Ma gandesc cu tristete, dar si cu bucurie ca 2008 a fost ultimul an in care am petrecut Craciunul doar eu si Mihai. De la anul vom fi 3, si astept nerabdatoare sa vad cum va reactiona voinicica la colinde, brad, Mos Craciun, cadouri...si toate cele ce vor urma. Desi, din egoismul meu caracteristic, recunosc ca mi-e frica sa ma gandesc la soarta globurilor mele de sticla. Am numai globuri de sticla, nu suport globurile de plastic, si nu inteleg de ce s-a stins aceasta afacere a sticlarilor...globurile de sticla sunt mai frumoase, mai lucioase, au un farmec aparte si te fac sa le pretuiesti mai mult...poti vedea pe ele patina timpului atunci cand incepe sa se stearga culoarea si-si pierd stralucirea...toate astea imi plac. Imi place fiecare glob pe care il am, si fiecare are oarecum povestea lui....ma rog...sunt si unele care au o poveste comuna, ca erau vandute la cutie, nu la bucata. Am un glob "vulgar" sau "pervers", cum ii place lui Mihai sa-l numeasca. L-am primit de la Gabi Soare (careia ii multumesc, si nu numai pt glob...ci asa...in general), are aspect de fus, este alb, iar la unul din capete are puf alb...este asa de dulce si in acealsi timp "vulgar" :) Mai sunt globurile cu ingerasii, cele rosii, si cele 3 figurine cu oameni, si ingerasul, de la Andrei si globurile cumparate din Praga cu luna, globul mare alb din butelca de la Metro, globurile de panza primite cadou de la Mihai...toate reprezinta cate ceva pt mine. Asa ca va dau un pont: oricand ma veti bucura daca imi veti lua cadou un glob de sticla. In 2008 a fost prima oara cand nu s-a spart un glob, pt ca pana acum, in fiecare an Mihai spargea cel putin unul...din greseala...sau pe motiv ca am prea multe. M-am gandit serios, si trebuie rezolvata problema lui Mos Craciun cand va fi voinicica mai mare. Mihai nu are nici o sansa sa faca pe Mosu'. Ma gandeam poate vorbim cu Gicu sau poate se mai ingrasa cineva pana atunci. Dragul meu, fara suparare, dar in orice film sau desen animat Mosu' e mai pufos si se chinuie sa intre pe hornul casei...ceea ce tu ai reusi cu brio din prima incercare, si nu asa trebuie sa fie, asa ca va trebui sa gasim pe cineva disponibil sa faca pe Mos Craciun in 2009. Anul acesta am fost noi doi Mosu'. Dupa ce am catat cateva zile pe net diferente intre telescoape si binocluri si l-am innebunit de cap pe Andrei care cum ce e...m-am hotarat la un binoclu Olympus...numai ca nu-l avea nimeni pe stoc, si eram si in ultima saptamana inainte de Craciun, asa ca ce sanse aveam sa-l primesc pana atunci? Dupa lungi telefoane si discutii, printre care si contractii- din pacate le-am simtit rau in zilele alea pt ca stateam toata ziua in fund cu laptopul in brate sa gasesc cadaoul perfect- l-am gasit, si mi l-au adus la timp...desi aveam ceva emotii. Pe de alta parte, se documenta si sotul meu, ii facusem lista de cadouri pt urmatorii ani, si se conversa de zor cu doamne si domisoae fara ca eu sa stiu. Bradul l-am facut pe 23 Decembrie, pt ca l-a cumparat tarziu. Noi ziceam ca daca il luam mai tarziu, gasim mai ieftin...da' de unde...nu mai gasea deloc. Dupa ce ca il chinuisem cu, cumaraturile de sarbatori, s-a dus si dupa brad pe la nu stiu cate hyper-marketuri pana a gasit. Apoi a urmat problema clasica: potrivirea tulpinii bradului in suportul nostru. Este o disctractie...credeti-ma...sa-l vezi pe Mihai cum se chinuie in fiecare an sa bage un brad cu diametru de 10 cm intr-un suport de 6 cm (este un pur exemplu, nu am masurat niciodata)...zic doar ca este o diferenta considerabila, fara sa vrea sa cumparam un suport ajustabil. Asa ca se chinuie mereu cu toporisca, cutitul...toate armele din dotare sa faca bradul sa intre intr-un suport, suport care reprezinta o amintire de familie...pe care o respect...de aceea nici nu ma bag si-l las pe el sa-si bage p... de fiecare data cand se ajunge la aceasta operatiune funny.
Apoi l-am impodobit impreuna, cu eternele discutii ca globurile mari nu se aseaza pe varfurile cracilor pt ca acestea se vor lasa mai repede...dar a iesit frumos. Apoi...marea problema...cum facem sa ne dam cadourile astfel incat sa le gasim dimineata amandoi sub brad, dar fara sa ne intalnim noaptea cand le punem. Asa ca am asezat sub brad cadourile pt Andrei si Anda, Codruta si Valeriu etc. Cadoul lu mama (un DVD player) se afla inca la Mihai, se dusese dupa certificatul de garantie ca nu i-l daduse de prima oara. Asa ca ma gandesc sa bag cadoul lui Mihai in punga lui Andrei, si doar il scot de acolo dimineata a doua zi. Numai ca nu am facut asta atunci cand m-am gandit, iar seara pe 24 Decembrie cand l-am auzit pe Mihai bagand cheile in broasca, am sarit din pat, luat cadoul din ascunztoare, si indesat in punga lui Andrei...si uite asa ma gaseste Mihai in genunchi in fata bradului ascunzand cadoul. De obicei cand vine acasa, descuie usa, se descalta, dezbraca, si de-abia apoi vine in ufragerie. Eh nu, in ziua aia cum a intrat pe usa a bagat capul pe usa de la sufragerie...si m-a prins :( Ok, am scos cadoul si l-am pus frumos sub brad, dar nu avea voie sa-l deschida pana a doua zi. Imi amintesc ca trebuie ambalat si cadoul pt mama, asa ca ma duc pe hol, unde i-l zaresc stand in picioare...si ma apropii...numai ca in spatele cutiei de DVD player era cadoul meu "ascuns" de sotul meu...got you :) Pana la urma i-am dezvaluit ca-i stiu "secretul" si am pus si cadoul meu sub brad, cu aceeasi conditie, fara sa-l deschid pana a doua zi dimineata. Am ambalat si cadoul pt mama si l-am pus sub brad, si uite asa aveam numai cadouri sub brad...fara sa avem voie sa le deschidem. A doua zi dimineata, am aflat fiecare ce continea hartia frumos colorata. Imi luase o placa de par...lucru care il va regreta in noaptea de 31 Decembrie cand l-am pus sa ma coafeze cu ea...se pricepe baiatul...o sa-l mai pun. Dupa, am plecat in vizite.... Am strans bradul la sfarsitul primei saptamani din Ianuarie...mereu sunt trista cand strang bradul. Pt ca stat chiar in dreptul caloriferului, se uscase, insa nu au cazut multe ace din el, ziceai ca era artificial. Acum astept Craciunul urmator si incep deja sa ma gandesc la cadouri, pt ca Mihai de fiecare data cand il intrebi ce vrea cadou- asa in general, raspunde...o margica...o sa primeasca una pana la urma ca sa se sature de margici.
Pe 20 Decembrie 2008 am implinit 27 de anisori...nu stiu pana cand o sa-i mai pot numi anisori...Hai sa zicem pana schimb prefixul. Daca stau bine si ma gandesc, am trait mai mult de un sfert de secol...poate jumate din viata si inca ceva ani acolo. E trist...dar asta e, viata merge inainte, copii vin, cresc si ei, si voi deveni mama, soacra, bunica...nu stii ce-ti rezerva viata, nici nu vreau sa stiu, altfel nu mai merita traita, e ca si cum deja ai ajuns la momentul mortii, si stii tot ce ai facut pana atunci, insa fara sa le faci efectiv. Mihai a avut viata grea zilele din preajma sarbatorilor, pt ca el a facut toate cumparaturile, el a gatit, am avut si eu contributiile mele cu indicatii ce si cum sa faca, dar cu siguranta va zice ca a facut el tot...asa sa fie...de data asta. Pe 19 Decembrie, Mihai a avut petrecerea de Craciun la firma, si a venit tarziu acasa si cum eu nu prea pot sa dorm cand nu este el acasa, dorm mai mult iepureste, si la fiecare zgomot ma trezesc, l-am auzit cand a venit acasa pe la 02 noaptea. Mi-a dat cadoul atunci (eu sunt nascuta la 02:20, asa ca a fost momentul perfect). Am primit o cutie nici prea mare, nici prea mica, frumos ambalata (avea in punga restul de la hartia de ambalat, il aranjase la servici), am agitat-o nitel sa vad ce este inauntru...no clue. Si cand am dechis....Nokia 5310 Express Music...cu fata albastra...dar stai putin, pe cutie e cu fata rosie, vreau si eu cu rosie...pana la urma ma bucur ca am ramas la albastra. Evident ca nu am mai dormit si am aranjat telefonul, pe care Mihai mi-l tot lua din mana ca si cand era al lui, nu al MEU...chiar si cand ne-am culcat, mi l-a furat, si pe intuneric se juca cu el...cu telefonul MEU. Cam asa a tinut-o vreo saptamana, si acum cand scriu despre asta, ma bate la cap sa dezlipesc tipla de protectie de pe ecran :) Invitatii trebuiau sa vina pe la 18:00, dupa ce au primit instructiuni precise legate de adresa...Anca a venit cu GPS-ul...a fost draguta. Pana au venit ei, sotul meu a trebaluit toata ziulica, ba dupa cumparatui, ba curatenie, apoi sa pregateasca bucatele: bruschete cu roisi si busuioc (am avut discutii contradictorii despre reteta, dar a facut ca mine pana la urma, desi nu ar recunoaste nici mort); bruschete cu rosii, mozarella si busuioc; salata de icre (facuta de mine, care a iesit cam sarata, pt ca desi pe cutie scria icre crap sarate, eu nu am citit, si am mai adaugat sare); salata de vinete (pe care tot eu am facut-o, insa prea uleioasa dupa standardele lui Mihai); struguri (cu dedicatie pt Anca si Andreea)...si alte cateva "masline". Trotil aveam slava Domnului, inca ramas de la nunta, si mai avem si pt aniversarea urmatoare. Andreea a venit prima, foarte punctuala. Mi-a luat un CD cu muzica pt copii de Mozart, pe care l-am uzat deja l-a cat l-am ascultat impreuna cu voincica, si protectie pt sani de silicon pt alaptat. Mi-a luat marimea M, ca a conderat ea ca am crescut suficient de mult, oricum voi mai creste cand o sa am lapte, deci vor fi folositoare cu siguranta. Apoi a venit Ancuta, cu cartea lu' Obama "Indrazneala de a spera", cica i-a recomandat-o Marius Boatca, am inceput sa o citesc prin Februarie 2009, e ok, sa vedem cum se termina, nu am ajuns inca acolo. Frumos a fost ca nca avea telefon la fel ca al meu (Nokia 5310) insa cu fata rosie- nu mi-a mai placut, mi-a plcut albastrica mea, si Andrei (prietenul Andreei isi luae si el la fel)...dar nu are activat MMS-ul...obsolete. Apoi a venit Elena cu Vlad si cu Mara. Deja Mara devenise centrul atentiei, a stat foarte cumintica la mine in brate si se uita curioasa peste tot. De la ei am primit o rama foto draguta, si cu impumut o sacosa de DVD-uri pt mamici care stau la pat: Neveste Disperate, Lost, Prison Breaker, Grey, Friends...inca nu m-am uitat la toate. Mi-au adus si tort de la ziua lu' Vlad (e nascut in aceeasi zi cu mama)...imi pare rau ca nu am apucat sa ii servesc si pe ei cu tortul meu. S-a cam terminat mancarea, fetele erau cu masina si nu au baut eu nici atat, iar tortul meu nu mai venea (era la Andrei). Intr-un final au ajuns si Andrei cu Anda undeva pe la 19:30, Elena deja plecase, ca el a inteles sa vina undeva dupa ora 18, nu la 18....no comment. De la ei am primit un halat de baie foarte dragut si The Sims 2, care m-a tinut in priza vre-o saptamana :) Mie imi plac torturile haioase si din martipan...prietenii stiu de ce. Tortul a fost superb, asemanator putin cu cel de anul trecut (anul trecut era din cioco, dar tot funny), alb, imbracat intr-un strat gros de martipan si cu figurine de iarna pe el. Gustul nu era pe masura decoratiunilor (Richard- de la cofetaria Alice), dar nu a mai contat ca arata frumos...mi-a placut, restul nu mai conteaza. Intre timp Mihai o daduse cu Andrei pe Martini (ca tot mai aveam o sticla, si luase si masline verzi) si l-a apucat cheful de cantat la chitara. Eu cu Anca si Andreea mai aveam putin si adormeam toate 3 in pat, in timp ce Mihai ne "delecta" cu putina muzica la chitara. Overall a fost ok, insa va rog sa nu uitati pt la anul...tot un tort haios...chiar daca varsta cu timpul nu-mi va mai putea permite...voi ramane mereu un copil (cel putin voi incerca, si numai din anumite puncte de vedere). Va multumesc!
