sfarsit la Pleiades, si cautam proprietarul. Ne intampina cu zambetul pe buze, aduce si nevasta cu el, si ne spune cu acelasi zambet pe buze, ca a incurcat socotelile si ca nu are 2 apartamente libere (asa cum am rezervat) din seara aceasta, ci doar unul, iar celalalt de a doua zi de dimineata; asa ca o noapte nu are ce sa ne faca si ne baga pe toti 5 in acelasi apartament. Noi ramanem ca trasniti, dar ce sa facem…Incepem sa caram bagajele, grecul ne aduce asternuturi si prosoape, pat pliant. Noua tot nu ne convenea, mai ales ca Andrei ii spusese ca daca asa sta situatia sa ne faca un discount, si grecul radea ca nu stie ce inseamna asta.  Pana la urma hotaram sa-i cerem o reducere, si anume o noapte gratis, asa ca facem noi socotelile, chemam grecul, scriem pe hartie cat vrem sa dam, adica in loc de 42 eur/ noapte/ apartament (7 nopti era 294 eur) sa platim 255 eur, si el zice foarte fericit da. Atunci continuam sa caram din bagaje, desi eu le zisesem Andreei si lui Andrei ca prea usor a acceptat, sigur nu a inteles ce vroiam de la el. Asa si era, ca grecul a revenit si ne cerea 294 eur si 276, doar ca nu am fost de acord (mi s-a parut de prost gust cum a “incurcat” el socotelile si ne punea sa dormim la gramada ca sa mai scoata el niste bani in plus). A chemat pana la urma pe cineva care vorbea Engleza (ca el nu se descurca foarte bine) si am inceput iar sa negociem. Eu m-am enervat (discutasem cu restul din grup dinainte daca sunt de acord sau nu) si i-am zis pana la urma ca noi am rezervat si platit avans pentru 2 apartamente, si vrem sa stam din acea seara in 2 apartamente,ca daca nu, vrem avansul inapoi si plecam sa cautam cazare in alta parte. Pana la urma a acceptat sa platit 255 eur/ apartament pentru 7 nopti, doar ca in timp ce noi eram la masa, ne-a luat patul pliant din camera :) Macar s-a tinut de cuvant, si la final a luat banii asa cum am convenit, si ne-a inapoiat actele. In prima noapte am dormit toti 5 intr-un apartament la etaj, urmand ca a doua zi sa ne mutam noi la parter (era mai greu pentru noi sa stam cu Ilinca la etaj). Asa ca am dormit cu Mihai pe o canapea din care ne ieseau picioarele afara, si m-am simtit ca sic and as fi dormit direct pe pamant- era foarte incomoda, mai ales ca se balansa (daca se aseza unul din noi in pat, se lasa canapeaua in partea respectiva).
  • apartamentul arata foarte bine, si este intr-un complex de vile P+1, si are: dormitor  cu aer conditionat (pat de mijloc, sifonier, 2 noptiere, comoda cu oglinda), 2 balcoane (cu uscator de rufe si carlige), sufragerie (canapea extensibila, televizor, masa, 4 scaune) si chicineta ( plita cu 2 ochiuri, chiuveta, farfurii, cani, pahare, tacamuri, 3 oale cu capac- dintre care un ibric) si baie (wc, chiuveta cu oglinda si dus- nu este cabina, si nici perdea si sare apa peste tot, lighean mic).
  • curatenie ne-a facut in a 4-a zi, cand a schimbat si lenjeria si prosoapele.
Skala Potamias
  • Golden Beach, plaja din Skala Potamias este lunga, insa sunt putine portiuni unde este numai nisip (partea din sud de langa port si partea nordica, spre Chrissi Ammoudia); cele mai multe zone sunt cu pietris si foarte inguste. Plaja din dreptul Pleiades este foarte ingusta si numai pietris, nu este buna de plaja, dar mai spre stanga 200-300 m este plaja din nisip din belsug (plaja este din nisip fin, fara scoici, si la fel este si in apa); poti opta pentru sezlong si umbrela contra cost- 7 eur pachetul, sau iti aduci ce ai si ce poti de acasa. Se gasesc pe plaja dusuri, cabine pentru schimb, cosuri de gunoi (de altfel plaja era foarte curata).
  • singura problema este ca soarele apune chiar in spatele Vf Ipsario, drept urmare soare pe plaja este pana la 18:30.
  • plin de romani peste tot, chair la unele taverne gaseai meniuri in limba Romana.
  • taverna Alkioni (vis-a-vis de Pleiades) are mancare buna (desi putin cam prea grasa pentru gustul meu) si preturi rezonabile (recomand grill kalamary). Nikos, proprietarul, ne tinea minte, si cand am mai revenit la el sa mancam ne-a dat pepene din partea casei, si alta data niste prajiturele cu ciocolata. Meniul este destul de variat, insa am cerut putin altceva decat ce era in meniu, si ni s-a adus tot acelasi lucru.
  • taverna Aphrodite (pe plaja, langa port) are de asemenea mancare buna (recoamnd swordfish, reek salad si painea lor- este home made), desi servirea nu foarte prompta- ne-am dus sambata seara si nu era decat un singur ospatar (si care a adus si portile incomplete- in sensul ca nu adusese garnitura de cartofi desi cu cateva seri in urma la acelasi lucru, gaseai cartofii in farfurie). Iti aduc initial un piureu de masline si ceva cu unt si multe ierburi sa ungi painea. Am luat la ei intr-o seara vin Calliga la sticla cu 9 eur, si l-am gasit ulterior in magazin in Theologos la 3.30 eur :) deh...pret de restaurant (in rest vinul a fost bun).
  • supermarket chiar la iesirea din oras, spre drumul principal (preturile in general variza nu foarte mult, insa sunt mult mai mari decat in Romania).
Chrissi Ammoudia
  • plaja din Chrissi Ammoudia este foarte buna si lata, si este in continuarea celei din Skala Potamias; numai nisip fin atat pe plaja cat si in apa, buna de snorkel (sunt niste stanci langa). Aceeasi problema cu soarele ca si la Skala Potamias.
  • taverna Vigli- mai pretentioasa, cu preturi nitel mai mari (de altfel zona respectiva este mai scumpa decat Skala Potamias, erau multi englezi si germani, si mai putini romani), ofera o priveliste frumoasa asupra marii si plajei de langa. Au in weekend programe artistice (90s music night, greek dance night etc). Aici am mancat cea mai scumpa masa din toata vacanta.
Potamia
  • sat traditional de munte, accesul se face usor din soseaua care inconjoara insula, este la aprox 5 min de mers cu masina din Skala Potamias (banuiesc ca este frumos sa te plimbi pe acolo, noi nu am insistat).
  • taverna Platanos este chiar pe drumul principal din sat, la o intersectie de drumuri, chiar in strada. Au mancare buna la preturi rezonabile (recoamnd salata de vinete, a fost cea mai buna). Am primit desertul din partea casei, desi nu prea ne-a placut (un fel de crema de gris cu nuci).
Panagia
  • sat traditional de munte, foarte frumos pentru plimbare, are stradute inguste si case traditionale cu acoperis de piatra.
  • Panetteria, o cofetarie cu prajituri traditionale (gen Agapitos) si produse de panificatie (1.9 eur/ prajitura, 9-13 eur/ mini prajiturele si biscuiti, 0.9 eur/ painea) foarte bune si variate. Se afla in centru, langa taverna Elena. Am mai gasit Panetteria si in Limenas.
  • daca urci pe straduta de langa Panetteria (mergand cu cofetaria pe partea stanga) patrunzi intr-o zona de magazine cu produse traditionale, in fel de bazar, unde gasesti: ulei, miere, gemuri, masline etc. Continuand drumul in sus, ajungi la un izvor, unde toata lumea se poza, asa ca am facut-o si noi :) Apoi poti cobori pe alt drum, mai ingust, care merge deasupra raului; este dragut. La cativa metri de bazar, pe partea stanga a drumului, este biserica orasului.
  • la aprox. 30 m de Panetteria, pe drumul principal, este o fosta fabrica de ulei de masline (14 eur/ 3 l sau 20 eur/ 5 l) care vinde inca diverse soiuri de ulei de masline prelucrat cu mijloace mecanice- noi de aici am cumparat un bidon la 3 l.
  • taverna Elena te atrage cu descrierea de romantic tavern, desi in spatele ei este o parcare si nu am vazut nici o urma de romantism, nici macar lumanare aprinsa pe masa, cum vroia Andreea. Mancarea este buna, preturile rezonabile.
  • taverna Dorias (Platanos) este chiar langa taverna Elena. Mancare buna la preturi rezonabile, servire rapida.
Makriamos
  • complexul este foarte dragut si plaja de asemenea. Acesul in complex este securizat si pazit, dupa cum se trece de poarta de la intrare, se ajunge pe niste stradute care de-o parte si de alta au bungalow-uri si locuri de parcare. In complex ai aces la pool bar, umbrela si sezlonguri la 7 eur/ setul, plaja si apa cu nisip fin, paza. Este destul de select si foarte curat. Plaja are aprox 400 m si este mai lata (intra 3 randuri de sezlonguri). Despre soare cand si cat acopera din plaja nu pot sa dau detalii, pentru ca era nor cand am fost noi acolo (la fel si la Marble Beach).
