Se afișează postările cu eticheta cu si despre Ilinca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cu si despre Ilinca. Afișați toate postările

luni, 17 octombrie 2011

Febra de 3 zile

Pana de curand eu nu am auzit sau citit despre "febra de 3 zile" la copii. Nu demult, Ilinca s-a trezit intr-o Joi dimineata la ora 6- ceea ce nu prea ii sta in obicei, ea in mod normal se trezeste pe la ora 8. Era destul de maraita, a baut putin lapte si s-a culcat la loc. Apoi totul s-a derulat normal, s-a jucat, am fost afara, iar dupa masa de pranz am vazut ca avea temperatura 39.5, desi ea inca alerga si se juca ca de obicei. Am sunat medicul pediatru, care mi-a spus sa ii dau paracetamol daca febra nu scade si copilul zace, si sa o las in pace. Ii dau paracetamol, febra scade, seara revine la loc. Sun din nou la pediatru, pana la urma accepta sa ma vada a doua zi, si asta doar daca face febra si noaptea. Bineinteles ca a facut febra si noaptea, ii dadeam paracetamol, scadea febra timp de 1h, apoi revenea iar la 39-40.
A doua zi de dimineata ne prezentam la cabinet, Ilinca cu febra 39.5 si cu un chef teribil de joaca. Cat asteptam sa intram in cabinet, Ilinca s-a jucat in continuu- in sala de asteptare au jucarii de tot felul, carti pentru copii, masuta si scaune, iar Ilinca a profitat din plin. Doctorul cand ne-a vazut, a fost putin surpins, pentru ca eu la telefon am insistat sa vin sa o vada cineva pe Ilinca, mai ales ca mi-a spus sa nu ii dau nimic pentru febra, sa las copilul in pace.
O consulta pe Ilinca, ma intreaba ce alte simptome mai are- niciunul, ok...nu stiu ce are, spune doctorul. O lasam in pace, sa vedem cu evolueaza simptomele. I-a luat sange din deget, si din cateva picaturi a scos dupa 5 minute o pagina A4 de analize, care aratau perfect, doar ca Ilinca are o infectie virala in organism. Eu eram din ce in ce mai ingrozita, pana ce mi-a spus ca nu trebuie sa tratez termometrul, ci copilul, si sa nu imi fac probleme, ca Ilinca este bine (cu toate ca ea avea febra 39.5). Si de asemenea in caz de urgenta sa il sun (mi-a dat nr lui de telefon si mi-a spus ca-l pot suna pana seara la ora 10), dar ca el intelege prin urgenta daca Ilinca face convulsii, orice altceva se poate trata acasa cu bai reci si paracetamol. Am plecat de acolo ingrozita. L-am mai sunat de cateva ori in Vinerea aceea sa ii spun ca tot face febra, iar el imi tot raspundea cu nu tratati termometrul, ci copilul, si daca face 40 sa-i dati paracetamol.
Noaptea de Vineri spre Sambata Ilinca a facut febra 41, si am sunat la camera de garda a spitalului de pediatrie din Zurich. Aici mi-au spus sa ii dau Nurofen. In tot acest timp Ilinca era acoperita cu prosoape ude, avea ciorapi uzi in picioare- saracuta de ea plangea de cum ma vedea ca vin cu ciorapii, si chiar dupa ce i-a trecut febra, plangea cand ma vedea cu anumite perechi de ciorapi pe care le-a avut cand era bolnava. Noaptea i-a mai scazut febra, dar doar dupa ce ii dadeam medicamentul, apoi urca la loc.
Sambata am decis sa mergem cu ea in Zurich la camera de garda. Afara se pregatea sa ploua, iar spitalul este pe un deal unde a trebuit sa urcam cu caruciorul de la gara. Nu am luat mancare la noi, pentru ca noi tocmai luasem micul dejun, iar Ilinca nu mai manca nimic de 2 zile, decat putin lapte sau ceai. Si nu aveam nici asigurarea medicala incheiata, aveam contractul semnat, dar nu primisem inca cardul de asigurare- luasem totusi cu mine nr politei de asigurare. La spital erau cativa copii care asteptau deja in sala de asteptare- si aici plin de jucarii si carti, insa Ilinca avea febra din nou cand am plecat de acasa, si nu era foarte dornica de joaca, nici nu misca din carucior. Completam niste formulare- printre care si unul in care ne dam acordul ca fisa Ilincai sa fie folosita si in scopuri de cercetare, dam nr politei de asigurare, si suntem invitati sa asteptam. Au un sistem destul de inteligent de triere a pacientilor, nu esti consultat in ordinea in care ai sosit la spital, ci in functie de gravitatea simptomelor. Asa ca asteptam cel putin 1h, timp in care ni s-a facut foame, si am cumparat ultimele 2 sandwisuri cu sunca de la un automat din spital. Ilinca a mancat toata sunca :), i-a mai scazut febra, asa ca atunci cand am intrat in cabinet sa o consulte asistenta initial, avea doar 38.7 temperatura- asistenta vorbea foarte bine Engleza si avea cam 40-45 de ani; ma intreb cate asistente din Romania la 45 de ani vorbesc o limba straina. Asistenta ne-a intrebat simptome, i-a luat temperatura, i-a dat paracetamol, si i-a pus pe manute niste crema ce continea anestezic, in situatia in care avea nevoie de perfuzii pentru hidratare, si ne-a trimis iar in sala de asteptare, unde Ilinca a adormit.
Intr-un final a venit si doctorita, ne-a condus in alt cabinet, a consultat-o, si concluzia: are o infectie- nu stie ce anume, si ne-a dat sa ii dam Nurofen si Paracetamol, dupa o schema complicata, similara oarecum cu cea clasica de 4/4 h. Intre timp Ilincai ii iesise pe piele niste bubite mici rosii, care ulterior s-au dovedit a fi alergie de la Nurofen.
Ajungem acasa dupa ce ne-a plouat si in Zurich si in Stafa, Ilinca mai face febra iar noaptea, ii dau Nurofen iar- nu stiam inca ca de la el face alergie, si dupa ce avea febra 41 cu o noapte in urma, Duminica dimineata ave temperatura 36. Toata Duminica temperatura s-a mentinut la 35.8-36. Citisem in Spock ca la copiii mici, dupa o raceala cu febra mare poat avea la finalul bolii temperatura de 36 grade, insa nu zicea si cat timp :)
Luni sun doctorul nostru din nou si ii spun cum ne-am distrat in weekend. Ne ducem din nou la cabinet sa o vada, aceeasi sinceritate: nu stiu ce a avut. Ilinca nu manca nimic toata ziua, vroia doar ceai si lapte. Doctorul era foarte fericit ca le vrea si pe acestea, eu suparata pentru ca gateam tot felul de specialitati de care Ilinca nu se atingea.
Discutand cu doctorul si problema alimentatiei si marturisind ca nu ii dau Ilincai sa manance carne de porc sau miel, prajeli si alte chimicale, doctorul ma intreaba dar de ce? sa ii dau sa manance dintr-un cotlet de porc, carnati, sosuri de tot felul, cartofi prajiti si mai tot ce am evitat sa ii dau Ilincai pana acum. Eram din ce in ce mai socata.
Discutand ulterior si cu alte mamici de pe aici, am aflat ca mai toti doctorii sunt asa, in sensul ca te lasa sa te descurci singura acasa si nu sunt prea impresionati atunci cand copilul tau are febra si mai ales, nu recomanda antibiotice sau medicamente de orice fel. Mie doctorul mi-a spus- are febra, lasati-o sa aiba febra, ii trece, nu ii dati nimic. In Romania deja am fi luat Nurofen/ Panadol si poate si mai rau. Cel putin pentru mine a fost foarte greu sa stiu ca o pot "ajuta" pe Ilinca sa ii scada febra si sa nu fac asta, mai ales cand zacea in pat, desi se pare ca pe termen lung este mai sanatos asa. Cat despre alimentatie, aici am vazut copii de 1 an cu cartoful prajit in gura- nu sunt de acord cu asta, in sensul ca daca pot sa ii ofer mancare sanatoasa, evit chimicalele sau prajelile.
Speram sa nu mai avem prea curand nevoie de doctor.
PS: aici se naste de cele mai multe ori numai cu moasa, doctorul intervine doar daca este neapart nevoie....

marți, 29 iunie 2010

Prima vizita la camera de garda

Duminica (27 Iunie) am facut prima vizita la camera de garda cu Ilinca. Cum fetita mea draga suge degetul mare de la mana stanga inca de la varsta de 3 luni, a facut batatura la degetul cu pricina si s-a infecatat. Sambata avea degetul foarte rosu si mai umflat, iar Duminica dimineata ne-a dat trezirea de la 7 dis de dimineata, in urlete si lacrimi, cu degetul nitel umflat si infectat. Asa ca ne-am echipat cu rabdare si mancare pentru Ilinca si am plecat la spital...la care? Pana la urma am ales sa mergem la Grigore Alexandrescu (ne gandeam initial la Budimex, ca este mai aproape de noi, insa Mihai zicea ca stie un coleg care a fost la Grigore si a fost foarte multumit de sistemul de triere de acolo).
Asa ca ajungem la spital, numai ca acolo sunt mai multe camere de garda- pediatrie, urgente, chirurgie etc. Initial ne-am dus la cea de pediatrie, unde ne-au trimis la chirurgie. Am ajuns acolo pe la 9 dimineata si nu era nici un alt pacient in afara de noi, asa ca am scapat repede. Doctorita de garda foarte draguta (dr. Ludmila Munteanu) i-a taiat pielea la deget nitel ca sa scoata infectia, a bandajat-o si ne-a chemat a doua zi la control (ne-a dat numarul dumneai de telefon sa o sunam in caz de se intampla ceva). Asa ca am plecat acasa cu Ilinca mandra de noua ei achizitie- nici nu misca mana stanga, o tinea inainte cu degetul bandajat in sus. Mai spre seara, s-a dumirit despre ce este vorba, si a inceput sa traga cu dintii de pansament- seara la baie a trebuit sa i-l scoatem si sa o bandajam iar, fiind foarte nervoasa ca nu putea sa mai suga degetul. I-a pus Mihai peste bandaj (pentru ca il uda de saliva si statea pansamentul mereu ud) un capac de plastic improvizat si lipit cu leucoplast; a invatat sa il dea jos si pe acela; pana la urma am cumparat un leucoplast mai lipicios, si a mers.
Luni dimineata ne-am dus la control, am asteptat cca 1 h ca era doctorita la raport, apoi ne-a consultat...totul este ok, mai dam noi cu Betadina si bandajam. 
In cursul saptamanii in cadrul spitalului sunt consultatii si doar in weekend sunt urgente; de aceea era plina sala de asteptare din spital. oricum sper sa nu mai avem nevoie sa trecem curand pe acolo.
Am pastrat insa sistemul de bandajare si capac peste deget, se pare ca merge si Ilinca nu mai suge degetul. Poate asa scapam pana la urma de adevarata problema.