Astept cu nerbadare ultimele aniversari in doi, inainte sa vina pe lume voinicel. Cu toate aceastea, nu aveam nimic stabilit pentru Sf. Andrei, desi Codruta ne invitase in vizita pe la ei, fara sa stie ca sunt si Andreea, ea ma stie de Mona, dar cum tot am contractii si nu prea pot sa stau in fund, am decis sa sarbatorim in 2, numai eu si Mihai. Vorbesc si cu Andreea, si-mi zice ca si ea cu Andrei sarbatoresc tot in doi, asa ca la propun sa iesim impreuna toti 4 (din care 3 eram sarbatoriti) la un restaurant, ceva mai deosebit. Imi doream de mult sa merg la un restaurant libanez, asa ca dupa indelungi cautari, m-am decis la Tulin- preturile erau ok, la fel si review-urile. Asa ca le-am propus si lor, si am facut rezervare pt 19:30. Cum mergeam cu alti doi sarbatoriti, nu puteam sa ne ducem cu mana goala, asa ca am decis sa le luam o carte de bucate a la Jamie Oliver- eram sigura ca nu au nici una, ca Andreea imi cere sfaturi in asftel de probleme, asa ca mergeam la sigur. Plus ca aveam si noi 2 carti de Jamie, si am incercat diverse retete si nu au cum sa nu-ti iasa, mai putin cartofii cu rozmarin, unde Mihai mai are de aprofundat (o sa mi-o iau rau pt asta). Si cum eu stateam in pat, l-am trimis pe Mihai la cumparaturi. Am ambalat frumos cartea, dupa ce le-am facut o scurta dedicatie- imi place la nebunie sa ambalez cadourile si chiar ma pricep, fara modestie :) Chiar inainte sa plecam, m-au luat niste contractii, Mihai vroia sa ramanem acasa, dar eu eram hotarata sa mergem, si daca nu mai pot, venim acasa, asta e, macar am incercat. Ajungem la restaurant chiar la fix, si in scurt timp ajung si ceilalti. Ma documentasem in prealabil ce au comandat altii si ce le-a placut si ce nu, oricum eram decisi sa comandam lucruri diferite ca sa gustam unii de la altii. De la Andreea si Andrei am primit cadou o carte despre alimentatia gravidei, pe care la ora asta deja am devorat-o si o poza inramata cu mine si cu Andreea pe vremea cand lucra la Wood si incerca sa-mi fotografieze decolteul. Oricum poza in mare reprezinta numai decolteul meu...fata nu mai conteaza. Asa ca incepem sa ne uitam toti pe meniu, destul de nehotarati. Chelnarul s-a cam ofuscat ca a venit de cateva ori la noi sa ne intrebe daca ne-am hotarat, si-l tot trimiteam la plimbare. Pana la urma ne-am decis ca starter la: humus cu muguri de pin (eu), baba gannouvi- un fel de salata de vinete cu rosii, ardei gras, usturoi si rodii (Andreea), labneji cu usturoi si menta- un fel de iaurt mai gros (Mihai) si macdovs (vinete umplute cu nuca, ardei iute si usturoi (Andrei). Personal mi-au placut toate, mai putin vintele lui Andrei care aduceau mai mult cu niste ciuperci marinate. Restul le-am intins pe lipii si au fost excelente. La felul doi am comandat: arayes cu pui, cascaval si ciuperci (eu), arayas kafta- carne tocata de vitel si berbecut cu sos de rodii (Andrei), carne de vita cu sos de rodii si ciuperci sote (Andreea) si Miahia a avut fatteh something, care era ceva cu carne tocata de vitel si berbecut, susan, muguri de pin, naut etc. Ideea e ca lui nu prea i-a placut ca era mult orea gras, si avea un miros pregnant de la berbec. Restul au fost ok. Arayas e un fel de lipie umpluta cu diverse chestii, a fot buna si destul de light fata de mancarea lui Mihai care era foarte grasa. Andreei si lui Mihai le-a adus mancarea in niste recipente de lut care aveau o lumanre dedesubt ca sa le tina calde...era interesant. La desert, eu si Andreea ne-am luat Kilimanjaro- inghetata cu caimac, putina miere pe deasupra si fisitic pisat. Nu am inteles caimacul ala ce era de fapt, ca era destul de gros, insa a fost bun. Andrei si-a luat Kastalie, care era tot pe baza de caimac, cu banane, miere si fistic. Ca impresie generala a fost ok, nota ne plata a fost de RON 206 (pt 4 peroane), insa servirea a cam lasat de dorit, desi citisem ca este impecabila. In primul rand felul doi mi l-au adus numai mie cand nici macar nu terminasem primul fel, iar la restul nu le-a adus nimic; apoi a durat ceva timp pana le-a adus si lor (eu am terminat de mancat felul doi, mi-a luat farfuria si lor tot nu le adusese, pe motiv ca au o masa mare de 42 de persoane...I do not care). Apoi Andreea a mai comandat o apa pe care au uitat sa i-o aduca. A fost relaxnt, si bebe a stat cuminte in burta la mami, desi ma cam lua din cand in cand vajaiala. La intoarcere, evident ca am condus eu, ca tati a baut o bere...si era o ceata...mi-a fost cam frica...am ajuns intregi pana la urma acasa. Ce iubesc la Mihai (printre altele) este ca, chiar si beat este capabil sa parcheze masina mai bine decat mine, desi uneori ma enerveaza la culme asta. Stiu dragule, nu erai beat :)
1 calamar mediu 2 sepii mici 1 caracatita mica 1/2 piept pui 2 cescute orez cu bob lung 1 ardei gras 1 ceapa 2 catei usturoi 1 morcov 300 ml supa peste/ apa patrunjel boia dulce 2 foi dafin sofran
Intr-o tigaie cu diametrul destul de mare se incing 3 linguri de ulei. Trebuie avut grija ca focul sa fie uniform distribuit pe fundul tigaii; in Spania se folosesc niste dispozitive speciale care repartizeaza flacara, noi am pus tigaia pe plita, si a fost ok. Se pun la calit ceapa tocata marunt, apoi se auaduga usturoiul, ardeiul, si morcoul si se amesteca continuu. Dupa ce se inmoaie putin, se adauga orezul, si se amesteca in continuare. Se calesc toate cam 5 min, dupa care se adauga pieptul de pui si fructele de mare, foile de dafin si restul condimentelor. Se mai calesc aprox. 5 min, dupa care se adauga supa de peste (eu am folosit apa) si se amesteca sa nu se lipeasca. Reteta traditionala spune ca se adauga o cantitate dubla de apa comparativ cu orezul (la 2 cescute de orez pun 4 cescute de apa), insa mie dupa 5 min mi s-a lipit deja de fundul tigaii, asa ca am mai adaugat apa, pana s-a fiert orezul. Amestecul trebuie sa iasa uleios si putin uscat, mie nu mi-a iesit chiar asa. De asemenea, reteta traditionala spune ca dupa ce adaugi supa de peste, desupra se mai adauga creveti, languste, scoici si altele, dupa preferinte; eu am preferat pt prima oara sa incerc fara. Eu nu am gasit nicaieri sofran (am intrebat la 4 magazine, si erau vanzatori care nici macar nu stiau ce-i ala...no comment), asa ca am facut fara, insa se pare ca este un ingredient cheie. Se adauga la sfarsit patrunjel, si se condimenteaza dupa gust cu sare si piper.
din motive practice, ne-am gandit si am pregatit pentru cei interesati si neinspirati, o lista cu cele necesare pentru bebe pana la varsta de 1 an. Suntem deschisi propunerilor voastre, asa ca asteptam sugestii pentru a adauga/ sterge din lista. Insa va rog ca aceste sugestii sa se bazeze pe oarece experienta sau simt logic, nu pe dorintele geek ale lui tati...prietenii stiu de ce. Pe masura ce va manifestati interesul si ne spuneti ce "supriza" vreti sa-i faceti lui voinicel, vom nota in lista, pentru a evita sa avem doua carucioare si un singur bb. La imbracaminte, va rugam sa tineti cont de varsta bb cat si de anotimpul care va fi la momentul respectiv. De asemenea, nu ne propunem sa eliminam toata lista, inca este pe alese...primul venit, primul servit. Asa ca sa incepem lista (nu are o logica ordinea, cum ne-a venit in minte): - patut (RON 400-600) mama Mihai, ne-am hotarat pana la urma la unul din panza, 120x60 cm pliabil- de campanie 310 RON - masa infasat (RON 200-300) - sifonier (RON 500-700) - carucior (RON 400-1,000) parinti Mona+Andrei, PegPerego Uno 1,375 RON- este sistem landou si sport - scaun masina, tip scoica (RON 300-500) imprumutat pt moment - scaun hranit bb (RON 300-600) - set biberoane (RON 100-200) rezolvat pt moment, am primit multe la pompa de san si la sterilizator, oricum teoetic nu ar tb sa avem nevoie - leagan bb (RON 150-300) FisherPrice 306 RON - marsupiu (RON 150-300) Bogdan si Sorina - cadita baie (RON 50-150) OK BABY Onda 75 RON + adaptoare pt cada 70 RON - saltea patut (RON 200-300) mama Mihai, din cocos 120x60 cm, 150 RON - asternuturi patut (la dimensiunea saltelei) (RON 50-200) mama Mihai, kea, set de 2 asternuturi 25 RON - aparatoare patut (RON 100-400) momentan nu cred ca mai este necesara, poate mai incolo cand ne vom lua de lemn - paturica subtire si groasa (RON 50-200) Andreea- din bumbac, cumparat si de la Ikea din fleece 20 RON - umidificator (RON 100-300) Codruta - carusel muzical pt patut de panza (RON 50-100) Andrei si Anda - termometru apa (RON 20-100) Elena - termometru camera cu indice umezeala (RON 30-100) Elena - termometru bebe electronic JoyCare 23 RON - cantar bebe electronic (RON 200-350) Laica 250 RON - centru joaca- e super cel de la TinyLove Loveste si Canta (RON 300) cumparat - pompa san (RON 150-300) Avent 260 RON - sterilizator (RON 100-150) Avent 360 RON - body-uri (RON 10-30) cumparat/ primit cateva - salopete (RON 20-80) cumparat/ primit cateva - ciorapei si botosei (RON 4-20) cumparat/ primit cateva - pieptarase (RON 10-20) cumparat/ primit cateva - pantaloni (RON 10-40) cumparat/ primit cateva - prosoape (RON 20-60) cumparat/ primit cateva - prosop baie cu gluga/ halat (RON 50-200) cumparat/ primit cateva
Mergand la Baby Expo si Kidex, si vazand cate in luna si in stele, am mai adaugat:
- tetina silicon- a insitat Mihai Nuk 5 RON - foarfeca colturi rotunde NUK 12 RON - pompita nas Nuk 15 RON - combinezon fleece mai gros 49 RON - salteluta pt infasat nu mai este necesar momentan - burete baie natural 24 RON - caciula nou nascut tip fes, nu din aceea care se prinde sub barbie 10 RON si primit cateva - perie par Nuk 17 RON - lingurita Nuk 12 RON Lista cred ca inca mai poate continua, pt ca suntem novice...
De vre-o 3 luni, ma aflu voit sau total intamplator in cateva procese de recrutare: eu imi caut job nou si ei cauta oameni noi care sa lucreze pentru ei. Nu vreau sa-i insir pe cei cu care am discutat insa pornesc de la agentii de recrutare si ajung pana la banci sau fonduri de investitii.
Cu agentiile de HR sunt doua situatii: fie sunau sa-mi propuneau interviuri ca m-au gasit pe diverse site-uri si cand la ziceam ca sunt insarcinata, insa sunt deschisa la discutii, imi spuneau un politicos "revenim noi cu un telefon", fie ma chemau la interviu in cautarea unei "alchimii" (cum mi-a zis o fatuca) care sa ne atraga reciproc...care insa facea "poc" in cateva zile si se evapora de tot.
Apoi, in cazul tratarii direct cu bancile de investitii, cam aceeasi situatie, desi spusa mult mai diplomat si mai pe ocolite. Da, sigur, ne intalnim, pierdem pauze de masa pe drumuri si bani pe taxi, ne vedem cu cati mai multi oameni de la ei din firma, ca la final sa zica ca ma plac, ma vor, insa...mai pe la vara, dupa ce nasc. Cu toate ca initial au zis ca nu-i deranjeaza ca am bb.
Am mai patit asa, cu cateva luni in urma, in cadrul unui proces de recrutare tot pentru o banca de investitii- prietenii stiu de ce- cand dupa vre-o 3 saptamanii de discutii, teste, intalniri, plansete (din partea mea) de emotie cand suna telefonul de la ei, sa primesc un raspuns sec de genu' iti multumim pentru interesul aratat, erai in topul preferintelor noastre, insa am decis sa angajam alt profil momentan, cu alt tip de experienta- si nici nu eram insarcinata atunci.
E, si in astfel de situatii, cand angajatorii fug de tine ca de ciuma, ce sa cred despre cineva care ma vrea si insarcinata si pe care l-am refuzat deja o data, acum vre-o 4-5 luni?!
Am gresit ca am zis de la bun inceput ca sunt insarcinata? Trebuia sa astept pana in ultimul moment cand primeam oferta de angajare? Eu am zis sa nu stricam o relatie bazata pe respect si incredere (silly me) inca de la inceput, insa se pare ca angajatorii nu vor asta; vor sa le canti in struna si sa le zici ca stii sa faci si ce nu stiu ei sa faca si ca ai lucrat pe zeci de tranzactii si ai experienta si in industria magazinelor de jucarii XXX, nu ca ar vinde cineva asa ceva unui lant international, dar da bine la CV.
Asa ca, ce posibilitati are o femeie insarcinata sa-si gaseasca de lucru dupa ce a anuntat deja ca este insarcinata? Bineinteles, sefu' de la actualul loc de munca exact pe asta se bazeaza, ca nu ma am cum sa mai plec, si profita, spre disperarea mea.
Adica ma gandesc daca maine ma angajez si maine seara fac sex toata noapte si raman gravida, si peste 2 saptamani ma duc la noul sef si ii zic...stiti, eu sunt insarcinata, nu tot draq ala e? Macar eu i-am zis din ziua t-1, nu din ziua t+14 asta...insa nu este apreciat.
Concluzia: nu trebuia anuntat ca am bb decat atunci cand incepea sa se vada burtica, iar cat despre noii angajatori...la fel, cred ca am gresit ca am zis de la inceput. Acum este prea tarziu. Oricum am vazut ca la inceputul toamnei se cauta...mere si pere.
Saptamana a 13-a In weekend am fost la Hard Rock Café si am sarbatorit ziua lui Mihai. A fost dragut, mai ales ca locul este foarte aerisit, si servirea ok; preturile insa…vai de cel care plateste, insa produsele sunt pe masura. A fost frumos cand au adus tortul, ca au venit toti chelnerii din cafenea si i-au cantat toti La Multi Ani. Asa faceau cu toti sarbatoritii, probabil vre-o politica a companiei, insa era frumos. Mi-a mai placut ca erau multi copii, ma gandeam ca locul ar fi bun pt botez, insa cam slaba oferta la mancare...mi-o imaaginez pe mama si pe soacra-mea printre chitari si tobe :)
Marti, am fost pe la Elena, sa-mi zica cam ce-mi trebuie pt bb, si sa-mi arate ce hainute a avut ea pt Mara la inceput, sa o mai vad si pe aia mica...am tinut-o in brate :) si m-a balosit toata, dar mi-a placut oricum.
Miercuri (26 Octombrie) m-am dus la Sanador sa iau rezultatele de la analize: bitestul este negativ, iar pe col tot am Klebsiella :( A fost oarecum amuzant cand am sunat-o pe Dascalu sa-i zic rezultatul pt ca nu stiam ce sa-i zic de pe analiza, si a intrat asistenta in baza de date de la Sanador sa vada cum mi-a iesit. Asa ca am scapat de triplu test, insa sa vedem cum scapam de Klebsiella, ca nu pare usor.
In rest, il tot visez pe voinicel, cresc sanii si ma mananca rau, urinez de 2-3 ori pe noapte, ma cremuiesc zilnic cel putin o data, creste burtica si nu mai incape in pantaloni, trebuie neaparat sa-mi iau pantaloni din aia speciali si sutien cu 2 numere mai mari.
Sambata (01 Noiembrie) mi-a fost rau dimineata si seara. Ameteam foarte tare si aveam stari de voma, parca mai rau decat de obicei. La fel a fost si duminica seara, insa mai light. Sambata seara am facut si o comanda la Victorica...probabil ca ultima...
Tot Sambata am numit-o pe Andreea moasa lui voinicel, insa doar daca promite ca nu plange...evident ca nu poate face asta pt ca ea este o plangacioasa. Dar vedem la momentul ala ce si cum va fi.
