Se afișează postările cu eticheta prin oras. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prin oras. Afișați toate postările

duminică, 30 ianuarie 2011

Scaunele

Imi doresc sa vad Scaunele de cativa ani, insa ba nu erau bilete disponibile, ba nu puteam eu sa ajung. Intr-un final am ajuns, intr-o zi foarte ploioasa de toamna, si cum am citit despre piesa ca fiind foarte buna, am recoamndat-o si altora (nu mai fac asta decat dupa ce am vazut personal piesa), si uite asa ne-am strans vreo 10 persoane sa mergem la teatru. Ploua cu galeata in seara cu pricina, am ajuns cu greu la sala Toma Caragiu, m-am udat la pantofi si am stat uda mai bine de 2h. Acest inconvenient ar fi fost usor uitat daca piesa ma prindea in mrejele ei si ma indragosteam pe loc. Nu s-a intamplat deloc asa, si cu toate ca o iubesc pe Oana Pelea si am vazut cateva piese cu ea, in care joaca exemplar (nu-i contest nici rolul din Scaunele, doar ca eu una nu am inteles nimic).
Piesa in sine este mai presus decat capacitatea creierului meu sa perceapa si sa proceseze informatia, si m-a bulversat total. Nu am inteles multe pasaje din piesa, de ce anumite evenimente s-au succedat intr-un anumit fel si nu altfel, de ce au fost introduse anumite detalii care au fost uitate pe parcurs, ce mesaj s-a incercat sa se transmita. Si nu am fost singura "ignoranta" din sala, am vazut multa lume care s-a uitat constant la ceas pe parcursul piesei iar ceilalti care au venit la recomandarea mea la teatru mi-au impartasit opinia.
Recomandarea mea, gasiti alta piesa cu Oana Pelea sau Razvan Vasilescu.

marți, 21 decembrie 2010

29 de ani la tanti Violeta

Uite asa a mai trecut un an si ma apropii de 30. Mi-am propus sa fac un bilant anual cu ce am facut bine si ce nu in anul ce a trecut si ce mi-am propus pentru urmatorul. Unele lucruri m-au surpins pana si pe mine.
De data asta am sarbatorit cu cativa prieteni la Restaurantul Violetas, sau mai bine zis cantina cum i-a zis Mihai :) Ilinca a ramas acasa cu mama, pentru ca altfel nu mai sarbatorea nimeni deloc. Restaurantul este destul de dragut si cochet, insa foarte micut (cred ca poate adaposti in total cca 20 persoane) si are o mica terasa in spate (unde by the way trebuie sa iesi ca sa te duci la toaleta). Personalul foarte amambil, iar servirea super ok.
Meniul restaurantului se schimba zilnic, si cuprinde de obicei 2-3 feluri de supa, fel principal si desert, alaturi de salata si paine. Mancarurile zice tanti Violeta ca sunt facute numai in casa, fara aditivi, conservanti etc. Mancarea a fost gustoasa, insa destul de piperata la pret. Adica noi am avut in meniu cotlet de proc cu mamaliga si diverse condimente care costa 30 ron, si era un amestec de cubulete de carne si mamaliga si sos (nu toate portiile au avut sos). In rest, celelalte feluri mi s-au parut acceptabile ca pret. Mai era in meniu , printre altele, papricas de pui, care la ora 15 nu mai era deja in meniu, dar ne-a oferit sarmale in foi de vita in loc, care s-au dovedit a fi foarte bune. Mai lipseau din meniu la acea ora perele pentru fresh, dar au fost inlocuite si ele cu succes de mere (freshul de mere, pere si ghimbir este delicios). Ne-a mai placut chodoul si tortul de mere (eu am avut orez cu lapte cu pere si menta, dar menta nu am simtit-o deloc), supa de mazare, cat si painicile, desi nu mergeau deloc cu mamaliga.
Overall a fost foarte bine, am mancat si vorbit, am facut schimb de cadouri, pentru care va multumesc inca o data. De la Mihai am primit un colier de perle si cercei care m-au cucerit pe loc. De globuri de sticla nu ma voi satura niciodata ;)
Va recomand sa treceti pe la tanti Violeta pentru o masa gustoasa ca la mama acasa. De asemenea se organizeaza ateliere pe diverse teme (gen dulciuri, cozonac, copiii la masa etc)- urmariti site-ul pentru detalii, si seri speciale cu muzica live sau degustari de vinuri.