sâmbătă, 1 mai 2010

Ilinca la 1 an

Pe 28 Aprilie 2010 Ilinca a implinit un an. Am sarbatorit cu fast (mare baieram, cum zice Mihai) si cu invitati de seama: parintii mei, soacra, unchiul Andrei cu prietena lui, nasii Codruta si Valeriu, moasa Andreea cu prietenul ei, eu cu Mihai, si bineinteles martie din post (cum zice mama), Ilinca.
Am sarbatorit cu familia pe 25 Aprilie, pica Duminica, pentru ca in Sambata de dinainte sa am timp sa gatesc...si am gatit, nu gluma: 6 feluri de mancare, mai putin tortul, pe care l-am comandat la Cofetaria Ana. Sambata de dinainte de petrecere Ilinca stat cu Mihai toata ziua, de i se facuse dor de mine, si incepuse sa planga ca vrea sa ma vada :)
M-am pregatit temeinic, dupa indelungi cautari si schimbari de meniu pentru ca nu gaseam toate ingredientele necesare, cu: tarta cu somon si marar, tarta crocanta cu rosii, placinta greceasca cu spanac, salata greceasca, tarta cu brocoli, briose de primavara, si cocktail cu vin Ruby Margarita si non alcoholic After Glow (cica asa ii zice, desi l-am gasit sub diverse variante ca denumire). Toata mancarea a fost un succes, am primit complimente de la aproape toata lumea, iar cocktailul cu vin s-a terminat primul.
Dupa ce toata lumea si-a potolit foamea, mai putin Ilinca care era ocupata cu analiza invitatiilor si deschiderea cadourilor, am trecut la actiune. Am pregatit tava cu cele necesare pentru hotararea destinului, taiat turta in 4 bucati (se rupe mai usor cand o tine nasa deasupra capului) si pregatit forfecuta (cu varf rotunjit sa nu ranim copilul) si un plic sa punem parul taiat la pastrare.
Nasa i-a taiat putin par- de la spate, sa nu se vada, si l-am pus la pastrare intr-un plic. Apoi ne-a zis (nasa, nu Ilinca):
"Aceasta fata/ Ce am ridicat-o/
Sa fie voioasa, sanatoasa si frumoasa,
Sa fie ascultatoare, harnica foc, sa aiba mult noroc,
Iar dumneata mamica, ca o mama adevarata
Sa traiesti, sa poti s-o cresti si s-o povatuiesti,
Iar tu tata s-o ocrotesti, s-o faci bogata,
Sa fie in lume ca o floare, sa n-aiba asemanare."
Ilinca a fost tare ascultatoare si si-a ales singura o floare :)
Ilinca a luat de pe tava, in aceasta ordine: un fir de margaritar, rujul, foarfeca, laptele, pieptanul, cheia de la bicicleta, iconita, lantisor de aur, banii, stiloul, ac si ata, oglinda, cartea (de bucate) si painea.
Apoi nasa a rupt turta; am asezat-o pe Ilinca pe un scaun, si Andreea i-a tinut un prosop deasupra capului sa nu cada firimituri- Ilinca vroia sa se ridice de pe scaun si sa vada ce se intampla deasupra ei. A rupt turta in 4 bucati si am servit pe toata lumea cu ea.
Tortul l-am comandat dupa o poza gasita pe net- nu a iesit glamour ca in poza data de noi, dar ne-a placut. Partea proasta a fost ca "1" din mijlocul tortului era facut din martipan si s-a rupt la transport. Am sunat inapoi la cofetarie sa ne zica cu ce sa-l lipim, dar nu au stiut. Am incercat cu zahar pudra dizolvat in apa, dar nu a mers, asa ca i-am bagat o scobitoare in mijloc ca sa stea drept- nu se vedea decat daca te uitat cu atentie. Noi am exersat cu Ilinca pana atunci suflatul, insa la momentul culminant Ilinca s-a amuzat teribil pe seama tortului si a decis sa stinga lumanarea intre degete- spre disperarea bunicelor; oricum Ilinca stia sa sufle odata cu o avalansa de saliva, deci poate a fost mai practica asa. Nu a reusit sa stinga nici cu degetele lumanarea, asa ca am suflat eu in tort :)
Pe 28 Aprilie am sarbatorit inca o data, de data asta am avut invitati bebei cu parintii lor. A fost amuzant pentru ca bebeii dedeau iama in jucariile Ilincai (vechi sau de-abia primite) chiar daca erau mai mici decat ea. Evident ca am gatit din nou, de data aceasta tarta cu branza si ceapa, tarta crocanta cu rosii si prajitura de ciocolata servita cu inghetata de vanilie (a fost cam greu sa gasesc inghetata de vanilie fara toping, am gasit in final la Real, la caserola de 1l.) Si de data asta am primit laude pentru mancare...nu pot decat sa ma bucur si sa ma pregatesc cu altceva pentru party din 2011.

