duminică, 30 octombrie 2011

Tuareg de Alberto Vazquez- Figueroa

Tuareg a fost prima carte de Alberto Vazquez- Figueroa pe care am citit-o. Au mai urmat Ochii tuaregului- continuarea de la Tuareg, si Pamant virgin. Mai sunt insa si altele pe care nu am apucat sa le citesc inca.
Povestea m-a impresionat prin duritatea ei dar si prin frumusetea sufletului unui tuareg si a ceea ce este dispus sa faca pentru a nu se abate de la conduita poporului sau. Cartea am citit-o pe nerasuflate, iar finalul m-a uimit la fel de tare ca si povestea in sine- pana unde poate sa mearga cineva hotarat si care stie exact ce are de facut pentru a-si indeplini sarcina...trist.

Lectura placuta!

joi, 27 octombrie 2011

Dovlecei pane

Ingrediente:

3 dovlecei
3 oua
5-7 lg faina
ulei pentru prajit
sare, piper

Se curata dovleceii de coaja; eu in ultimul timp ii las cu coaja, imi plac mai mult asa, sunt crocanti pe margine si moi la mijloc. Se taie apoi dovleceii felii groase de aprox 5 mm, se presara multa sare peste ele si se lasa deoparte cca 30 min. Se scurg apoi dovleceii de apa si se sterge cu un servet de hartie fiecare felie, pentru a indeparta excesul de apa.
Se amesteca intre timp ouale cu faina si piper dupa gust; poate fi necesar de mai multa faina, amestecul de ou si faina trebuie sa aiba consistenta unei ciulama groase.
Se incinge uleiul in tigaie- uleiul trebuie sa fie suficient astfel incat dovleceii sa fie cufundati in ulei pana la jumatate. Se ia fiecare felie de dovlecel, se tavaleste prin amestecul de ou si faina si se prajeste in uleiul incins pe fiecare parte, pana capata o crusta aurie.
Se servesc calzi, cu mujdei de usturoi.

Pofta buna!

marți, 25 octombrie 2011

Suma zilelor de Isabel Allende

Nu stiu daca mai este nevoie sa zic ca o iubesc pe Allende si ca i-am citit toate cartile publicate in Romania pana acum. Suma zilelor este ultima si prezinta viata scriitoarei dupa maortea Paulei, fiica ei. Cred ca cel mai mult imi place la Allende puterea cu care isi prezinta viata si familia, sau cel putin impresia pe care mi-o lasa ca totul este foarte real- asa imi place sa cred.
Si dupa maortea Paulei, Allende este pusa la multe incercari, insa ca intotdeauna, are suportul familiei si a prietenilor si reuseste sa treaca mai departe.
Va recomand tuturor sa o cititi pe Allende, este minunata. 

Lectura placuta!


sâmbătă, 22 octombrie 2011

Limbi de pisica

Ingrediente:
(aprox 40 bucati)

100 g unt
75 g zahar pudra/ fin
1 plic zahar vanilinat
1 ou
1 galbenus
1 lgt esenta migdale
100 g faina
50 g amidon

Se amesteca untul impreuna cu zaharul si vanilia pana devine spuma si s-a topit zaharul. Se adauga pe rand esenta de migdale, oual si galbenusul, faina si amidonul, si se amesteca bine pentru omogenizare. 
Se tapeteaza tava de aragaz cu foaie pentru copt. Se pune aluatul intr-o punga pe care o taiem putin la unul dintre colturi, pentru a sprita pe foaia de copt fasii lungi de aprox 5 cm. Chiar daca sunt uniforme fasiile, la caldura se "rotunjesc". Aveti grija sa lasati o distanta de cel putin 2 cm intre fasiile de aluat, pentru ca altfel se lipesc
Se coc in cuptorul incins la 180 grade timp de 8-10 min.

Pofta buna!

joi, 20 octombrie 2011

Zece negri mititei de Aghata Christie

Cand eram in scoala generala, am citit multe carti de Aghata Christie, insa cu timpul am renuntat...nu stiu nici acum de ce anume. Cand am vazut Zece negri mititei am decis sa reiau pasiunea pentru romane politiste. 
Cartea nu cred ca se mai gaseste de cumparat in librarii, eu cel putin nu am gasit-o, insa mi-a placut tare mult si cred ca este genul de carte pe care sa o pastrezi pentru suflet. Povestea incepe cu poezia Zece negri mititei, de Frank Green, si urmeaza intocmai firul poeziei.  