joi, 2 decembrie 2010

Ali Baba si cei 3 Andrei

Cu riscul sa ne facem un obicei din asta, am sarbatorit si anul acesta Sf. Andrei impreuna cu Andrei si Andreea, de data aceasta la Restaurantul Ali Baba. Cautarea restaurantului a durat mult (ca de obicei), si am trecut cu gandul, pe rand, prin restaurante mexicane, indiene, pescaresti, ca sa ne oprim in final la unul cu specific turcesc. Nu va asteptati sa gasiti numai kebap in meniu, desi este din plin, insa va recomand sa incercati ceva ce nu ati gustat pana acum, pentru ca aveti de unde, si este si ieftin pe deasupra.
De cum am terminat cu alegerea restaurantului, am facut rezervare (personalul este in mare parte arab, insa vorbesc destul de bine romaneste), si in seara cu pricina ne-am prezentat cu totii la masa. Locuri de parcare gasesti fie in fata restaurantului, fie pe langa (este situat in piata Hurmuzachi, intr-o zona de case, asa ca te poti descurca usor pe stradutele de langa). Restaurantul este destul de micut si obscur, vazut din strada. Noi aveam rezervare la ora 18 (parca) si era plin- toate mesele erau ocupate. Rulajul de clienti poate fi totusi mare, pentru ca iti este permis sa stai la masa max 2h de cand ai facut rezervarea (sunt curioasa ce se intampla dupa ce ai depasit timpul- probabil mai comanzi inca o data). Interiorul este amenajat cu tenta orientala, m-a amuzat buda, care era mascata de o perdea (avea usa, dar in fata usei era o perdea). La usa, langa intrarea in restaurant este o vitrina frigorifica unde poti vedea carnea pregatita pentru gratar. In restaurant nu se servesc bauturi alcoolice.
Comanda la mancare am dat-o relativ repede, si fiecare am ales altceva (mai putin cand a venit vorba de berbec) ca sa putem gusta din toate; o sa mentionez descrierea asa cum mi-o aduc aminte :) nu stiu sa va dau denumirea in turca- meniul este in turca si romana, si fiecare fel de mancare esate insotit de poza, asa ca este destul de usor sa alegi (cel putin stii ce ar trebui sa primesti). Ca aperitive am ales humus cu samburi de pin, salata de vinete (este putin diferita de a noastra, are legume si este mai aromata, insa foarte buna), si crema de iaurt cu menta. Ti se aduce si o paine mare si fierbinte (gen lipie, dar e uriasa), noi am mai cerut inca una :) practic am mancat 2 paini mari 4 persoane, la aperitiv si felul principal. Felul principal a constant din cotlete de berbec cu bulgur si salata de legume, si ceva cu vita- nu stiu sa va zic denumirea, dar a fost buna, alaturi de un platou mare de muraturi. La desert am luat ayran (care este iaurt) si noapte ali baba (delicioasa).
Servirea a fost foarte prompta, am primit toate feluri aproape in acelasi timp, si am terminat servirea lor in cele 2h destinate :) Costul total a fost aprox 60 ron/ pers.
Recomand restaurantul pentru un quicky cu prietenii, insa nu si pentru ceva mai pretentios.

marți, 30 noiembrie 2010

La Misto

De curand am luat masa la taverna La Misto. Pot spune de la inceput ca nu m-a impresionat cu ceva aparte, insa a fost mai mult decat rezonabil. Restaurantul este pe Str. Piscului nr. 16, in zona Parcului Tineretului, la parterul unui bloc. Am remarcat de la bun inceput pozele cu nea Florin Calinescu pe pereti, cat si televizorul mare la care era un meci de fotbal. Are salon de fumatori (salonul principal, chiar la intrarea in restaurant) si salon de nefumatori, undeva mai in spate, langa toalete (ca tot veni vorba, destul de curate)- destul de neinspirat din punctul meu de vedere.
Mesele sunt destul de mici avand in vedere ca au 6 scaune in fata, stai cam inghesuit, si daca esti o persoana cu greutate, iti gasesti confortul mai greu. Servirea a fost ok, cu toate ca am asteptat mai bine de 30 min sa ne aduca comanda (este drept ca restaurantul era plin la nefumatori). Mancarea a fost buna, portii generoase la preturi acceptabile. Doar ca meniul este destul de comun, nu au ceva aparte- adica specialitatea bucatarului era salata de nu stiu ce fel. Am servit quesadilla, si mi-a placut, cu toate ca sosul avea o tenta roze cam suspecta. Nu am putut servi tot din farfurie, era destul de mult. 
Daca vrei sa iesi intr-o seara cu prietenii sa vedeti un meci si sa mancati bine, este ok locatia. Insa pentru ceva mai deosebit, ai nevoie de mai multa inspiratie.

duminică, 14 noiembrie 2010

Oscar si Tanti Roz

Atunci cand viata ii atarna de un fir subtire de ata, tinut in fraie de Dumnezeu, Oscar, un baietel bolnav, hotaraste sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi prima, si sa se bucure din plin de toate placerile vietii, ajutat de Tanti Roz. Oscar si Tanti Roz este o poveste foarte trista dar presarata cu mult umor, si marcheaza momentul reintoarcerii actritei Oana Pellea pe scena Teatrului Bulanda. Piesa se joaca la Sala Toma Caragiu, si asa cum am mai spus, la aceasta piesa conteaza sa fii in sala, nu unde stai. Oana Pellea este exceptionala, dar nici ceilalti actori nu sunt mai prejos. Recunosc ca am plans mult in timpul piesei, iar la final nu stiam daca sa aplaud mai intai reprezentatia actorilor sau sa-mi sterg lacrimile de pe obraz.
Va recomand piesa cu mare drag, si daca va hotarati sa va duceti sa o vedeti, faceti rezervare din timp; piesa se joaca de doar cateva saptamani (biletul costa 27 RON).