marți, 20 octombrie 2009

Poveste fara sfarsit

Ilinca are acum 6 luni si inteleg deja grijile de mama. Nu-mi place expresia, si speram sa o cunosc mult mai tarziu.
Totul a inceput cu o banala vizita la medicul ortoped, avand recomandarea inca din maternitate, cand mi s-a spus ca Ilinca are laba piciorului mult prea in exterior, si am fost trimisa la Grigore Alexandrescu, la dr Stanciu Albert. Avea Ilinca putin peste 1 luna, cand ne-a dus Mihai la spital. Spitalul este in constructie, nu ai unde parca masina, mergi printre bolovani si caramizi, si ajungi in final in sala de asteptare, unde ce sa fie...ce sa fie...decat multa lume....de toate felurile. Vorbisem in prealabil la telefon, si ni s-a comunicat programul dlui dr...care s-a adeverit a fi programul dlui in camera de garda...eu, naiva, credeam ca are consultatii. Fiind un spital de copii, nu puteai spune ca are cineva anume prioritate, doar cazurile urgente. Pana la urma, a asteptat Mihai in sala, si eu am stat cu Ilinca afara (nu era nici o banca) si ne-a chemat el cand s-a mai eliberat. Cand am intrat in final, era mai spre sfarsitul programului dlui dr...si sa zicem ca era mai grabit. I-am spus de ce am venit...ne-a certat ca de ce am venit dupa o luna dupa ce am iesit din maternitate...pai intre timp am incercat si noi sa invatam cum e sa fii parinte...nu prea am avut timp de altele, in schimb am "avut" timp sa-i dam gauri pentru cercei, a tinut dl dr sa ne atentioneze. Consultatia a durat cca 2-3 min, facuta in primul rand de dna care mai era in cabinet (asistenta...nu stiu ce era) apoi de dl dr, si gata...imbracarea, copilul nu are nimic, mai veniti peste 2 luni. Si asa am plecat fericiti acasa ca avem un copil sanatos.
Medicul de familie al Ilincai, cand o vedea, ma intreba daca am fost la ortoped, ca picioarele copilului trebuie legate sa stea drepte...peste tot pe unde mergeam eram certata. Ii povestesc de vizita la ortoped, si imi recomanda sa mai merg totusi la altcineva, la dr Thiery Alexandru, la clinica Recover. Imi da nr de telefon, sunam, facem programare...ajungem dupa plansete si alaptat pe scaun in sala de asteptare...avea Ilinca 2 luni la vremea aceea. Dl dr foarte dragut si atent, a verificat-o peste tot, m-a intrebat cum a decurs sarcina, a examinat-o pe Ilinca din cap pana la degetele picioarelor (ca pt ele venisem) dupa care a inceput sa-mi explice ca la varsta de 2 luni un copil ar trebui sa-si tina capul intr-un anumit fel (avea torticolis, si acum mai are putin, desi facem kineto), ca x din copiii din Romania sufera de y boala, si ca in alte tari din lume este asa si pe dincolo...concluzia: Ilinca nu este dezvoltata motoriu (printre altele este si floppy child) datorita unei posibile sub-dezvoltari neurologice; mai avea doar sa-mi faca copilul handicapat, ca in rest le-a zis pe toate. Plus ca Ilinca era foarte agitata, ca o trezisem din somn sa plecam la dr, mancase pe fuga...nu era in cele mai bune toane, asa ca primesc si pentru asta "o palma"- copilul este mult prea agitat (asta asa era, s-a dovedit si ulterior. Ilinca este mai energica decat alti copii- zic asta fata de copii observati in parc). Asa ca de la fericirea de a avea un copil sanatos, sar in nenorocirea sa am un copil subdezoltat neurologic. Si uite asa raman masca...timpul se opreste in loc, imi bate inima tare, ma ia cu calduri, dl dr tot scrie in dosar, si-mi recomanda un consult neurologic la ei in clinica, la dr Ciocea, amanarea tuturor vaccinurilor pana se clarifica situatia. Si ma roaga de asemenea sa aduc la urmatorul consult dosarul despre sarcina, sa vada si dlui analizele facute. Am plecat de acolo cu inima cat un purice, eram singura doar eu cu Ilinca, si plecasem si cu masina...adica eu conduceam si Ilinca ar fi trebuit sa stea cuminte pe scaunul din drepata in cosul ei. Dar nu era asa...eu eram inca sub soc, cat pe ce sa calc un domn pe trecerea de pietoni...nu am putut decat sa zic mai incet...doar pentru mine, "imi cer scuze"; iar Ilinca urla cat putea. Ajungem intr-un final in parcarea din fata blocului, intregi amandoua, si fara sa vatamam pe nimeni pe drum, eu inca tremurand, Ilinca dormin in scoica...finally. Vorbesc cu Mihai, ii povestesc cele patite; ardeam de nerabdare sa ajung acasa si sa caut pe internet despre floppy child. Uite asa am ajuns sa citesc o multime de lucruri despre aceasta boala- in special pe site-urile straine...nu-mi aduc aminte sa fi gasit ceva pe la noi (in Romana s-ar traduce hipotonie, despre care atunci cand cauti, gasesti...putin). Simteam nevoie sa fac bine cuiva...stateam cu Ilinca in brate si plangeam; am facut donatii (modice) la diverse fundatii, am gasit o poveste pe internet despre o fetita bolnava, i-am dat si ei ceva bani. Imi parea rau ca a trebuit sa ajung in situatia aceasta ca sa-i ajut putin si pe cei din jurul meu (am mai donat si ulterior). Am hotarat sa nu vorbim familiei despre asta, sa nu-i ingrijoram (familia nu-mi citeste blogul...rusinica).
Cautand despre hipotonie, am gasit povestea fetitei Lianei Stanciu; a gasit sprijin si ajutor la dr Carstoveanu- seful sectiei de ATI de la Budimex (eu citisem despre dlui ca este si neurolog, ulterior am aflat ca nu este). Despre dl dr, numai de bine zicea tota lumea; asa ca hotaram sa mergem si noi la el cu Ilinca. Sun la Budimex; fara sa stiu, mi s-a facut legatura chiar in sectia de ATI, unde intreb de dl dr Carstoveanu, si vine la telefon chiar dumnealui. I-am povestit despre Ilinca, si am stabilit impreuna o data ulterioara pentru consultatii. Ne duce Mihai cu masina intr-o dimineata la spital, unde urma sa ne intalnim cu dl dr. Numai ca dlui intra intr-un curs, si ne-a rugat sa revenim in jur de ora 13; ok, mergem acasa, sa manance si sa doarma Ilinca, si revenim. Mihai nu a mai apucat sa ajunga la servici in ziua aceea; am mai asteptat ulterior inca vre-o 2 ore parca (timp in care Ilinca a dormit la noi in brate...a fost destul de cuminte) pentru ca dl dr a fost retinut la curs. In sala din fata de la ATI se mai stransese lume cu copii, tot pentru consultatii la dl dr; era chiar cineva cu un baietel hipotonic- citind pe internet despre asta, baietelul respectiv se incadra in simptomatologia bolii (cu toate ca Ilinca nu prea corespunde descrierii, imi spuneam ca sunt totusi subiectiva, fiind vorba de copilul meu). Intram pana la urma in cabinet, o consulta minutios; ne recomanda sa mergem la un neurolog- dr Iliescu, ne spune si dlui ca Ilinca este un copil excitabil, ca are o usoara (repet usoara) hipotonie, si torticolis. Ii multumim frumos, a fost foarte dragut si profi, daca l-am intrebat ceva si nu a stiut, ne-a spus ca nu stie, dar vorbiti cu neurologul sa va lamureasca.
Dupa inca o luna, ajungem la dr Iliescu, la Ioana Medical- se putea merge si cu trimitere de la MF, si consultatia era gratis, altfel am platit 100 RON, pe care era sa nu-i platim deloc...va explic mai incolo de ce. Avea Ilinca 3 luni, si ne laudam deja ca are program, manca si doarmea la ore oarecum apropiate...numai ca i-am stricat in curand toata rutina. Ma duc cu un taxi, cu biberonul cu lapte dupa noi (Ilinca si bibe erau nedespartite la vremea aceea) si cu bani pe card, nu am avut timp sa scot cash; si in toata graba, uit dosarul cu analizele Ilincai acasa. Gasim cu greu cabinetul, era cumva pe colt...oricum e greu sa vorbesti la telefon cu un copil in brate, o geanta plina cu bibe, jucarii, scutece si alte necesare, si sa te si orientezi in spatiu. Intr-un final ajungem in sala de asteptare...unde dupa cum este si denumirea, asteptam vreo 30 de minute. desi noi ajunsesem la timp pentru programare. Ii calculasem programul Ilincai in ziua respectiva exact ca sa ajungem la dr, sa manance si apoi cand ajungem acasa sa doarma. Numai ca asteptarea ne-a dat peste cap programul. In cabinet era o mamica cu o fetita care se purta si vorbea ca un copil de 5 ani, desi ea avea 6. Era oarecum enervanta, insa am incercat sa inteleg situatia, cu toata ca fetita respectiva venea langa mine si urla...pana la urma a inceput si Ilinca sa urle. Intr-un final ajungem si in cabinet; povestim cele intemplate, dezbracam copilul, concluzia: retard motoriu, excitabilitate marita, nu are nimic neurologic, recomandat teste metabolice (despre care dna dr- cu tot respectul- am aflat ulterior ca habar nu are) si electroencefalograma. Dupa consult, in timp ce o imbracam pe Ilinca...surpiza, fetita mea draga a adormit pe patul din cabinet. Discutia a durat in jur de 15-20 de minute, dupa care dna dr ne-a poftit afara...si eu fac acum? trezesc copilul? cam da, ca mai erau si altii la usa care asteptau sa intre. Dupa, trebuia sa ne intalnim cu Andreea, si sa mergem impreuna acasa. Numai ca Andreea a avut initiativa (multumim mult pt ajutor) si a venit dupa noi in cabinet- ne astepta la usa. Ma duc sa platesc consultatia, dar nu primesc plati cu cardul, doar cash; noroc cu Andreea, ca altfel cred ca mai stateam pe acolo. Evident, pentru ca o trezisem din somn, Ilinca plangea si era nervoasa; in masina a papat nitel.