  • la Marble Beach se poate ajunge din drumul care porneste spre Makriamos, pe partea dreapta a drumului porneste un drum de pamant alb care duce direct la plaja (drumul se poate parcurge usor cu masina). Plaja este chiar langa cariera de marmura (inca se extrage marmura de acolo), are bar si cateva locuri de parcare. Plaja in sine ar aprox 200 m, nisip alb si pietricele micute albe, iar in mare cam la fel. Umbrela si sezlongurile sunt gratis pentru clientii barului. Mai exista un drum catre cariera de marmura, care porneste din drumul principal asfaltat care inconjoara insula, nu este semnalizat, insa este foarte alb si plin de praf (este drumul folosit de camionele care transporta marmura de la cariera- de la cariera se poate ajunge usor la plaja).
 Paradise Beach
  • sunt aprox 8 km din Skala Potamia, pe drumul asfaltat care inconjoara insula. Accesul spre plaja se face pe doua drumuri, noi l-am nimerit pe cel mai bun (celalalt este foarte prost si greu accesibil cu masina)- din drumul principal sunt indicatoare catre plaja, inclusiv unul catre Paradisos Beach (Niko’s tavern), si imediat dupa acesta mai este un indicator catre Paradise Beach, unde spre stanga porneste un drum asfaltat aprox 10 m, dupa care este drum de pamant cu piatra care duce direct la plaja (nu a fost o problema sa urcam sau coboram cu masina pe acolo). La capatul drumul se gasesc o multime de locuri de parcare, foarte aproape de plaja. Plaja este foarte frumoasa, numai nisip fin (atat pe plaja cat si in apa), iar apa este foarte intinsa (este foarte buna apa pentru copii). Plaja este chiar in dreptul insulei Kinyra. Pe plaja am intalnit o multime de romani (nu ca erau primii pe care-i vedeam pe insula, insa erau 3 familii langa noi cu copii, si Ilinca s-a amorezat de ei si jucariile lor imediat, si uite asa a intrat in mare si s-a balacit si ea nitel; tot atunci a inceput sa mearga fara grija si pe nisip (ca doar pana la jucarii nu o lua nimeni in brate, asa ca s-a hotarat singura). Pe plaja sunt taverne, sezlonguri cu umbrele la 7 eur/ setul, cosuri de gunoi, destul de curat de altfel. Este ok pentru snorkel. Soare seara am avut pana la 17:30.
Salonikios Beach
  • o plaja mai wild, langa Astris. Accesul spre plaja se face din drumul principal, pe un drum de pamant, cu portinui destul de abrupte (este bine sa ai pachet drumuri dificile- au fost zone unde masina a urcat cu greu, chiar fara pasageri). Masina se poate parca in padurea de maslini, la cativa metrii de plaja. Plaja este din pietricele micute roscate, la fel si in apa- in apa sunt bancuri de iarba si pietre mari si plane (not baby friendly). Este ok pentru snorkel. Plaja are aprox 300 m, intra cam doua randuri de sezlonguri, si este goala :) noi am fost singuri pe plaja pana la 9:30, si pana la 12 cand am plecat mai venisera cca 10 persoane. Este un bar pe plaja cu muzica de chill out (pe la 11:30 au pornit-o, pana atunci a fost liniste). Aici am gasit cele mai multe viespi, dar si cea mai mare mizerie pe plaja si langa.
Aliki Beach
  • plaja din Aliki se afla langa orasul cu acelasi nume, si are acces din drumul principal pe un drum asfaltat, pana in zona de taverne, unde se poate si parca masina daca vii destul de devreme (noi am venit in jur de ora 9 si eram prima masina- se poate parca de asemenea si sus, langa drumul principal). Drmul de langa taverne este foarte ingust, iar parcarea nu adaposteste multe masini. Langa plaja sunt cca 5-6 taverne si baruri, care ofera sezlonguri si umbrele gratis pentru clienti. Plaja are cca 250 m, destul de ingusta in unele locuri (in partea dinspre taverna Leonidas)- cea mai lata portiune este cea din dreptul barului Koala, cu nisip si pietre mari- la fel si in apa. Cele mai multe pietre sunt la Leonidas si cele mai putine la Koala- proprietarii de baruri si taverne cara nisip sa acopere pietrele de pe plaja si curata marea de pietre (oricum sunt doar la intrare).
  • sezlongurile si umbrela sunt gratis pentru clienti, vine cineva de la barul in fata caruia stai si te intreaba ce vrei de baut. Noi am stat in dreptul terasei Koala, si a fost ok cu plaja, curatasera in apa de pietre si era numai nisip si pe plaja.
  • pranzul l-am luat la taverna Limanakis- preturi ok si mancarea acceptabila, numai ca nu ne-au servit garnitura la peste, ne-au napadit rau viespile cand au venit cu mancarea, ne-au dat struguri din partea casei.
  • din dreptul tavernei Leonidas porneste o carare ingusta pe marginea muntelui, carare care duce la site-ul arheologic din Aliki, un fel de cariera de marmura (drumul dureaza cca 7 min, si la final gasesti tot felul de panouri cu explicatii).
  • este super pentru snorkel, aici am vazut cei mai multi pesti, veneau chiar langa mal (am trisat putin si le-am faramitat un biscuite) si se poate merge si pe langa stanci; tot aici am vazut o meduza uriasa (era vie!). 
  • soare nu este deloc pe plaja din dreptul tavernei Leonidas, decat dupa ora 12. In partea cealalta de plaja, langa Koala, am avut soare de la 9 dimineata si pana la 19 seara.
Livadi Beach
  • este plaja de langa Manastirea Arhanghelului Mihail, sunt indicatoare din drumul principal care te duc spre plaja. Este destul de mica, are un bar micut, plina de pietricele si multe viespi. Si in apa sunt pietricele, nici urma de nisip.
Potos
  • este cel mai comercial oras si cel mai full de romani. 
  • plaja este lunga si destul de lata, insa cu mici pietricele. Apa este mai tulbure si nu foarte indicata pentru snorkeling. De pe plaja se poate vedea Muntele Athos. De asemenea se poate sta pe plaja pana la asfintit. Aici nu am vazut deloc viespi. Tot aici am vazut centru de inchiriat echipamente sporturi acvatice.
  • pe plaja sunt multe taverne, dintre care recomand Irene (cea de langa terasa Boomernag, ca sunt doua Irene) si Laskarinas. Taverna Irene este chiar pe plaja, si are cel mai bun raport calitate- pret din ce am gustat pana atunci, mancarea foarte buna, preturi mai mult decat rezonabile, oferta si in afara meniului- in special la peste proaspat, inghetata/ fructe din partea casei. Taverna Laskarinas se afla tot pe plaja, la capatul drumului care pleaca din dreptul Hotelului Olympion si merge spre plaja, pe partea stanga, vis-a-vis de Casa di Pizza. Aici ne-au adus toate felurile de mancare odata (si am asteptat mai mult) si am primit Uzo si struguri din partea casei; recomand salata de ton si somon la gratar.
  • mergand din Potos spre Aliki, la aprox 8-10 km de Potos, pe partea dreapta a drumului se afla Hotel Aeria. Dupa hotel, la aprox 300 m, porneste un drum de pamant spre dreapta (drumul are un indicator verde- albastru oval si scrie ceva in greaca gen Studios something), drum care duce intr-un final la Giola. Dupa ce se intra pe drumul de pamant mai sus mentionat, al aprox 400-500m se ajunge la o plaja mica, izolata. Drumul spre Giola porneste spre stanga, inainte sa ajungi la plaja izolata, si dupa ce mai parcurgi cca 200m, pe partea dreapta se vede o vila, iar dupa inca aprx 500m, o stana. Se parcheaza frumos masina in livada de maslini si se porneste in jos spre mare, prin stanga casei de piatra pe care o vedeti in poza.
Theologos
  • drumul spre Theologos proneste din Potos, din dreptul Hotelului Olympion.
  • este un sat traditional de munte, cu 2-3 magazine cu produse traditionale si 1-2 taverne.
  • se zice prin carti ca exista aici niste cascade- noi le-am cautat de ne-am invartit pe aceleasi strazi de cateva ori si tot nu am gasit nimic, am intrebat si localnici, si cred ca nu am intrebat bine. Oricum, tot cautand cascadele, langa cimitir am gasit un smochin copt si ne-am infruptat bine, apoi am bagat mure si struguri.
Limenas
  • denumita si capitala insulei sau Thasos Town.
  • destul de comerciala, cu multe bazaruri si ruine- noi nu ne-a obosit sa le vedem decat ce se putea pe afara.
  • este frumos sa te plimbi prin centru, este plin de magazine cu prostii.
Mai erau si alte locuri de vazut si de admirat, insa noi am avut la dispozitie doar 6 zile full. Am facut inconjurul insulei cu masina, nu de alta, dar sa nu zicem ca nu am trecut si prin restul oraselor; unele plaje le puteai vedea din masina.