Saptamana a 14-a Luni dimineata iar am avut ameteli in metrou, era foarte cald, aglomeratie. Mi-am revenit cand am dat de aer. Saptamana trecuta B era racit, asa ca ia ghiciti cine a racit? Eu, evident. Si acum ma ustura gatul si tusesc, si nu pot sa iau nici un medicament, doar ceai fierbinte cu lamaie si miere.
Ce am uitat sa mentionez de saptamana trecuta este ca dimineata am intre 54-55 kg, iar circunferinta abdomenului este de 74cm. Deci pot considera ca nu am luat pana acum in greutate decat 1kg.
Din pacate nu ma mai incap pantalonii, am probleme cand stau jos si se strange burtica in pantaloni, efectiv ma doare. Asa ca am umblat dupa haine speciale de gravida, si nu am gasit absolut nimic care sa-mi vina. Toate sunt enorme, chiar si masura XS pica de pe mine. Pana la urma am luat o pereche de pantaloni XS de la Chic Maman cu 90 RON si o sa-i duc la un atelier de retus sa ii modifice, ca altfel pica de pe mine. Mai aveam o varianta cu o pereche de la Mother Care, care insa costau 200 RON.
De asemenea ma mananca rau, dar RAU sanii. Ma dau cu crema de 2 ori pe zi, cand pot si mai des. Au si crescut, Luni (03 Noiembrie) mi-am cumparat un nou sutien, cu un numar mai mare (80B).
Am impresia ca-l simt pe voinicel prin burtica, nu stiu dc e el, sau altceva...nebunii de femeie gravida.
Din motive de business si strict legate de noii mei colegi cu care ma inteleg “minunat”, in special cu unii anume, am decis sa iau o pauza, drept urmare voi solicita concediu MF, pt ca e prea mult pentru mine situatia de fata; pur si simplu ma depaseste, si nu am forta sa stau sa explic cai verzi pe pereti, unor pereti care vor cai albastri...mai bine ii lasam blank.
Sambata a fost Sf. Mihail si Gavril, asa ca i-am luat lui Mihai un tort si i l-am dat dimineata. Era ascuns pe balcon, si mi-a luat ceva pana sa aprind lumanarea de pe el...si era asa frig...si se stingea mereu...pana la urma am reusit. Dupa care Mihai a asezat bicicleta "din greseala" peste tort si s-a facut terci. Seara au venit pe la noi Bogdan si Sorina si am jucat un Catan. Ne-au batut...dar suntem pregatiti sa ne luam revansa. Si atunci ma durea burtica si am luat un No-spa.
Imi mergea bine, pana Duminica noaptea, cand m-am trezit ca nu ma puteam misca in pat si simteam parca aveam un bolovan in stomac- asta era voinicel. M-am dus pana la baie, si de-abia putea merge, eram putin cocosata, durea oarecum daca stateam dreapta. Am luat un No-spa si am venit frumos in pat la loc. Intre timp mi-a trecut, insa m-a cam speriat. Luni dimineata cand m-am trezit, aceeasi problema, insa mai light. Ma tinea burtica si tot aveam senzatia ca am ceva greu in stomac. Ma deranja mai ales cand stateam in picioare sau in fund. Asa ca am decis sa stau acasa Luni.
Saptamana a 15-a Asa ca ziua de luni am petrecut-o cumintica intinsa in pat; in mare parte am citit pt ACCA si m-am uitat la telenovele...Mihai deja m-a luat in colimator, si-mi zice ca-mi ia telecomanda cu el la servici daca ma mai uit...mai vedem noi.
M-a mancat undeva sa-i zic lu' mama ca mi-a fost rau, si cum de 2 saptamanai se tot chinuia sa ajunga la noi sa vada unde ne-am mutat, Luni seara pe la 20:00 a ajuns. Concluzia vizitei (in mintea ei) a fost ca: fata ei traieste prost, in mizerie si dezordine, ca are probleme in casnicie, si care nevoie de ajutorul salvator al ei ca sa o scape din ghereale in care este prinsa. Asa ca s-a oferit sa-si ea concediu o luna sa stea cu mine, cat si sa vina sambata sa ne faca curat in casa (desi noi nu consideram ca este murdar...asa era si la cealalta garsoniera, numai ca acolo nu venise in vizita)...no comment.
Marti dimineata (11 Noiembrie) m-am dus la Stroilescu, aveam programare de mai demult, sa-mi dea reteta pt Utrogestan ca nu mai aveam. Asa ca ii povestesc ce am patit, si-mi da concediu toata saptamana, si sa stau in pat, ceea ce si fac de altfel.
Am trecut Marti pe la servici sa-mi verific mailurile si sa las foaia de concediu, si intr-o ora am si reusit un knock out...sau mi-am luat...nu-mi dau seama cine a castigat, ca eram destul de ametita. Concluzia este ca mi se fura ideile mai nou. Asa ca daca stau acasa, zilele astea nu prea o sa am parte de aventuri in jungla, noua serie incepe de saptamana viitoare...fiti pe faza.
Deci stau acasa, si nu fac altceva decat sa stau in pat si sa ma uit la televizor. Am incepu sa mai invat la ACCA, insa merge greu. Problema care este, este ca daca nu voi putea sa stau pe scaun 3 ore cat tine examenul de ACCA...hmm?? Vedem pana atunci.
De cateva zile nu ma mai trezesc noaptea sa fac pipi, desi rar, maxim 1 data. Insa am probleme pe cealalta parte, este o adevarata "incantare". Deja mi-e frica dimineata cand simt ca se aproprie momentul. Dupa, mi se contracta tot bazinul, si imi amorteste, sunt dureri ca inainte de ciclu...cica tine toata sarcina...party!
In weekend am fost la Metro sa cautam saltea pentru pat si pilota. Insa aici mami nu a putut sa faca altceva decat sa stea pe un scaun in asteptarea lui tati care facea cumparaturi si mai suna din cand in cand ce mai e nevoie...a fost oarecum disctractiv, dar si frustrant.
Saptamana a 16-a Misca!!! L-am simtit Duminica (16 Noiembrie) seara, chiar inainte sa ma bag in pat. Este ca un tremurici. Am realizat ca am mai simtit asta de ceva saptamani, insa nu la fel de intens. L-am pus si pe Mihai sa puna mana, insa nu simte nimic. Nici eu de altfel, daca pun mana, doar in interior. Luni dimineata am simtit iar, si dupa-amiaza a tinut pana seara cand m-am bagat in pat. Marti dimineata m-am trezit cu tremuriciul in burtica. Ma intreba Andreea daca doare :)...nu doare, doar ca m-am speriat prima data, si nu stiam daca e voinicel sau nu. Eu deja sunt convinsa ca voinicel este fetita, pentru ca e agitata ca tati, ca toata ziua tremura la mami in stomac. Luni noaptea la ora 01 misca pe acolo, daca era baietel si semana cu mami, dormea deja la ora aia...ce ziceti? Mihai rade de mine :(
Mai e o problema. Eu si saptamana asta am stat acasa, desi nu mai am medical...maine ma duc la Dascalu si vorbesc cu ea; nu inteleg de ce desi iau No-spa, tot ma doare cand stau pe scaun.
Pe 19 Noiembrie am ajuns la Dascalu. Aveam programare la 16:30, asa ca am ajuns la timp la cabinet. Insa cand ajung acolo...surpriza: erau cel putin 20 de femei in sala asteptau la diversi doctori, inclusiv la Dascalu. Se pare ca ea trebuia sa vina de la 14:30 la Sanador, insa a avut 3 nasteri la Polizu, si a ajuns de-abia pe la 18:00. Toata lumea care astepta era nervoasa, inclusiv cele de la Dascalu...nu inteleg de ce, la fel va face si pt ele cand vor naste. Tot stand pe scaun in sala de asteptare, a inceput sa ma doara burta (initial am stat pe scara, ca nu aveam loc), desi lusem un No-Spa cand am plecat de acasa. Pe la 18:30 intru si eu in cabinet (multe dintre pacietele programate la ea renuntasera si au plecat acasa, asa ca am avansat pe lista de asteptare), si dupa ce m-am schimbat, m-am intins pe patul din sala mica...ce bine a fost. A venit asistenta, mi-a luat tensiunea, m-a cantarit, si dupa am intrat la Dascalu. M-a uimit calmul ei si faptul ca desi stia ca afara o asteapta 20 de femei cu hormonii alergand de furie, m-a ascultat, consultat si si-a pastrat calmul de la inceput pana la sfarsit. Putea sa ma repedea ca hai mai repede, insa nu a facut-o...o bila mare alba. Dupa ce ii povestesc eu despre amorteli, junghiuri si dureri...imi zice ca am amenintare de avort...ha??? Cand m-a conultat pe masa (unde paradoxal am considerat ca este cea mai confortabila pozitie din ultimele 3 ore din acea zi) m-a durut si mi-a zis ca mi s-a scurtat colul. Cocediu nu poate sa-mi dea, vorbesc cu medicul e familie. Asa ca mi-a dat sa iau No-Spa 3 pe zi neaparat, Diazepan seara, in plus pt Klebsiella Augmentin 10 zile si eu si Mihai, si Colospetine ovule 1 pe zi...party. Deja nu mai stiu cum sa le iau si la ce ora. Dupa asta, m-am dus cu Mihai in Magazinul Victoriei sa ne luam pilota de iarna ca faceam frigul cu aia de vara, si sa mancam ceva. La masa am mai luat un No-Spa ca se cam resimtea organismul dupa atata stat pe scaun toata ziua. Dupa care ma duc la farmacie sa iau Diazepamul: ma cert cu farmacista ca ea nu-mi elibereaza pe baza retetei pe care o am ca nu am scris diagnosticul (Dascalu asa face cand scrie o reteta, scrie numele pacientei si recomandarile, si atat). Ii explic domnisoarei atat de amabile ca am risc de avort, sunt insarcinata si asa mi-a recomandat medicul; imi raspunde colerica ca ea nu a auzit ca in sarcina sa se dea diazepam...ok...tu ai vrut-o. Scot dosarul de sarcina si incepem sa-l rasfoim impreuna...evident ca mi-a dat pana la urma.
Joi (20 Noimbrie) m-am dus la Stroilescu cu o cutie de Merci. A fost foarte draguta, mi-a dat compensat antibioticul, recomandare pt urocultura si sumar de urina sa le fac dupa ce termin tratamentul, si concediu medical pana la sfarsitul lui Noiembrie (75%). La inceputul lui Decembrie ma duc sa-mi dea iar, si mi-a explicat ea ceva, insa eu nu am inteles foare bine cum anume face, si mi-l da platit 100%...yupi...cineva se va enerva rau pt asta...ghici ciuperca ce-i?
Asa ca ce fac eu toata ziua...stau in pat, dorm mai mereu din cauza medicamentelor in mare parte, si “incerc” sau mai bine “ma stradui” sa invat la ACCA. Dupa un Diazepam luat acum 12 ore, concentrarea este inca varza...ma simt ca si cand as fi drogata...dupa ce iau si Utrogestanul...sunt high de-a binelea...asa ca dorm.
Duminica seara (23 Noiembrie) m-am uitat cu Mihai la HellBoy la “HomeCinema”. O porcarie de film din punctul meu de vedere, insa cred ca lui Mihai i-a placut. Voinicel tot umbla pe la mami prin burtica, asa ca dupa lungi asteptari cu mana pe burta mea, a simtit si Mihai un ghiont mic...a fost oarecum dezamagait ca se simte doar atat si slab ca intensitate. Asteapta tati sa crestem...si vezi tu.
Saptamana a 17-a
Aici...nimic interesant, decta ca stau in pat. M-am dus sa-mi fac manichiura si pedichiura si la cosmetica. Am rezistat, insa cu greu, si m-am resimtit dupa. Deci...trebuie sa stau cuminte in pat. Nici daca ma plimb prin casa nu-mi face bine- am mai spalat un vas, mai strans nitel, tot la orizontala am ajuns. Cand am iesit afara la cosmetica, m-am gandit sa dau si o raita prin Magazinul Unirii sa vad si eu beculete si Mos Craciuni. Mai bine nu...m-a durut burta, asa ca am fugit repejor acasa. E frustrant sa nu poti sa faci lucruri pe care nu demult le faceai ca ceva normal intr-o zi. Sa stai in pat, si sa nu vorbesti cu nimeni, decat cu televizorul, sau cu domnii luminati care au scris cartile de ACCA...minunat. M-am convins: omul este o fiinta sociala, are nevoie de interactiune ca sa se dezvolte, sa vorbeasca si sa lucreze cu alti oameni...asta este alta poveste...poate v-o spun candva.
Era sa uit...am primit iar oferte de angajare la un fond de investitii. Am primit chiar doua, insa cred ca era vorba de acelai fond...ufff...cum le aseaza viata pe toate.
Vineri (28 Noiembrie) seara, nu am mai luat Diazepam, pt ca vroiam sa pot invata a doua zi la ACCA asa cum se cuvine. Bad move...m-am trezit noaptea cu tot bazinul amortit si cu dureri exact ca la ciclu. Am luat doza si m-am intors cumintica in pat. Mai spre dimineata m-am trezit iar, tot nu-mi trecuse, asa ca am luat si un No-Spa. Sambata dimineata m-am trezit cu o durere groaznica de rinichi...ziceam eu. Toata noaptea am dormit pe spate, si poate a apasat bebe pe rinichi, insa cred ca de fapt erau tot contractii, pt ca durerile erau insotite si de o stare de amorteala a bazinului...dar cat No-Spa sa bag?...deja depasisem doza zilnica recomadata de dr.
Duminica (30 Noiembrie) este Sf. Andrei. Mergem cu Andreea si Andrei la restaurant libanez, la Tulin (postare separata). Am rezistat eroic cu No-spa la bord.