Acum sa va povestesc despre testele metabolice, pe care le-am facut ulterior. Dr Iliescu ne recomandase screening neonatal, care zicea dnei costa in jur de 100 EUR, si se poate face la Synevo. Sun la Synevo, doar ca acel test se face doar copiilor nou-nascuti, la max 72h de la nastere- am facut si noi acel test in maternitate, insa acela era subventionat de stat si acoperea doar 2 boli metabolice, nu 30 parca cel de la Synevo (de stiut pt urmatorul copil sa cerem sa ni-l faca contra cost). Dar au un test de sange pentru a depista boli metabolice- aminoacizi screening in ser, pe care l-am si facut de altfel. Nu i-au iesit toti indicatorii in parametrii normali, insa cine sa ne interpreteze rezultatul? Din cate am discutat ulterior cu alti medici, nu este dr in Romania specialist in boli metabolice. Pana la urma am trimis rezultatele prin intermediul dr Ciocea, unui dr din Franta, asteptam inca raspuns. Plus ca discutasem cu dr Iliescu la consultatie sa-i trimit pe mail analizele Ilincai si discutam ulterior detaliile; i-am trimis 2 mailuri, nu mi-a raspuns la nici unul. Am uitat sa mentionez ca pentru electroecefalograma era nevoie sa fie sedata, in situatia in care Ilinca nu a vomat, nu a lesinat si nu a avut convulsii niciodata.
A doua zi am mers la dr Ciocea de la Recover. Cum Ilinca dormea, am trezit-o din somn sa ne pregatim sa plecam; nici mancata nu era, asa ca a mancat in taxi...cat a apucat, ca am ajuns la cabinet, si ea nu terminase inca, asa ca...urla cat putea. Mai papam nitel in sala de asteptare, pana la urma intram in cabinet, unde ne astepta si dr Thiery. Consult iar, explicat dr Thiery ce a vazut dlui, uitat pe dosarul meu de sarcina...ce au inteles?!...no comment. Aceeasi concluzie: retard motoriu, clinic sanatoasa neurologic, excitabilitate marita, revenim la control peste 1 luna. Facem kineto pt laba piciorului? mai asteptam, zice neurologul.
Intre timp, mergem si la dr Bratu, de la Budimex. Dnei este chirurg ortoped, si am ajuns la recomandarea unor cunostinte, care aveau fetita cu dislocatie de sold, si au fost la consultatie la dnei. Draguta dna dr, o consulta, copilul este perfect normal, nu are nici un retard motoriu, un usor torticolis, recomandat multa miscare, si sa revenim la consult peste 3 luni. Mi-a placut ca am intrebat-o si alte lucruri, si mi-a zis foarte frumos, ca nu se pricepe, daca am intrebari despre ortopedie, cu mare placere.
Revenim iar peste 1 luna. Iar consult, aceeasi concluzie, sa revenim dupa 2 luni, dar de data aceasta cu recomandarea sa facem kineto, si mai intai sa ne vada dr Simona Thiery, tot de la Recover. Cand sa platesc consultatia aflu ca de la 100 RON, se facuse 150...wtf?! Desi cu o zi inainte ma suna de la receptie sa confirm programarea, insa nu mi-a zis nimic de marirea de pret, si se marise de cateva zile, intra in vigoare din luna aceea. Ok, dar eu nu mai aveam bani la mine decat pt taxi, asa ca am platit doar 100 RON. La dr Simona Thiery nu am mai ajuns, era 150 RON consultatia, plus 80 RON sedinta de kineto (40 min).
Daca tot ni s-a recomandat consult la kinetoterapeut, si explicatiile lui Thiery nu ma satisfacusera, am decis sa mergem pana la urma la un specialist. Dupa cautari pe internet, am ales sa mergem la dr Mares, de la Budimex...proasta alegere. Lumea zicea despre dnei ca este foarte draguta, si un bun specialist...no comment, dar nu si pt copilul meu. Ma duc la Budimex cu Ilinca intr-o dimineata la consult la dr Mares, dupa ce luasem de la MF trimitere catre dnei si aveam copie dupa certificatul de nastere al Ilincai (asa mi se spusese la telefon ca se procedeaza pt consultatie). Asteptam ceva vreme la usa- unde era un curent de nedescris; intram in cabinet, incep sa povestesc, intre timp o dezbrac pe Ilinca, care apropo, vroia sa doarma, si incepuse deja sa maraie de la usa, cand asteptam. O consulta sumar (adica foarte sumar), ii dau dosarul cu analize (dosar care cuprinde toate fisele de consultatie si analize ale Ilincai de la nastere pana in prezent), imi zice sa il las pe masa, ma intreaba de unde am jucaria Ilincai, ca vrea si dnei sa cumpere una pt cabinet, imi spune in termeni medicali ce are copilul (din care eu nu am inteles absolut nimic), si hai la imbracare. Intre timp, Ilinca isi facea programul...urla cat putea; Mares ma ia putin peste picior ca sa-mi calmez copilul, nu-l vad cum plange...pai dna dr, ii este somn...pai draga ia mai bine mergi sa o vada si neurologul nostru (avea cabinetul vis-a-vis de al ei) sa-i dea niste calmante sa se linisteasca...ce? calmante? pt ca ii este somn si nu are cum sa doarma?? M-a luat cu lesin. Ma mai intreaba daca a avut convulsii...zic nu, cum nu?? intreaba dnei. Cheama o asistenta intre timp, sa ne duca sa ne programam la gimnastica...eu tot intrebam ce are copilul...dnei tot scria in fisa. Vine asistenta, ma ia pe sus la gimnastica, dr Mares imi zice sa revin dupa ce fac programarile la gimnastica sa imi dea trimitere pt orteze, pt ca Ilinca ar avea nevoie de asa ceva...ok? dar de ce? ce are copilul? Mergem in spital, sa ne programam la gimnastica si ergoterapie. Acolo, lume cat vezi cu ochii, lume de toate felurile si natiile, lume bolnava, copii cu probleme mult mai mari decat ale noastre. Mi-a fost jena ca am considerat o problema ce are Ilinca. Ma gandeam la viitorul acelor copii, uitasem de al copilului meu. Cum puteau fii copii atat de bolnavi, si ce era in sufletul parintilor care incercau sa-i faca sa rada atunci cand faceau un exercitiu mai greu, care probabil durea. Uff...cata durere si amaraciune era acolo. Imi venea sa fug, o strangeam pe Ilinca la piept, si am iesit afara. Nu am mai facut programare la nimic, nu m-am mai intors la Mares. In taxi, Ilinca a adormit la mine in brate- nu s-a intamplat niciodata asta, era foarte obosita; am coborat din taxi, am ajuns acasa si am asezat-o in pat; ea tot domea. Am inceput sa caut pe internet ce este ergoterapia si cum se face, ce exercitii de gimnastica se fac copiilor mici. A doua zi, m-am dus din nou dimineata la dr Mares, de data asta fara Ilinca, sa o intreb ce are copilul si sa-mi dea trimiterea pt orteze. Astept sa-si faca vizita in spital, si cand intru in cabinet, ma intreaba dar ce are copilul de ti-am recomandat orteze? Pai de asta am venit. Suna undeva si afla diagnosticul: tulburare motorie de tip central...ok, si ce inseamna asta? nu avea timp sa-mi explice ca se pregatea sa plece la o conferinta in afara orasului, sa vin alta data, si-mi da recomandarea pt orteze. Ortezele nu le-am facut nici pana acum, s-a dovedit ulterior ca nu avea nevoie de ele.
Dupa 2 luni de asteptari, revenim la dr Ciocea, la Recover. Ii dau si analizele metabolice, si dlui le trimite mai departe (sau cel putin asa a zis, cand scriu aceste randuri au mai trecut alte 2 luni de la ultima vizita, si nu am primit nici un raspuns de la dlui). Acelasi retard motoriu, pe care eu, ca mama poate nu il vad, dar nu comentez...inca. Si sa ne vedem peste alte 2 luni, sa urmarim evolutia copilului. Zic ok, dar cata vreme ne tot "vedem"? Pai sa vedem cum evolueaza, ca poate va avea probleme la vorbire sau nu va merge bine...ha? Cum zicea si sotul meu, Ilinca va canta si va juca fotbal, si ei ma vor tot tine cu retard motoriu si subdezvoltare neurologica.
Am decis sa zic pas, o sa mai mergem in cateva luni la dr Ciocea, si o sa revenim la dr Bratu de asemenea. Intre timp, am inceput kinetoterapia (pt linistea mea sufleteasca, si oricum rau Ilincai nu-i face) la Laromed, este o clinica privata destul de aproape de casa, unde se poate merge si cu trimitere de la MF si ai primele 10 sedinte gratis, dupa este 35 RON/ sedinta. Am terminat seria de 10, si mergem in continuare.
Ilinca este un copil iubit si rasfatat, un copil care rade si plange, se joaca toata ziua, se uita indelung la o jucarie noua, incearca sa stea in fundulet si sa mearga taras, mananca cu lingurita...dupa parearea noastra, este un copil normal, fara nici un retard sau subdezvoltare. Nu suntem inconstienti, dar nu vedem nici un handicap in dezvoltarea psihica si motorie a ei, si vom merge periodic la dr mentionati mai sus.