Impresii de final:
  • ar fi fost bine sa avem mai multe zile la dispozitie, 6 oricum nu au fost suficiente;
  • vremea in Septembrie poate fi schimbatoare, cred ca sfarsitul lui August este mai bine;
  • viespi se gasesc peste tot, daca le lasi in pace, te lasa si ele; Andreea s-a asezat din greseala peste o viespe si a intepat-o;
  • preturile in supermarket nu difera mult de o zona la alta, si nici cele din buticuri. Daca te inavrti nitel in zona, gasesti preturi acceptabile- ieftin nu exista. Recomandarea mea este daca se poate sa vii cu strictul necesar de acasa (daca mai ai loc in masina);
  • eu am gasit pe net o lista cu clinici si nr de telefon, in caz de nevoie (am avut si asigurari de sanatate facute de acasa): Thassos: +30 25930 22222; Panagia: +30 25930 61203; Theologos: +30 25930 31211; Potos: +30 25930 52578; Limenaria: +30 25930 51235; Kallirachi: +30 25930 91211;
  • plimbarile cu vasul in jurul insulei nu merita din punctul meu de vedere: am vazut un vapor ancorat la Aliki si nu mi-a placut deloc- galagie, muzica tare, ma rog astea sunt gusturile mele. Dar te poti plimba singur daca ai masina la ce plaje doresti;
  • buget total: aprox 700 eur + 500 RON (2 adulti si 1 bebe, toate cheltuielile).