Saptamana a 18-a
Marti (2 Decembrie) am fost la echo pentru morfologie sarcina trim II. Imi facusem deja in minte lista pe cine sun pima oara sa anunt vestea cea mare, sa trimit mesaje, sa anunt pe toata lumea. Mihai venea cu masina de la servici spre Victoriei, insa din cauza traficului a renuntat, si a lasat masina pe undeva pe la Pipera si a venit cu metroul, altfel nu ajungea la timp. Am asteptat amandoi cam 20 min in sala si apoi am intrat in cabinet la Danaila; mi s-a parut mult mai dragut decat prima data, cat si mult mai atent la detalii. Asa ca am inceput masuratorile, si am aflat ca avem 18 saptamani in 0 zile si 222g (+/-32g). Apoi ne-a intreabat ce sex vrem sa fie copilul, si cum a vazut ca avem pareri diferite, nu a vrut sa ne mai zica sa nu ne batem pana iesim de la el din cabinet. Si tot masura voinicelul, si ma mai intreaba o data ce sex vreau sa aiba bebelusul, ii zic ca fetita, insa de fapt nu conteaza, sanatos sa fie, si atunci imi zice ca daca eu vreau fetita, atunci asa este. Yupiiii....este fetita!!! Dupa care zice: sotul deja e nervos...Mihai se foia pe scaun...poate ca a fost oarecum dezamagit, el isi dorea mult baietel. Si incepe sa masoare inimioara, cu 152 bpm, si tot masura. In momentele alea mi-a trecut fericirea ca va fi fetita, mi-am dat seama ca este ceva in neregula...a insistat fff mult pe masurarea inimii si se tot uita, si intorcea pe toate partile si pana la urma ne zice ca bebe este perfect sanatos, cu exceptia faptului ca are o microcalcificare de 1.3mm in ventriculul drept al inimii si ca trebuie urmarita evolutia la urmatoarea echo, sa nu se mareasca sau sa discut cu Dascalu alte recomdari; nu a vrut sa-mi zica ce inseamna asta, desi am insistat. De asemenea imi zice ca orificiul intern al colului mi s-a deschis 3.7 mm si ca nu am voie sa fac nici un fel de activitate fizica, doar sa stau in pat la orizontala, nu am voie in picioare sau pe scaun. Iar placenta este inserata cam jos, si de asemenea trebuie urmarita evolutia, sa nu devia placenta previa. Cand am iesit din cabinet nu mai simteam nimic, nici bucurie, nici tristete...tremuram putin. Urc la etajul 2 sa vad daca mai e Dascalu sa vorbesc cu ea, ma ingrijora mai mult problema cu inimioara decat colul deschis sau placenta jos inserata. Aflu ca nu e toata saptamana, ca vine Vineri, si ca nu mai sunt locuri libere pentru programari.
Plecam amandoi tacuti spre casa, luam un taxi de la Victoriei din piata pana acasa. Am stat intinsa pe bancheta din spate in bratele lui Mihai si am plans in liniste o cursa de taxi de 20 RON. Cand am ajuns acasa am inceput sa discutam...ce facem mai departe. In pimul rand am stabilit ca nu ma mai duc la examene la ACCA, desi primul era chiar a doua zi, si invatasem, ma simteam capabila sa il dau, insa am considerat ca, chiar daca este problema cu inima, poate se va rezolva in timp, si daca e sa pierd sarcina din cauza ca stau 3 ore pe scaun la examen...nu mi-o voi ierta niciodata. Am cautat pe net despre acea microcalcificare...nu am gasit mai nimic. Am inceput sa ma gandesc cum va fi viata noastra daca nasc un copil cu malformatie pe inima si ce viitor va avea copilul respectiv. Simteam nevoia sa ajut pe cineva, sa dau bani cuiva care avea nevoie de ei, ma invinovateam ca nu facusem ceva bun pentru cineva strain pana atunci, doar pentru ca avea nevoie si de ajutorul meu. Voiam sa fac o donatie...mi-am dat seama cat de egoista sunt si probabil ca asa voi si ramane...asta ramane de vazut. Nu imi mai venea sa sun pe nimeni, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, nici despre malformatie, nici despre faptul ca este fetita. Peste cateva zile Mihai se duce la consultatie la cardiologie, asa ca a intrebat si despre aceasta problema. Cardiologul a zis ca nu este o boala de inima si ca poate trece de la sine in timp, ca nu reprezinta o problema sau un motiv sa intrerupem sarcina, ca este un focar ecogenic intracardiac (asa l-a numit si Danaila). M-am mai linistit pana la urma, dar tot vroiam sa vorbesc cu Dascalu, asa ca Miercuri o sun si ii povestesc despre echo si despre dureri, si ma cheama Sambata la Sanador. Joi (04 Decembrie) dimineata ma duc la baie, iar cand fac pipi, ma ustura rau de tot, s-a intamplat de 2 ori la rand. O sun iar pe Dascalu, si ma cheama la Polizu sa ma consulte chiar in ziua aia. Asa ca ma duce Mihai cu masina la Polizu- nu stia exact unde era maternitatea, plus ca nu exista locuri de parcare, se parcheaza in strada pe unde apuci...daca apuci. Pana la urma ajungem, o sun pe Dascalu, coboara la Internari cam dupa vre-o ora si ma consulta- imi face foaie de internare de o zi, imi ia culturi din col si vagin, si dupa consult si dupa ce vede echo, decide sa vin Luni (08 Decembrie) sa ma internez sa-mi faca cerclaj; zice ea stau 2-3 zile internata, si gata. Nu parea impresionata de problema cu inimioara bebelusului, sa asteptam cum evolueaza in timp. Plecam de la spital pe la 12, Mihai a ajuns pe la 16:30 in ziua aia la servici, ca a venit acasa sa-mi faca si de mancare- aveam fierte ingredientele pentru salata beouf, dar nu erau taiate...si ne cam luase foamea pe amandoi. Ma mai linistisem ca ma vazuse ea si am luat cerclajul ca o masura de precautie, avand in vedere ca, colul nu se deschisese de tot, dar incepuse din interior. La fel mi-a zis si ea, numai la pat, cu Diazepam si No-spa.
In weekend mi-am pregatit bagajul pentru spital....pentru 2-3 zile, mi-am luat si o carte de citit despre nastere si sarcina, adusa de soacra in weekend- a insistat foarte mult sa ma vada, carte care s-a dovedit a fi vedeta in rezerva in care am stat la spital.
Apropo, faza asta cu vazutul si cu vizitele este o problema ce trebuie discutata serios cu ambele parti: mama si soacra. Mama brusc vrea sa ma viziteze....zice ea pt ca mi-e rau. Cand am stat in Ferdinand si era fix la 5 statii distanta de bus de noi, bus care o lasa chiar in fata blocului, a venit de 2 ori in 2 ani si ceva: de Craciun la o reuniune familiala...regretata ulterior, si sa-mi aduca de mancare o data cand invatam pt ACCA. Pe de alta parte, soacra vrea sa ma vada, si-mi tot repeta ca va fi bine, ca de fapt eu nu am nevoie de cerclaj, stie ea asta, ca sa schimb doctora, ca se intereseaza ea de ea...si tot asa. HELLO!!! Este problema mea personala relatia mea cu doctora, nici macar a lui Mihai. Important pt mine este sa am incredere in ea si sa stiu ca ma pot baza pe ea atunci cand am nevoie. Nu am nevoie nici de referintele lui Steluta sau a mai nu stiu carui medic renumit din Ploiesti si nici ajutorul mamei mele care acum vrea sa se mute la mine sa ma ajute. Am nevoie de ajutorul de care am nevoie. Ma repet...intelegeti ce vreau sa zic...sper. Am nevoie in primul rand de liniste si de odihna, si sa fiu lasata in pace. Atunci cand voi avea nevoie de ajutor, il voi cere. In momentul de fata prefer sa cer ajutorul prietenilor si cunostintelor decat familiei, pt ca stiu ca ei ma asculta si imi dau exact ce le cer, nimic mai mult...ei inteleg asta. De ce soacra si mama nu pot face asta? Ajunsesem de plangeam dupa fiecare convorbire telefonica cu mama sau cu soacra...pt ce? Doar ca sa le fac pe plac? Iar cireasa de pe tort a fost ca soacra-mea mi-a adus Biblia si alte carti bisericesti pe care “so convenint” le-a uitat la noi acasa. Nu cred ca daca voi citi o carte bisericeasca mi se va intampla o minune...imi pare rau...chiar nu cred asta. Imi doresc sa citesc Biblia si Coranul, insa ca lectura, ca pe un roman, nu ca pe o carte bisericeasca pe care sa o divinizez dupa etc. M-am casatorit la biserica si-mi voi boteza copilul pt ca “asa se face” si pt ca stiu ca imi voi pune multa lume in cap, insa copilul ar trebui lasat sa aleaga ce religie vrea, nu sa i-o impun eu. De asemenea nu sunt de acord cu toate obiceiurile de dupa botez, cu spalatul copilului in albie cu flori si alte chestii si cu alai ca martor...nici nu vreau sa aud. Si inca ceva- voi fi prezenta la botezul copilului meu, indiferent de ce va zice oricine. Punct.
Am uitat...ne-am hotarat sa-i zicem fetitei Ilinca...iar scandal....ca asta nu e nume frumos, ca poate va mai ganditi, ca e nume de moldovean, ca suna ciudat....people....e copilul nostru si-l va chema si Glaia daca asa ne place, fiecare la randul vostru ati avut ocazia sa va alegti numele copiilor vostri: asa pe mine acum ma cheama Andreea Simona si pe sotul meu Mihai Daniel...asa ca...back off.
Saptamana a 19-a
Va avertizez ca aceasta saptamana este de departe cea mai aventuroasa din sarcina de pana acum. Ce se poate intampla intr-un spital de stat din Romanica este de domeniul SF, si asta fara sa exagerez. Asadar sa incepem cu inceputul.
Ajung Luni (08 Decembrie) dimineata pe la 09:20 la Polizu, si o sun pe Dascalu...avea telefonul inchis...wtf!!! Mai incerc de cateva ori...la fel. Cu greu ma hotarasc sa intru in birou la Internari (era lume luminata la usa iar tantiile alea din cabinet pareau deja nervoase, si era de-abia Luni dimineata) si intreb unde o pot gasi pe Dascalu, si mi se da un nr de interior unde sa sun de la telefonul din hol. Era nr de pe etajul 2, unde erau internate gravidele cu probleme si cele care asteptau sa nasca; pana la urma o gasesc, si ii zic ca o astept jos la Internari. Vine si ma baga in cabinet, da instructiuni ce sa mi se faca, si pleaca....si eu ce fac mai departe??? Eram derutata...Mihai era afara cu bagajul...eu nu puteam sa-l duc, ma durea burta. Ma ia in primire un medic rezindent sa-mi faca fisa de internare, si incepe sa ma intrebe tot felul. Ultimul CM...face el calcul, sarcina 24 de saptamanai, ii zic, stati putin ca eu de fapt am numai 19, ca bb e mai mic, imi raspunde sec ca lasati ca asta se va vedea la echo. Ii zic apoi ca sunt alergica la 3 antibiotice, el noteaza numai 2...wtf. probleme in familie, boli, chestii. La resstul scrie in stare normala, desi nu m-a consultat efectiv, si ma pune sa astept (fuesem deja la garderoba sa ma schimb in pijama, hainele tale ti le luai acasa, nu le lasai acolo). Si stau pe scaun si astept cu cartea de identitate in mana sa ma bage cineva in seama. Ma luase cu frig de la picioare, era talpa papucilor prea subtire cred...mi-era frica sa nu racesc sau sau iau vre-o boala de pe acolo....ca de la cine sa iei nu duci lipsa. Pana la urma vine o asistenta si striga mai multe fete, inclusiv pe mine, sa ne duca pe etaj. Mihai nu avea voie sa urce cu mine, asa ca pun rucsacul in spate si sticla de apa in mana si simt cum ma taie si mijlocul si burta, parca mai caram un bolovan in stomac pe langa ce aveam in spate si in mana, si ne luam la revedere. Simteam ca este pt totdeauna, imi parea rau ca nu am avut timp sa-l mai pup putin, inca putin, parca a fost un ramas bun prea rapid, desi nu era definitiv...deh, hormonii. Urcam cu liftul si ma lasa la etajul 1, desi parca eu retinusem ca sunt la etajul 2, dar ma gandeam ca ea stie mai bine. Lasa fisele la asistenta de pe etajul respectiv, care incepe repartizarea...cand ajunge la mine...ma ia la intrebari, ca eu ce caut la ea? Pai eu...acolo am fost adusa? Ca eu trebuie sa ajung la etajul 2, cum am ajuns la 1? Ha!!! Stiam eu ceva. Pana la urma vine o alta asistenta si ma duce la etajul 2, unde era plin de mamici cu burtica...care mai de care mai mare si mai rotunjoara.
Dupa ce mai astept nitel, ma ia in primire Gina, una dintre asistente si ma duce in rezerva mea. A fost draguta si mi-a carat ea rucscaul; Gina s-a dovedit pe parcurs a fi cea mai draguta asistenta de pe acolo, ea lucra numai dimineata pana la 3, si daca discutai ceva cu ea si te duceai dupa la alta asistenta, nu se baga nici una peste ea. Orcium a fost foarte de treaba si m-a ajutat mereu cand am avut nevoie. Dupa ce imi las bagajul in rezerva- acolo mai era o fata care trebuia sa nasca si pe care o luau la ATI ca avea tensiune fff mare- ma lasa sa astept pe o banca pe hol sa fac echo. La echo a fost ciudat...a durat 5 min cu totul, de cand m-am asezat pe masa si m-a uns cu gel si pana m-am sters de el dupa. Si culmea era ca tipa de la echo nu vedea colul deschis deloc....no comment. Apoi Gina mi-a luat sange si am pregatit sticlutele pt urina pt a doua zi (e setul standard de analize pe care le faci la internare). Dupa ce am terminat m-au trimis inapoi in rezevrva mea...aaaaa...care era aia? Ma scuzati, dar am uitat. Ideea era ca intrai in salonul 9 (care era destinat oarecum unui anumit soi de persoane mai inchise la culoare) si de acolo se intra in rezerva C (parca...era C sau B...nu mai stiu). Oricum era singurul salon care mai avea o rezerva separata. Restul erau vre-o 4 saloare cu 8-10 paturi si in rest rezerve de 2-3 paturi cu baie in camera si televizor, in rest baia era la comun. Oricum in rezerva in care am fost era decent, la fel si la baie, era curat, macar atat.
Asa ca ajung in rezerva, care deja se umpluse cu Oana- avea cerclaj si astepta sa nasca, sa mai ia bebelina ei in greutate, Elena- era in locul tipei care plecase cu tensiune la ATI, care se internase doar pt concediu si ca sa ajunga la comisie ca depasise cele 90 zile de concediu si Roxana parca- care pierduse o sarcina la 6 luni, acum era iar insarcinata si astepta sa faca cerclaj a doua zi. Toate astea le-am aflat in primele 5 minute dupa ce am intrat in salon...oarecum fara sa vreau. Eu cum am intrat, le-am salutat pe fete, m-am schimat, si am inceput sa ma uit pe pereti...numaram placile de faianta...apoi incepe una sa vorbeasca...tu de ce esti aici...si asa aflii povestea tuturora. Am experimentat mancarea de spital care in prima zi chiar m-a impresionat, insa dupa mi-a cam lasat un gust amar. Miercurea si vinerea era mereu mancare fara carne...de oicei era acceptabil, insa au fost dati cand pur si simplu nu m-am putut atinge de mancare.
Prima zi a trecut greu, mai ales ca stiam ca a doua zi fac operatia, trecuse si Dascalu pe la mine si mi-a zis ca e posibil sa facem a doua zi, in functie de anestezist si de sala libera. Am mai vorbit cu fetele, am mai citit din cartea de la soacra...a trecut ziua. In seara aia am scapat de injectii, ca nu stiam ca nu am voie sa iau pastile (sau m-am facut ca nu stiu); asa ca am scapat si de perfuzia cu Diazepam si de injectia nemiloasa cu No-spa.