vineri, 15 mai 2009

Nasterea Ilincai

Dupa cum spuneam in jurnalul de sarcina, pe 28 Aprilie m-am internat la Polizu...pt analize ziceam eu, sa nasc hotarase Dascalu. In jur de ora 11 Mihai m-a lasat la sala de nasteri, si a plecat la servici...dupa, a urmat Ilinca :)
Am intrat in sala de nasteri cu zambetul pe buze, fara sa stiu ce este inauntru...dupa primele minute petrecute acolo mi-a disparut orice urma de zambet, si am inceput sa ma sperii. Cum intrii in sala de nasteri, este un hol mare, care are de-o parte si de alta sali mai mici fie cu paturi pt pre-travaliu, fie cu un pat si masa de nastere pt cele care au trecut deja prin travaliu si sunt gata sa nasca. Si cum asteptam eu pe banca in holul din sala de nasteri sa ma ia in primire cineva, vad si aud cum nasc alte femei...si brusc ma sperii. O vad in sala pe Roxana- a facut cerclaj la o zi dupa mine anul trecut in Decembrie- a fost cu mine in salon, trebuia sa nasca si ea.
In prima sala din stanga era o femeie care probabil ca era in travaliu de ceva vreme, si care urla de te baga in sperieti. La fel facea si dr care era cu ea, si care s-a luat si de mine, ca de ce am pantaloni pe mine, in sala de nasteri se sta fara chiloti...I've got it. Si fata aia tot urla...in locul unde stateam o vedeam perfect...se tot urca pe masa, tot cobora, statea pe o galeata plina de carpe murdare de sange...toata sala era plina de asa ceva...era ciudat, nu ma asteptam sa fie o operatiune asa "murdara".
Intre timp pe mine m-a luat cineva si m-a dus intr-un pat la pre-travaliu; a venit cineva si mi-a luat sange...intre timp tot o auzeam pe fata aia tipand- ma rugam eu sa nasca mai repede ca-mi venea sa plang, si ea tot urla ca nu mai poate...cand i-am auzit copilul tipand prima oara, am plans; la fel am facut si la copiii care s-au nascut in minutele care au urmat- ca se nastea ca pe banda, auzeai o femeie gemand...hai sa o urcam pe masa, zicea moasa, inca ceva tipete, dupa care liniste si un plans de bebel.
Pe la 12, vine Dascalu si incepe sa direjeze pe acolo. Pe mine m-au mutat in sala unde tipase fata de care va vorbeam cand am intrat prima data...asta m-a cam speriat. Mai inainte m-au urcat pe o masa de nastere in alta sala, unde pe pat statea Roxana- ea era in travaliu, si mie imi rupea apa- a nascut cu putin timp inaintea mea. A inceput Dascalu sa scormoneasca, dupa care mi-a rupt apa cu o andrea cu un carlig in capat...nu am simtit nimic, doar ceva cald curgand...citisem ca doare aceasta operatiune. Mai vine cu ea si un alt dr, Staicu- care imi zice Dascalu ca el mi-a facut cerclajul...ok, eu ultima data atunci am vazut-o pe ea. Scormoneste si el...simti...da...ce zici?...eu eram wtf? Ii zic ca vreau sa nasc normal, dar cu epidurala, insa Dascalu imi zice ca e posibil sa ajung la cezariana, pt ca colul desi este deschis, este foarte rigid...ok, cum este mai bine pt mine si copil, dar dc se poate vreau sa nasc normal.
Asa ca ma aflu intinsa intr-un pat in sala de care va ziceam, cu perfuzia in vena- glucoza si ser- si cu o masa de nastere langa mine care ma asteapta. Mi se pune aparat de monitorizare fetala, si ma uitam cum apar contractiile pe o foaie de hartie. Intre timp Mihai imi daduse sms ca vine la spital...iii spusem eu de fata care urla, nu am apucat sa-i raspund sa mai stea la servici...el era deja la usa afara. Mai trece Dascalu pe la mine, mai scormoneste nitel...tot curgea lichid, imi baga 2 supozitoare cu Scobutil- incepusem sa am contractii...si asteptam. Intre timp deja apelam la serviciile infirmierei, trebuia sa-mi schimbe cearceaful, era sa o murdaresc si pe Dascalu cand s-a asezat in pat. M-a linistit sa stiu ca era de garda in ziua aia, a contat fff mult pt psihicul meu.
Si asa am ramas ceva vreme, eu si contractiile mele. Intre timp lumea nastea si eu gemeam. Sunt altfel decat contractiile simtite in timpul sarcinii- simti efectiv cum cresc in intensitate si cum iti cuprind tot bazinul si picioarele- eram transpirata toata. Mai vine Dascalu o data si ma consulta, se baga si Staicu...ce zici? rezista?...putem sa incercam...despre ce vorbiti? Intre timp imi da si mama sms- cum ma simt- ii raspund ca incerc sa dorm putin, ceea ce era adevarat, dar nu-i expun situatia de ansamblu. Apare dr Conci- ce m-am bucurat, si se chinuie sa-mi faca epidurala; ideea era sa stau nemiscata, insa nu puteam din cauza contractiilor. Pana la urma reuseste, si incerc sa beau putin apa...2 guri si deja imi venea sa vomit- era ora 16:30 si nu mancasem si nu bausem nimic de dimineata de la 07...am vrut sa mananc o banana mai devreme, si m-a certat moasa...mai intai nasti si dupa mananci...ok. Dupa injectie, ma apuca o stare de tremur din care nu ma puteam opri, si nici controla. Mi se face o injectie in perfuzie- cred ca era calciu.
Incepusem sa nu mai simt contractiile. Pe la 17 intra si Mihai la mine, la propunerea lui Dascalu. Stam de vorba...si in timp ce era acolo, incepusem sa simt iar contractii, insa de data asta altfel, le simteam pe noada- pe sira spinarii; nu puteam sa vorbesc in timpul lor. Mihai sta vre-o 20 de minute, dupa care pleaca sa-si ia ceva de mancare de afara.
Vine iar moasa si ma intreaba cum ma simt si ma consulta...hai pe masa ca nasti...eu radeam...vorbiti serios?? Da alarma sa o cheme pe Dascalu...eu top pe masa de nastere, sa imping...voi glumiti cu mine?? Si se aseaza moasa intre picioarele mele, imi explica cum sa imping, si hai...mie tot imi venea sa rad. Intre timp apare si Dascalu cu Staicu, erau foarte calmi amandoi, se echipau de operatie...si eu trebuia sa imping intre timp. Numai ca nu stiam cum. Atunci am realizat ca este o mare diferenta intre muschii contractati atunci cand faci pipi si cei cand faci kk. A durat vre-o 2-3 minute pana m-am dumerit cum e cu impinsul asta; intre timp aveam 2 moase langa mine, dintre care una ma cipea de burta si se apasa cu coatele pe mine. Dascalu imi zicea cand am contractie sa imping...pai eu nu mai simt contractiile, imi zicea moasa cand am- le simtea in burta mea. Asa ca trag aer in piept si imping, tip putin- nu de durere, ci din cauza concentrarii sa imping, ca atunci cand ridici ceva greu de jos- si dintr- miscare iese Ilinca- nu am simtit cand a iesit, doar am vazut-o; singurul lucru pe care l-am simtit au fost picioarele ei cand au iesit, ca o coada de peste care se zbate. Dascalu era impresionata de genele ei si de cat de mult seamana cu Mihai. Dupa, am aflat ca de fiecare data cand iesea din sala de nasteri il punea la punct pe Mihai cu detalii despre mine...frumos.
Dascalu se ocupa de pitica, iar Staicu recolta stem. Apoi mi-a scos placenta...intre timp eu am inceput sa tremur iar, si mi-au facut inca o doza de calciu si au pus o patura peste mine. Mi-au luat sange iar- pt stem de data asta. A inceput sa ma coasa, eu tipam ca ma doare...simteam in partea dreapta cand imi baga acul, Staicu radea de mine ca nu mai am nervi pe stanga- dupa am aflat ca taietura de la epiziotomie era facuta pe piciorul drept- pe moment s-a rezolvat cu inca niste anestezic local. Intre timp, la usa afara, toti barbatii erau prieteni si se stiau intre ei- doar asteptau impreuna de ceva ore sa nasca sotiile. Cand a iesit asistenta cu Ilinca, dl Stanescu era plecat; asa ca atunci cand s-a intors si a auzit de la baieti ca avea o fetita care il astepta la etajul 3 a fost oarecum mirat, ca de-abia plecase de la mine de 30 de minute- eram cunoscuta drept fata care a nascut in 30 de minute. S-a dus sa-si vada odorul, a venit si pe la mine, a sunat lume. Intre timp mi se facuse foame, iar mancarea pe care mi-o luase se stricase de dimineata in masina.
Am stat la lauzie- de fapt in acelasi pat in care am avut travaliu- pana pe la ora 22. Intre timp am mancat ceva, si am stat cu o greutate pe burta- cred ca ajuta la curatarea uterului. Apoi m-a dus o infirmiera la etajul 3, unde ma astepta Ilinca. M-au bagat intr-o sala de 2 paturi, numai ca celalalt pat era gol, eram singura; Mihai era cu mine. Ne-am dus la sectia de bebei sa o vad pe pitica, si cand ne-a vazut asistenta, ne-a auds-o in sala. Cand am vazut-o...nu stiam ce sa-i fac, imi era frica sa pun mana pe ea sau sa o iau in brate. A scancit putin, si Mihai a luat-o in brate. Pe la 23, Mihai pleaca...si eu ce fac cu copilul singura aici?? A inceput sa rada de mine, a plecat si ne-a lasat singure.
Pitica a dormit pana pe la 24, cand a facut kk. Eu, cu incredere, m-am apucat sa o desfac din scutec sa o schimb, numai ca am murdarit-o pana in talpi de rahat :) dar am reusit pana la urma sa ii pun un scutec curat. Apoi a mancat, iar dupa, nu mai tin socoteala...Mai tin minte ca in noaptea aceea ma durea rau operatia, incepuse sa treaca anestezia...nu prea am putut sa dorm, si nici sa stau in fund- de altfel nu am putut sa stau in fund multa vreme dupa.
Apoi a inceput aventura...vizite, schimbat de scutece, alaptat, vizite de la medic, asistenta, plansete, si o luam iar de la capat. Ma enerva la culme ca atunci cand adormea si copilul meu, ba venea asistenta sa o spele, sau venea dr la vizita, sau nu stiu ce se mai intampla si se trezea. Zilnic, dimineata si seara mergeam sa mi se faca toaleta- ma urcam pe o masa de nastere si ma spala o asistenta; asa se facea la toate lauzele, nu aveai voie sa te speli singura...suna cam ciudat...chiar este.
Ilinca a scazut in greutate in prima zi la 2470 g, in a doua la 2400, iar in treia a recuperat pana la 2550g- cred totusi ca era gresit, nu prea avea cum sa ia intr-o singura zi in greutate 150 g (2500g era limita la care se putea externa copilul din maternitate; in ultima zi a cantarit-o cu alt cantar- poate de aici si diferenta). A doua zi de la nastere, Ilinca nu mai vroia sa manance; eu lapte aveam, ii storcea asistenta lapte din sanul meu in gura, si ea urla si nu manca...de ce nu stiu- probabil ca nu se acomodase inca cu mediul de afara. M-a simtit foarte prost atunci cand asistenta mi-a luat copilul ca plangea foarte tare si l-a dus in sala de neonatologie, unde s-a linistit (era foarte cald la mine in salon, iar acolo era mai racoare; insa pe moment nu am gandit asa). Din cauza ca plangea mult si nu manca, i s-a dat si glucoza, si lapte formula cu seringa...iar am suferit.
Am avut si doua colege de camera (nu in acelasi timp, ca erau 2 paturi) si tare mi-a fost mirarea sa vad ca sunt si oameni...no comment. Fete care au nascut si nu stiau absolut nimic despre nimic...nu ma dau eu desteapta, dar iti pregatesti organismul putin inainte sa nasti: crema pe sani, cumperi ceai pt stimularea productiei de lapte etc. Si de asemenea, putina documentare inainte nu strica...insa fiecare cum alege. A fost o faza misto cu una din tipe careia ii plangea rau copilul si i-a bagat suseta in gura, iar asistenta cand a vazut, a urlat la ea, ca de ce ii baga suseta, sa ii bage sanul, copilul plange de foame :)...m-am distrat.
Nu mi-a placut ca fiecare asistenta dadea alte sfaturi, si cand venea urmatoarea in tura si intreba de ce ai facut asa, pai asa mi-a zis cutare...pai nu se face asa, ci asa...apoi a doua zi venea alta, si povestea se repeta. Iar m-a deranjat faptul ca venea foarte multa lume in vizita la colega de camera- cate 4-5 odata...si se facea galagie; era suficient ca bebelusul incerca sa se adapteze mediului de afara, dar sa mai fie si 8-10 oameni intr-o camera de 20 mp...
Conditiile din spital...ok din punctul meu de vedere: era curat; salonul era cat de cat ok, doar ca era ff cald; la baie era problema, ca erau doar 2 si folosite de toate cele care nu aveau baie in camera (mai erau camere cu 4-6 paturi si aveau baie in camera, sau rezervele VIP cu baie de asemenea); asistentele comunicative- cu mine chiar s-au stresat, ca m-a duceam la ele cu copilul in brate ca plange si nu stiu ce sa-i fac, plus ca au stat cu mine sa-mi arate cum sa alaptez...cu mici exceptii, insa nici eu nu am ramas datoare.
Am stat 4 zile in spital, m-a externat pe 1 Mai. A venit tati si ne-a dus acasa, unde ne asteptau baloane si un buchet frumos de trandafiri pt mami...si multa dragoste.
Multumesc dnei dr Dascalu si echipei ca m-au ajutat sa nasc asa cum nu am visat.