joi, 12 august 2010

Mini vacanta la Moeciu

Dupa multe incercari esuate de a o porni spre munte (din cauza vremii, fie nu am mai gasit cazare) am reusit in final sa ne hotaram la weekendul 6-9 August, pentru Pensiunea Ad'oro din Moeciu (100 ron/ cam). A durat pana ne-am hotarat si aici, de fapt nu hotararea era problema, ci faptul cu nu gaseam cazare (asta cu o saptamana inainte sa plecam) la pensiunile la care vroiam. Asa ca dupa un research de 3h, am facut o lista de pensiuni in zona (Moeciu si Zarnesti) si am ales-o pe cea mai pitoreasca- cine vrea recomandare cazare in zona, sa ma anunte, am bookmarks-ul plin, ajungem la toate, timp sa avem. Am gasit pensiunea, am gasit parteneri de drum, acum pe care drum sa o luam- un coleg de-al lui Mihai facuse cu un weekend in urma 3h Busteni- Predeal (cu masina, daca cineva se intreba daca pe jos). Aveam varianta clasica pe DN1-Predeal- Moeciu, sau pe autostrada prin Pitesti- Culoarul Rucar Bran. Personal prefer prima varianta, pentru ca am rau de masina, si numai gandul ca voi merge pe serpentine imi dau o stare de greata si disconfort (am incercat de data asta sa mestec guma in timp ce ma dadeam cu barca prin Posada- my favourite, si a mers, nu mai aveam stare de greata, dar ma durea stomacul in schimb de la guma...deh, fiecare cu problemele lui).
Vineri toata ziua am facut pregatiri, bagaje, am umplut masina, si la scurt timp dupa pranz (al Ilincai, adica pe la ora 15) am plecat cu Ilinca in Pipera sa-l luam pe Mihai de la servici- am castigat timp asa, fara sa mai vina el acasa si sa plecam cu totii ulterior. Drumul a fost lin si lejer, pana la Comarnic, cand a inceput coada (nu am inteles de ce era coada, se pare ca erau de vina trecerile de pietoni din oras, la fel ca la Busteni si Azuga). La Sinaia am circulat cu 6 km/ h (media- am resetat contorul la masina si cu toata sinceritatea va zic ca pana dupa Azuga asa am mers) si am facut in aproape 1h centura Sinaiei (mai exact de la Cefin din fata, unde se urca spre Spital, pana la iesirea din Sinaia). Drumul in total a durat 4h pana in Moeciu, noroc ca Ilinca a fost draguta si a dormit 1h in masina.
Am anuntat la pensiune ca venim seara pe la 8 (am ajuns pe la 8:30 noi si prietenii nostri la 10) sa ne pregateasca masa- am ales sa mancam la pensiune, deoarece data trecuta cand am fost plecati cu copii dupa noi, nu am mai avut timpul necesar sa ne ocupam cum trebuie de un gratar si de o salata proaspata, am facut totul pe fuga. Mesele la pensiune erau destul de consitente- pranzul consta in supa sau ciorba, fel de baza si desert si costa 25 ron/ pers, iar cina- fel de baza si desert la 20 ron/ pers. Se putea servi si micul dejun la 10 ron/ pers (suc de fructe, gemuri de diverse soiuri, legume proaspete, oua, sunca etc). Noi venisem cu mancare de acasa pentru micul dejun, si nu ne-au lasat sa servim in sala de mese, deoarece toti ceilalti din pensiune serveau micul dejun la ei, si nu puteam amesteca mancarurile.
Pensiunea ne-a placut foarte tare, era amenajata cu gust, desi camerele erau cam mici. Pentru noi care am venit si cu patul Ilincai dupa noi, dupa ce l-am montat, a ramas putin loc de miscare. Aveau foarte frumoase si spatioase apartamentul si garsoniera (le-am vazut live). Baia era iarasi micuta, dar te descurcai. Au avut niste probleme intr-o seara de s-a oprit curentul si noi eram cu Ilinca la dus, dar s-a remediat repede. Au o curte foarte mare cu gazon, floricele, foisor si gratar, loc de joaca pentru copii. Aproape toate familiile cazate weekendul acela erau venite cu copii, asa ca Ilinca nu a dus lipsa de distractie. Intr-una din seri, Ilinca a pierdut un cercel in curte; din fericire l-a gasit Mihai, la lumina lanternei.
Am intrebat proprietarii si ne-au zis ca numele pensiunii inseamna "cu dragoste", oricum suna bine. Iar tema pensiunii este de "avion"- cand construiau casa, localnicii le spuneau ca seamana cu un avion (noi ne gandeam ca poate cineva din familie a fost pilot). Asa ca au peste tot machete de avioane si poze, iar camerele nu au numere ci nume de avioane vechi (noi am stat in Falcon).
Vremea a tinut si ea cu noi, a plouat intr-o noapte si putin Duminica seara, in rest a fost cald si frumos, Mihai a facut o plimbare cu bicicleta cu Radu, iar eu cu Alina am stat cu copii la soare. Zona in sine nu prea ofera posibilitati de miscare cu bebe, asa ca am ales sa petrecem timpul pe langa pensiune.
Ilinca a mancat acolo mai mult mancare la borcanel (gen Hipp si Nestle) si mai gusta din cand in cand de la noi din farfurie. Dupa ce ne-am intors din vacanta, Ilinca a inceput sa manance bucati si sa mestece :)
Drumul de intoarcere l-am facut cam in 3.5 h, tot era coada, tot nu am inteles de ce. Prietenii nostri s-au intors prin Rucar-Bran- ziceau ca era liber dar s-au imbolnavit de cate serpentine au trecut.

