sâmbătă, 27 decembrie 2008

Ultimul Craciun in doi

Ma gandesc cu tristete, dar si cu bucurie ca 2008 a fost ultimul an in care am petrecut Craciunul doar eu si Mihai. De la anul vom fi 3, si astept nerabdatoare sa vad cum va reactiona voinicica la colinde, brad, Mos Craciun, cadouri...si toate cele ce vor urma. Desi, din egoismul meu caracteristic, recunosc ca mi-e frica sa ma gandesc la soarta globurilor mele de sticla. Am numai globuri de sticla, nu suport globurile de plastic, si nu inteleg de ce s-a stins aceasta afacere a sticlarilor...globurile de sticla sunt mai frumoase, mai lucioase, au un farmec aparte si te fac sa le pretuiesti mai mult...poti vedea pe ele patina timpului atunci cand incepe sa se stearga culoarea si-si pierd stralucirea...toate astea imi plac. Imi place fiecare glob pe care il am, si fiecare are oarecum povestea lui....ma rog...sunt si unele care au o poveste comuna, ca erau vandute la cutie, nu la bucata. Am un glob "vulgar" sau "pervers", cum ii place lui Mihai sa-l numeasca. L-am primit de la Gabi Soare (careia ii multumesc, si nu numai pt glob...ci asa...in general), are aspect de fus, este alb, iar la unul din capete are puf alb...este asa de dulce si in acealsi timp "vulgar" :)
Mai sunt globurile cu ingerasii, cele rosii, si cele 3 figurine cu oameni, si ingerasul, de la Andrei si globurile cumparate din Praga cu luna, globul mare alb din butelca de la Metro, globurile de panza primite cadou de la Mihai...toate reprezinta cate ceva pt mine. Asa ca va dau un pont: oricand ma veti bucura daca imi veti lua cadou un glob de sticla. In 2008 a fost prima oara cand nu s-a spart un glob, pt ca pana acum, in fiecare an Mihai spargea cel putin unul...din greseala...sau pe motiv ca am prea multe.
M-am gandit serios, si trebuie rezolvata problema lui Mos Craciun cand va fi voinicica mai mare. Mihai nu are nici o sansa sa faca pe Mosu'. Ma gandeam poate vorbim cu Gicu sau poate se mai ingrasa cineva pana atunci. Dragul meu, fara suparare, dar in orice film sau desen animat Mosu' e mai pufos si se chinuie sa intre pe hornul casei...ceea ce tu ai reusi cu brio din prima incercare, si nu asa trebuie sa fie, asa ca va trebui sa gasim pe cineva disponibil sa faca pe Mos Craciun in 2009.
Anul acesta am fost noi doi Mosu'. Dupa ce am catat cateva zile pe net diferente intre telescoape si binocluri si l-am innebunit de cap pe Andrei care cum ce e...m-am hotarat la un binoclu Olympus...numai ca nu-l avea nimeni pe stoc, si eram si in ultima saptamana inainte de Craciun, asa ca ce sanse aveam sa-l primesc pana atunci? Dupa lungi telefoane si discutii, printre care si contractii- din pacate le-am simtit rau in zilele alea pt ca stateam toata ziua in fund cu laptopul in brate sa gasesc cadaoul perfect- l-am gasit, si mi l-au adus la timp...desi aveam ceva emotii.
Pe de alta parte, se documenta si sotul meu, ii facusem lista de cadouri pt urmatorii ani, si se conversa de zor cu doamne si domisoae fara ca eu sa stiu.