Bine ai venit Ilinca!

miercuri, 11 februarie 2009

Ultimul trimestru de sarcina (Saptamanile 28-...)

In mod normal o sarcina este considerata la termen in saptamanile 38-42; DPN-ul (05.05.2009 in cazul meu) se calculeaza la 40 de saptamani. Dat fiind conditia mea actuala cat si evenimentele petrecute pe parcurs, am decis sa nu trec varsta maxima a sarcinii, decat la final. Din cate am vazut pana acum, si Dascalu are temerile ei, asa ca prefer sa fie "surpriza".

Saptamana a 28-a

Ce nu am mentionat pana acum, si nu este valabil doar pt aceasta saptamana, este ca am un ten de invidiat, parul nu mai este asa de gras, este mult mai uscat, pielea in general este mai uscata. Nu mai urinez noaptea, desi acum am inceput sa ma trezesc iar cel putin o data pe noapte, si de asemenea credeam ca am scapat, dar nu e asa, de sagele din nas- inca imi mai curge, si am numai cheaguri de sange in mucozitati...uneori ma sperii cand vad cat e...deh, cica asa e in sarcina.
Luni (09 Februarie) dimineata ne-am dus la ING si am depus actele pt cerere credit...cica ne dau rasunsul in maxim o saptamana; numai ca A, agenta noastra este plecata in Londra, si nu prea se intoarce in curand...asta e, ne descucam cum putem. Am continuat sa scriu pe blog, cat si sa citesc pt ANEVAR, chiar vreau sa dau examenul luna asta, sa pot scapa, si sa trec la ACCA...ca nu se stie ce vremuri vin.
Tot Luni, m-a sunat EG (am cunoscut-o in Polizu, si inca pastram legatura, avem sarcini apropiaate ca varsta) si am povestit fiecare despre sarcina si altele, plus ca, fiind cu ea la telefon am descoperit ca am lapte la sanul stang (nu va pot povesti imprejurarile...E ma intelege cel mai bine de ce :) ). A doua seara la dus, am vazut ca am si la dreptul; cica este un semn bun ca a venit asa devreme...zice Dascalu.
Marti (10 Februarie) m-am pregatit moral si sufleteste pt programarea de la echo de la dr Petrache. Aveam programare la 16:30, pana la urma a reusit si Mihai sa se invoiasca sa vina cu mine; trebuia in seara aia sa se intalneasca si cu RS sa-i dea laptopul...alta poveste. Asa ca eu plec spre Sanador, si la metrou la Victoriei ma abordeaza RS pe strada...eu nu-l vazusem. Am povestit, i-am zis ca vine si Mihai si sa-l astepte sa-i dea "bagajul"; arata mai tinerel fara barba :)
Ajung la Sanador si aflu cu "incantare" ca este intarziere de 1 ora...deja ma gandeam la Mihai care se invoise special si plecase de la ora 16 de la servici...putea sa mai stea si sa plece mai tarziu, fara sa se mai invoiasca. Intarzierea aia de 1 ora s-a adeverit a fii de fapt de 2, asa ca am intrat in cabinet pe la 18:30...incepusem sa pariez cu Mihai la ce ora ne cheama...m-am lasat invinsa :(
Dupa ce ii povestesc "problemele" din timpul sarcinii, cat si medicatia actuala, incepem...tipa e medic obstretician cu competenta echografica si multe altele....ina nu mi-a lasat o impresie fff buna...parea ca se pierde prin butoanele de la aparat, desi aparatul este bun, am mai stat pe masa aia de cateva ori si merge...va garantez. Adica erau faze de genu vroia sa selecteze o portiune din imagine si nu stia cum, si incerca 3 butoane pana reusea...no comment, ca obstetrician auzisem ca e buna, poate era doar obosita, plus ca Dascalu m-a trimis special la ea, ca Danaila era in concediu.
Ne-a masurat peste tot...ne-a confirmat pt a nu stiu cata oara ca este de sex FEMININ (aviz inca celor cu speranta...), ne-a facut si niste poze 3D cat si filmulet- pt care evident ca am platit, si chiar merge de data asta :)
Concluzia echo: avem 1100 g, insa tot suntem in urma cu o saptamana fata de cat ar fi trebuit sa fie normal; mai exista un cheag mare pe placenta, insa nu mai sunt cele multe si mici; suspiciune de 3 arii transonice milimetrice pe creier- greu de depistat patologic, tb urmarita evolutia in timp; nu mai vede nimic la inima- zice ea; suspiciune sindromul Sandal Gap la piciorul drept- adica degetul mare este mai distantat decat restul degetelor; colul inchis prin continenta de cerclaj- adica colul sta inchis doar pt ca il tine firul, ca altfel ar sufla vantul, si curios a fost ca nu mi-a putut masura lungimea colului; pitica statea toata ghemuita in partea drepata a uterului, cu mainile si picioarele in cap...era haioasa.
Macar in seara aia am avut parte si de o veste buna: a acceptat C sa fie nasa lu' voinicica. Ne hotarasem de ceva tip sa o intreb, ina vroiam sa o facem personal, si tot ii invitam la noi pe C si V, insa mereu aparea ceva, C a intrat in sesiune, si era libera undeva prin Martie; asa ca ne-am hotarat sa o sunam. Nu ne-am nimerit, asa ca m-a sunat ea inapoi chiar cand eram in sala de asteptare sa intram la echo, si am "pop up the question"...si a zis da...yupi.
Miercuri (11 Februarie) m-am dus la Dascalu, de data asta cu frezii, s-a bucurat tare mult. Aveam programare la ora 18:00 si tb sa ma intalnesc si cu O sa-mi dea o adeverinta, si eram sigura ca sunt in grafic, pt ca voi intra mai tarziu decat programarea. Asa ca la ora 18 ma prezint la receptie, ma inregistreaza, si intreb foarte vesela....cat este intarzierea...la care asistenta imi zice ca eu urmez...ha??? Intr-adevar, in 10 minute eram deja in cabinet si vorbeam cu Dascalu. Intre timp O saracu' ma astepta in parcare, si cu baiatul lui dupa el...asa s-au asezat lucrurile..a day to remember, ca asa ceva la Dascalu nu se intampla niciodata. Cand am intrat in cabinet, asisenta ei suna pacientele sa le cheme mai devreme la consultatie.
M-a cantarit, consultat, i-am povestit "pataniile" din ultima vreme, s-a uitat pe echo...si ma intreaba dc simt vreo data cum mi se strange burta...iar eu foarte mandra de fata mea...raspund da, o simt pe asta mica ca si cand s-ar strange toata si sta asa incordata cateva secunde dupa care se relaxeaza...pai stii, asta nu e aia mica a ta, sunt contractii...ups. Asa ca mi-a marit doza de Gynipral la 3/zi, plus ca aveam si durerile de "jos" care nu sunt nici alea normale, si continui cu restul tratamentului in continuare. Mi-a mai dat sa fac injectabil serie de 3 Dexometazona 8mg 3 fiole/7 zile, ca sa creasca mai repede plamanii copilului, in caz de nastere prematura. Apropo, pe raportul medical nu mai scrie amenintare de avort, scrie risc de natere prematura...am evoluat. Mi s-a parut cam sceptica, tot facea socoteli, si mie nu mi-a zis nimic; si am intrebat-o dc tot la 37 de saptamani este hotarata sa-mi scoate firul de cerclaj....si a evitat oarecum raspunsul...mi-a zis sa nu ma mai gandesc la asta. Si a insistat foarte mult sa revin la dr Uscatescu, i-am zis ca ma duceam oricum a doua zi. Prin atitudinea si rezerva ei, inteleg ca se asteapta sa nasc prematur. Ma duc din nou la ea la inceputul lui Martie. Cand m-a cantarit in cabinet aveam 60kg, cu toate ca dimineata avusesem 58kg...deh, si acum tot 58kg am...
Joi (12 Februarie) pe la 04:30 m-am trezit. Trebuia oricum sa ma trezesc la 06:30 sa ma duc la Fundeni, dar nu am mai putut dormi...stateam si o simteam pe voinicica cum se plimba pe la mine prin stomac si ascultam ploaia...ploua monstruos de tare si era un frig afara....Pana la urma m-am sculat din pat pe la 06:15 si am plecat spre Fundeni, cu masina- mie mi-e frica sa conduc noaptea si pe ploaie, exact cum era afara atunci...dar Mihai nu mai avea carnet, ii expirase; cu o zi in urma fusese la Ploiesti sa-l reinnoiasca...asa ca m-am dus singura. Am condus cu 40km/h si am mers ca incepatorii, cu volanul strans si cu fata lipita de parbriz...pun pariu ca dc ma vedea Mihai radea de mine; la intoarcere a fost ok, se facuse lumina, plus ca nu mai ploua asa de tare. Mi-a luat sange dna V, i-am multumit si am rugat-o sa-mi faca ea si injectia cu Dexometazona, asa ca m-a chemat peste 2 ore sa vin dupa rezultate si sa-mi faca si injectia, si aveam a vorbesc si cu Uscatescu. Nu vroia sa-mi faca injectia ca eu eram nemancata. Asa ca m-am dus in masina si am mancat, am consumat 0.4l benzina ca sa ma incalzesc timp de 2 ore, ca era o benga afara, si am mancat. Nu va mai povestesc ce am patit dimineata cand sa plec de acasa ca nu gaseam umbrela...alta data. Pe la ora 10 eram gata si cu analizele, si cu injectia, si consultatia. Mai iau Aspenter pana in saptamana 30 (raresc doza intre timp), si revin la ea dupa urmatoarea echo. Dascalu zicea ca poate imi da sa fac Clexane, Uscatescu a zis ca nu e nevoie; si sa o sun daca se intampla ceva, sa stie daca imi schimba sau nu tratamentul intre timp. Evident ca dupa ce am ajuns acasa am dormit de am rupt, eram moarta...ma luase si Uscatescu ca sunt cam alba la fata...asta e culoarea mea dna dr :)
Vineri (13 Februrie) am inceput sa sun pt anunturi imobiliare....am gasit ceva, si la preturi acceptabile, numai ca am cerut vizionare si nu m-a sunat nimeni inapoi. Am gasit si 3 particulari, la unul din ei se duce Mihai maine dimineata. I-am pregatit si sotului meu o surpriza de Sf Valentin: prajitura cu lamaie a la Jamie cu glazura sub forma de inima...nu vreti sa stiti din ce a crezut Mihai ca era facuta glazura...i-am dat prajitura noaptea dupa 12, tocmai terminasem de vaut un Bond.
Sambata (14 Februarie) am primit lalele de la sotul meu (nu mi-a mai cumparat flori din 21 Iulie 2008 cand ne-am aniversat primul an de casnicie...stie si el asta), dupa ce s-a dus pe la vizionari. de apartamente. Am serbat ziua foarte original, eu dormind si cu 2 episoade de Grey si 1 Desperate, iar el cu 9 episoade de Star Treck Voyager :)
Duminica am scris toata ziua iar la blog, printre contractii si dureri din cauza a 3 borcane de castraveti murati si 2 de gogosari primite "in dar" de la soacra mea si din dorinta mamei mele de a-mi face buletin la ei acasa, nu unde locuim acum...trebuie sa invat sa ma debarasez de toate aceste probleme si sa-mi vad de ale mele. Ambele probleme au cauzat damage, si s-au rezolvat cu un Diazepam si muuulta rabdare din partea lui Mihai.
Am inceput sa ma uit de restaurante pt botez si ce si cum se face...ca habar nu am, cat si sa fac o lista preliminara de invitati. Ne-am gandit doar la parinti, nasi, cativa prieteni mai apropiati, rude de gradul 1 si s-au adunat deja 50 de persoane.