marți, 18 mai 2010

Mini-vacanta cu ploaie

Dupa lungi parmalemtari, am hotarat sa plecam 4 zile intr-o mini-vacanta la munte (7-10 Mai). Zic lungi parlamentari, pentru ca nu mergeam singuri, ci cu niste preieteni si bebelul lor si se anunta ploaie zilele alea. Dar Mihai a facut un calcul si a dedus ca vor fi 35% sanse sa ploua zilele respective, asa ca hai sa mergem. Pe meteoblu.com se anunta ploaie vineri dupa masa, sambata soare toata ziua, duminica ploaie de pe la 12 pana seara, si luni iar soare si frumos...si exact asa a fost :)
Dupa ce Joi seara am gatit pana noaptea taspe borcane cu mancare pasata pt Ilinca de taspe feluri ,si am facut bagaje in toate gentile mari pe care le aveam, de noi nici nu mai aveam loc in masina, si cu bicla lui Mihai pe masina, am plecat la drum vineri dimineata dupa micul dejun (ne-a luat mai mult de 1h sa impachetam totul si sa duca Mihai bagajele la masina). Soare, frumos, cam pana pe la Ploiesti, cand a tras o ploaie mica...Mihai deja incepuse ca asa e la munte, vremea schimbatoare. Ilinca a dormit 30 min in masina (timpul stas, nici un mintel mai mult), iar cand am ajuns la destinatie cu greu a mancat ceva. Noi speram sa mai doarma o data in camera (am luat si patul ei cu noi), insa ne-am inselat...ne-a tinut pana seara la 9 in foc continuu, mai ales ca la destinatie ploua si era racoare bine, asa ca am stat in camera mai toata ziua de vineri cu exceptia unui sfert de ora petrcut in curte la aer rece. Am uitat sa mentionez destinata: am mers la Rasnov, pe Valea Glajeriei, la Pensiunea Casa Vanatorului. Accesul pe vale este mai greu de nimerit pentru ca nu este nici un indicator, insa chiar inainte de iesirea din Rasnov, se face spre stanga un drum pietruit, de tara; la aproximativ la 7 km dupa ce intri pe drumul pietruit, pe partea stanga a drumului este pensiunea lu' nea Sorin. Casa este foarte draguta, are tot ce ii trebuie, mai ales o curte imensa si multa verdeata. Poti sa faci gratar, au ei mai multe destul de mari, sau poti lua masa la pensiune, noi am luat pranzul la 30 RON/ pers- ciorba, friptura cu garnitura, muraturi si desert. Cazarea costa 100 RON/ camera.
Vineri (7 Mai) am facut seara un gratar, care ne-a ajuns si in seara urmatoare, desi am mai facut inca unul si Sambata...dar asa se intampla intotdeuna. Sambata dimineata, dupa micul dejun, Mihai si Radu au plecat la o plimbare cu bicicleta, iar eu si Alina am ramas cu bebeii pe langa pensiune. Seara am facut iar gratar, de data asta au venit baietii cu niste pastravi, nu i-au pescuit ei, ci altcineva de la Pastravaria Trecatoarea Ursului, chiar de lanaga cabana (19 RON/ kg peste viu)- pestele nu avea solzi, ceea ce ne-a mirat pe toti, poate ca asa era "modelul". Trebuie spus ca Sambata a fost vremea insorita, exact ca in previziunea meteo. Sambata seara ne-am plimbat putin cu totii pe langa cabana pe drumul forestier, pana ne-au alungat inapoi niste catei- eu cu Alina mergeam pe bicle, si taticii impingeau carucioarele.
Alina cu Radu plecau Duminica, noi planuisem initial sa stam pana Luni. Duminica (9 Mai) dimineata asteptam sa iasa soarele. Nu incepuse sa ploaua inca, insa batea foarte tare vantul. In jurul pranzului ne-am hoatarat sa plecam si noi, nu puteai sta afara (era destul de frig si batea vantul). Cand am ajuns langa Predeal, a inceput sa ploaua...si iar previziunea meteo s-a adeverit. Partea proasta era ca Mihai isi luase concediu si Luni, colegii lui au avut o surpiza cand l-au vazut la work.
Overall a fost odihnitor, insa obositoare pregatirile. Vroiam sa mergem la Paris anul acesta, cu Ilinca dupa noi...la cate pregatiri am facut inainte de plecare, Ilinca va vedea Parisul cand va merge singura pe picioare si va manca cu lingura mancare bucati.

marți, 4 mai 2010

1 Mai la gratar

Anul acesta am reusit sa iesim la gratar la Padurea Comana; anul trecut pe vremea asta ieseam din spital cu Ilinca, dupa nastere. Am mers cu Alina si Radu, impreuna cu Ilinca si Razvanel. Am mai fost la Comana, este drum de cca 1 h cu masina, insa merita pentru linistea de care ai parte cand ajungi acolo. Padurea Comana este parc natural si rezervatie. Accesul in parc se face cu taxa, 10 RON/ masina si parca 2 RON/ persoana. Dupa ce treci de bariera, iti cauti singur loc de paturica...sunt destule; noi am gasit un loc dragut intr-un luminis langa padure, si am fost singuri, mai treceau din cand in cand pe langa noi biciclisti sau cateva persoane plecate la o mica plimbare. Am avut parte de peripetii, ca de obicei- Radu a uitat carnea de gratar acasa :)) Adusesem carnea de mici, si niste ceafa de porc si pastravi pt noi; dar a fost mai mult decat suficient. Am mancat, am plimbat bebeii, am facut poze, ne-am facut siesta, dupa care ne-am intors acasa.
Este frumos de vazut la Comana cele 2 pontonuri de pe lac: unul este cu acces restrictionat (noi am fost pe el, era poarta deschisa :) ), si celalat ponton, cu puntea partial rupta, dar care o priveliste mai wilde- eu nu am indraznit sa ma duc, s-a dus doar Mihai pentru poze. Mai este frumos sa o iei la picior prin padure si sa te pierzi printre copaci.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Weekend la Pestera

Pe 24 Octombrie am plecat spre Pestera, de data asta singuri. Am avut o vreme superba, cu toate ca la Bucuresti era urat si mohorat. Si de data asta s-a lasat cu "laaaa-uri" si rau de masina (chiar on vomat nitel la intrarea in Sinaia), iar Ilinca a dormit frumos in scaunul de masina, si am cantat impreuna cantecele, pe care tati deja le stie pe de rost...ca deh tot drumul pana la Pestera si inapoi a doua zi...a avut timp. Am stat numai un weekend, dar ar mai fi mers inca cateva zile, mai ales ca vremea era frumoasa si Ilinca manca ca un taur. Am cautat cazare Vinerea de dinaintea plecarii, si am gasit relativ usor, la Pensiunea "Casa Nobila"; mai gasisem si la "Casa Boiereasca", insa ne impuneau micul dejun. Cand am ajuns acolo, am vazut ca mai era dragut la Pensiunea "Pestera". Noi am luat mancare de acasa, iar seara am facut gratar. Am "pierdut" prin frigider o felie de cascaval si o paine, sau poate le-a mancat catelul din ograda, un pechinez care se lauda la activ cu 6 cotlete de proc mancate odata si alte asemenea. Pensiunea mai avea unele parti in cosntructie, dar arata destul de bine, camera mare, cald noaptea, cu balansoar in curte si livada; de fapt daca vroiai un mar, sareai gardul si la vecinu', pe tarlaua de 5000 mp de pamant, luai cate mere vroiai. Ne-am plimbat pe "coclauri" (cum zice Mihai) si am avut parte de privelisti minunate, de pajisti inverzite si aurite, de copaci rosii ca focul (apropo de foc, luase foc casa unui taran din sat, si a durat cateva ore pana au ajuns pompierii, ca era pe celalalt deal), peste tot erau pete de culoare si capite mandre, care s-au lasat nitel gadilate de Ilinca, si tare i-a placut. Ilinca a adormit in marsupiu, asa in picioare...era pentru prima oara; au trecut pe langa ea 2 masini de pomieri cu sirena pornita; la prima a miscat nitel din nas, la a doua s-a trezit. A dormit si in curte, in balansoar, si a inceput sa cante cocosul langa ea :)
Am gasit in Pestera un club, Merkaba, unde se sustineau concerte pe o scena construita in hau, cu program afisat pe poarta, si mese din barne de lemn. Ulterior am aflat ca nu era singurul bar din sat.
Duminica dupa-amiaza, cu parere de rau, am plecat spre casa. Am luat-o pe drumul prin Targoviste, si am gasit la Ghebuleni livezi cu mere; am cumparat o sacosa pe mere, a mancat Ilinca mult timp cu placere din ele; erau dulci si parfumate, macar stiam ca nu sunt importate de la turci.
Am mai fost la Pestera acum 2 ani, doar cu Mihai (Ilinca nu exista atunci decat ca, concept). Atunci am vizitat si pestera liliecilor (doar el, ca eu am stat la usa, este neamenajata); pe vremea aia era zapada, Aceleasi dealuri aurite de acum acoperite de zapada, si care te indeamna parca sa le cobori pe saniuta.