Vizionare placuta!

joi, 14 octombrie 2010

Romeo si Julieta la Opereta

Pana acum nu m-a atras deloc Opereta, deoarece acum cativa ani am fost la o prezentare sa-i zicem, in parcul Herastrau, unde actori de la Opereta jucau diverse scene "celebre" in parc. Atunci am zis ca nu calc ever ever la Opereta. Numai ca am vorbit cu Andreea care a fost acum cativa ani si a vazut "Romeo si Julieta" si i-a placut foarte tare (mai ales ca Romeo este jucat de Jorge- sa-mi fie iertat eu nu stiam cine este baiatul, insa canta bine si i se potriveste de minune rolul) si acum vroia sa-l duca si pe prietenul ei, Andrei. Ok, mergem si eu, daca tot il lauda asa de tare...si la 50 RON biletul, ar fi bine sa merite efortul.
Prima reactie cand a inceput spectacolul (cu sala plina by the way) a fost sa rad, dupa care mi-am revenit repede si am realizat ca imi place. La final am zis: superb, bravo, foarte frumos.
Opereta nu are site, ii gasesti pe Facebook, si am gasit Youtube film cu secvente din piesa: Enjoy!

luni, 16 august 2010

Parcul Tineretului (sau Parcul Vacaresti sau cum ii zice, nu stiu)

Intre Strandul Vacaresti si Palatul Copiilor s-a amenajat un parc (l-a amenajat Primaria, ca doar nu s-a facut singur, si in colaborare cu diverse firme care au facut donatii- se vad donatiile prin parc, va povestec imediat). Parcul l-am descoperit asta iarna, insa doar locul de joaca, cu intrarea din Bd. Tineretului. Mi-a placut ca are leagane pentru toate varstele, teren de fotbal (mini) si mese de ping-pong (asta daca le apuci goale vreodata). Pe jos este cauciuc, astfel daca bebe cade, nu risca sa-si sparga capul, doar se juleste nitel. Locurile de joaca sunt destul de ingrijite, in ultimul timp mergand mai des, am vazut ce si cand se strica si cand se repara. Mai sunt locuri de joaca, unul foarte dragut, langa aleea cu statui (sunt vreo 20-30 de busturi cu diverse personalitati politice, culturale, artistice, muzicieni si compozitori, conducatori de tara- sunt mai toti pana la Ceausescu exclusiv). Acesta din urma imi place pentru ca este umbrit mai toata ziua si aici se strang numai bebei.
Dupa ce intri in parc, trecand prin locul de joaca , te pierzi prin alei intortocheate si verdeata. Pe fiecare aleea sunt banci, si langa fiecare banca este o pubela; mi s-a parut amuzant la inceput, insa cu timpul am vazut ca este destul de util, mai ales ca parcul este extrem de curat. Aleile sunt special cotite spre stanga si spre dreapta, astfel incat par mai lungi.
Mai sunt doua foisoare, unul cica destinat activitatilor culturale- desi nu am vazut niciodata nimic cultural acolo, in afara de niste pusti care cantau la chitara, si celalalt amenajat cu palmieri, lebede statui si perdea de apa care inconjoara foisorulul- vara este foarte racoare.
Exista terenuri de fotbal si baschet, teren de automodelism, cat si aparate pentru fitness- sunt inca in stare buna de functionare, si seara sunt pline; este amuzant si frumos in acelasi timp cand vezi o batranica la vreo 60 de ani cum pedaleaza la bicicleta, alaturi de sotul ei. Mi s-a parut interesant si semnele de circulatie prezente in zona cu aparatele de fitness, unde sunt si semafoare si treceri de pietoni- desi nu am vazut niciodata parinti care sa le explice copiilor ce sunt alea (poate stiu deja).
Piesa de rezistenta a parcului este prezenta gratarelor. In partea din spate a parcului, spre Oraselul Copiilor, sunt amenajate vre 20-25 de gratare, cu pubele mari langa, foisoare, mese si bancute din lemn, unde lumea poate veni si manca un mic sau o friptura la iarba verde. Daca te duci la o plimbare in parc in weekend, mai spre dimineata, simti mirosul de gratar inca de la intrare.
In parc nu sunt magazine sau buticuri., insa sunt 2 sau 3 gherete de unde poti cumpara suc proaspat de fructe (de obicei au de portocale), politiste si politiste la greu, cat si 2 centre de administrare a parcului. De fiecare data cand am fost in parc am vazut masini care stropeau aleile si aspirau, cineva tundea gazonul sau aduna gunoaiele. As zice ca rivalizeaza cu Parcul IOR, insa este la dimensiuni mai mici. Ii lipseste insa:
- zone cu alimentare apa potabila: exista una singura la intrarea de langa Palatul Copiilor;
- zone umbrite: parcul fiind nou, sunt plantati copaci, insa sunt inca tineri si nu au coroana bogata, asa ca vara la amiaza nu prea te incumeti la o plimbare;
- groapa cu nisip: nu exista, ci doar cu pietris langa locomotiva din centrul parcului;
- zone amenajate cu flori: nu prea sunt plantate floricele, doar cateva tufe cu trandafiri, si cam atat; in schimb este gazon peste tot, pe care poti sa stai (nu m-a dat nimeni la o parte de pe iarba, ca in Parcul Tineretului, unde este gazon doar in cateva locuri si unde a venit nenea politistul si mi-a zis ca nu am voie pe iarba ACEEA, ci pe cea de langa, care era ditamai tufa de nu ma vedeam din ea :).