Saptamana a 29-a
Luni (16 Februarie) dimineata m-am dus la Polizu sa-mi faca Dascalu internare ca sa poata sa-mi dea concediu medical pana la sfarsitul lui Februarie, pt ca apoi sa intru din Martie in prenatal. Am sunat-o dimineata la 09:30 sa o intreb la ce ora sa vin, eu eram inca acasa, si ea ma intreba daca sunt deja in spital :) Pana la urma am ajuns pe la ora 12 la spital, m-a luat in primire la internari si m-a rezolvat. Voi sta o saptamana internata, ambulatoriu. Nu mi-au mai facut nici analize, duc copii dupa ce am deja. A fost oarecum mirata ca Uscatescu nu mi-a dat sa fac Clexane in continuare...no comment.
Din pacate Marti (17 Februarie) a trebuit sa o sun...cu probleme. Ma durea rau in partea stanga, ca o paranteza in jurul stomacului, pornea de sub coaste si ajungea pana jos la picior, unde imi amortea. Nu puteam sa ma misc, nu-mi gaseam pozitia...era destul de ciudat pt ca luasem medicamentele normal. O sun, ii descriu simptomele, ma intreaba dc am probleme cu rinichii- am nisip- si-mi zice ca de fapt durerea nu este de la uter, ci a pornit o pietricica pe uretera si pana nu o elimin tot ma va durea...ce fericire pe mine. Ca sa prevenim o infectie urinara, sa incep sa iau Augmentin 1g/12h timp de 7 zile. Si cum la farmacie nu se mai eliereaza antibiotice fara retetea, a umblat Mihai prin mai multe farmacii si cerea doza de urgenta, ca sa acopar cele 7 zile...2 saptamani mai tarziu aveam sa aflu ca mai aveam Augmentin in casa de mai demult de cand renuntase Mihai sa ia...asta e...il mai avem inca :) Initial nu am sunat pe nimeni sa zic ca mi-e rau...ma gandeam pe cine sa sun: mama- se impacienta imediat, i-am explicat dupa; Mihai- era la servici, si asa l-am stresat in ultima vreme; toata lumea era la servici, iar eu stateam in pat fara sa misc efectiv si panicata toata- imi doream sa fi fost in spital in acel moment, pt ca la fiecare miscare simteam cum ma doare si-mi era o foame....pana la urma mai cocosata, mai sprijinita de pereti, mi-am pus ceva de mancare si am adormit. Mi-a trecut durerea in cateva zile.
Saptamana a trecut destul de repede, pt ca am inceput sa sun la anunturi imobiliare pt casa, iar seara ii stabileam lui Mihai vizionari. Particulari am gasit 3, pe care i-a si vazut, iar unul din ei s-a dovedit a fi un coleg de-al lui Mihai de la fotbal...ce mica e lumea:) Restul numai prin agentie, negociat la sange comisionul, primit replici obraznice si de genu' "vai doamna, m-ati pus la treaba acum"...oricum in zilele de azi numai agent imobiliar sa nu fii.
Joi (19 Februarie) am fost la CMU Unirea- era cea mai aproape clinica de noi, sa fac a doua doza de Dexometazona. Se mira asistenta ce burtica mica am si imi tot zicea ca nu a facut niciodata 3 fiole o data...ustura al naibii de rau, si mai ales dupa, iti amorteste tot piciorul.
A fost cam obositoare saptamana, si cu durerea si sa vb mai toata ziua la telefon, si nici nu am mai putut sa dorm dupa-amiaza, pt ca imi suna telefonul ca in gara. Nu vreti sa stiti cat am de plata la mobil...oricum nu am avut niciodata atat.
In weekend am facut un tur cu masina cu Mihai pe la casele pe care le-a vazut el in timpul saptamanii.

Saptamana a 30-a
Luni (22 Februarie) am revenit la Polizu pt externare. A mers treaba destul de repede, am tratat direct cu dna M, asistenta sefa, si mi-a dat concediu si pana la sf lui Februarie, si astfel am facut in total 88 zile, deci nu intru la comisie (max 90 zile). Intre timp am discutat si cu O, si se pare ca am dreptul la cele 7 zile de concediu aferente anului 2009, drept urmare le voi lua la inceputul lui Martie, iar din 11 Martie intru in prenatal.
Am cam terminat cu agentiile imoiliare, ina acum am inceput sa caut pt botez, cat si sa ma documentez ce trebuie cumparat, de restaurante mici- nu prea se gasesc, si sa pregatesc lista de cumparaturi pt Baby Expo (postare separata).
Referitor la restaurante pt botez, am gasit cateva, tb sa merg sa le vad si sa discut meniul, insa ne-am hotarat pana la urma sa facem ceva mai simplu, pt ca nu strangem 50 de invitati, si nu mai vreau comlicatii cu aranjamente ca la nunta- nu mai am rabdare si nici timpul necesar. Ne-am gandit la o masa cu cei apropiati, o gustare, o bauta, ceva dulce si gata, fara sa lungim noaptea, mai ales ca este obositor si pt noi si pt voinicica.
Am inceput sa imi filmez burtica, mai ales cand prind ceva activitate pe acolo. Prima oara am filmat prost, pt ca tineam camera perpendiculara pe burtica, si nu se vedea nimic pe film, desi voinica mea avea activitate intensa. Acum m-am specializat si tin camera mai inclinata, practic fin profil, si se vede mult mai bine cum se misca pitica si burtica efectiv.
Joi (26 Februarie) Mihai si-a luat concediu- si Vineri inclusiv, erau ultimele 2 zile din 2008, si era obligat sa le ia pana la sf lui Februarie. Am fos iar la CMU sa fac doza saptamanala (ultima) si asistenta nici macar nu si-a dat seama ca sunt gravida, ma intreba pt ce fac Dexometazona :) Apoi, ca sa ma fac de rusine- cu o seara in urma Mihai se jucase pe burta mea si imi desenase cu pixul un bebe- cand ma scol din pat sa ma imbac, asistenta se zgaieste la mine...aveti un bebe pe burta...eu zic da, sunt insarcinata...ea, nu chiar aveti un bebe acolo; era desenat sub buric, si eu nu mai vad acolo decat daca ma aplec...si intr-adevar ramasese bebelul desenat de Mihai cu o seara inainte...i-am explicat ca mi l-a desenat sotul :)
Am profitat de ziua lui libera, si am mers la Baby Expo, cu lista de cumparaturi pregatita- am stat 5 ore acolo, si tot nu am luat tot ce ne trebuie. Am rezistat eroic cu Diazepam si No-spa. De-abia seara cand am ajuns acasa mi-am dat seama cat de obosita eram si a inceput sa ma doara burtica.
Vineri (27 Februarie) Mihai s-a dus la ski, ultima lui sansa pe anul asta, a plecat de Joi seara. Asa ca am "dormit" singurica, ca de fapt am citit review-uri la carucioare, i-am citit lui voinicica- i-am cumparat o carte cu multe povesti, si mi-am facut curaj sa citesc cu voce tare...este agitata cand citesc, si incerc sa o fac cu intonatie...Mihai rade de mine :( Apoi Vineri dimineata m-am trezit la 05- mi-era foame, m-am uitat la HBO, si de-abia pe la 07 am adormit iar. Seara ne-am petrecut-o impreuna, discutii despre ce cumparam pana la urma.
Sambata (28 Februarie) am revenit la Baby Expo, de data asta mai aglomerat, si am stat tot 5 ore, din care mare parte am stat jos pe scara de la intrare sa urmarim ce carucioare are lumea de pe acolo. Important este ca ne-am hotarat pana la urma si am venit cu ceva acasa- ceva necesar si multumimti de noi. Numai ca de data asta mi-a fost mai rau, si nu mai puteam rezista mult, am exagerat cam mult.
Duminica (1 Martie) mi-am dat singura martisorul de la sotul meu, pe care de fapt mi l-am luat singura :) dar l-am anuntat din timp...Isabel Allende- "Ines a sufletului meu."..am gasit-o intamplator cand cautam cadouri de martisor pt altcineva, si nu am rezistat sa nu o iau; mi-a promis o dedicatie pe carte...hmmm...inca nu am primit-o. Insa mi-a luat si zambile si o cutie de Raffaello (preferatele mele) care arata superb...mi-e mila sa o deschid ca o strict...dar vreau ce e inauntru ;)
M-am trezit pe la 05 dimineata pt un "short drive" la baie si imi era foame, ma cam durea si burtica, se trezise si voinicica, asa ca la 06 dimineata imi luam linistita micul dejun clasic in bucatarie, dupa ce il inchisesem pe Mihai in sufragerie sa nu ma auda...am spalat chiar si vasele murdare, nu-mi mai era somn. Mi-a revenit durerea aceea ca o paranteza, insa de data asta pe partea dreapta, iar fata mea draga numai in locul cu pricina lovea...poate totusi nu a fost de la pietricele la rinichi, si are legatura cu uterul contractant- diagnostic pus de soacra mea :) Mi-am luat calmantele, si am dormit pana la 11:30. Este posibil sa fii exagerat in ultimele zile, mai ales cu targul, am stat mult in picioare, ceea ce nu aveam voie. Oricum azi stau toata ziua in pat, ca sa recuperez si sa pot sta linistita diseara la restaurant. Vine si soacra in vizita azi...ne aduce mancare. Stai sa vezi cand va vedea cate am cumparat pt bb; mama deja s-a oripilat ca am cumparat hainute si alte lucruri. Nimeni nu intelege ca dc nu le luam acum, va trebui sa umble Mihai dupa ele dup ce nasc, perioada cand voi avea nevoie de el langa mine, nu sa bantuie pe strazi...plus ca asa am putut vedea si eu ce cumpara si alege :)
Noile coordonate sunt: 58.5 kg (este prima saptamana din ultimele 7 cand am luat ceva grame pe mine), circumferinta burticii este de 88 cm, iar voinicica s-a mutat in jos, fie cu capul, fie cu picioarele...eu tind sa cred ca e cu capul in jos, dupa miscarile ei, dar vedem la echo.
Seara am petrecut-o cu V si C (viitoarea nasa a voinicelei) la Restaurantul Jaristea (postare separata).