Zece negri mititei
Au cinat sub lună nouă,
Unul însă s-a înecat
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei
Au stat noaptea după trei
Unul s-a-ntrecut cu somnul
Şi-au rămas doar opt din ei.

Opt negri mititei
Trec prin Devon într-o noapte,
Unul zice: „Eu rămân!”
Şi-au rămas doar şapte.

Şapte negri mititei
Despicau surcele groase,
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase

Şase negri mititei
Se jucau cu-n stup netoţii,
O albină înţeapă unul
Şi-au rămas doar cinci cu toţi.

Cinci negri mititei
Vor să ajungă magistraţi,
Unul şi-a îndeplinit dorinţa
Şi-au rămas doar patru fraţi.

Patru negri au plecat
Hăt pe mare mititeii,
Unul a picat în plasă
Şi-au rămas doar trei.

Trei negri mititei
Zic: „La zoo e de noi!”
Pe unul îl strânse un urs în braţe
Şi-au rămas doar doi.

Doi negri mititei
Se uscau la soare un pic,
Unul s-a prăjit de tot
Şi-a rămas un negru mic.

Un negru mititel
Rămas singur, singurel,
Cu un ştreang s-a spânzurat
Şi n-a mai rămas nici el. 


Lectura placuta!

luni, 17 octombrie 2011

Febra de 3 zile

Pana de curand eu nu am auzit sau citit despre "febra de 3 zile" la copii. Nu demult, Ilinca s-a trezit intr-o Joi dimineata la ora 6- ceea ce nu prea ii sta in obicei, ea in mod normal se trezeste pe la ora 8. Era destul de maraita, a baut putin lapte si s-a culcat la loc. Apoi totul s-a derulat normal, s-a jucat, am fost afara, iar dupa masa de pranz am vazut ca avea temperatura 39.5, desi ea inca alerga si se juca ca de obicei. Am sunat medicul pediatru, care mi-a spus sa ii dau paracetamol daca febra nu scade si copilul zace, si sa o las in pace. Ii dau paracetamol, febra scade, seara revine la loc. Sun din nou la pediatru, pana la urma accepta sa ma vada a doua zi, si asta doar daca face febra si noaptea. Bineinteles ca a facut febra si noaptea, ii dadeam paracetamol, scadea febra timp de 1h, apoi revenea iar la 39-40.
A doua zi de dimineata ne prezentam la cabinet, Ilinca cu febra 39.5 si cu un chef teribil de joaca. Cat asteptam sa intram in cabinet, Ilinca s-a jucat in continuu- in sala de asteptare au jucarii de tot felul, carti pentru copii, masuta si scaune, iar Ilinca a profitat din plin. Doctorul cand ne-a vazut, a fost putin surpins, pentru ca eu la telefon am insistat sa vin sa o vada cineva pe Ilinca, mai ales ca mi-a spus sa nu ii dau nimic pentru febra, sa las copilul in pace.
O consulta pe Ilinca, ma intreaba ce alte simptome mai are- niciunul, ok...nu stiu ce are, spune doctorul. O lasam in pace, sa vedem cu evolueaza simptomele. I-a luat sange din deget, si din cateva picaturi a scos dupa 5 minute o pagina A4 de analize, care aratau perfect, doar ca Ilinca are o infectie virala in organism. Eu eram din ce in ce mai ingrozita, pana ce mi-a spus ca nu trebuie sa tratez termometrul, ci copilul, si sa nu imi fac probleme, ca Ilinca este bine (cu toate ca ea avea febra 39.5). Si de asemenea in caz de urgenta sa il sun (mi-a dat nr lui de telefon si mi-a spus ca-l pot suna pana seara la ora 10), dar ca el intelege prin urgenta daca Ilinca face convulsii, orice altceva se poate trata acasa cu bai reci si paracetamol. Am plecat de acolo ingrozita. L-am mai sunat de cateva ori in Vinerea aceea sa ii spun ca tot face febra, iar el imi tot raspundea cu nu tratati termometrul, ci copilul, si daca face 40 sa-i dati paracetamol.
Noaptea de Vineri spre Sambata Ilinca a facut febra 41, si am sunat la camera de garda a spitalului de pediatrie din Zurich. Aici mi-au spus sa ii dau Nurofen. In tot acest timp Ilinca era acoperita cu prosoape ude, avea ciorapi uzi in picioare- saracuta de ea plangea de cum ma vedea ca vin cu ciorapii, si chiar dupa ce i-a trecut febra, plangea cand ma vedea cu anumite perechi de ciorapi pe care le-a avut cand era bolnava. Noaptea i-a mai scazut febra, dar doar dupa ce ii dadeam medicamentul, apoi urca la loc.