Bradul l-am facut pe 23 Decembrie, pt ca l-a cumparat tarziu. Noi ziceam ca daca il luam mai tarziu, gasim mai ieftin...da' de unde...nu mai gasea deloc. Dupa ce ca il chinuisem cu, cumaraturile de sarbatori, s-a dus si dupa brad pe la nu stiu cate hyper-marketuri pana a gasit. Apoi a urmat problema clasica: potrivirea tulpinii bradului in suportul nostru. Este o disctractie...credeti-ma...sa-l vezi pe Mihai cum se chinuie in fiecare an sa bage un brad cu diametru de 10 cm intr-un suport de 6 cm (este un pur exemplu, nu am masurat niciodata)...zic doar ca este o diferenta considerabila, fara sa vrea sa cumparam un suport ajustabil. Asa ca se chinuie mereu cu toporisca, cutitul...toate armele din dotare sa faca bradul sa intre intr-un suport, suport care reprezinta o amintire de familie...pe care o respect...de aceea nici nu ma bag si-l las pe el sa-si bage p... de fiecare data cand se ajunge la aceasta operatiune funny.
Apoi l-am impodobit impreuna, cu eternele discutii ca globurile mari nu se aseaza pe varfurile cracilor pt ca acestea se vor lasa mai repede...dar a iesit frumos. Apoi...marea problema...cum facem sa ne dam cadourile astfel incat sa le gasim dimineata amandoi sub brad, dar fara sa ne intalnim noaptea cand le punem. Asa ca am asezat sub brad cadourile pt Andrei si Anda, Codruta si Valeriu etc. Cadoul lu mama (un DVD player) se afla inca la Mihai, se dusese dupa certificatul de garantie ca nu i-l daduse de prima oara. Asa ca ma gandesc sa bag cadoul lui Mihai in punga lui Andrei, si doar il scot de acolo dimineata a doua zi. Numai ca nu am facut asta atunci cand m-am gandit, iar seara pe 24 Decembrie cand l-am auzit pe Mihai bagand cheile in broasca, am sarit din pat, luat cadoul din ascunztoare, si indesat in punga lui Andrei...si uite asa ma gaseste Mihai in genunchi in fata bradului ascunzand cadoul. De obicei cand vine acasa, descuie usa, se descalta, dezbraca, si de-abia apoi vine in ufragerie. Eh nu, in ziua aia cum a intrat pe usa a bagat capul pe usa de la sufragerie...si m-a prins :(
Ok, am scos cadoul si l-am pus frumos sub brad, dar nu avea voie sa-l deschida pana a doua zi.
Imi amintesc ca trebuie ambalat si cadoul pt mama, asa ca ma duc pe hol, unde i-l zaresc stand in picioare...si ma apropii...numai ca in spatele cutiei de DVD player era cadoul meu "ascuns" de sotul meu...got you :)
Pana la urma i-am dezvaluit ca-i stiu "secretul" si am pus si cadoul meu sub brad, cu aceeasi conditie, fara sa-l deschid pana a doua zi dimineata. Am ambalat si cadoul pt mama si l-am pus sub brad, si uite asa aveam numai cadouri sub brad...fara sa avem voie sa le deschidem.
A doua zi dimineata, am aflat fiecare ce continea hartia frumos colorata. Imi luase o placa de par...lucru care il va regreta in noaptea de 31 Decembrie cand l-am pus sa ma coafeze cu ea...se pricepe baiatul...o sa-l mai pun.
Dupa, am plecat in vizite....
Am strans bradul la sfarsitul primei saptamani din Ianuarie...mereu sunt trista cand strang bradul. Pt ca stat chiar in dreptul caloriferului, se uscase, insa nu au cazut multe ace din el, ziceai ca era artificial.
Acum astept Craciunul urmator si incep deja sa ma gandesc la cadouri, pt ca Mihai de fiecare data cand il intrebi ce vrea cadou- asa in general, raspunde...o margica...o sa primeasca una pana la urma ca sa se sature de margici.