joi, 22 iulie 2010

Nunta de piele la cantina

Anul acesta de 21 Iulie, am aniversat 3 ani de la nunta, nunta de piele. Cum nu am putut iesi nicaieri anul trecut, si nici nu am mai iesit doar eu si Mihai singuri de mai bine de 1 an, am hotarat sa mergem la restaurant, insa fara Ilinca. Asa ca am vorbit cu Andreea sa stea cu Ilinca; a fost incantata, nu cred ca era la fel seara dupa ce ne-am intors acasa. Cadouri nu ne-am mai luat anul asta, comoditate cred si lipsa de timp. Mihai a cautat un restaurant bun, si a venit cu recomandarea sa mergem la Cantina Verde, in Salajan. Eu m-am cam speriat nitel, pentru ca suna studentesc rau, mai ales ca era intr-o zona marginasa a orasului; insa nu toate restaurantele bune trebuie sa fie in centru, dovada acest restaurant. Restaurantul (sau cantina) nu are site, asa ca am inceput sa caut pe net imagini si pareri, si am gasit numai de bine.
Am rugat-o pe Andreea sa vina mai devreme, ca sa se obisnuiasca Ilinca cu ea, si am profitat de un moment de tandrete intre ele, si am plecat la randez vous. M-am intalnit cu Mihai la metrou, unde am primit  un frumos buchet de flori, si am coborat apoi la statia Nicolae Grigorescu- pe jos pana la restaurant am facut cam 15 min. Restaurantul este foarte cochet, desi este intr-o zona de blocuri gri, aproape de Billa. Am luat loc la terasa si ne-am bucurat de muzica draguta si servirea ireprosabila- cu mici exceptii.
Am consultat meniul (foarte variat si piperat din loc in loc) si ne-am decis- de fapt eu, si apoi ce alegeam eu vroia si Mihai asa ca eu schimbam si Mihai lua ce alesem eu initial (complicat, stiu). Intr-un final, am decis:
- paine prajita cu hamsii marinate si ardei copti (15 RON): erau de fapt doua felii de paine, una cu hamsii si cealalta cu ardei, si le-am combinat eu; foarte bune;
- proscito crud cu salam si masline (27 RON): foarte bun;
- file de dorada la gratar cu rosii cherry si rozmarin (45 RON) cu garnitura de brocoli cu unt si parmesan (12 RON): fileul era dat putin prin faina inainte sa fie pus pe gratar, iar brocoli a fost delicios;
- muschi de vita cu sos de ciuperci (49 RON) si brocoli ca mai sus: vita a fost dementiala;
- cannoli siciliani (15 RON): se presupunea ca este desertul, 3 sau 4 (nu mai stiu exact) mini- cornete umplute cu crema de ricotta;
- sufleu de ciocolata cu inghetata (18 RON): foarte dulce insa ciocolata;
- am mai avut foccacia cu usturoi si limonada.
La o alta masa langa noi era un cuplu cu parintii si bebelina lor, si plimbau kinderul in brate pe la toata lumea ca se plictisea. Servirea a fost ok, mai putin cand ne-a adus felul de baza si parmesanul, o alta chelnarita ne-a luat parmesanul pe care de-abia il pusese cealalta. Deserturile cam slab, in sensul ca nu aveau cine stie ce diversitate, si unele dintre ce era pe meniu nu le mai faceau. Overall a fost bine, mai ales ca era racoare (statea sa ploua), si eram singuri. 
Cand ne-am intors acasa, Andreea era mai obosita decat Ilinca :) thanks pentru mini-vacanta.

marți, 22 iunie 2010

Dumnezeul de a doua zi

"Dumnezeul de a doua zi" poate fi vazuta la Teatrul Act, printre valize si nisip, cartofi prajiti si covoare de iuta. Este o piesa despre doua lumi paralele, despre viata si ce vine dupa ea, despre un sot si o sotie si perceptiile lor (diferite cu totul) asupra acelorasi lucruri, stari, evenimente. Este o piesa trista si vesela, care te face sa te gandesti cu drag la cei apropiati si la conditia romanului obisnuit, cel pe care il intalnesti pe strada, in tramvai, la coada la magazin. Ve-o recomand cu caldura.

vineri, 14 mai 2010

Lapte de vaca la dozator

Stiu ca suna comunist, insa zilele trecute am cumparat lapte proaspat de vaca, de la dozator. Cand zic dozator, ma gandesc la cele de suc aparute imediat dupa revolutie- niste cutii transparente pline cu suc colorat, in care se invartea de zor o paleta; ce gust sintetic avea sucul, dar ce-mi mai placea la vremea aia :) Laptele este adus de la Ferma animalelor, si este ambalat initial in bidoane de metal, direct de la vacuta; nu este fiert sau pasteurizat, doar cica produs in conditii de igiena si la standarde UE. De la ferma, laptele ajunge la cateva magazine naturiste din Bucuresti, unde bidonul de metal este montat in incinta unor dozatoare. Dozatoarele primesc bani- bancnote de diverse tipuri si monezi, insa nu da rest, ci iti livreaza lapte de cati bani ai introdus. Pretul unui litru de lapte este de 3 RON- de ex eu am cumparat 1,5 l lapte si am introdus 4 bancnote de 1 LEU si 1 moneda de 50 bani. Poti sa vii cu sticla ta de acasa, sau o poti cumpara de la magazin, contra cost.
Acasa am fiert laptele cateva minute, apoi l-am gustat- este foarte bun, proaspat (chiar inainte sa cumpar laptele, venisera baietii si montau bidonul in dozator, asta pe la ora 11 la magazinul de pe Unirii) si mai ales gras...hm, imi era dor de noiste caimac...yami.
Laptele mai poate fi procurat si direct de la ferma, unde poti sa te delectezi hranind vitei de lapte sau alte animale domestice, poti plimba kinderul (cine are) cu poneiul sau poti participa la petreceri (servicii contra cost).