Sambata am decis sa mergem cu ea in Zurich la camera de garda. Afara se pregatea sa ploua, iar spitalul este pe un deal unde a trebuit sa urcam cu caruciorul de la gara. Nu am luat mancare la noi, pentru ca noi tocmai luasem micul dejun, iar Ilinca nu mai manca nimic de 2 zile, decat putin lapte sau ceai. Si nu aveam nici asigurarea medicala incheiata, aveam contractul semnat, dar nu primisem inca cardul de asigurare- luasem totusi cu mine nr politei de asigurare. La spital erau cativa copii care asteptau deja in sala de asteptare- si aici plin de jucarii si carti, insa Ilinca avea febra din nou cand am plecat de acasa, si nu era foarte dornica de joaca, nici nu misca din carucior. Completam niste formulare- printre care si unul in care ne dam acordul ca fisa Ilincai sa fie folosita si in scopuri de cercetare, dam nr politei de asigurare, si suntem invitati sa asteptam. Au un sistem destul de inteligent de triere a pacientilor, nu esti consultat in ordinea in care ai sosit la spital, ci in functie de gravitatea simptomelor. Asa ca asteptam cel putin 1h, timp in care ni s-a facut foame, si am cumparat ultimele 2 sandwisuri cu sunca de la un automat din spital. Ilinca a mancat toata sunca :), i-a mai scazut febra, asa ca atunci cand am intrat in cabinet sa o consulte asistenta initial, avea doar 38.7 temperatura- asistenta vorbea foarte bine Engleza si avea cam 40-45 de ani; ma intreb cate asistente din Romania la 45 de ani vorbesc o limba straina. Asistenta ne-a intrebat simptome, i-a luat temperatura, i-a dat paracetamol, si i-a pus pe manute niste crema ce continea anestezic, in situatia in care avea nevoie de perfuzii pentru hidratare, si ne-a trimis iar in sala de asteptare, unde Ilinca a adormit.
Intr-un final a venit si doctorita, ne-a condus in alt cabinet, a consultat-o, si concluzia: are o infectie- nu stie ce anume, si ne-a dat sa ii dam Nurofen si Paracetamol, dupa o schema complicata, similara oarecum cu cea clasica de 4/4 h. Intre timp Ilincai ii iesise pe piele niste bubite mici rosii, care ulterior s-au dovedit a fi alergie de la Nurofen.
Ajungem acasa dupa ce ne-a plouat si in Zurich si in Stafa, Ilinca mai face febra iar noaptea, ii dau Nurofen iar- nu stiam inca ca de la el face alergie, si dupa ce avea febra 41 cu o noapte in urma, Duminica dimineata ave temperatura 36. Toata Duminica temperatura s-a mentinut la 35.8-36. Citisem in Spock ca la copiii mici, dupa o raceala cu febra mare poat avea la finalul bolii temperatura de 36 grade, insa nu zicea si cat timp :)
Luni sun doctorul nostru din nou si ii spun cum ne-am distrat in weekend. Ne ducem din nou la cabinet sa o vada, aceeasi sinceritate: nu stiu ce a avut. Ilinca nu manca nimic toata ziua, vroia doar ceai si lapte. Doctorul era foarte fericit ca le vrea si pe acestea, eu suparata pentru ca gateam tot felul de specialitati de care Ilinca nu se atingea.
Discutand cu doctorul si problema alimentatiei si marturisind ca nu ii dau Ilincai sa manance carne de porc sau miel, prajeli si alte chimicale, doctorul ma intreaba dar de ce? sa ii dau sa manance dintr-un cotlet de porc, carnati, sosuri de tot felul, cartofi prajiti si mai tot ce am evitat sa ii dau Ilincai pana acum. Eram din ce in ce mai socata.
Discutand ulterior si cu alte mamici de pe aici, am aflat ca mai toti doctorii sunt asa, in sensul ca te lasa sa te descurci singura acasa si nu sunt prea impresionati atunci cand copilul tau are febra si mai ales, nu recomanda antibiotice sau medicamente de orice fel. Mie doctorul mi-a spus- are febra, lasati-o sa aiba febra, ii trece, nu ii dati nimic. In Romania deja am fi luat Nurofen/ Panadol si poate si mai rau. Cel putin pentru mine a fost foarte greu sa stiu ca o pot "ajuta" pe Ilinca sa ii scada febra si sa nu fac asta, mai ales cand zacea in pat, desi se pare ca pe termen lung este mai sanatos asa. Cat despre alimentatie, aici am vazut copii de 1 an cu cartoful prajit in gura- nu sunt de acord cu asta, in sensul ca daca pot sa ii ofer mancare sanatoasa, evit chimicalele sau prajelile.
Speram sa nu mai avem prea curand nevoie de doctor.
PS: aici se naste de cele mai multe ori numai cu moasa, doctorul intervine doar daca este neapart nevoie....