vineri, 26 decembrie 2008

27 de anisori

Pe 20 Decembrie 2008 am implinit 27 de anisori...nu stiu pana cand o sa-i mai pot numi anisori...Hai sa zicem pana schimb prefixul. Daca stau bine si ma gandesc, am trait mai mult de un sfert de secol...poate jumate din viata si inca ceva ani acolo. E trist...dar asta e, viata merge inainte, copii vin, cresc si ei, si voi deveni mama, soacra, bunica...nu stii ce-ti rezerva viata, nici nu vreau sa stiu, altfel nu mai merita traita, e ca si cum deja ai ajuns la momentul mortii, si stii tot ce ai facut pana atunci, insa fara sa le faci efectiv.
Mihai a avut viata grea zilele din preajma sarbatorilor, pt ca el a facut toate cumparaturile, el a gatit, am avut si eu contributiile mele cu indicatii ce si cum sa faca, dar cu siguranta va zice ca a facut el tot...asa sa fie...de data asta.
Pe 19 Decembrie, Mihai a avut petrecerea de Craciun la firma, si a venit tarziu acasa si cum eu nu prea pot sa dorm cand nu este el acasa, dorm mai mult iepureste, si la fiecare zgomot ma trezesc, l-am auzit cand a venit acasa pe la 02 noaptea. Mi-a dat cadoul atunci (eu sunt nascuta la 02:20, asa ca a fost momentul perfect). Am primit o cutie nici prea mare, nici prea mica, frumos ambalata (avea in punga restul de la hartia de ambalat, il aranjase la servici), am agitat-o nitel sa vad ce este inauntru...no clue. Si cand am dechis....Nokia 5310 Express Music...cu fata albastra...dar stai putin, pe cutie e cu fata rosie, vreau si eu cu rosie...pana la urma ma bucur ca am ramas la albastra. Evident ca nu am mai dormit si am aranjat telefonul, pe care Mihai mi-l tot lua din mana ca si cand era al lui, nu al MEU...chiar si cand ne-am culcat, mi l-a furat, si pe intuneric se juca cu el...cu telefonul MEU. Cam asa a tinut-o vreo saptamana, si acum cand scriu despre asta, ma bate la cap sa dezlipesc tipla de protectie de pe ecran :)
Invitatii trebuiau sa vina pe la 18:00, dupa ce au primit instructiuni precise legate de adresa...Anca a venit cu GPS-ul...a fost draguta. Pana au venit ei, sotul meu a trebaluit toata ziulica, ba dupa cumparatui, ba curatenie, apoi sa pregateasca bucatele: bruschete cu roisi si busuioc (am avut discutii contradictorii despre reteta, dar a facut ca mine pana la urma, desi nu ar recunoaste nici mort); bruschete cu rosii, mozarella si busuioc; salata de icre (facuta de mine, care a iesit cam sarata, pt ca desi pe cutie scria icre crap sarate, eu nu am citit, si am mai adaugat sare); salata de vinete (pe care tot eu am facut-o, insa prea uleioasa dupa standardele lui Mihai); struguri (cu dedicatie pt Anca si Andreea)...si alte cateva "masline". Trotil aveam slava Domnului, inca ramas de la nunta, si mai avem si pt aniversarea urmatoare.
Andreea a venit prima, foarte punctuala. Mi-a luat un CD cu muzica pt copii de Mozart, pe care l-am uzat deja l-a cat l-am ascultat impreuna cu voincica, si protectie pt sani de silicon pt alaptat. Mi-a luat marimea M, ca a conderat ea ca am crescut suficient de mult, oricum voi mai creste cand o sa am lapte, deci vor fi folositoare cu siguranta.
Apoi a venit Ancuta, cu cartea lu' Obama "Indrazneala de a spera", cica i-a recomandat-o Marius Boatca, am inceput sa o citesc prin Februarie 2009, e ok, sa vedem cum se termina, nu am ajuns inca acolo. Frumos a fost ca nca avea telefon la fel ca al meu (Nokia 5310) insa cu fata rosie- nu mi-a mai placut, mi-a plcut albastrica mea, si Andrei (prietenul Andreei isi luae si el la fel)...dar nu are activat MMS-ul...obsolete.