Dimineata am luat No-spa (cu aprobare in prealabil de la Gina) si asteptam sa vna sa ma cheme la taiere. De fapt si eu, si cealalta fata programata pt cerclaj. Si a venit micul dejun...ce suferinta, ca nu aveam voie sa mananc. A trecut Dascalu pe la mine putin, astepta analizele de la culturi luate de joi si cu o seara in urma o sunasem sa-mi ia ea rezultatul de la urocultura si sumar de la Sanador, a fost fff draguta la faza asta. Ca in Polizu imi iesea rezultatul Miercuri, si nu ma putea opera fara sa aiba toate analizele. Oricum am scapat de Klebsiella...am intrebat-o pe Dascalu de 2 ori dc e sigura...a inceput sa rada, si a iesit negataiva si urocultura, asa ca eram apta pt operatie. Insa ea imi zice ca spera pt azi, sa nu mananc nimic. Usor de zis, greu de facut. Pana la urma la 12 ma cheama la sala de operatii, sa-mi iau camasa aia speciala a lor sterila- pt care umblasem tot spitalul cu o zi in urma ca sa mi-o dea, fara lenjerie intima, ca oricum ti-o dau ei jos, si...la sala de operatii. Ma duce pe alt etaj...eram asa emotionata si mi-era frica...pana am vazut-o pe Dacsalu- vorbea la telefon, si era extrem de calma. Initial m-au bagat intr-o sala pre-operatorie, a venit anestezista si a vorbit cu mine (dr Conci Mihaela), a fost foarte draguta, imi explica ce-mi face, desi la un moment dat mi s-a cam rupt firul. Imi audc aminte doar ca m-au pus pe masa de opeartie cu picioarele in sus, m-au legat de picioare, mi-au montat aparatul de tensiune si carligul ala pe deget, o branula si au inceput sa-mi bage o perfuzie, dupa care am vazut-o pe Dascalu...m-am mai linistit atunci, si am realizat cat e de slaba si de calma...parca venea la petrecere, nu la taiere. Am vazut-o cum se aseaza pe scaun intre picioarele mele si i-a disparul capul pe jos pe acolo si am simtit ca ma atinge cu ceva rece si ud, si apoi o masca pe fata...si dusa am fost. M-am trezit cam peste 1 ora jumate intr-o alta sala, cu o alta perfuzie, era langa mine o alta fata care astepta sa intre in cezariana. Eu tot cautam cu capul pe cineva cunoscut...hei...eu m-am trezit...ce fac acum? Pana la urma a venit un domn brancardist si a anuntat ca m-am trezit, au venit asistentele si au inceput sa-mi dea jos clestisorul de la deget si de la gura, aparatul de tensiune, din pacate m-am pricopsit cu o gaurica in vena in mana dreapta, o branula si o perfuzie. Faza nasoala la perfuziile astea e ca au o solutie comuna (salina cred) si injecteaza ele ceva extra, dar tu nu stii ce-ti baga acolo, decat daca citesti fisa, ceea ce ete INTERZIS. M-au dus cu targa pana la etajul meu, numai ca atunci cand sa ma bage in salon, surpriza...nu se deschideau amandoua usile, ci doar una, si nu incapea targa :) belea. Una din asistente propune sa aduca scaunul cu rotile, cealalta ma intreaba daca pot sa merg...eu...da...asa ca am luat-o perpedes pana la mine in pat, cu capul sus si rivirea inainte ca nu cumva sa ametesc. Cand am ajuns in salon, le-am povestit la fete, pe Roxana inca nu o chemase la operatie si tot nemancata era. ..saraca. nu am putut dormi dupa, am stat la vorba, i-am dat un SMS lu’ Dascalu si i-am multumit, ca mi-a dat curaj.
Am reusit sa bag o supita la masa de pranz, seara a venit mama, Mihai si Andreea in vizita la mine. Mai dupa-amiaza imi venea sa fac pipi, asa ca am cautat asistenta sa intreb dc am voie sa fac pipi, si de asemenea sa ma spal, pt ca deh..si mi-a zis ca sigur, este ok. Asa ca ma duc la baie, noroc ca pe usa a batut cineva ingenios niste cuie in care iti agati perfuzia cand stai pe tron, si apoi am facut o baita mica. Seara, i-a fost rau Elenei, ii scazuse rau tensiunea, si facea pipi in continuu...cand zic in continuu...chiar asa era. Bea apa si facea pipi, si tensiunea scadea vertiginos. Mi-a baut toata apa pe care mi-a adus-o mama in seara aia :). Au incercat sa-i puna perfuzie, insa avand tensiunea mica i se spargeau mereu venele, asa ca au intepat-o de 10 ori si nu i-au nimerit vena...ma scuzati...aveti venele subtiri si se sparg, se speriase rau si asistenta. In noaptea aia era si Dascalu de garda, asistenta a sunat la garda, au trimis un stagiar, au vazut ca nu pierde lichid si au considerat ca problema nu este de natura obstetriciana. Au chemat ATI-ul, aia cica nu mi-o dati ca nu am paturi goale, insa doctora de pe ATI a fost singura in stare sa-i gaseasca vena si sa-i monteze branula, dupa ce avea amele maini ciuruite de gauri de la branule. Si eu si Oana ne tineam perfuziile cu o mana si cu cealalta o tineam pe Elena de brate si o imbarbatam ca i se duceau ochii peste cap, de cateva ori era sa lesine. Oricum din seara aia nu am mai scapat de injectia cu No-spa si de atunci a inceput cosmarul durerilor pe picior...luni de zile m-au tinut. Si stand eu asa in pat in timp ce o reabilitau pe Elena ma intreaba asitenta cum ma simt dupa operatie, si eu voioasa ii povestesc ca am facut pipi la baie, baie, m-am plimbat pe hol...upsss...se pare ca nu aveam voie sa fac toate astea, nu trebuia sa ma dau jos din pat, si sa fac pipi la plosca. Cand i-a adus plosca prima oara Elenei, ii era jena sa faca de fata cu noi, asa ca ne-am intors cu spatele, Oana a dat drumul la radio ca sa nu o auzim cand face pipi...cand a vazut saraca ca face la fiecare 5-10 minute, nu cred ca a mai contat, pur si simplu bea apa si facea pipi. In noaptea aia ne-am culcat pe la 3 parca, eram moarte toate, dar macar dupa perfuzi si-a revenit.
Miercuri (10 Decembrie) Elena s-a gandit sa mai dea o reprezentatie, de data asta ziua. A venit si medicul ei ginecolog si a vazut-o, bebe era bine, numai ca ea avea tensiunea mica. Incepue deja pe maini sa ii apara urmele intepaturilor. Dimineata devreme imi scosese si mie perfuzia (cica era Diazepam) dar imi lasase branula pt seara urmatoare (asa era obiceiul). Asa ca a mai facut o criza de tensiune scazuta, i-au bagat iar perfuzie, i-au scimbat medicatia, ii facea Gina vant cu dosarul meu de sarcina, si-a luat si o palma de la o alta asistenta, ca era iar sa lesine, asa ca s-au hotarat sa-i masoare cantitatea de lichid totala administrata (apa, perfuzie, supa) in 24h si cat pipi face, asa ca i s-au adus niste bidoane mari de apa in care sa verse pipi sa vada cat lichid retine organimul. A venit si Dascalu si m-a intrebat cum ma simt, sa stau cuminte, a fost draguta, in fiecare zi baga capul pe usa la mine sa vada ce fac, plus ca o intreba si pe Gina de starea mea. Ca Gina ne lua zilnic tensiunea, si eu aveam mereu 9/5 sau 10/5 si ca e mica...asta e tensiunea mea...nu are ce-mi face, asa sunt eu. Oricum Miercuri am dormit toate mai toata ziua, ne resimteam dupa seara trecuta, mai putin Elena care facea pipi si-l tot masura si calcula cate lichide inghite.
Au operat-o si pe Roxana in ziua aia, numai ca pe ea au adus-o mai tarziu decat pe mine, probabil ca s-a trezit mai greu din anestezie...cine stie. I-a sunat telefonul in continuu cat a fost in operatie, am raspuns si am vorbit cu socra ei, dupa care am renuntat. Au mai sunat Blondu- care s-a adeverit a fi sotul, Brunetul- cumnatu parca si tot felul, i l-am pus pe silent si predat fericita cand s-a intors in salon.
Seara au venit asistentele iar la injectii, ma obisnuisem deja cu acul de dimineata de la 6 si cel de 20. numai ca in seara aia mi-au desfacut branula si mi-au pus o noua perfuzie cu diazepam. Si pt ca se inchegase sangele pe ac, a trebuit sa forteze putin serul sa sparga cheagul format...nu am cuvinte sa va spun cat ustura. Si m-a tinut cu perfuzia aia...pana a doua zi si nici macar jumate nu se dusese din ea, o lasase prea incet.
M-am indurat si am facut dus in spital. L-am rugat pe Mihai sa-mi aduca slapii si m-am bagat la dus; nu am luat nici o boala sau altceva, m-am simtit putin ciudat, recunosc...dar a fost bine si curat dupa. Problema era ca Dascalu mi-a zis ca ma tine 2-3 zile si nu aveam schimburi pt mai mult, asa ca m-am apucat de spalat lenjerie ca sa am pt a doua zi. Imi adusese Mihai si bezele...yami.
Era amuzant dimineata la vizita. In fiecare dimineata, venea Dr Toader, sefa de sectie la vizita, si te intreba ce ai, de ce esti internat si se uita in fisa ta. Fisa ti-o lasa Gina in prealabail pe pat. Si eu mereu luam fisa sa mai vad ce-mi baga in perfuzie, ce au scris la operatie, ce-mi dau acolo...so m-a prins....intereanta fisa, nu?...si s-a uitat urat la mine dupa ce mi-a smuls fisa din brate.
Joi (11 Decembrie) dimineata a venit vremea sa masuram si sa calculam piu lu’ Elena. Isi facuse ea calculele cat lichid a luat la bord, a chemat infirmiera sa ia bidoanele cu pipi i i-a zis ca stie dr Sai de ele...numai ca infirmiera nu stiu ce a inteles ea, chit e ca i-a aruncat tot pipi strans cu truda in ultimele 24h...s-a infuriat si Gina si Elena,a fost amuzant, dar si trist. Oricum, a fost ultima criza a lu' Elena cat a stat in spital.
Dimineata m-am dus dupa asistenta si i-am explicat ca stau cu perfuzia de mai bine de 12 ore si nu s-a termiant inca si am rugat-o a mi-o scoata, si sa-mi scoata si branula, ca la cat m-a usturat cand mi-a desfundat acul, prefer sa ma mai intepe o data...mare greseala aveam sa aflu cu cateva ore dupa.
Ca de obicei m-a viziat Dascalu, si i-am cerut sa nu-mi mai dea perfuzie cu Diazepam, sa-mi faca injectabil, si a refuzat. Am prins-o pe hol in fuga si i-am dat “cadoul” cu multumirile de rigoare. Parca tin minte ca intr-una din seri am facut si injectabil, tocmai pt ca insistatsem la Dascalu, dar nu mai stiu cand anume.
Pe la 12, o cheama dr pe Oana la control, si decide sa-i rupa firul de la cerclaj, ca bebelusul crescuse destul cat sa-l scoata afara. In ultimele zile Oana dormise in continuu, chiar discutasem cu Elena daca sa o lasam sa mai doarma sau sa o trezim, dar ne gandeam ca in curand va naste, si macar acum sa se odihneasca. Dupa ce-i rupe firul, Oana se culca, si se trezeste pe la 17...uda...i se rupsese apa. Si eu si Elena am sarit in sus....vai...nasti...am anuntat asistentele, au schimbat-o, si au dus-o la sala de nasteri. Pe la 19 si ceva nascuse deja o fetita de 3kg si erau amandoua bine. Noi nu le-am vazut decat Vineri dimineata, dar Joi mai pe seara ne-am dus la sala de nasteri si tocmai iesea din sala dr Oanei si am intrebat de ea, si ne-a zis in fuga ca e bine si ea si fetita. I-am pregatit bagajul Oanei, ca avea lucruruile imprastiate prin salon; a venit sotul ei mai tarziu si le- luat. Intre timp, ii daduse drumul si Roxanei acasa, m-a mirat oarecum ca a tinut-o doar 2 zile, cu tot cu operatia, si pe mine ma tinea o saptamana.
Iar acum vine momentul culminant al sederii mele in spital can am plans de la o inteptura de ac...sau mai bine zis 3. Seara vine asistenta sa-mi bage clasica perfuzie cu Diazepam, numai ca eu...surpriza...nu mai aveam branula. Se enerveaza fatuca aia, ca ei nu i-a zis nimeni ca nu am branula, si ea nu are branule suficiente...trecem peste...si se apuca sa-mi caute vena sa ma intepe...si eu de obicei am vena. Inteapa o data...ups...pe langa. Imi da un tampon de vata sa tin apasat sa nu curga sange. Ma inteapa iar...ups din nou...incepe sa tasneasca sange pe ea, pe pat, pe mana mea, eu deja eram in agonie. Vai ce lumina slaba aveti aici in salon...o baga ea. Pana la urma imi nimereste o vena la incheietura mainii, chiar pe os, si dupa ce-mi nimereste vena, ma pune pe mine sa tin acul pana taie ea ansamentul a mi-l ipeasca...huh? ideea e ca dupa ce-ti gasete vena si inteapa, trebuie sa duca si acul de-a lungul venei...si ai asa niste senzatii...care numai traite pot fi intelese. Dupa ce-mi instaleaza perfuzia, nervoasa ca i-a luat atata timp si i-am stricat 3 branule...se zgaieste la mine...ce aveti?...nimic...pot sa plang...zic eu...ea...da-i drumul...imi venea sa o strang de gat. Si plang in hohote, cu mana amortita...Elena radea de mine ca nu o sa pot naste natural daca eu am suferit asa de la 3 injectii. Nu am dormit in noaptea aia pana nu mi s-a terminat perfuzia. M-am trezit pe la 1 noaptea, am vazut ca e aproape goala, si am fugit dupa asistenta sa mi-o scoata...ca veneam eu la dvs sa va verific oricum...brnaula mi-a fost frica sa o las sa mi-o scata, mi-a scos-o Gina a doua zi pe 5 RON...a durut oricum, dar aveam mai multa incredere in ea decat in fatua care mi-a montat-o.
Vineri (12 Decembrie) ma pregatesc de externare. Imi fac bagajul, vorbesc cu Mihai ca il anunt cand sa vina sa ma ia, discut cu Dascalu, cu Gina, tot ce trebuie. Dimineata am vazut-o pe fetita Oanei, o cheama Adela, era asa mica si frumoasa :)
Intre timp Elena se duce la comisie si pleaca, se muta altcineva in patul Roxanei, in patul Oanei vine “nebuna”- era o dna mai in varsta care astepta sa nasca dar care era putin mai delicata...si-a carat salteaua din patul din salonul vechi si a schimbat-o cu cea a Oanei, ca nu se imtea confortabil, s-a dat cu parfum de vomitam toate, tineam geamul deschis sa putem respira...cand a vazut-o Gina ca s-a mutat in alt salon fara sa anunte...s-a albit la fata.