joi, 13 mai 2010

American Buffalo

American Buffalo se joaca la Teatrul Act si este o piesa dementiala. O poveste despre lumea talharilor si gandurile lor despre viata, presarata cu multe cuvinte vulgare care fac deliciul publicului (culmea), o comedie care te face sa razi pana nu mai poti. Actorii sunt impecabili, chiar se intreba o amica cum poate un actor sa-l joace pe Teach...un actor bun as zice eu.
La finalul piesei, unii dintre noi inca repetau replicile si se amuzau pe seama lor. Recomand piesa din toata inima, merita vazuta.
Am mai vazut la Act, The shape of things- cu substanta si umor, foarte buna piesa, si Ultima banda a lui Krapp (cu Marcel Iures)- personal nu mi-a placut, poate nu sunt suficient de profunda.

vineri, 16 aprilie 2010

"Bucuria" de ciocolata

Acum cativa ani am mancat bomboane marca "Bucuria"- sunt fabricate in Republica Moldova, sunt ieftine daca le cumperi de peste Prut si delicioase. Am mai gustat diverse tipuri de rahat si prajiturele aceeasi marca. Asa ca am inceput sa le caut si pe la noi sau sa cersesc pe la putinele cunostinte din zona. La noi nu se gaseau pe vremea aceea si cunostintele mergeau foarte rar acasa sau mai deloc, asa ca am tot visat o cutie mare plina cu bomaboane "Bucuria". Asta pana azi, cand am fost in Auchan Titan si mi-am cumparat o gama larga si variata de bomboane "Bucuria", de innebunisem vanzatoarea- tot basarbeanca, dupa accent.
Am aflat saptamana trecuta ca au magazin de desfacere acolo; mai exista pe Dorobanti, vis-a-vis de Perla, magaziunul Clipe- specializat in produse moldovenesti, insa imi era mai peste mana acolo, si am citit pe net ca patronul vrea sa vand afacerea in cauza. Mai era un magazin pe Plevnei, vis-a-vis de Bulandra, insa s-a desfiintat intre timp.
Magazinul din Auchan este chiar la intrarea in supermarket, langa Domo. Este destul de mic, dar este ticsit cu cosuri si cutii pline cu bomboane si alte specialitati. Preturile la bomboane variaza intre 15 si 90 ron (caisele si prunele in ciocolata) si sunt convinsa ca sunt mult mai mari decat in Moldova. Dupa cum va ziceam, am luat o punga plina cu bomboane, si anume: prune si caise in ciocolata- prunele sunt bestiale, Bucuria- crema de praline, lichior si ciocolata alba; foaie de vafa, nuci pisate cu mar si caisa, Romanita- un fel de baton Fagaras de pe la noi fara stafide, Bucurel si Ursulet- umplutura de ciocoalata (nu prea mi-a placut, prea fad), Doremi- the best (caramel, arahide maruntite si jeleu), Gloria si Brandusa (trufe, praline, visine in ciocoalata, rom irlandez), Scufita rosie- crema de cioco si foaie de vafa, Spicusor-crema de cioco si foaie de vafa, Favorit-alune si crema de praline cioco, Umbrele- crema de fondant alb, Masca- crema de fondant cioco, Victorita- crema de cioco si arahide maruntite, Miracol-crema de fondant cioco si alune maruntite, Inspiratie- crema de lamaie, Melodia- crema de cioco si foaie de vafa, Randunica- crema de cioco, Lemo- foaie de vafa si crema de lamaie.
Am pastrat ambalajul celor care mi-au placut cel mai mult, sa nu le uit numele pana la urmatoarea aprovizionare dulce. Pentru cine nu a incercat inca, vi le recomand cu drag, mare parte din ele sunt delicioase.