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Sotia presedintelui de Curtis Sittenfeld

Sotia presedintelui este un roman de fictiune, insa cu documentare in viata reala a lui Barbara Bush- dupa ce am citit cartea am fost curioasa sa aflu despre ce Prima Doamna a Americii este vorba si daca este o relatare reala a faptelor. Povestea foloseste cateva evenimente cheie din biografia lui Barbara Bush, dar nu este un roman biografic in nici un caz.
Este o lectura placuta si usoara, gen colectia Chic de la Polirom, insa m-a amuzat sa imi imaginez ca Prima Doamna a Americii a trait la un momendat povestea din Alice Blackwell. Totusi, nu este usor pentru Alice B. sa fii sotia presedintelui si sa traiasca intr-o alta lume.

 
Lectura placuta!

marți, 11 octombrie 2011

Planeta maimutelor de Pierre Boulle

O poveste foarte frumoasa despre degradarea inteligentei oamenilor si intelepciunea maimutelor. In Planeta maimutelor, rolurile de medic si cobai in cadrul laboratorului de cercetare este inversat. Ce simte un om inchis intr-o cusca si examinat de un doctor maimuta- umilinta sau mila?
Povestea este cu atat mai interesanta atunci cand omul ajunge aliatul maimutelor si lupta alaturi de ele pentru o cauza nobila...pentru o maimuta.
Finalul este interesant si usor previzibil. Cu toate acestea, m-am bucurat din plin de carte si regret ca nu o am in biblioteca- a fost imprumutata. 
Cartea a fost ecranizata in 1968- Planet of the Apes. Nu am vazut inca filmul, insa are rating bun.

Lectura placuta!

joi, 6 octombrie 2011

Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea

Eu o indragesc foarte tare pe Oana Pellea si incerc sa o vad jucand la teatru, in filme, si-mi place. Incerc sa nu judec piesele in care joaca, ci sa le iau ca atare si sa o admir in continuare.
Asa ca am decis sa citesc Jurnal 2003-2009 si am cunoscut o alta Oana Pellea decat cea pe care mi-am imaginat-o eu. M-am bucurat de realizarile ei si am ramas surpinsa de loialitatea si de tristetea ei. O vedeam ca o femeie puternica- si poate ca, chiar prin ceea ce spune in carte este puternica, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de singura si atat de dedicata parintilor ei cat si meseriei de actor.
O stimez in continuare, poate chiar mai mult. Daca macar o data v-ati intrebat cum este Oana Pellea in viata de dincolo de scena, cititi-i jurnalul...este socant de real.

Lectura placuta!

duminică, 2 octombrie 2011

Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singuratate este genul de carte pe care vrei sa o citesti inca o data dupa ce ai ajuns la final. Mi-a placut foarte mult, si imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme pe Marquez. Am vazut "Dragoste in vremea holerei", si mi-a placut iarasi mult. Povestea se invarte in jurul unei familii simple de la tara, dar experientele pe care le traiesc si felul in care sunt ele redate, m-au cucerit inca din primele pagini. Mare atentie insa la numele personajelor, la un moment dat eu am pierdut sirul, pentru ca numele se repeta sau se modifica foarte putin. De ajutor ar fi ca inca de la inceput sa faceti o schita a personajelor si a relatiilor intre ele. In rest, cartea este superba. Ve-o recomand cu mare caldura. Eu una de-abia astept sa decsopar si celelalte romane ale lui Marquez.
 Lectura placuta!
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template