In locul Elenei a venit o fata care avea contractii mari si se vaita mereu si era plin salonul de tot familionul ei...cand a venit Mihai sa ma ia, tipa si era cu pasarica goala, nici nu a mai intrat Mihai in salon...a fost amuzant...deh asa e cu femeile gravide.
Am stat mult dupa dr Conci, ca vroiam sa-i “multumesc” si dumneai dupa operatie, dar avea la randul ei alte operatii, pana la urma a scos-o Dascalu din sala de nasteri si mi-a adus-o.
Imi era dor de casa, desi la spital stiam ca e mereu cineva care sa aiba grija de mine, acasa Mihai va fi plecat in timpul zilei...ma descurc eu cumva. In weekend am jucat Civ IV si Heroes in retea...a fost misto, numai ca la Heroes eu nu ma descurc iar la Civ Mihai punea zeci de ntrebari...nu prea ne-am inteles, asa ca nu am mai jucat.
Saptamana a 20-a
Finally I am home. Luni (15 Decembrie) m-am intors la Polizu sa imi faca biletul de externare si sa-mi dea medical. Dupa ce am asteptat aproape 2 ore dupa Dascalu (se vorbea pe hol ca au avut multe cezariene in noaptea aia) si pana la urma Gina m-a lasat sa stau intinsa intr-un pat ca ma durea rau burta daca stateam pe scaun sau in picioare, am reusit sa vorbesc si cu Dascalu, i-am zis ca ma doare mai rau, asa ca mi-a mai dat sa iau si Gynipral 2/zi, si sa iau si biletul de externare si foaia de concediu medical- 21 de zile calendaristice...furaciune pe fata, ca-ti include si zilele nationale si tot...asta e legea, n-ai ce face.
Iau un taxi si ajung acasa, ma indop de medicamente si stau cuminte in pat. Cea mai mare parte din timp dormeam, ca ma obisnuisem cu programul de la spital cand veneau la ora 6 sa faca curat si injectia, imi pregatea Mihai micul dejun, luam Utrogestanul, si ma mai trezeam dupa ora 13. Cam asa a fost toata saptamana, cu dureri si stat cuminte la pat. L-am vazut pe Badea, Sclava Isaura, Iubire cu chip rebel...si cam atat. Si am reinceput sa ma uit la Grey...my precious, plus ca mi-a mai adus si Elena de ziua mea seriile in continuare...pe cai!!!
Cum tot am venit acasa si nu aveam voie sa ma misc din pat...am facut prostii. M-am hotart sa-i cumpar lui Mihai un binoclu de Craiun- initial vroiam telescop, insa era fff scump, si nu ma pricepeam la detaliile tehnice. 2 zile am cautat review-uri si am sunat pe la magazine daca au in stoc, si din cauza pozitiei in fund cu laptopul in brate...am avut niste dureri...dar ce mai conta, lunea viitoare primeam binoclu prin curier...a meritat...sper.
Apoi am inceput sa-l stresez pe Mihai cu pregatirile pt ziua mea, pt ca invitasem cateva persoane, si s-a ocupat dragul de el de absolut tot- cumparaturi, a pregatit mancarea, a facut curat, a fost minunat...nici nu stie cate bile albe a luat in ziua aia. In weekend am serbat implinirea celor 27 de anisori ai mei (postare separata).
Saptamana a 21-a
De Luni (22 Decembrie) si pana Duminica (4 Ianuarie), Mihai a stat acasa cu mine, si-a luat concediu, am crezut ca va fi fun sa stam amandoi acasa, ca vom petrece mai mult timp impreuna, insa nu prea a fost asa. Mihai era mai mereu plecat ba la cumparaturi, ba dupa cadouri, si cum in oras toata lumea facea la fel, pleaca dimineata si venea seara nervos si obosit si se refugia in bratele iubitei lui....calculatorul...nu...eu sunt sotia., ea este iubita, amanta.
Pe 22 Decembrie s-a dus pe la hypermarketuri sa caute brad, si nu prea mai erau, insa oricum a gasit unul frumos pana la urma, insa la 120 RON...asta e. Seara l-am impodobit, ma simteam si eu mai bine, asa ca am putut lua initiativa sa agat catvea globuri, pana ce nu punea Mihai toate globurile rosii pe o singura creanga :)
Pe 23 ne-am dus prin Unirea sa cautam cadouri pt prieteni, rude...chestii. Era omor de cat de aglomerat era...si eu pofteam la un Panetone de muream, pana la urma am luat de la La Fourmi, ca nu era coada. Nu ma simteam bine, asa ca m-a adus pe mine acasa si el a continuat excursia prin magazine
Pe 24 Decembrie ne-am dat cadourile...a fost frumos..mai ales ca de revelion l-am pus sa foloseasa cadoul meu...placa de par si sa ma “coafeze” cu ea...a fost un adevarat expert, desi a cam bombanit nitel.
Pe 25 Decembrie am fost in vizita la mama soacra, am mers cu masina, cu scaunul meu lasat total la orizontala, am facut schimb de cadouri cu Andrei si Anda...a fost frumos. Numai ca eu intre mese, am cam adormit vre-o ora, chiar ma simteam obosita si simteam nevoia sa ma intind. Imi pare rau ca nu am putut conduce eu, ca sa bea si Mihai cu mama lui...insa eram in starea in care eram, plus ca urasc DN1...suficiente motive as zice eu.
Pe 26 Decembrie ne-am dus la mama, ca deh...sa facem tot turul. Aceeasi mancare, aceleasi discutii, numai ca aici am scapat mai repede, mama nu facuse asa multa mancare. Sper ca le-a placu cadoul, le-am luat un DVD player de Craciun si de ziua lu’ mama care fusese pe 16 Decembrie...a umblat Mihai ceva dupa el. Lu’ mama soacra urmeaza sa-i luam o butelie pt la tara impreuna cu Andrei...de fapt isi ia ea, si noi ii dam banii...daca asta di-a dorit. In schema era un set de oale, dar si-a cumparat ea intre timp.
Pe 27 Decembrie, ne-am dus la bunici...si asa s-a incheiat ciclul vizitelor noastre...suficient. Oricum zilele urmatoare nu m-am simtit foarte bine, din cauza agitatie din zilele cu vizite.
Voinicica misca din ce in ce mai tare, a inceput si Mihai in sfarsit sa o simta, ca pana acum, nu avea rabdare sa astepte cu mana pe burtica mea, insa acum vin miscarile ca mingile de tenis, nu ai cum sa le ratezi.
Am terminat Grey...ce fac acum? Nu mai sunt la download din sezonul urmator…eu ce ma fac??? Trecem pe Disperate.
Intre timp mi-a zis si Cristina Popa (Grtitiuc) ca este insarcinata si avea sa-l anunte pe sotul ei de Craciun...ma bucur mult pt ei, stiu ca isi dorea mult un bebe.
Saptamana a 22-a
Luni (29 Decembrie) Mihai a plecat la schi cu Parota L si m-a lasat singura. Ninsese cu cateva zile in urma si a prins zapada buna, desi zicea ca era cam aglomerat, dar macar si-a facut damblaua. Data viitoare merge mai multe zile si ma ia si pe mine cu el, sa avem ca o ultima vacanta in doi, inainte sa vina bebe si nu o sa mai existe notiunea de “doi”.
Apoi am avut o surpriza foarte placuta de la Codruta care ne-a invitat sa facem Revelionul cu ei la un prieten de-al lor, impreuna cu alti preieteni, pe care ii stiam de la ultima vizita de la ei, cand am jucat prima oara Catan. Am acceptat bucurosi, am discutat ce aduce fiecare, l-am trimis iar pe Mihai la cumparaturi si ne-am pregatit pt ziua cea mare.
Seara, pe 31 Decembrie, ne-am dus si i-am luat pe Codruta si Valeriu cu masina, impreuna cu un prieten neamt care era la ei in vizita, si am mers la Robert, unde avea loc petrecerea. A fost frumos, am mancat toti la masa cam din ce gatise Robert, am primit daruri de la Mosu’...pt mine a fost putin cam obositor, cautam mereu un loc unde sa pot stau intinsa, inca nu-mi revenisem dupa runda de pelerinaje pe la mame si bunici. Overall a fost frumos, insa noi am plecat mai devreme, mai ales ca aveam sa conduc eu...aveam de ales intre a conduce eu sub efectul Diazepamului sau Mihai sub cel al alcoolului, si am decis ca Diazepamul nu se depisteaza la fiola, tb sa-mi ia sange, asa ca eu conduc :)
Mai aveam cateva zile din asa zisa vacanta impreuna, in care nici nu prea l-am vazut la fata pe Mihai, poate doar cu spatele, insa eu ma simteam mai bine, si voinicica era din ce in ce mai vioaeie si asta ma bucura mult, mai putin faptul ca am resit sa ma ingras intr-o saptamana 2 kg si sa fac burtica de 81cm.
Am trecut la Neveste Disperate- super tare!!! Am devenit addicted. Se uita chiar si Mihai, la inceput ii placea, insa cum scenariul face ca totul sa se incurce si mai tare, nu-i mai place, ma mai intreaba pe mine din cand in cand ce si cum.
In caz ca am uitat sa mentionez, inca ma mai doare fundul de la injectiile din spital, mai exact piciorul stang, cand ma masez acolo cu crema...parca am un ac inainuntru...e o senzatie neplacuta oricum.
Spre sfarsitul saptamanii, am simit in partea dreapta a burticii ceva...o manuta, picior...ceva de-al fetittei noastre. Am simtit de 2 ori, a doua oara a simtit si Mihai...era ca o galma pe care te puteai plimba cu degetul...se simtea ca e un os lung...cred ca era un piciorus la cum era ea asezata (cu capul in partea stanga si cu picioarele in dreapta...oarecum cu capul in jos). A fost emotionant...mai ales pt mine ca a simtit si Mihai; oricum gagica daca a vazut ca o tot pipaim a plecat de acolo, si nu ne-a mai lasat nimic la vedere.
A inceput de asemenea sa mi se miste burta...usor vizibil si sa fie inegala...se vede o umflatura mai mare intr-o parte unde sta pitica, si dupa pleaca...asa se formeaza legatura dintre mama si copil, inca de pe acum...eu ma emotionez la lucrurile astea, si sper sa nu fie doar de la hormoni.
Saptamana a 23-a
Nimic spectaculos, doar dedicata trup si suflet Disperate. Mai am putin si le termin, de fapt saptamana asta le termin...si dupa??? O sa fie la fel ca la Grey. Insa am observat ca dorm mai mult...adica ma rezesc undeva pe la 12...Mihai deja este plecat la servici si eu habar nu am cand a plecat si daca am vorbit cu el dimineata. Seara ne culcam amandoi undeva pe la 12-1...poate ca asa cere organismul meu.
I-am pus lu’ aia mica CD-ul de la Andreea cu Mozart for babyes...nu a stat locului deloc cat a rulat prima oara...ma cam speriasem. Apoi i-am pus in fiecare zi...desi Mihai uraste melodiile alea, insa sper sa-i faca placere ei. Nu mai este asa de agitata ca prima oara, insa tot inghionteste ea ceva pe acolo in timp ce canta.
M-am dat viteaza ca nu m-a mai durut nimic cateva zile, si mai pe la sfarsitul saptamaii m-a luat...am reluat medicatia...insa tebuie sa am rabdare sa-si faca efectul.
Vineri (9 Ianuarie) am fost la Stroilescu pt concediu medical, dupa ce ma certasem deja cu O, N si contabila. Vad ca B sta deoparte...sigur coace ceva. Trebuie sa cer mereu de cateva ori ce am nevoie...e poveste lunga.
In weekend a venit mama soacra in vizita sa ne aduc mancare, dupa ce stabilisem deja in prealabil ce ne va aduce. Oare chiar asa a fost? Evident ca nu, ca mi-a adus mazare, desi eu am specificat EXPRES ca nu vrem mazare, s-a tot laudat ea ca ne face o surpriza- imi zisese Mihai ca face tort, si deja imi ploua in gura, si avenit fara; inteleg ca nu a avut timp, dar macar sa nu mai zica, mai ales ca ma astept sa aduca ce zice...poate ar trebui sa nu ma mai astept Oricum nu s-a abtinut si la alte comentarii legate de voinicica, faptul caa ea tot spera sa fie baiat, oricum nu femeia determina sexul copilului, eu duc ce mi-a dat Mihai...dar pt unii e greu sa inteleaga asta.
Saptamana a 24-a
Luni (12 Ianuarie) ma suna de la Sanador sa confirm programarea de pe 13 de la Herghelegiu, la ora 19:00. Ok, zic eu foarte entuziasmata, sigur, venim. Dupa cateva ore ma suna iar cineva de la ei ca de fapt dl dr nu mai poate fii in clinica la ora aia, si ca trebuie sa ma reporgrameze. Stati putin, ca tocmai am confirmat pt ora 19, mai ales ca am ales ora asta ca sa poata ajunge si Mihai in timp sa fie prezent la echo, plus ca facusem programarea de prin Septembrie/ Octombrie 2008. Fata mi-a zis clar ca trebuie sa ma reprograamez, avea un loc lier tot pe 13 la ora 13:50....no way...si Mihai cum ajunge...daca nu, alta zi, adica undeva prin Martie. Pana la urma nu am avut de ales si am ramas pe 13 la 13:50. Trebuia sa se intample ceva ca doar era Marti, zi de 13...si asta era doar inceputul.
Marti (13 Ianuarie) iau frumos dosarelul de sarcina, si plec voioasa spre Sanador sa ne intalnim cu dl dr. Vorbisem si cu Mihai si reusise sa se invoiasca, desi nu garantam ca voi intra la 13:50, pt ca de obicei se intarzie mereu la Sanador la orice programare. Ajungem la timp...si asteptam. Am intrat cam la o ora de cand am venit...asta e...mai erau venite si fara programare...ma venea nu stiu cine cu nu stiu ce cunostinta...tot asa. Daca nu era problema cu Mihai sa se intoarca la servici, nu ma deranja asa tare, desi oricum nu era normal ce se intampla. Pana la urma ajungem in cabinet si raman surprinsa de cat de tanar este Herghelegiu. La experienta si felul in care orice dr obstetrician il recomanda, ma asteptam sa fie un mosulet, insa nu, era n tip cam pe la 40 de ani as zice eu, plin de aroganta si sictir. Ii zic asistentei ca vrem si DVD cu filmulet, ca doar facem 4D si vrem amintire. Mi s-a parut destul de profi, are alt stil decat Danaila, masara alti indicatori, mi-a dat o gramada de poze printate, insa numai cu grafice si indici, din care eu personal nu inteleg foarte multe. Nu prea indrazneam sa-l deranjez in timpul echo, insa l-am intrebat pana la urma de microcalcificarea de pe inima, si mi-a zis ca el nu vede nimic grav, ca trebuie asteptat sa vedem cum evolueaza in timp. I-am zis ca m-a durut in partea stanga cand ma apasa cu aparatul, cica nu conteaza asta. La sfarsit (a durat echo cam 30 min) l-am mai intrebat diverse si parea destul de plictisit si la un moment dat s-a intors cu spatele la mine. Oricum, mi-a zis ca overall bebe e bine, dar nu mi-a zis nimic din ce a vazut el acolo, asta am aflat a doua zi la Dascalu. Iesim, Mihai pleaca, ca a mai durat ceva pana am platit, plus pana a adus DVD-ul. By the way...la Herghelegiu orice echo are pret special numai pentru faptul ca este facuta de el...deh...renumele si faima isi spun cuvantul. De-abia asteptam sa ajung acasa sa vad filmuletul, in metrou ma tot uitam in punga sa nu cumva sa-l scap sa-l pierd. Intr-un final ajung acasa si...surpriza...nu merge DVD-ul. O sun pe Elena, cica si ei au avut probleme in a-l vedea prima data, sa incercam nu stiu ce codec-uri...vine Mihai, incearca si el nu merge. Ufff...am fost foarte dezamgita, de-abia asteptam sa ma mai tot uit la filmulet la cateva zile ca mi se face dor de asta mica dupa ce o vad la echo. Oricum, un lucru este clar si reconfirmat: este fetita, nu mai exista nici un dubiu.