vineri, 6 noiembrie 2009

Metropola de Bucuresti

Traiesc intr-o capitala Europeana...oare?
Zilele trecute ma plimbam cu Ilinca in carut pe Bld Unirii...o sa va prezint imediat traseul complet. Am iesit la o plimbare, si sa rezolv cateva comisioane.
Drept urmare, am inceput ascensiunea pe Bd Nerva Traian; la intersectia cu Bd Unirii, pe partea dreapta, cateva banci...cu parcarile pline, si fara trotuar, banuiesc ca trebuie sa mergi pe partea cealalta a drumului, unde este si trotuar, dar unde in stanga lui se afla minunatul teren- mina de aur pt proprietari, unde salasluiesc in pace cativa oameni; au instalate corturi din carpete, cartoane...o adevarata tabara. In ultimul timp nu i-am mai vazut pe acolo, insa tabara este inca in picioare. Uneroi aroma pe care o inspiri nu este de tras adanc pe nas, asa ca am ales sa merg pe partea cealalta a drumului, unde sunt banci. Deci nu este trotuar, in schimb este o strada asfaltata cu piatra cubica- am zgaltait creierii copilului mergand pe acolo, strada lasata practic libera de masinile parcate de-o parte si de alta a drumului. Ajungem in intersectia cu Bd Unirii, fiind de data aceasta pe ceea ce s-ar numi "trotuar". Chiar pe colt, cimentul turnat, are o forma rectilinie usor ascendenta, ca apoi sa devina descendenta si apoi formeaza baza unui crater de cativa cm. O sa radeti, incercati sa mergeti cu rolele sau bicicleta pe acolo (ca tot este pista) si veti vedea cum se simte. Eu am ramas cu rotile carutului blocate acolo...alta zdruncinatura, alta distractie. Oprindu-ma sa vad daca Ilinca este in regula in carut, am ascultat cateva clipe freamatul orasului. Putin mai in fata, oprise un autobuz in statie; treceau oameni pe langa mine alergand sa prinda masina, altii coborau si se grabeau sa prinda verde la semafor, masinile isi urmau cursul linistite...sau nu pe sosea, clacsoane din toate directiile, fum de esapament, oameni grabiti. Ma intreb de ce costa 200,000 EUR un apartament pe Bd Unirii?!
Mergem pe trotuar, pe Bd Unirii, admirand culorile toamnei. Era chiar frumos, copaci desfunziti partial, culori de toate felurile, frunze cazute fosnind. Ma intrerupe un clacson...de unde vine oare? Din spatele meu...era o masina pe TROTUAR care ma clacsona sa ma dau la o parte. Sa va povestesc cum arata trotuarul: primul (ca sunt 2) de langa sosea, are 2 piste de biciclete, apoi este drum pietonal, care din pacate pentru mine era ocupat de masini parcate; practic eu mergeam pe pista de biciclete, care alaturi de cea de langa ea, lasa loc doar pt a trece o masina...ok, si eu unde sa ma dau ca sa treaca nenea cu bolidu'? Al doilea trotuar, ceva mai la dreapta, era plin de masini parcate de asemenea, care mai lasau nitel loc sa treaca cineva pe langa ele, insa asfaltul era la fel de "zdruncinat" ca cel din intersectia cu Nerva Traian. Sa revenim la dl din masina din spatele meu, tot mai nervos si care clacsona la greu...de ce nu ma dau la o parte? Am gasit loc in spatele unei masini parcate pe TROTUAR si i-am facut loc sa treaca. Pana am ajuns la intersectia cu Calea Vitan au trecut pe langa mine, pe trotuar alte 2 masini. Ok, am si eu masina, stiu cum e cu problema locurilor de parcare...nu-mi pasa atunci cand sunt pieton, intr-un final e vorba de bun simt. Va spuneam ca mergeam pe pista de biciclete, doar o amintire imi spunea ca a fost o data acolo. Banda galbena care delimiteaza pista era dezlipita pe alocuri, si zacea stransa gramada din loc in loc...si parca pistele acestea au rasarit de curand...au mai mult de 1-2 ani? Eu nu cred...lasa ca avem alt primar sa faca piste noi. Avem primar, dar nu avem oras.
Ajung pe Calea Vitan...pe unde sa trec?? Fiind tot pe partea dreapta a drumului, mergeam spre intersectia cu Bd Octavian Goga...mergeam pe sosea, ca trotuarul era ocupat cu masini parcate in fata cladirilor, si cu alte masini parcate in fata lor...pe avarii. Era o doamna care tocmai se urca intr-o astfel de masina, saracuta parcase chiar sub semafor, pe banda de dreapta.
Pe Calea Vitan fiind, mergan spre Mall, chiar in fata Casei de Pensii, aglomeratie mare. Pe langa parcarea arhi-plina, mai stationeaza si taxi-uri si microbuze. Au montat acolo o toaleta ECO, arata nice, nu am indraznit sa intru. Apoi, pe trotuar fiind iar, ma opresc...nu am pe unde trece...un stalp...chiar in mijlocul trotuarului. Carutul nu intra nici pe o parte nici pe alta...cobor de pe trotuar, si o iau printre masinile parcate.
Rezolv comisioanele pentru care venisem, si ma intorc spre casa. Tot pe Calea Vitan, intersectie cu Calea Dudesti, e o florarie pe colt, vis-a-vis de Posta Romana. Plecand din fata florariei, traversand Calea Vitan si linia de tramvai, spre Bd Octavian Goga, dau nas in nas cu o bordura...mare...nu am putut urca carutul pe ea. Poate nu va dati seama atunci cand mergeti, insa este foarte greu sa urci si sa cobori un carut, bicicleta, orice are roti pe si de pe un trotuar care nu are adaptata bordura pentru asa ceva (adica are o portiune mai joasa, aproape de nivelul soseselei).
Sunt lucruri marunte, dar care ne afecteaza viata, zi dupa zi. Mi-ar placea un oras curat, mai linistit si mai putin aglomerat. Mai bine parcam la Mall, si dam 1 RON/h decat sa blocam strada si alte 2 masini...dar nu, mai bine banii aceia ii folosim sa bem o bere la bodega din colt...ca doar saptamana asta e la reducere. E trist ca avem un asa oras, si e trist ca si copiii nostri vor creste la fel, sau poate mai rau. M-am saturat pana peste cap de promisiunile de campanie electorala, nimeni nu face nimic dupa ce simte caldura scaunului de primar si orasul se strica in fiecare zi. Vorbesc despre centrul orasului, Unirii, nu vorbesc despre cartierele marginase. O sa postez si cateva poze, ca sa vedeti ca nu vorbesc din basme...basme cu vrajitori si regi asurpitori, basme cu final neasteptat...de trist.