Apoi a venit Elena cu Vlad si cu Mara. Deja Mara devenise centrul atentiei, a stat foarte cumintica la mine in brate si se uita curioasa peste tot. De la ei am primit o rama foto draguta, si cu impumut o sacosa de DVD-uri pt mamici care stau la pat: Neveste Disperate, Lost, Prison Breaker, Grey, Friends...inca nu m-am uitat la toate. Mi-au adus si tort de la ziua lu' Vlad (e nascut in aceeasi zi cu mama)...imi pare rau ca nu am apucat sa ii servesc si pe ei cu tortul meu.
S-a cam terminat mancarea, fetele erau cu masina si nu au baut eu nici atat, iar tortul meu nu mai venea (era la Andrei). Intr-un final au ajuns si Andrei cu Anda undeva pe la 19:30, Elena deja plecase, ca el a inteles sa vina undeva dupa ora 18, nu la 18....no comment. De la ei am primit un halat de baie foarte dragut si The Sims 2, care m-a tinut in priza vre-o saptamana :)
Mie imi plac torturile haioase si din martipan...prietenii stiu de ce. Tortul a fost superb, asemanator putin cu cel de anul trecut (anul trecut era din cioco, dar tot funny), alb, imbracat intr-un strat gros de martipan si cu figurine de iarna pe el. Gustul nu era pe masura decoratiunilor (Richard- de la cofetaria Alice), dar nu a mai contat ca arata frumos...mi-a placut, restul nu mai conteaza.
Intre timp Mihai o daduse cu Andrei pe Martini (ca tot mai aveam o sticla, si luase si masline verzi) si l-a apucat cheful de cantat la chitara. Eu cu Anca si Andreea mai aveam putin si adormeam toate 3 in pat, in timp ce Mihai ne "delecta" cu putina muzica la chitara.
Overall a fost ok, insa va rog sa nu uitati pt la anul...tot un tort haios...chiar daca varsta cu timpul nu-mi va mai putea permite...voi ramane mereu un copil (cel putin voi incerca, si numai din anumite puncte de vedere).
Va multumesc!

joi, 4 decembrie 2008

Sf. Andrei la Tulin

Astept cu nerbadare ultimele aniversari in doi, inainte sa vina pe lume voinicel. Cu toate aceastea, nu aveam nimic stabilit pentru Sf. Andrei, desi Codruta ne invitase in vizita pe la ei, fara sa stie ca sunt si Andreea, ea ma stie de Mona, dar cum tot am contractii si nu prea pot sa stau in fund, am decis sa sarbatorim in 2, numai eu si Mihai. Vorbesc si cu Andreea, si-mi zice ca si ea cu Andrei sarbatoresc tot in doi, asa ca la propun sa iesim impreuna toti 4 (din care 3 eram sarbatoriti) la un restaurant, ceva mai deosebit. Imi doream de mult sa merg la un restaurant libanez, asa ca dupa indelungi cautari, m-am decis la Tulin- preturile erau ok, la fel si review-urile. Asa ca le-am propus si lor, si am facut rezervare pt 19:30.
Cum mergeam cu alti doi sarbatoriti, nu puteam sa ne ducem cu mana goala, asa ca am decis sa le luam o carte de bucate a la Jamie Oliver- eram sigura ca nu au nici una, ca Andreea imi cere sfaturi in asftel de probleme, asa ca mergeam la sigur. Plus ca aveam si noi 2 carti de Jamie, si am incercat diverse retete si nu au cum sa nu-ti iasa, mai putin cartofii cu rozmarin, unde Mihai mai are de aprofundat (o sa mi-o iau rau pt asta). Si cum eu stateam in pat, l-am trimis pe Mihai la cumparaturi. Am ambalat frumos cartea, dupa ce le-am facut o scurta dedicatie- imi place la nebunie sa ambalez cadourile si chiar ma pricep, fara modestie :)
Chiar inainte sa plecam, m-au luat niste contractii, Mihai vroia sa ramanem acasa, dar eu eram hotarata sa mergem, si daca nu mai pot, venim acasa, asta e, macar am incercat. Ajungem la restaurant chiar la fix, si in scurt timp ajung si ceilalti. Ma documentasem in prealabil ce au comandat altii si ce le-a placut si ce nu, oricum eram decisi sa comandam lucruri diferite ca sa gustam unii de la altii.
