Sarcina de 12 saptamani- bb 2

Din lipsa de timp si spatiu, nu am mai putut scrie saptamanal despre evolutia sarcinii, si cum aveam sa aflu si mai tarziu, nici nu aveam sa scriu prea mult. Totul a decurs normal, pana la un punct. Am avut stari de greata in primele saptamani, dar fara sa vomit; de obicei greturile se manifestau dimineata si seara (mai ales seara cand venea Mihai acasa si pregatea masa, cand incalzea mancarea, simteam ca vomit tot ce am mancat in ziua respectiva, cu toate ca si eu mancasem acelasi lucru cu cateva ore in urma). Am avut pofte, mai ceva ca la prima sarcina; vroiam sa mananc in special muraturi si ciocolata, dar cand mi se punea in gand de ceva...mi se  facea gura punga (ca atunci cand vezi lamaie) si simteam ca mor daca nu mananc ce-mi puneam in minte. Dar am trecut si peste asta, noroc ca avem langa noi un boutique cu diverse, inclusiv prajituri...jalnice, dar imi satisfaceau pofta de moment. Starile de greata au tinut cam 5-6 saptamani, dupa care totul a fost ok,

Prima echo am facut-o pe 04 Februarie, la 6 saptamani de la ultimul CM, la dr Petrache. Cum la mine ovulatia are loc mai tarziu, ghemotocul era mai mic cu 2 saptamani dupa masuratori (aceeasi diferenta a fost si la prima sarcina). Nu avea inca activitate cardiaca, asa ca Dascalu m-a pus sa repet echo peste inca 2 saptamani. Intre timp am facut diverse analize de sange, care au costat o caruta de bani, dar care au aratat ca sunt sanatoasa. Am inceput sa iau vitamine prenatale si acid folic, si utrogestan 2 tb/ zi.

A doua echo, am facut-o pe 18 februarie, tot la dr Petrache- stiu ca mai demult am zis ca nu prea am incredere in dumneai, dar pe parcurs m-a castigat. Si ce sa vezi surpriza: sarcina gemelara, cu doi saci amniotici, insa doar intr-unul se vizualizeaza embrion, in celalalt nu- fie s-a atrofiat si nu mai exista, fie este prea mic sa se vada inca, insa se mergea mai degraba pe prima varianta. Aici, desi varsta echografica a sarcinii trebuia sa fie de 6 saptamani, crescuse la 7, din cauza sarcinii gemelare care marea uterul mai mult decat in mod normal. Embrionul vizualizat avea activitate cardiaca- 166 batati/ min.. Din pacate la nici o echo Mihai nu a putut sa fie cu mine in cabinet, deoarece trebuia sa stea cu Ilinca- o luam cu noi la spital, si el se plimba cu ea pe afara iar eu imi faceam de lucru prin cabinete.

Pe la 10 saptamani a inceput distractia: sangerari din ce in ce mai dese, puse initial pe seama lipsei de progesteron, asa ca am marit doza de utrogestan la 6 tb/ zi. Apoi pentru ca nu se opreau sangerarile am adaugat No-spa si Diazepam. Nu credeam ca pot rezista cu atatea medicamente care dau stari de somnolenta si ameteli si sa am grija si de Ilinca, dar am rezistat cu brio si cu ajutorul lui Mihai care imi dadea un ragaz dimineata sa-mi vin in fire. Asteptam cu nerabdare echo trim I, pe 18 Martie la Petrache...care insa nu s-a mai intamplat. Aveam facute programari pt echo la Herghelegiu in Iunie si August, ma pregatisem ca la carte.

Intre timp, tot vorbeam cu Dascalu la telefon si-mi spunea ce sa fac in functie de ce se intampla; cel mai pesimist scenariu era ca daca nu se opresc sangerarile, sa ma duc la spital sa-mi puna perfuzie cu Diazepam. Cum sangeram in continuare si deja ma luase cu ameteala, o sun pe 17 Martie si ma trimite la Polizu in garda, la dr Tataru Monica. Numai ca eu nu puteam ajunge decat seara, ca nu avea cine sa ramana cu Ilinca acasa. Asa ca pe la 20:30 ajung la camera de garda, si cu bagaj de spital facut (Dascalu imi spusese sa ma pregatesc in caz de e nevoie sa raman internata), dr Tataru imi face echo si....se vedeau sangerarile si embrionul inert, fara activitate cardiaca de mai bine de 4 saptamani. Practic sarcina s-a oprit din evolutie la cateva zile dupa echo din 18 Martie, insa eu nu am simtit nimic, deabia la 2 saptamani dupa stagnarea din evolutie am avut prima sangerare.