luni, 7 septembrie 2009

Prima vacanta la munte si la mare

Cum de cand a venit Ilinca printre noi, nu am mai plecat nicaieri impreuna, am decis sa facem toti 3 o iesire la munte. Asa ca dupa indelungi pregatiri (pentru Ilinca, ca eu si Mihai aveam o geanta amandoi) Sambata dimineata, 22 August, am plecat spre Cheia. Pregatirile pentru Ilinca au durat ceva, ca am luat si haine groase si subtiri, mai multe randuri (stateam 2 zile :) ), pompa de san si sterilizatorul, incalzitorul si biberoane, balanosarul si carutul, jucarii, landou (il foloseam inca sa doarma Ilinca in el, pt ca nu vroia in scaunul de masina, si vroia sa doarma pe burta), scutece si servetele, prosop, gel de spalat...si cred ca mai erau...oricum aveam 2 genti numai pentru ea, si fara sa exagerez, as zice eu. Cum se intampla la noi de obicei, dimineata in timp ce Mihai cara bagajele la masina, Ilinca a adormit in landou; nu a rezistat decat pana la lift, cand s-a trezit din cauza zgomotului. Drumul a fost lin (vorba vine) si plin de "laaaaa-uri" emise de fetita noastra si de rau de masina (mai nou mi-e rau in masina, am stari de greata, mai ales pe serpentine).
Am stat la pesniunea "Casa cu har", dragut, si curat, ne-au lasat sa mancam mancarea noastra, am facut seara gratar. La pensiune ne asteptau niste prieteni de-ai lui Mihai, care de fapt au facut gratarul impreuna cu Mihai; eu stateam cu Ilinca. Seara am mancat si am jucat "Catan", in timp ce copiii cuminti dormeau. S-a asezat pe locul lui Mihai si el a dormit noaptea mai pe marginea patului...ca deh, sa nu deranjam copilul. Eu am dormit excelent. Ne-am plimbat prin Cheia, am avut noroc de vreme frumoasa si soare, desi noaptea au incalzit pensiunea. Am plecat acasa Duminica seara, si am stat aproape 1h sa intram in Bucuresti...cum e pe la noi.
Weekendul urmator, am plecat la mare. Am plecat de Vineri dimineata (29 August), ca sa evitam aglomeratia de weekend. Pregatirile au durat cam la fel, mai ales ca Mihai nu-si gasea snorkel-ul...si nu l-a gasit. Am ajuns repede la mare, si ne-am cazat in Eforie Nord (aveam deja rezervat cazare acolo). Cand sa bagam masina in curte, nu se putea, pentru ca chiar in dreptul usii de la garaj era parcata o alta masina. S-a chinuit Mihai putin, a zgariat nitel si oglinda din dreapta...daca lasam masina pe strada, ne taxau la parcare. Dupa ce am parcat, am aflat ca masina parcata in dreptul usii era a cuiva din vila, parcata asa intentionat ca sa nu mai blocheze cineva strain intrarea...cool. Am mers la plaja, cu tot cu Ilinca. De obicei luam si carutul cu noi sau balansoarul, dar carutul o apara mai bine de soare. Pe plaja statea putin la soare dimineata (10 min) dupa care dormea. Trebuia sa alegem un loc mai linistit, pt ca era mare galagie din cauza muzicii, si nu putea sa doarma. Dupa-amiaza nu prea mai ajungeam pe plaja, pt ca Ilinca dormea pana la 16:30-17, si pana ne pregateam, apunea soarele. Serile faceam gratar, iar apoi ascultam (fara sa vrem) cate 5-6 melodii in acelasi timp de la terasele de langa vila, plus ca si Sambata si Duminica a fost nunta pe plaja (era intins un cort mare) si se auzeau boxele pana in casa, de tremurau peretii si geamurile. Noptile acelea nu le-am dormit, ne rugam sa nu se trezeasca Ilinca.
Luni dimineata am plecat spre casa, era si vreme urata, incepuse sa ploua. Din Eforie Nord pana in Constanta am facut 1 h, 3 h pana la Medgedia, 5h in total drumul pana la Bucuresti. Ilinca mare parte a dormit...norocul nostru. Cand am coborat din masina nici nu mai puteam sa ma misc. Am tot incercat sa gasim o explicatie de ce s-a mers asa incet...nu era accident sau altceva...pur si simplu s-a mers incet. Si noi ne-am intors Luni, ca sa ajungem mai repede acasa...nu s-a potrivit deloc.
Pentru la anul trebuie sa ne pregatim cu pestisori, grebla si lopatica; si cu povesti de munte.

joi, 14 august 2008

O altfel de mare

Vineri seara am plecat spre mare.
Si eu si Mihai ne-am luat vineri concediu, insa ca sa rezolvam treburi administrative, si in caz ca terminam mai devreme sa plecam spre mare. La ora 18:00 eram deja in masina, inca in Bucuresti. Drumul nu a fost deloc aglomerat, avand in vedere ca era vineri seara si tot bucurestenaul pleca la mare. Am facut aprox. 3 ore pana in Mamaia. Faceam si mai putin, daca mergeam pe alt drum, care nu intra in Mamaia, se formeaza de la Castelu si duce pana in Novodari, are aprox. 18 km. Am venit pe drumul asta la intoarcere, si este ok.
Cand am ajuns in Mamaia, m-au uimit baietii si fetitele, masinile luxoase si fitele...asa in general. Nu am mai fost de cativa ani in Mamaia...si ma bucur teribil. Noi am mers dupa Mamaia Sat, la camping- Hanul Piratilor. Daca nu gaseam loc acolo, mai aveam de unde alege, pe partea dreapta a drumului mai erau vre-o 2-3 campinguri.
Campingul arata binisor, era plin cand am ajuns noi seara. Am intrat mai intai sa ne uitam daca mai gasim loc, si apoi am platit: 15 RON/ pers si 10 RON/ masina. Am platit doar o noapte, a doua zi la 12:00 trebuia sa eliberam campingul- planuisem sa mergem si in alta parte.
Am gasit pana la urma alt loc, intr-o "campie" de oameni si masini. Ne-am instalat frumos cortul, am pregatit saltelele si sacii de dormit, am mancat si pe la 22:30 eram deja echipati de somn. Masa de seara am luat-o la un restaurant din camping, acceptabila mancarea, insa a durat mult servirea.
Incercam sa adorm. Era prima data cand dormeam la cort. Nu este cel mai confortabil loc de odihna, plus ca noaptea mi-a fost cald la un moment dat si simteam ca nu am aer, si aveam si o stare de calustrofobie; simteam nevoia sa ies la aer, insa eram foarte transpirata. M-am dezbracat si normal ca dupa mi-a fost frig, la un moment dat imi inghetase picioarele.
Noaptea, la 02:37 m-am trezit. Erau niste baieti afara care vorbeau...tare. Au inceput sa clacxoneze si sa strige "buna dimineata". M-am uitat la ceas si am hotarat ca se stricase ceasul meu. Scot capul afara din cort...era intuneric bezna. Am realizat ca in afara de ei se mai auzea muzica de la disco din apropriere, o manea...doua, si alta lume vorbind. Trebuia sa ma astept ca intr-o mare de oameni, cel putin jumate au lasat bunul simt in apa marii.
Dimineata la ora 07 ne-am trezit...se trezisera majoritatea de pe langa noi. Nu aveam incotro. La dusuri era program de apa calda: 07-09, 12-14, 19-21. M-m dus la baie sa ma spal pe dinti...era coada. Noroc ca nu toata lumea se spala, ca altfel stateam acolo toata ziua. Am luat micul dejun in fata cortului, si apoi am plecat spre plaja. Aveam niste bratari primite de la receptie sa aratam ca suntem din camping. Eu le aruncasem cu o seara in urma, ca nu am stiut ce sunt alea. Noroc ca nu ne-au trebuit.
La 08:30 eram deja pe plaja. Era soare, lume multa. Langa camping se construise un cartier luxos de vile, cam nasoala zona, ca era in perimetrul campingului. Plaja era plina de gunoaie si era de-abia dimineata. Apa era plina de alge, cand bagai mainile in apa iti ramaneau numai alge printre degete. Am stat putin la soare, am facut si baie, iar pe la 11:20 ne-a gonit soarele acasa; ardea prea tare, si oricum vroiam sa ne pregatim de plecare.
La apa calda nu dadusera drumul inca, asa ca am strans lucrurile, am mancat, am mers mai repede de data asta, si am plecat spre un loc mai izolat- nu va spun numele ca vreau sa ramana izolat, oricum e complicat.
Dupa un drum de aprox. 1 ora, am ajuns la destinatie. O bucata de drum am mers pe un drum de nisip batatorit. Ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai lui Mihai, si am instalat cortul pe plaja, langa ei. Plaja era goala, mai erau cateva corturi, dar la mare distanta de noi.
Apa era mult mai curata, la fel si plaja. Batea in schimb foarte tare vantul, si am simtit destul de mult noaptea pentru ca era marea agitata si falfaia cortul (scuzati cuvantul...nu am gasit altul mai bun).
Am facut plaja, baie, Mihai s-a jucat cu un zmeu, iar seara ne-am bagat in cort. A durat ceva pana m-am obisnut cu vantul si cu zgomotul marii. Aveam impresia ca cineva se plimba in jurul cortului, insa era doar nisipul rascolit de vant. Am adormit cu greu, si m-am trezit des. Era foarte cald in cort. La un moment dat am scos capul afara, erau fff multe stele si foarte intuneric, nu se vedeau decat luminile de la vapoare de pe mare. Nu am stat decat 5 secunde ca picam de somn. Am mai vazut asa multe stele acum vre-o 4 ani, la Moeciu- prima mea excursie cu Mihai.
Dimineata ne-am trezit la 05:30 sa vedem rasaritul, se orpise si vantul. Era nor, ne-am culcat la loc. Ne-am trezit din nou pe la 09, am facut o baie in mare, am luat micul dejun si ne-am strans lucrurile.
Am plecat intr-o mica excursie cu masina, inspre Delta. Vroiam sa mergem mai departe, insa nu ne-au lasat sa trecem, ne-au cerut autorizatie de la Apele Romane- adica spaga. Am ales sa nu le dam, si ne-am intors.
Ceilalti au plecat spre Bucuresti, noi ne-am intors si am luat masa la cherhana; buna mancarea- numai peste, insa scumpa. Am mai facut o repriza de plaja si baie, si pe la 16:30 am plecat. La 17 eram in Navodari, iar la 20:00 deja acasa, despachetam. Drumul a fost oarecum lejer, avand in vedre ca era duminica seara.
Mi-a placut linistea si libertatea oferita de marea goala de oameni, fara geamandura si oameni pe langa noi pe plaja. Mi-a placut sunetul marii noaptea.