Miercuri (14 Ianuarie) ma duc la Dascalu, aveam programare la 16:00. Ii cumpar lalele, si chiar am intarziat vreo 10 min. Cand ajung la ghiseu aflu ca de fapt ea nici nu a venit, si mai aveam inca cateva paciente inaintea mea, ca trebuia sa inceapa in mod normal programul la ora 14. Astept ca de obicei vre-o ora jumate si intru la ea. S-a bucurat foarte mult pentru flori, si mia placut ca si-a adus aminte de mine, adica imi stia istoricul, nu a trebuit sa ii mai povestesc eu totul. Nu stiu daca v-am mai zis sau nu, dar mi-am adus acum asa aminte...inca ma mai doare fundul de la No-spa din spital facut injectabil...ma intreb oare cand va trece.
Asa, revenim la Dascalu. Se uita pe echo, si-mi zice ca voinicica mea e mai slabuta decat trebuie, ca nu a luat chiar normal in greutate, plus ca am niste cheaguri de sange pe placenta, si din cauza asta ea nu se hraneste corespunzator, si de-aia nu ia in greutate normal. Asa ca ma trimite la Dr Uscatescu de la Institutul de Hematologie Fundeni cu suspiciune de sindrom antifosfolipidic (FASL). Mi-a luat ceva pana am invatat cuvantul. Si sa fac urmatoarea echo peste 4 aptamani la Petrache ca sa urmarim mai des evolutia sarcinii. Inca o veste proasta...vreau si eu vesti bune cand ma duc acolo....macar sa iasa asta mica sanatoasa si sa fie totul bine la final. Ah, era sa uit, am intrebat-o ca eu am DPN 05.05.2009, si cum e Pastele pe 19 Aprilie si 1 Mai dupa, daca pleaca pe undeva, si zicea ca nu; plus ca am vazut ca si-a notat in agenda pe 30 Aprilie numele meu...cred ca mi-a pus gand rau. Mi-a zis ca firul de la cerclaj ideal mi-l scoate in saptamana 37, daca pot sa-l tin pana atunci, daca nu, vedem pe parcurs. Acum colul era mai lung si inchis...no comment. Cand am iesit afara, la receptie, i-am aratat fetei de acolo DVD-ul si i-am zis ca nu merge, am rugat-o sa verifice si in calculator la ei ca poate nu ma pricep eu...nu mergea...mi-a dat banii inapoi. Eram dezamagita, alta 4D nu mai fac, am ramas cu o poza...si amintiri.
Miercuri (15 Ianuarie) am fost la prima ora din cursul de puericultura organizat de cei e la RAA- First Bebe (postare separata).
Apoi saptamana a trecut cu Desperate, am inceput sa mai si citesc putina literatura contemporana, asta ca sa nu rman in urma, si documentari despre dr Uscatescu si munca ei. Numai pareri de rau, ca rezultatele de acolo ies de cele mai multe ori fals pozitive...imi era cam frica sa ma duc la ea, dar pe de alta parte evam incredere in faptul ca Dascalu m-a trimis la ea, deci stie ce face. Ma hotarasem sa repet analizele, insa se pare ca la clinicile particulare nu-ti fac tot setul de analize necesar pt depistarea SAFL, doar o parte.
In weekend am plecat cu Mihai la cumparaturi, vroiam sa mergem la Real. Insa pe drum, pe Calea Vitan, am vazut reclama la Carrefour Vitan, asa ca am trecut de Real, si am intrat pe Vitan Barzesti, unde am ratat magazinul care era chiar langa Hotel Rin, si am luat-o pe chei pe Dambovita, pana am iesit din Bucuresti si am ajuns in Glina, ca nu era nici un pod sa facem stanga. A fost oarecum amuzant. Am gasit un InterSport, de unde Mihai si-a luat finally caciula ci manusi de lana, cagula (ca cica cea veche nu era buna...asa zice el) si o bentita misto din polar, buna pt bicla, o sa-mi iau si eu una din aia. Mi-a fost cam rau mie, asa ca nu prea am avut rabdare sa ma uit si pt mine, dar am vazut ca aveau polare pt copii mici :)
Saptamana a 25-a
Trebuia sa ma duc la Fundeni, dar am zis sa nu o iau chiar de luni, ca lunea se duce toata lumea, ca e inceput de saptamana, asa ca ne-am hotarat ca marti ne trezim la 06:30 si mergem sa facem analizele. Asa ca Marti(20 Ianuarie) MA trezesc la 06:30, ma pregatesc de plecare, fac sandvisuri pt mine si pt Mihai, ca nu stiam cat stam pe acolo pe la usi, plus ca Mihai avea sa se duca direct la servici, si ii va fi foame, si pe la 07 si ceva IL trezesc si pe Mihai, asa ca pe la 07:30 deja eram pe drum. Mihai inca dormea in papuci la volan, eu aveam deja stari de voma ca nu mancasem nimic, plus ca nu m-am mai tezit de mult la o ora asa matinala, si ne minunam amandoi pe strada in sensul invers de mers ce aglomeratie era la ora aia. Ajungem la Fundeni, gasim si loc de parcare (cu greu), gasim si Institutul de Hematologie, si pe dna Viorica, asistenta dr Uscatescu...si un hol plin de lume cat si de gravidute. A mers destul de repede, cam in 20 min eram gata, mi-a luat sange intr-un mod foarte rudimentar...deh, eu obisnuita cu spitalele private, am uitat cum e la stat. A fost asa: mi-a recoltat sangele cu o seringa, dupa care a aruncat seringa cu sange intr-o chiuveta, si-a facut dumneaei niste notari, apoi a turnat sangele din seringa intr-o eprubeta. Am ramas masca, eram sigura ca-mi vor iesi analizele prost. Iar in timp ce-mi lua mie sange si tuturor de acolo, in jurul nostru erau masinariile care agitau sangele in eprubete pt rezultate, practic masinariile care produceau rezultatele analizelor de sange. Am plecat, l-am lasat pe Mihai la Iancului la metrou,a rezolvat si problema cu Romtelecomul (mai era o factura de platit intre momentul deconectarii vechiului numar si cel al emiterii facturii- ne amenintau ca ne dau la recuperatori pt neplata facurii la timp), si eu am condus vitejeste pana acasa. Am mancat, si am dormit 5 ore...mi-a fost mila de Mihai in ziua aia, el nu rezista cand il rezesti la ore din astea matinale.
A doua zi, m-am dus pe la 13:30 singura cu masina la Fundeni, incepea programul la ora 14, dar am zis cu traficul, pana gasesc parcare...am ajuns mai devreme. A fost foarte draguta dna Viorica, si mi-a adus reultatele, plus echografia de la Herghelegiu, ca o lasasem la ele sa se uite Uscatescu pe ea, si dupa am discutat cu Uscatescum. Nu am SAFL, insa pt a trata cheagurile de sange de pe placenta, sa iau Aspenter 1 tableta/ 2 zile- este practic aspirina in doza de 75mg, fata de 500 mg cat are o pastila de aspirina in mod normal. Incerc sa dau de Dascalu sa ii zic rezultatul, insa tot nu-mi raspundea, pana la urma reusim sa ne conectam, si de pe 23 Ianuarie am inceput sa iau si Aspenter. Ma gandisem sa-mi fac o schema cu zilele in care sa iau ce medicamente, insa Mihai s-a gandit la o schema mai simpla: zi para sau impara...dar cand se schimba luna, ce fac? Pana la urma am mers pe varianta lui, si vad ca functioneaza. Trebuie sa revin la Uscatescu dupa urmatoarea echo, pentru a repeta analizele si a-mi urmari evolutia voinicelei.
Marti seara (20 Ianuarie) m-a dus sotul meu la teatru. Trebuia sa vedem American Buffalo la Act, dar s-a accidentat un actor, si s-a schimbat in The Shape of Things. Il invitase Cosmin, si mai venea un coleg de-al lui Miahi de servici. Pana la urma Cosmin a renuntat, ca ei vazusera piesa, si ne-am dus noi. Piesa...super, cel putin subiectul, mie mi-a placut si interpretarea, insa m-a fascinat subiectul, iar sfarsitul piesei a meritat pe deplin. Pacat ca in stanga mea era o fatuca care mai vazuse piesa si stia ce se intamlpla si mai povesea din cand in cand...ceea ce ma enerva. Am rezistat eroic, fara sa fac pipi (desi acolo unde stateam daca era impetuos necesar sa ma duc, trebuia sa trec prin mijlocul scenei si printre actori, asa ca m-am abtinut), cu Diazepam si No-spa. S-a resimtit si a doua zi, insa am stat cumintica in pat si a trecut cu bine...sper. dar tot vreau sa vad American Buffalo, cica este foarte amuzanta, mi-e putin frica sa nu ma doar burtica de la ras, ca de obicei ma doare in astfel de cazuri.
Am ajuns ca omul de rand, dupa ce am devorat Desperate, trebuie sa astept ca tot omul sa se indure cineva de noi astia mai disperati sa posteze urmatorul episod ca sa ma pot uia si eu in liniste...am si uitat despre ce era in ultimul episod vazut, ca pana acum le-am vazut calup...noroc ca au la inceput “previous on Desperate Housewives” care ma salveaza.
Am reusit intr-un final sa termin “Ma numesc Rosu”. Mi-a cumparat-o Mihai cu ceva timp in urma, insa nu m-a atras de la inceput...cred ca nu mi-am dat destul interesul, plus ca are vreo 600 pagini, insa cand am ajuns sa citesc despre “minunatia” barbatului si despre cum era ea prezentata de miniaturisti...alta viata.
Vineri (22 Ianuarie) am fost la al doilea curs de puericultura, undea ne-a prezentat cum va fi cand o sa nastem...nimic nou sub soare.
In weekend am plecat la mama, ca sa dea Mihai cu vopsea pe tocurile de la usi, si sa nu sufar eu inhaland mirousl de vopsea, ci numai el. Nu a vrut sa ma insoteasca, il citez: “prefer sa indur durererea fizica, decat cea mintala”...si a avut dreptate. A fost placut sa revin la parinti si sa-mi reamintesc de perioada copilariei, am curatat toate dulapurile de lucruri vechi, carti si haine pe care nu le-am purtat de ani, si care sigur vor folosi altcuiva, insa a trezit si alte amnitiri, despre care nu vreau sa discutam, si car m-au facut fericita ca Luni (25 Ianuarie) m-am intors acasa. A fot oarecum obostior, pt ca eram obisnuita sa stau in pat, iar cat am stat la ei am facut curat la mine in camera...ceea ce nu mai stiam cum se face, dar macar am gasit acte pe care le credeam pierdute, si stiu ca acum toate sunt in ordine.
Sa mai mentionam si noile coordonate: burtica 83cm si 58kg, Dimineata am undeva intre 57.5-58.3kg, deci pot considera ca am luat pana acum 5kg...cresterea de-abia de acum incepe. Tati a inceput sa devina mai interesat de burtica, ca acum se vede, parca daca nu se vedea, voinicica nu tot acolo era. Numai ca buricutul meu frumos...pt ca eu aveam un buric frumos, s-a largit, arata ca un smiley, si in curand va iesi afara:( A crescut si burtica acum, e mai rotunjoara, desi de la spate cine ma vede nu zice ca am bebelus, nici nu se vede, plus ca de-abia reusesc sa ma inchei la ultimul nasture la haina, in curand voi merge cu el deschis. Ah...si trebuie sa schimb masura la sutien iar...culmea e ca am probat un sutien de la mama care aproape imi venea...ceea ce este scary.
Saptamana a 26-a
Cand am ajuns luni acasa...am zis ceva urat in masina...nu pot reproduce cuvintele...am observat ca toate geamurile din casa erau LARG deschise...stiam ce inseamna asta. Cand am urcat nu am putut sa nu simt frigul de afara la noi in casa, insa cum am inchis geamurile si am dat drumul la calorifere la maxim, a inceput sa iasa mirosul de proaspat vopsit:(. Mihai mi-a zis ca a dormit cu geamul deschis...face parte din fazele lui de antrenament in lupta cu socrii...este un fel de etapa de calire a organismului, si nu ca ar exista o astfel de lupta ;)
Marti (27 Ianuarie) am fost la cel de-al treilea curs de puericultura, si ultimul; ne-au invatat cum sa infasam copilul, cum sa-i facem baiata, lucruri practice din punctul meu de vedere, practice pana ma voi vedea cu copilul in brate si va trebui sa-l schimb de caca si sa-i pun un scutec nou.
A cautat ceva Mihai in cutiile din debara si am profitat de ocazie si am scos “Despre dragoste si umbra” de Allende...ne-am bucurat impreuna vre-o 3 zile, pt ca nu am putut sa o las din mana pana la ultimul paragraf...ca orice carte a ei. Acum parca vreau sa o cheme pe voinicica mea Paula, sunt sigura ca nu va avea aceeasi soarta, insa imi face placere, este ceva care ma binedispune si care imi aduce aminte cu placere de Isabella si de munca ei literara si mi se pare ca suna boem si puternic Paula Stanescu. Dupa care am trecut la “Psihologia copilului” de Piaget...aici e mai complicat, nu mai merge ca la beletristica, trebuie sa citesc de doua ori sau chiar mai multe acelasi lucru ca sa-mi dau seama despre ce se vorbeste...se vorbeste despre psihologia copilului. Culmea e ca intr-un moment de inspiratie am cumparat vreo 4 carti despre psihologia si sociologia la copii, toate de Piaget...good luck Mona J
Gravidele au toane...asta se stie deja, scrie in toate cartile, tocmai ca taticii si ceilalti din jurul ei sa CONSTIENTIZEZE asta. Parca Miercuri (28 Ianuarie), mai pe seara, mi s-a parut mie ca a facut ceva Mihai ce nu mi-a convenit, asa ca am inceput sa plang, ca eu sunt singura, si stau acasa toata ziua, si nu ies nicaieri, nu vorbesc cu nimeni, si uite asa am plans in hohote O ORA, fara sa ma opresc. Pur si simplu nu ma puteam opri, si-mi veneau in minte numai lucruri rele; pana la urma m-am oprit...dar tot am ramas cu niste suspine...cred ca de fapt obosisem. Nu-mi pot explica reactia, a fost spontana si incontrolabila, si mai ales ca m-am varsat pe Mihai...pot sa ma scuz ca doar el era langa mine? Sunt sigura ca daca mai era si altcineva in camera, si-o lua si respectivul.