De la Andreea si Andrei am primit cadou o carte despre alimentatia gravidei, pe care la ora asta deja am devorat-o si o poza inramata cu mine si cu Andreea pe vremea cand lucra la Wood si incerca sa-mi fotografieze decolteul. Oricum poza in mare reprezinta numai decolteul meu...fata nu mai conteaza.
Asa ca incepem sa ne uitam toti pe meniu, destul de nehotarati. Chelnarul s-a cam ofuscat ca a venit de cateva ori la noi sa ne intrebe daca ne-am hotarat, si-l tot trimiteam la plimbare. Pana la urma ne-am decis ca starter la: humus cu muguri de pin (eu), baba gannouvi- un fel de salata de vinete cu rosii, ardei gras, usturoi si rodii (Andreea), labneji cu usturoi si menta- un fel de iaurt mai gros (Mihai) si macdovs (vinete umplute cu nuca, ardei iute si usturoi (Andrei). Personal mi-au placut toate, mai putin vintele lui Andrei care aduceau mai mult cu niste ciuperci marinate. Restul le-am intins pe lipii si au fost excelente.
La felul doi am comandat: arayes cu pui, cascaval si ciuperci (eu), arayas kafta- carne tocata de vitel si berbecut cu sos de rodii (Andrei), carne de vita cu sos de rodii si ciuperci sote (Andreea) si Miahia a avut fatteh something, care era ceva cu carne tocata de vitel si berbecut, susan, muguri de pin, naut etc. Ideea e ca lui nu prea i-a placut ca era mult orea gras, si avea un miros pregnant de la berbec. Restul au fost ok. Arayas e un fel de lipie umpluta cu diverse chestii, a fot buna si destul de light fata de mancarea lui Mihai care era foarte grasa. Andreei si lui Mihai le-a adus mancarea in niste recipente de lut care aveau o lumanre dedesubt ca sa le tina calde...era interesant.
La desert, eu si Andreea ne-am luat Kilimanjaro- inghetata cu caimac, putina miere pe deasupra si fisitic pisat. Nu am inteles caimacul ala ce era de fapt, ca era destul de gros, insa a fost bun. Andrei si-a luat Kastalie, care era tot pe baza de caimac, cu banane, miere si fistic.
Ca impresie generala a fost ok, nota ne plata a fost de RON 206 (pt 4 peroane), insa servirea a cam lasat de dorit, desi citisem ca este impecabila. In primul rand felul doi mi l-au adus numai mie cand nici macar nu terminasem primul fel, iar la restul nu le-a adus nimic; apoi a durat ceva timp pana le-a adus si lor (eu am terminat de mancat felul doi, mi-a luat farfuria si lor tot nu le adusese, pe motiv ca au o masa mare de 42 de persoane...I do not care). Apoi Andreea a mai comandat o apa pe care au uitat sa i-o aduca.
A fost relaxnt, si bebe a stat cuminte in burta la mami, desi ma cam lua din cand in cand vajaiala.
La intoarcere, evident ca am condus eu, ca tati a baut o bere...si era o ceata...mi-a fost cam frica...am ajuns intregi pana la urma acasa. Ce iubesc la Mihai (printre altele) este ca, chiar si beat este capabil sa parcheze masina mai bine decat mine, desi uneori ma enerveaza la culme asta. Stiu dragule, nu erai beat :)
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template