marți, 6 mai 2008

1 Mai la padure

Va intrebam mai demult daca stiti un loc retras bun de gratar. Poimaine mergem la padure, ca-i 1 Mai. Sper sa nu ploua...ca loc retras am renuntat sa mai incerc sa gasesc.
Uite ca pana la urma am gasit un loc minunat pentru gratar, pe maulul lacului, langa Manastirea Caldarusani. Cam cu 500m inainte de intrarea la manastire, pe drumul principal, am gasit pe partea stanga o poienita in care sa incapa vre-o 12 persoane...daca stiam ca sunt atatia...
Ne-am intalnit cu Anca si Felix (niste prieteni de-ai mei) pe la 11 in fata la Miramar si cu alina si Radu (prieteni de-ai lui Mihai), si am plecat la drum. Ma rog...nu am plecat imediat pentru ca a durat ceva pana a coborat Radu, apoi Radu a uitat daca a incuiat usa sau nu, apoi Alina a uitat sa mai ia ceva de acasa, oricum pe la 11:30 plecasem. Mai trebuia sa ne intalnim cu Nutu si Teo (niste prieteni de-ai lui Radu, ii stiam si noi, jucasem Poker la Radu impreuna nu demult). Am stabilit ca punct de intalnire sectia de politie de pe Pantelimon.
Telefoanele sunau ca-n gara, unul chiar in portbagaj (al lui Radu, avea 2). Felix mergea primul pentru ca stia oarecum drumul, si ii dadusem noi harta, iar noi cu Radu dupa el. Am intrat pe soseaua Fundeni si am stat vre-o 15-20 min sa ii asteptatm pe ceilalti. Ceilalti s-au dovedit a fi 3 masini, dintre care si un Jeep (nu am nimic impotriva lor, mi se par doar nesimtite...soferii lor pot fi oameni de treaba...oare??); una dintre masini se dusese la Cora Pantelimon, pentru ca ei isi doreau sa mergem la Branesti, dar nu a zis nimeni asta. Si aici au inceput divergentele, pentru ca nu am discutat cu totii unde sa mergem. Felix mergea tot primul, am iesit din Bucuresti si am pornit spre Caladrusani, pentru ca noi acolo vroiam sa mergem. Noi (si aici ma refer la eu si Mihai, Radu si Alina, Anca si Felix) decisesem sa mergem intr-un loc linistit, fara manele sau oameni care sa se aseze pe patura mea sau sa-mi ia "din greseala" carbunii (cum am patit acum vre-o 2 ani la Baneasa, si mai aveau putin si ma dadeau oamenii aia jos de pe patura, doar pentru ca ei de fiecare data cand veneau la gratar stateau acolo, si printr-o lege nescrisa, acela era locul lor). Pe drum, ceilalti din cele 3 masini cu care ne-am intalnit ultima data il tot sunau pe Radu si il intrebau cat mai mergem, ca ei vor langa lac, sa fie umbra, cand ajungem...si tot asa. Lumea incepuse sa fie suparata si au dat ultimatum ca sa ne oprim la primul loc pe care-l vedem bun, ca nu mai au rabdare, ca mergem deja de 2 ore, desi nu trecuse nici o ora de cand plecasem din Bucuresti. Am gresit o drata drumul si ne-am infundat, cu un card de masini dupa noi...nervozitatea crestea.
Pana la urma am gasit locul de care va ziceam, a fost dragut. Cand am coborat din masini, doamna din Jeep a dat drumul la muzica...TARE...atunci m-am enervat. Dupa ce ca, cautasem atata timp un loc linistit...oricum noi nu stiam ca mai vin atatia, noi stiam numai de Nutu si Teo. Doamna cu Jeep-ul avea si un bebe de vre-o 3-4 ani si bona dupa ea...desi bona nu a facut nimic in afara sa manance, copilul s-a jucat cu un baiat din grupul lor si se plimba pe langa lac.
Oprim muzica, ne instalam frumos la umbra, si incepem sa ne pregatim pentru gratar. Aici a fost amuzant, pentru ca noi aveam 2 gratare, Felix avea unul misto ca o farfurie, in care am facut cartofi prajiti si ciuperci si mai avem si noi unul, il cumparsem inainte sa plecam (la cel vechi a scapat Mihai gratarul in lac cand vroia sa-l spele, tot la Caldarusani, cu Anca si Felix, anul trecut). Eu si Anca am inceput a pregatim carnea si salata, noi eram aproape gata cu toate, iar ceilalti, care aveau doar gratraul lui Radu, care s-a si rasturnat o data din cazua greutatii lemnelor se cam invarteau pe langa noi, ametiti de mirosul carnii.
Alina si Radu pana la urma au mancat cu ceilalti, si noi am mancat cu Anca si Felix. Oricum a fost fff multa carne, nu mai vreau sa aud de carne o vreme...desi baietii nu pareau deranjati de asta.
Doamna cu Jeep-ul fuma, si nu era singura. Noi nu fumam, dar nu inteleg de ce mai vii la padure, la munte, si fumezi...pacat de aerul ala curat....ma rog, sa trecem peste.
Am facut plaja, m-am bronzat pe spate, eu am avut costumul de baie cu mine. O parte au plecat dupa masa, iar noi cu inca 3 perechi am ramas sa jucam Poker, eu am pierdut :(.
Apoi am plecat acasa, fiecare pe drumul lui.