Joi (29 Ianuarie) a fost ziua de gratie. Am petrecut 5 ore in fund in pat, discutand (sau mai bine zis zbierand si plangand) cu seful meu despre niste zile amarate de concediu pe care nu vrea a mi le dea, si s-a hotarat el la sfarsitul lunii sa ma anunte de asta...pana la urma s-a rezolvat oarecum...insa am plans iar...cred ca trebuie sa beau mai multe lichide, ca numai la cat am plans astea 2 zile s-au dus cei 2l de apa zilnici obligatorii. Evident ca in urma acestui incident voinica mea a protestat si ea, si m-a lovit unde a putut si cat de tare au tinut-o ligamentele. Ii simt oricum miscarile mai puternic, sper sa mai fii crescut, se vede cu ochiul liber burtica cand se misca, insa tati nu are timp pt noi. E oarecum amuzant ca eu vad burta cum se misca de la asta mica, il chem...uite...el..unde?...aici...si ne chiombam amandoi la locul ala si aia mica loveste in alta parte, eu simt, dar Mihai nu vede, si asa se termina sesiunea noastra in 3 de urmarit miscarile fetale.
Ne-am facut temeinic socotelile, am fost la banca, m-am intalnit eu cu niste tipi de la un broker de credite, si ne-am hotarat sa depunem actele pt solicitare credit ipotecar la ING, am reluat legatura si cu Alina (agenta imobiliara) si ne-am hotarat ca cel mai bine depunem actele si cautam apartament cu 3 camere in Vitan, cam pe unde stam si acum. Este ceva ce ne putem permite momentan, plus ca in zona sunt blocuri construite dupa ’90, e aproape si de mama si de bunici (practic este la mijloc, chiar intre ei), este parcul Tineretului aproape, sunt scoli si gradinite in zona, si mai sunt diverse parculete printre blocuri cu locuri de joaca. Dar pana ajungem sa fim proprietarii casei mult visate si sa ne putem muta efectiv in ea, va trebui sa convietuim cu voinicica cateva luni in garsoniera. Asa ca in Weeekend ne-am dus la Ikea sa mai luam niste mobila ca sa eliberam terenul pt micuta vrajitoare care va ocupa tot peretele unde este patul acum (patutul ei, masa de infasat si o comoda cu sertare pt hainele ei). Recunosc ca mi-a fost rau, ma dureau toate alea (nu pot sa zic pe post ce...dar durea al naibii de tare), l-am recrutat si pe Andrei sa-l ajute pe Mihai sa care mobila sus, si seara, nici nu mai stiu cat era ceasul, oricum trecut de 19, nemancati, asa cum eram, ne-am apucat de facut puzzle.
Am montat lampa mea de citit, ca ma plangeam mereu ca nu e lumina puternica de la lustra si nu vad seara sa citesc, plus ca are gatul rabatabil si poate fi flosita cu brio noaptea cand o schimbam pe voinicica, ca sa nu aprindem lumina si sa fie prea puternic pt ea. Am mai luat si o biblioteca (un corp cu 4 rafturi), dar destul de util ca l-am umplut deja, un dulap inalt pt baie, si in felul asta am reusit sa maschez tuburile si tubuletele care zaceau pe jos si de jur-imprejurul cazii, si 2 corpuri suspendate pt bucatarie, pe care le-am asamblat, dar cu care inca stam pe jos in sufragerie pt ca sotul meu trebuie sa gaseasca cea mai buna solutie de prin in perete, sa nu riscam sa ne pice in cap. Duminica aveam febra musculara...deh, am facut puzzle.
Saptamana a 27-a
Sunt bucuroasa ca intram in ultima saptamana din al doilea trimestru de sarcina, si ca am o voinicica care loveste din ce in ce mai tare. Mai ca eram sa-i dau un Diazepam doar ca sa se calmeze...ma durea efectiv cand se misca, nu era placere...era durere fizica si reala....si ma rugam de ea sa se opreasca, dar eu avea program artistic. Ne-au spus si la cursuri ca bebeluii in burtica dorm 22-23 de ore, iar in restul timpului se joaca. Ma intreb oare fata mea cand doarme? Am incercat sa-mi dau seama si de programul ei, se pare ca apogeul este undeva intre 05-07 dimineata, si seara 18-20, in rest este haotic. Am continuat terapia cu muzica clasica. Am gasit si CD-urile de la SuperBebe, si pot sa zic cu mana pe inima ca “Sunt Furios” este cu eficienta maxima. Eu personal adorm de fiecare data cand il pun, asta s-a intamplat de prima oara de cand am cumparat acel CD. Sper sa faca i asta mica la fel, desi vad ca Mihai rezista eroic, chiar il enerveaza cand pun muzica aia.
Am inceput din nou sa tranzactionez la Bursa...stiu sunt slaba. Dar incerc si eu sa recuperez din pierdere.
Am fost Marti (03 Februarie) la Stroilescu si am luat concediu medical pana pe 13 Februarie inclusiv, dupa care va trebui sa rezolv cumva cu Dascalu cu un bilet de internare pana la sfarsitul lui Februarie. Oricum, din 23 Februarie pot sa intru in prenatal, asa ca sunt oarecum acoperita si scap si de comisie, dar raman cu 7 zile in Ianuarie fara plata...asta e, dupa cum zice Mihai si eu il contrazic mereu: nu poti avea totul in viata. BA DA, eu ma zbat sa am, desi fac multe concesii pt asta.
Dupa asta, m-am gandit eu ca Dr Felix este aproape de CMU Enecu, asa ca am luat-o pe jos pana la ANEVAR sa-mi platesc cotizatia si asigurarea pe 2009 si sa ma interesez cum este cu examenul pt pregatiea continua. Si pt a nu stiu cata oara mi s-a aratat cat de mica este lumea. Dna de la ANEVAR cu care am discutat despre examen avea un burou plin de diplome de absolvire, puse alan-dala, iar plima diploma din fata mea ii apartinea lui Zabalan Minisoara Codruta...mi-a luat ceva pana sa fac legatura Zabalan- Codruta; am sunat-o dupa sa o anunt ca are diploma gata, ca tanti se plangea ca are dilpomele si nu mai vine lumea dupa ele. Asa a fost si cu sotia lui Cosmin, colegul de servici al lui Mihai. Ne-am intalnit in Ianuarie pe hol la CMU, eu ieseam de la Stroilescu- luasem CM pt Ianuarie si ea astepta sa intre la echo. Eu ma uitam la ea, ea la mine, mi se parea cunoscuta, dar nu stiam de unde. Si am ingnorat la inceput, si ma imbracam...pana ea imi zice buna...eu...buna, te stiu de undeva, dar nu stiu de unde...ea...am fost impreuna cu cortul la Vama Veche...eu...da? mintea procesa, dar eu nu am fost niciodata la Vama, si cu toate astea o stiam pe fata asta. Intre timp zisesem deja...ah da...si aveam un zambet tamp pe fata si incepusem amandoua o conversatie de curtozie...dupa care iese asistenta de la echo si striga...dna Rusu, si ea isi cere scuze ca trebuie sa plece si intra in cabinet. Fuck, era sotia lui Cosmin Rusu, o stiu, evident, am fost cu ei la spectacol la Opera, am stat 2 zile la mare la Vadu, cu ei probabil eram cand am conceput-o pe voinicica....m-am simtit super nasol ca nu am fost in stare sa o recunosc. L-am pus pe Mihai sa-si ceara scuze fata de Cosmin ca nu i-am recunocut nevasta, evident ca a ras de mine, dar pana la urma i-a zis Cosmin ca ne-am intalnit si ca nici ea nu ma recunocuse din prima, ceea ce m-a facut sa ma simt nitel mai bine.
Tot fiind pe Dr Felix, si noul sediu EY este chiar la coltul strazii, am sunat-o pe Anca si i-am zis ca trec pe la ei in vizita, asa ca a venit ea sa ma ia din holul cladirii...high security system...numai acces pe baza de cartela...ma lasi...
M-am bucurat sa-mi revad fostii colegi, am stat acolo o vreme, a vorbit cu fiecare, am povestit despre sarcina, le-am aratat poze. Lumea parea ca luceaza, insa daca ma intrebati pe mine, numai unii, altii...lucrau si ei la altceva. Mi-a prins bine iesirea, am mai vorbit cu lumea, am mai povestit, am vazut lumea bucurandu-se ca ma vad (poate doar de fatada, dar nu a contat), m-am simtit bine. Toata lumea se minuna de burtica mea ce mica este pt aproape 7 luni, si ca am slabit la maini si la fata, ca sigur nu mananc bine....a fost amuzant. La plecare, m-am intalnit cu Ioana- lucra la travel, tocmai se intorsese din concediu de maternitate, si am mers cu ea pana la Victoriei la metrou si am mai povestit din viata...
Seara a venit Andreea pe la noi...a venit mai devreme decat promisese, si nu eram gata cu mancarea. Am facut salata bulgareasca, cu file de pangasius. De fapt mai bine ca a venit mai derveme, ca am facut salata impreuna, asa cum ii place si ei, eu mi-am pus o lingura de verdeata :) Apoi am servit-o cu desert: bezele facute de Mihai, asezonate cu crema de jofra, facuta de mine. I-am promis retetele cand mergem prima oara la ei in vizita, si un mixer, ca sa-i iasa crema buna la jofra. Vroiam initial sa-i iau sfetnice, dar mai bine asa.
Apoi, mai pe seara- noapte au inceput sa se resimta drumurile de peste zi si alegatura. Nu stiu daca a fost vis sau realitate, insa mi s-a parut ca nu am drmit toata noaptea si ca asta mica s-a zbatut in continuu in burtica. Plus ca eram foarte agitata de cand m-am culcat, ma uitam la In Gura Presei, si incepuse sa me enerveze Badea- ceea ce este un paradox, pt ca in ultimele doua saptamani ma uit zilnic, l-am corupt chiar si pe Mihai :). Asa ca am oprit televizorul si am incercat sa adorm, insa ma enerva Mihai care tasta de zor la computer. Pana la urma am adormit cu perna in cap sa nu mai aud nimic, si m-am trezit la 07:53 cu frica ca ieri am iesit in colectivtate si am racit. Mi-am pregatit recipientele pt analize (ii cerusesm lui Stroilescu pe MF o urocultura si sumar) si am baut un ceai fierbinte cu multa lamaie si miere. Acum parca nu mai am nimic, dar dimineata era putin disperata...alte toane de gravida. Am dus probele, am dus foile de concediu, am dat comanda de geam pt usa de la sufragerie (l-am spart dupa ce l-a dat Mihai jos cand a pus colantele pe usi...asta e, asta nou e mai frumos).
Am avut o dicutie chiar foarte placuta cu seful meu si am ajuns la un acord cu tot ce mi se cuvine, si mi-a dat oarecum dreptate si el, dar sa-l inteleg si eu pe el. Ok...nu mai e mult, intru in prenatal si ati scapat de mine.
Mi se pare ca am inceput sa am dependenta de Diazepam si Gynipral, asa ca de saptamana asta am redus doza la o pastila din fiecare zilnic...sper sa nu fac vre-o prostie, dar am zile in care dc ma trezesc mai tarziu, pe la 12 de ex si pana la ora aia nu sunt mancata si nu am luat Gynipralul, ma doare burta- poate este doar in subconstient, de-aia zic ca poate am dependenta de ele. Asa ca iau 1 Gynipral dimineata si 1 Diazepam seara, iar in timpul zilei No-spa 1-2 doar daca este necear. O sa-i zic si lu’ Dascalu, sper sa nu ma omoare inainte sa-mi zica dc am facut bine sau nu.
Cred ca nu am facut bine ca am luat mai putine medicamente...revin la schema initiala...au inceput sa ma doara chestii, daca nu imi trece pana maine, o sun pe Dascalu.
Seara urmatoare evident ca s-a repetat povestea din ziua precedenta, pt ca exagersem cu plimbarile si "experimentasem" noul tratament, asa ca nu m-am miscat din pat toata saptamana, cu tratamentul la zi, desi uneori sufeream de-a dreptul din cauza durerilor....imi era sa nu o scap pe voinicica printre picioare. Plus ca la un moment dat s-a ridicat in picioare (cel putin asa simteam eu, ca o simteam si deasupra buricului) si ma lovea numai in col....o adevarata incantare; luasem deja toate medicamentele permise si nu simteam nici o schimbare. Noroc cu Utrogesatnul de seara care ma adormea si nu mai smteam nimic. Asa ca am folosit zilele de stat "pe bune" numai in pat in a scie pe blog si a updata posturile mai vechi, si ce mai vroiam sa scriu, si nu gasisem timp pana atunci.
In weekend dragul meu sot s-a "chinuit" sa monteze dulapurile din bucatarie in perete, dupa ce a fost la hypermarket si a cumparat niste dibluri de treceam prin toata bucataria vecinei de langa....sa se tina bine in perete. Oricum a reusit sa le monteze cu o precizie milimetrica, am fot foarte mandra de el, cu toate ca restul casei arata ca dupa razboi...dar aveam dulapurile infipte...mai conta restul? :)
Dupa cum ma caracterizau fosti colegi: egoista, ambitioasa, incapatanata, directa, descurcareata, simpatica, draguta...mai am ceva sa accept partea cu incapatanarea...cu restul sunt ok
.jpg)
Ma gandesc cu tristete, dar si cu bucurie ca 2008 a fost ultimul an in care am petrecut Craciunul doar eu si Mihai. De la anul vom fi 3, si astept nerabdatoare sa vad cum va reactiona voinicica la colinde, brad, Mos Craciun, cadouri...si toate cele ce vor urma. Desi, din egoismul meu caracteristic, recunosc ca mi-e frica sa ma gandesc la soarta globurilor mele de sticla. Am numai globuri de sticla, nu suport globurile de plastic, si nu inteleg de ce s-a stins aceasta afacere a sticlarilor...globurile de sticla sunt mai frumoase, mai lucioase, au un farmec aparte si te fac sa le pretuiesti mai mult...poti vedea pe ele patina timpului atunci cand incepe sa se stearga culoarea si-si pierd stralucirea...toate astea imi plac. Imi place fiecare glob pe care il am, si fiecare are oarecum povestea lui....ma rog...sunt si unele care au o poveste comuna, ca erau vandute la cutie, nu la bucata. Am un glob "vulgar" sau "pervers", cum ii place lui Mihai sa-l numeasca. L-am primit de la Gabi Soare (careia ii multumesc, si nu numai pt glob...ci asa...in general), are aspect de fus, este alb, iar la unul din capete are puf alb...este asa de dulce si in acealsi timp "vulgar" :)
Postări