marți, 3 martie 2009

1 Martie la Jaristea

Daca anul trecut pe vremea asta eram sus in varful muntelui pe o zapada pana la brau si cu o frica de nestapanit ca voi ramane peste noapte in padure si vroiam sa chem Salvamontul, anul asta am ales ceva mai soft...la "caldura" unui restaurant select, alaturi de viitorii nasi ai voinicelei.
Am facut rezervare la Jaristea pentru 1 Martie la ora 19:00,4 persoane, la nefumatori am cerut eu insistent. Ulterior aveam sa descopar ca nu mai exista separeu de nefumatori, si ca am ajuns primii acolo, "programul artistic" incepand dupa orele 21...nu stiam asta.
Eu mai fusesem acolo, si stiam cum e, atat mancarea cat si atmosfera. Este un restaurant mai select, care impune o anumita tinuta atat prin atmosfera creata, cat si prin decor si "scoruri". Eu cand am fost acolo, am fost cu cei de la EY, si am vazut-o si pe patroana restaurantului, o femeie foarte elegenta in felul ei, putin mai grasuta si imbracata in stilul anilor 80, cu o palarie mare pe cap si o tigareta lunga, si care nu trecea neobservat nici o farfurie care iesea din bucatarie. Mihai venea pt prima data; dupa, am aflat ca Valeriu si Codruta petrecusera Craciunul acolo impreuna cu prietenul lor german, anul trecut.
Pana au venit Codruta si Valeriu, noi am admirat salonul. Masa era impecabil aranjata, cu sfesnic cu lumanare, care a fost ulterior aprinsa de chelner, cu flori, tacamurile foarte frumos aranjate pe suport...toate erau cu bun gust. Apoi au venit si ceilalti, ne-am pupat, am facut schimb de martisoare si cadouri, si ne-am pornit la vorbe. Chelnarul, foarte discret, a venit si ne-a prezentat "programul" care va incepe dupa ora 21, si ca sa mearga toate bine, ne-a recoamdat sa ne hotaram ce vrem sa comandam, si ne aduce el la timpul potrivit. Ne-am hotarat pana la urma la un platou de 4 pers ca aperitiv, apoi ulterior am comandat si felul principal.
Platourile de aperitive erau in genere pt 4 pers si costau undeva intre 150-400 RON. Noi am optat pt unul de 200 RON, dar care pot sa zic ca a fost super ok si consitent. Ne-au dat ardei copti din partea casei. Pe platou se gaseau mai multe feluri de rulade si racituri, cate 4 buc din fiecare, insa foarte bune la gust, eu am stins tot ce am mai ramas extra.
Apoi am comadat si felul de baza, intre timp incepuse si programul artistic. Au alternat intre muzica la taraf, de petrecere, mexicana, cantonete, opera si dans. Intre timp a venit iar chelnarul si ne-a intrebat daca se pot apuca la bucatarie de pregatirea felului de baza...intre timp se umpluse restaurantul. Din punctul meu de vedere serviciul a fot ireprosabil, chelnarii foarte amabili si atenti...de ex de fiecare data cand goleam paharul de limonada, venea cineva si mi-l umplea...asta pana am terminat limonada din carafa. Felul de baza varia ca pret...in fucntie de ce continea. Dar oferta era destul de variata, cel mai ieftin era parca ceva de porc la 50 RON, dar gaseai in meniu si prepelita, si urs...si alte bucate alese. Ce am comadat noi a fost undeva intre 60-80 RON/ portia.
Eu am optat pana la urma la muschi de berbecut - foarte fraged cu cartofi sasesti, Mihai la muschi de vita- care s-a dovedit ditamai bucata si cu greu i-a facut fata (era facut si putin in sange, mai ales ca era o bucata destul de mare), Codruta a luat numai legume ca incepuse postul pt Paste, iar Valeriu somon cu orez. Poriile erau desul de consiestente si foarte frumos prezentate- dupa cum se poate vedea si in poza. Am mai primit in farfurie diverse tipuri de sos, asortate fiecarui fel in parte, in niste mini sosiere, si mar copt umplut cu gem si nuci...yami. Noi ne-am oprit aici, nu am mai luat si desert, ca era deja satuli, iar eu nu eram in cea mai buna forma...asta am pastrat-o doar pt mine.
Intre timp au inceput sa si danseze- facea parte din program. Era o pereche de tineri care dansau dansuri moderne, dupa care invita lumea de la masa la dans. M-a invitat si pe mine dansatorul, chiar cand era pe puntul de a pleca, iar sotul meu foarte protectiv a sarit imediat....bai nu...e gravida...a fost foarte amuzant. Dar m-am dus sa dansez pana la urma, impotriva vointei sotului meu, caruia ii era frica sa nu ii nasc comoara acolo...oricum m-am miscat ca un pinguin in reluare.