marți, 29 aprilie 2008

Trip to Barcelona & Valencia

Ca orice roman, am fost in Spania. Cred ca nu este roman care nu a fost in Spania sau Italia in ultima vreme. Din fericire pentru mine, eu am fost in vacanta, insa am "intalnit si romani fericiti" care munceau acolo si se intorceau acasa pentru a sarbatori Pastele in familie si pentru a aduce bani copiilor parasiti de ceva vreme.
Am plecat vineri, pe 11 Aprilie, cu avionul din Aeroportul Baneasa....daca putem sa-l numim aeroport, pentru mine este o autogara. Ma gandesc la strainii care aterizeaza pe Baneasa si vin pentru prima oara in Romania...ce parere isi fac. Si aeroportul din Timisoara sau Tg. Mures este mai mare si mai ingrijit....insa sa trecem peste asta.
PS: sa te fereasca sfantul sa ai nevoie la baie...sotul meu stie de ce.
Asa, am ajuns in aeroport mai devreme, am predat bagajele, ne-au verificat pasapoartele si ne-am dus in sala de asteptare. Aici era plin, sunt 4 porti, insa putine scaune pentru fluxul de oameni care se perinda pe acolo zilnic. Langa mine pe scaun, o doamna isi alapta copilul...deh...era ora mesei. La noi la toaleta nu exista loc dedicat mamei si copilului. Mai exista si o sala de fumat, pentru cei inraiti. Problema este ca atunci cand deschizi usa sa intri/ iesi, tot fumul de tigara vine in sala de asteptare si parca as fi fumat si eu.
Dupa cum va ziceam, sala de asteptare era plina de oameni, era un zbor inaintea la al nostru spre Italia, apoi eram noi la 20:05 parca. Oricum, romanii care pleaca in Italia si cei care pleaca in Spania sunt la fel, nu-i deosebeste nimic. Oameni pitici, burtosi, cu haine colorate, argintate si aurite, pantofi chic, gadgeturi de ultima generatie si limbaj pe masura.
Zborul catre Italia avea intarziere, drept urmare toti romanii erau buluciti la poarta, sa prinda loc in fata. Ni se facuse foame, am vrut sa iesim sa luam ceva de mancare insa nu ne-au mai lasat sa trecem frontiera. Era un duty-free care avea niste sticks-uri, insa s-a inchis la ora 19:00. Era mai ieftin sa cumperi in EUR decat in lei, preturile erau exprimate in EUR, insa cursul era mult deasupra oricarei imaginatii.
Intr-un final au anuntat zborul nostru, si am incercat sa ne facem loc printre romanii italienizati care asteptau si ei sa plece catre taramul visat. Ne-au dus cu 2 autocare pana la avion. Am zburat cu WizzAir, ei nu dau locuri la bilete, te asezi unde vrei. Aici alta buluceala, fiecare se aseza unde avea chef.
Ne-am instalat si noi frumos, si am decolat catre Barcelona. Fiind zbor low-cost, mancarea in caz ca vroiai, se platea, preturile erau acceptabile sa zicem. Noi stateam mai spre coada avionului, si au inceput servirea din fata si de la mijloc spre spate. Cand a ajuns la noi, am cerut un sandwich, nu mai aveau; am cerut chips-uri, nu mai aveau; alune, la fel...practic nu mai aveau decat bake rolls- si nici alea multe si snickers. Ne-am conformat ofertei, desi eram cu foamea in gat. Zborul a durat 2h30', avand 1 ora diferenta de fus orar.
Cand am ajuns la Barcelona, ploua, ne-au luat tot cu 2 autocare, insa unul era full iar celalalt destul de gol, nu ne-au lasat sa mergem in celalalt autocar, nu am inteles de ce. La frontiera...lume luminata, aterizasera mai multe avioane la acea ora tarzie din noapte. In aeroport gasesti un birou de informatii tursitice, unde este cineva care sa-ti dea informatii si care intelege si Engleza (nu ca la noi, cand m-am dus la birou de informatie turitica uneva prin Maramures si era inchis pt ca baitul care lucra acolo mai avea un birou la Cluj, si plecase acolo :)). Astfel am devenit fericita posesoare a 2 harti cu Barcelona si ne-am dus sa luam autobuzul catre oras. Frumos si civilizat ne-am urcat in autobuz si am mers pana in spate, ca sa facem loc si altora sa urce. Erau niste englezi in spate care vorbeau cat pentru tot autocarul...vorbesc mult englezii, prea mult as zice. Partea proasta era ca si intelegeam ce ziceau...au un simt al umorului...SEC.
Ajunsi in Barcelona in Piata Catalunya, am luat-o la picior spre cuibusorul nostru de nebunii- o garsoniera inchiriata, pe Carrera Jupi (pt necunoscatori Str. Jupi). Cam dosnica strada, insa ajungeam repede in centru sau la o gura de metrou. Cladirea...pictata, identica cu cele de pe Lipscani, cu un balcon minuscul si o camera pe masura. Din usa seream direct in pat, insa a fost ok avand in vedere banii platiti ca chirie. Ne-au taxat ca am venit dupa ora 12:00 noaptea cu 30 EUR, apoi inca 50 EUR taxa pentru curatenie, 25 EUR taxa administrativa, iar cand am ajuns la Valenica si am citit contractul pe care-l semnasem deja, reiesea ca daca nu duceam gunoiul si nu lasam vasele spalate ne mai luau inca 30 EUR. Vasele le-am spalat, insa gunoiul nu l-am dus, banii inca ii mai avem in cont.
Dimineata mancam in camera, gasisem o patiserie langa noi, faceau niste croissante ff bune, era un Spar prin zona, in ultima zi am vazut ca era Carrefour pe La Rambla, era piata Boqerria langa...aveam de unde sa ne aprovizionam. Pranzul si cina le mancam pe unde apucam. Nu pot sa zic ca am mancat bine, in medie ne costa 25-30 EUR o masa cu un fel de mancare, o bautura si un desert (a se citi "o", nu 2). Au fost putine dati cand am mancat bine si ne-am saturat, din punctul meu de vedere a fost la taverna de langa Camp Nou si la Happy Grill & Bar. Paella nu pot sa zic ca-mi suradea fff tare, mi-a placut cea din Valencia, cu pui si iepure.
Am mers mult pe jos...ne dureau talpile. Metroul era baza in Barcelona, desi destul de scump: 1.2 EUR/ calatoria. Pentru ce am avut noi nevoie nu renta sa ne luam abonament. Metroul venea cam la 2-4 min, erau 6 magistrale; statiile aratau urat, iar trenurile nu mi-au placut. M-a impresionat insa functionalitatea lor: aveau bara din mijloc cu trei bari lipite pe una singura, iar in fata usii erau niste semi-scaunele la nivelul fundului, unde te rezemai. La primul vagon era un fel de rampa de acces pt biciclete si carucioare.
Apropo, peste tot...PESTE TOT unde am fost existau acces pentru carucioare, la fel si in Valencia unde trotoarele erau adaptate pt bicle. Insa sa revenim la Barcelona.
Dupa cum va ziceam, am fost la piata, care arata foarte bine in comparatie cu Oborul nostru. Fructele si legumele eru toate la fel, nu era nevoie sa bagi tu mana sa alegi, oricum nu aveai voie. Erau asezate in piramida, Mihai a atins piramida si au cazut pe jos 2 mandarine...le-am platit; nu vreau sa ma gandesc ce se intampla daca cadeau 2 de la baza si se rasturnau toate pe jos. Erau multe fructe de mare si pestisori...majoritatea inca mai miscau...nu pot sa va descriu cum arata un homar care inca misca labutele...pt mine a fost scarbos. Preturile erau acceptabile, vanzatoarele un fel de tiganci mai ingrijite si mai albe. Ti se dadea rest la orice, nu exista ca nu are 0.05 EUR si-ti mai pune o banana pana la 0.5 EUR. Cereai 4 banane, atatea primeai.
Pe La Rambla erau multe florarii ambulante, insa nu ca la noi. Toate erau verzi si curate, florile erau imecabile, iar preturile mult sub ale noastre. Era frumos, plin de cafenele, terase, vanzatori de suveniruri, ziare. Pe terasa preturile erau cam cu 10-20% mai scumpe decat in interior; se mentiona pe meniu. De asemenea majoritatea preturilor nu contineau TVA, 7% (era mentionat pe meniu).
Am facut turul orasului, ghidati de un ghid minunat de la DK (Mihai va avea ceva de comentat aici...stiu deja) si am vazut aproape tot ce era propus acolo pt vizitare, cu mici exceptii: nu am mers intentionat la anumite muzee arheologice, biblice, sau in genu'; la muzeul de muzica, care de altfel arata superb si parea promitator, nu aveau bilete libere decat peste 3 zile, cand noi deja trebuia sa plecam. Mi-a placut ff mult la El Poble Espagnol, care este un ansamblu de case in stil vechi spaniol, foarte chic si frumoase, nelocuite, cu parterul transformat in cafenea sau magazin de suveniruri. Ceva gen Golden Lane din Praga, sau cetatea Sighisoarei, insa nelocuit, fara bisnita, mult mai curat si ingrijit. Aveau si audio guide, insa l-am vazut cand am iesit.
Operele lui Gaudi sunt frumoase, tipul avea alta viziune asupra lumi, insa dupa o zi in care vezi si auzi numai de Gaudi, ti se ia. Sambata seara am fost la fantana din piata Spania si am vazut jocul de lumini si ascultat muzica- si asta a fost dragut.
Mi-a mai placut ca erau portocale peste tot in pomi pe marginea drumului, si cyclamene peste tot. Cand m-a auzit mama....de ce nu ai luat si tu? Cred ca vroia sa vin cu catusele adusa de politie. Regret ca nu mi-am cumparat de pe La Rambla de la vanzatorii ambulanti catuse cu puf roz, erau 10 EUR parca...desi Mihai este ff bucuros ca nu le-am luat...oare de ce??
A mai fost interesant la Camp Nou, de fapt termenul potrivit ar fi impresionant. M-a amuzat maze-ul din centrul universitar, am reusit sa gasim iesirea relativ repede, desi incepusem sa ma crizez ca ramanem blocati acolo. Apropo, centrul universitar arata LUX fata de regie la noi. Ai toate facilitatile posibile: innot, teren de fotbal, tenis, ciclism, parc, asta din ce se vedea afara...probabil ca mai aveau si inauntru.
De asemenea, mi-a placut in Parck Guell, casutele pareau parca rupte din povesti, iar la muzeul lui Gaudi mi-a placut casa ca arhitectura.
Ne-am plimbat prin Barcelonetta, cartierul pescarilor, destul de murdar, insa mi-a placut la Muzeul Drassanes- maritim, aici am vazut o gramada de barcute si barci in marime naturala, machete.
Am uitat sa va zic: paziti-va buzunarele, pe noi era sa ne fure 2 spanioli ziua in amiaza mare, intr-un parc, unde era plin de lume. Vizasera aparatul foto, a fost oarecum si vina noastra, ne intinsesem toate bagajele pe o banca, si ne-au filat.
Am stat la Barcelona pana pe 16, cand am plecat la Valencia. Am mers cu trenul. Atat gara, cat si trenul aratau impecabil. Ne-au dat casti ca sa ascultam muzica, puteai selecta canalele pe manerul de la scaun, de asemenea au rulat StarDust. Se anunta statia urmatoare cu ceva timp inainte, era afisata si pe un ecran deasupra usii. Usa de la tren se deschidea numai dupa ce acesta oprea in statie...aviz navetistilor care se urca in tren din mers. Liniile de tren in oras erau subterane. Cred ca mai exista o Barcelona subterana, pe care o vezi doar cand calatoresti pe sine.
In Valencia am ajuns pe la 15:30, si ne-am dus direct la hotel sa ne lasam bagajele. La 16:03 am intrat in primul restaurant, unde ne-au dat afara. Conform unui vechi obicei spaniol, magazinele si restaurantele se inchid intre 16-20:00. Nu ne-a mai primit in nici un restaurant, am gasit o taverna Cafe & Te in centru, unde ne-au primit, si unde am mancat...Paella.
Valencia este foarte chic si cocheta, mi-a placut mult. Sunt cladiri nu foarte inalte, cu arhitectura deosebita, cafenele si parcari subterane, castele si turnuri, arta si stiinta.
Orasul artelor si stiintelor este maret. Impresionant, scump, educativ. Am fost la L'Oceanografic, unde am vazut rechini si pesti de tot felul. Au tunel de sticla in acvariu, si te plimbi printre pesti. Erau droaie de copii care tipau si nu te mai intelegeai cu cel de langa tine, nu mai zic sa faci o poza. Apoi am fost la L'Hemispheric, unde am vazut 2 documentare IMax; era ametitor la un moment dat, dar placut. A doua zi am fost la Museo de la Ciencias Principe Felipe, unde iarasi plin de copii. Mi s-a parut foarte educativ, insa explicatiile erau in spaniola. Erau tot felul de experimente pe care le puteai face chiar tu, educative, decat sa citesti in carti. Oricum, in 2 zile ai timp sa faci tot orasul artelor si stiintelor. Mai este acolo Umbraclle, care este un fel de parc cu floricele si o cupola de fier deschisa...interesanta.
Pentru amatorii de senzatii tari va recomand Horchatta, nu este scumpa, in jur de 2 EUR. Astept impresii dupa :)
Ne-am mai plimbat prin oras si am vazut diverse case si muzee pe-afara, ca nu aveam timp sa vizitam. Ne-am plimbat cu bicicleta, am inchiriat 2 bicle, 10 EUR/ 4 h. Ne-am plimbat prin albia fostului rau, era amenajat special piste de biciclete, era si un teren de fotbal american. Am fost la mare, faleza este mai frumoasa decat cea din Barcelona, mai lata plaja si mai comerciala, erau ff multe restaurante si terase. Pe 19 Aprilie ne-am intors acasa.
Cand am plecat din Valencia, la aeroport, mi-a fost pt prima data in viata rusine ca sunt romanca. Am ajuns in aeroport mai devreme decat trebuia, si am asteptat cam vre-o 40' pana s-a deschis casa de check-in. O data cu noi, mai asteptau si alti romanasi, dornici sa ajunga acasa. Aici m-am delectat cu un limbaj ales folosit de cei de langa noi, uneori usor accentuat, am ascultat Maria Ciobanu si o gama larga si variata de cantece de dor (a se intelege "manele"), am vazut cate octave poate suporta urechea mea. Intr-un cuvant era plin de tarani, tigani, moldoveni si nesimtiti, nu ca as avea ceva personal cu vre-una din aceste categorii de oameni, insa daca ma intreba cineva de vorba as fi raspuns in engleza, numai sa nu se inteleaga ca fac parte din aceeasi gloata. Insa, si eu tot romanca fiind, a trebuit sa ma adaptez conditiilor: desi casa de check-in nu se deschisese inca, ne-am asezat bagajele frumos la coada in locul nostru, ca sa fim "primii". In fata noastra era o domnisoara bruneta si imbracata in negru si cam bronzata...era destul de cald afara, probabil ca a profitat de soare...era bronzata uniform, chiar si sub haine. Domnisoara in cauza avea 2 bagaje MARI de cala si GRELE, aveau impreuna 40kg. Regulamentul zicea clar: 20Kg la cala (si trebuia sa te inregistrezi cu nr. de bagaje, daca aveai mai mult de 1 plateai o taxa suplimentara) si 10kg bagaj de mana. Dansa nu intelegea de ce nu poate sa-i considere cele 10kg din geanta de 20kg ca bagaj de cala, pt ca ea oricum nu avea bagaj de mana. A se lua in considerare ca avea o geanta pe brat, care din considerntele dumneai, nu putea fi considerat bagaj de mana. Cum la straini regula e regula, si-a aruncat din geanta chestii, pana a ajuns la 10kg. De asemenea la scan i-au mai aruncat niste creme si sticla de apa, iar frustrarea dumneai crestea pe masura ce tot scadea in kg.
Mai era o familie cu un bebe mic, care cum incepea sa planga se potolea daca asculta manele, era copilul invatat inca din fasa cu stilul extrem. Acest minunat bebe avea cu el vre-o 4 geamantane, si multe alte sacose, pe care parintii nu le-au declarat la check-in, si le-au impartit "fratilor" lor romani din avion sa zica ca sunt ale lor. Insa la imbarcare, s-a iscat scandal, ca aveau prea multe. Si-asa in avion cand au inceput oamenii sa puna bagajele de mama sus, nu mai era loc sa arunci un fir de ata. Daca nu am precizat inca, am calatorit cu 3 copii mici si 3 catei. Copii au facut concert mare parte din drum...cateii...nu i-am auzit. Mai era un domn care luase putin la masea si facea totul Gica contra.
In sfarsit am ajuns in Bucuresti, am gasit un taxi ceva mai departe de intrarea in aeroport, care ne-a taxat la aparat, dar care cand am ajuns acasa s-a ofuscat nitel ca nu i-am lasat bacis: a fost cursa 16.1 RON, si i-am lasat 17. I-a trecut pana dimineata cu siguranta.
Hmmmm...ce bine este acasa.

Dragul meu, te rog adauga si notitele tale, ca sa ne aducem aminte peste 10 ani ce-am vazut...ca eu deja am uitat.
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template