Asa ca ma interneaza, imi recolteaza sange pentru analize, si dimineata o astept pe Dascalu sa ma vada. Noaptea am dormit cu greu, pe langa gandurile care nu-mi dadeau pace, asistente care alergau pe hol la paciente cu probleme si o doamna care sforaia in salonul meu. Asa ca m-am conectat la net cu telefonul si am cautat ce inseamna "chiuretaj" si cum se procedeaza- acet cuvant mi se pare vulgar, asa ca prefer intrerupere de sarcina. Pe la 11:30 a doua zi dimineata (eram treaza si nemancata de la 05:30, deja incepusem sa tremur) ma cheama la sala sa imi faca intreruperea de sarcina. Ma aseaza pe masa, si ma pregateau asistentele. In jurul meu roiau doctori si asistente, fiecare cu treaba lui, eu ma simteam stinghera printre ei. M-am linistit cand am vazut-o pe Dascalu ca vine, deja anestezia incepuse sa-si faca efectul- tin minte doar ca mi-a zis ca vorbim dupa operatie si pot sa o intreb ce vreau atunci si ca o asistenta ma tot ruga sa nu mai vorbesc. Eu tot incercam sa zic ceva, dar parca nu ma auzea nimeni, pentru ca nu ma baga nimeni in seama, dar eu stiam ca vorbesc. parca i-am zis lui Dascalu de vreo 2 ori ca imi cer scuze ca am sunat-o in weekend, dar nu-mi mai amintesc bine. Eram intr-o stare semi-treaza, parca simteam ce-mi face dar nu auzeam nimic, sau parca auzeam tot ce era in jurul meu si nu-mi simteam corpul. M-am trezit destul de repede (cred ca a durat max 40 min), m-a ajutat o asitenta sa ajung in salon, si acolo am stat in pat pe burta (ca cica asa trebuie...deh) si incercam sa dorm, imi era tare somn. Insa sunau telefoane, se tranteau usi, vorbea lumea tare, sau poate doar eu auzeam totul amplificat, si-mi era tare foame. Am rugat o colega de salon de cateva ori cand vine masa sa-mi ia si mie mancare, pentru ca nu ma puteam scula...probabil ca zicea ca sunt nebuna. Nu am reusit sa dorm, iar cu timpul anestezia a trecut. Incepusem sa ma rog de asistente sa-mi aduca ceva de mancare, pentru ca era ora mesei...iertati-ma...imi era tare foame si aveam gatul uscat- de la anestezie. Pana la urma am primit si mancare, ma luase cu ameteala cand mancam, dar atre bine a fost dupa. 

Am sunat-o pe mama si i-am zis ce s-a intamplat, dupa cateva minute imi da sms ca in 2h e la mine. Soacra la fel, ca vine la noi, dar fara suparare nu vreau pe nimeni, ne descurcam eu si Mihai (Mihai isi luase concediu 2 zile sa stea cu Ilinca). Ele vroiau sa ne ajute, dar eu nu vroiam decat liniste si sa dorm. Am reusit sa dorm seara acasa pana la urma, tot mai sangeram putin, dar cica este normal, in 2-3 zile ar trebui sa se opreasca.

Pe 17 Martie ghemotoc implinea 12 saptamani, iar pe 18 Martie a fost aruncat afara din mine. Nu am simtit nimic, am vrut sa plang,  ma condamn intr-un fel ca nu pot sa plang, sa ma exteriorizez, desi sufar, ma simt goala, viitorul nu mai este asa cum ni l-am planificat. Mai vreau copii, insa cred ca voi accepta cu greu urmatoarea sarcina, si cu mult mai multa teama...teama de necunoscut.