Va recoamnd cu caldura restaurantul, este o experienta placuta sa petreci o seara acolo, dar sa fii pregatit ca pt 2 persoane sa dai din buzunar 250-300 RON. Merita...o data pe an, sau cu o ocazie speciala.

joi, 4 decembrie 2008

Sf. Andrei la Tulin

Astept cu nerbadare ultimele aniversari in doi, inainte sa vina pe lume voinicel. Cu toate aceastea, nu aveam nimic stabilit pentru Sf. Andrei, desi Codruta ne invitase in vizita pe la ei, fara sa stie ca sunt si Andreea, ea ma stie de Mona, dar cum tot am contractii si nu prea pot sa stau in fund, am decis sa sarbatorim in 2, numai eu si Mihai. Vorbesc si cu Andreea, si-mi zice ca si ea cu Andrei sarbatoresc tot in doi, asa ca la propun sa iesim impreuna toti 4 (din care 3 eram sarbatoriti) la un restaurant, ceva mai deosebit. Imi doream de mult sa merg la un restaurant libanez, asa ca dupa indelungi cautari, m-am decis la Tulin- preturile erau ok, la fel si review-urile. Asa ca le-am propus si lor, si am facut rezervare pt 19:30.
Cum mergeam cu alti doi sarbatoriti, nu puteam sa ne ducem cu mana goala, asa ca am decis sa le luam o carte de bucate a la Jamie Oliver- eram sigura ca nu au nici una, ca Andreea imi cere sfaturi in asftel de probleme, asa ca mergeam la sigur. Plus ca aveam si noi 2 carti de Jamie, si am incercat diverse retete si nu au cum sa nu-ti iasa, mai putin cartofii cu rozmarin, unde Mihai mai are de aprofundat (o sa mi-o iau rau pt asta). Si cum eu stateam in pat, l-am trimis pe Mihai la cumparaturi. Am ambalat frumos cartea, dupa ce le-am facut o scurta dedicatie- imi place la nebunie sa ambalez cadourile si chiar ma pricep, fara modestie :)
Chiar inainte sa plecam, m-au luat niste contractii, Mihai vroia sa ramanem acasa, dar eu eram hotarata sa mergem, si daca nu mai pot, venim acasa, asta e, macar am incercat. Ajungem la restaurant chiar la fix, si in scurt timp ajung si ceilalti. Ma documentasem in prealabil ce au comandat altii si ce le-a placut si ce nu, oricum eram decisi sa comandam lucruri diferite ca sa gustam unii de la altii.
De la Andreea si Andrei am primit cadou o carte despre alimentatia gravidei, pe care la ora asta deja am devorat-o si o poza inramata cu mine si cu Andreea pe vremea cand lucra la Wood si incerca sa-mi fotografieze decolteul. Oricum poza in mare reprezinta numai decolteul meu...fata nu mai conteaza.
Asa ca incepem sa ne uitam toti pe meniu, destul de nehotarati. Chelnarul s-a cam ofuscat ca a venit de cateva ori la noi sa ne intrebe daca ne-am hotarat, si-l tot trimiteam la plimbare. Pana la urma ne-am decis ca starter la: humus cu muguri de pin (eu), baba gannouvi- un fel de salata de vinete cu rosii, ardei gras, usturoi si rodii (Andreea), labneji cu usturoi si menta- un fel de iaurt mai gros (Mihai) si macdovs (vinete umplute cu nuca, ardei iute si usturoi (Andrei). Personal mi-au placut toate, mai putin vintele lui Andrei care aduceau mai mult cu niste ciuperci marinate. Restul le-am intins pe lipii si au fost excelente.
La felul doi am comandat: arayes cu pui, cascaval si ciuperci (eu), arayas kafta- carne tocata de vitel si berbecut cu sos de rodii (Andrei), carne de vita cu sos de rodii si ciuperci sote (Andreea) si Miahia a avut fatteh something, care era ceva cu carne tocata de vitel si berbecut, susan, muguri de pin, naut etc. Ideea e ca lui nu prea i-a placut ca era mult orea gras, si avea un miros pregnant de la berbec. Restul au fost ok. Arayas e un fel de lipie umpluta cu diverse chestii, a fot buna si destul de light fata de mancarea lui Mihai care era foarte grasa. Andreei si lui Mihai le-a adus mancarea in niste recipente de lut care aveau o lumanre dedesubt ca sa le tina calde...era interesant.
La desert, eu si Andreea ne-am luat Kilimanjaro- inghetata cu caimac, putina miere pe deasupra si fisitic pisat. Nu am inteles caimacul ala ce era de fapt, ca era destul de gros, insa a fost bun. Andrei si-a luat Kastalie, care era tot pe baza de caimac, cu banane, miere si fistic.
Ca impresie generala a fost ok, nota ne plata a fost de RON 206 (pt 4 peroane), insa servirea a cam lasat de dorit, desi citisem ca este impecabila. In primul rand felul doi mi l-au adus numai mie cand nici macar nu terminasem primul fel, iar la restul nu le-a adus nimic; apoi a durat ceva timp pana le-a adus si lor (eu am terminat de mancat felul doi, mi-a luat farfuria si lor tot nu le adusese, pe motiv ca au o masa mare de 42 de persoane...I do not care). Apoi Andreea a mai comandat o apa pe care au uitat sa i-o aduca.
A fost relaxnt, si bebe a stat cuminte in burta la mami, desi ma cam lua din cand in cand vajaiala.
La intoarcere, evident ca am condus eu, ca tati a baut o bere...si era o ceata...mi-a fost cam frica...am ajuns intregi pana la urma acasa. Ce iubesc la Mihai (printre altele) este ca, chiar si beat este capabil sa parcheze masina mai bine decat mine, desi uneori ma enerveaza la culme asta. Stiu dragule, nu erai beat :)
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template