Saptamana a 31-a
Inceputul de saptamana a fost prost, si s-a adeverit ca si pe parcurs a mers la fel de prost.
Luni (2 Martie) m-am dus la Stroielscu sa-mi vizeze CM si sa discut cu ea despre pre-natal, sa-i dau martisorul...si am uitat acasa dosarul de sarcina. Mi-am facut din nou programare pe 12.03 si se duce Mihai cu dosarul de sarcina si-mi da si pre-natal incepand cu 11.03, pt ca pana atunci sunt in concediu de odihna...finally. Numai ca inainte de programarea de la CMU, m-am dus sa-mi fac manechiura si pedichiura, m-am dus pe la magazinul Muzica pt niste cumparaturi...si cand am ajuns in sala de asteptare de la CMU (dr nu venise inca) m-au luat niste contractii si voinicica mi-a tras niste suturi...ca am luat un diazepam si m-am lungit pe bancheta din sala de astepare de la etaj. Mereu ma asez pe bancheta aia, insa acum era prima oara cand ma lungeam efectiv pe ea. Este chiar la capul scarilor, si dc te apleci pete spatar, vezi scara cum coboara in spirala pana jos la parter, plus ca e de lemn si are perne multe pe ea...imi place. Toti dr si asistentele care treceau pe langa mine ma intrebau dc mi-e rau, sa-mi dea ceva, sa ma duca intr-un pat...intr-un final a venit Stroilescu la mine si m-a intrebat cum ma simt si m-a invitat in cabinet.
Marti am stat cumintica toata ziua in pat, pt ca a doua zi urma sa fac iar drumuri, si nu vroiam sa patesc iar ca, cu o zi in urma. Insa am facut si ceva folositor: am gasit pediatru pt voinica, dr Daniela Taropa, de la Policlinca Vitan, este si la CMU. Am vorbit deja cu ea, si a ramas sa o sun cand nasc, ca sa-si faca programul sa poata veni acasa cand venim si noi. Miercuri (04 Martie) aveam programare la 18:00 la Dascalu. Dar iar m-am aventurat in plimbari, de data asta insa fara incidente. M-am dus sa vad si un restaurant pt botez, Bistro Philippe ii zice, e pe C A Rosetti, dragutel, si accetabil ca preturi. Dl Ivan cel care se ocupa de evnimente pe acolo, parea un tip de treaba...am stabilit cu Mihai ca mergem Duminica la ei sa mancam, si sa vada si el cu ocazia asta restaurantul. In prealabil ne ducem si pe la biserica (Gradina Icoanei) sa intrebam ce si cum trebuie pt botez si sa vedem cand au date disponibile.
Inainte sa ajung la Sanador, am trecut si pe la BCR, sa rezolv o problema mai veche cu un card dechis din vremea facultatii, si sa deschid un cont nou, sa-l pot folosi pt a primi indemniztia de CIC, ca sa evit drumurile la posta, mai ales ca la mine este inca problema cu buletinul- am inca adresa din Ferdinand. Sa vedem daca reusesc sa-l schimb pana nasc la adresa actuala.
Si cum am terminat mai repede, ajung la Sanador pe la 17:00, vb la receptie, si-mi zice ca ma baga in cabinet mai devreme...am asteptat vre-o 20 de min si am intrat...yupi. I-am dat si lu' Dascalu martisorul, apoi am trecut la lucruri mai serioase: colul este inchis dar scurat; pitica e cu capul in jos, chiar a si miscat cat tinea Dascalu mana pe burtica mea; mai fac 2 doze de Dexometazona; continui trata, desi eu vroiam sa renunt la o pastila de Gynipral/ zi ca tremur cam toata ziua de la ele, dar Dascalu m-a luat ca dc o tin tot asa, poate duc sarcina pana la termen...ok; mi-a dat sa iau calciu cu vit C si D3...sper sa nu-mi dea contractii; si revin la control peste 2 saptamani, cand imi ia si culturi din col si-mi da de facut si analize de sange. Am intrebat-o ce bagj sa-mi pregatesc pt spital...si-mi zice ca nimic in mod special...ca si cum as pleca in excursie....hmm...tb sa ma mai documentez la aspectul asta. Cand am iesit din cabinet de la ea, m-am intalnit cu sora E...are ditamai burtica...deh e si mai mare cu vre-o 3 saptamani decat noi cred.
Dupa, ma duc la farmacie sa iau medicamentele...de unde am plecat la propriu cu o sacosa plina de medicamente, dupa ce farmacista m-a intrebat de ce iau Diazepam...vai dar nu ar trebi sa faceti asta in sarcina, mergeti pe ricul dvs..ok...trecem peste...imi zice ca nu are Gynipral...si eu ce fac?...ca nu se mai gaseste de ceva vreme. Pana la urma am luat ultimele 3 cutii de Gynipral de la farmacia de pe Nerva Traian.
Iar Joi (05 Martie) a fost cea mai cireasa de pe tort din toata saptamana. Ma duc la CMU sa fac doza de injectie. Ca de obicei vb la receptie, era alta asistenta acum (practic a treia care imi facea injectie, nu am facut de 2 ori la aceeasi asistenta pana acum), ma duc in cabinet, ma dezbrac, si astept cumintica sa vina tipa. Ii zic ce am de facut...aud aceleasi vorbe...vai, dar de ce faceti 3 fiole, nu am mai facut niciodata la nimeni doza asa mare...ok, trecem peste...si incepe sa-mi povesteasca cum face ea in particular unui mosulet de 60 si ceva de ani 2 fiole de 2 ori pe saptamana, si ca i le face si in somn, si nenea nu simte. Ok, eu o rog frumos sa bage serul incet, pt ca pe mine ma ustura, dar suport...pe draq. Cum a inceput sa bage serul...nu stiu ce facea acolo...dar am inceput sa urlu de durere si sa plang si sa bat cu pumnii in pat ca ma doare rau...asistenta s-a speriat...vai doamna dar nu inteleg, nu mi-a reactionat nimeni asa la o injectie, doare asa de tare? nu am bagat nici jumate din ser...vreti sa ma opresc?...eu, nu, bagati, ca stiam ca dupa imi amorteste piciorul si doare mai rau...doar ca urlam din ce in ce mai tare...pana la urma mi-a bagat tot serul o data si mi-a scos acul. Mi-a masat ea piciorul, ne-am cerut scuze amandoua, deja incepusem sa simt cum se raspandeste serul in picior ca o panza de paianejn...am rugat-o sa ma lase singura sa mai stau in pat...la care imi zice, sigur, daca vreti la etaj gasiti niste apa daca vreti sa beti...aha...eu ma gandeam ca poate imi aduce ea...nope...m-am lipsit, ca de-abia puteam sa calc in picior dupa. Asa ca am mai stat vre-o 20 de min pe patul ala si am plans in continui, in timp ce-mi masam piciorul si ma ustura ca draq. Pitica nu a iniantrziat sa reactioneze la "reactia" mea si a inceput sa faca ca un viermus in burta. Pana la urma m-am sculat de acolo, si am plecat plangand pe strada, cu o mana ma tineam de fund, si cu alta de burta...simteam parca panza aia de paianjen imi cuprindea tot bazinul...si nu mai ajungeam acasa...si incepuse sa si ploua...uff. Pana la urma am ajuns acasa, si am luat toate calmantele din dotare...mi-a trecut cam in 2-3 ore, timp in care fata mea ma tot intreba ce ei mami in stilul ei caracteristic...se misca burta mea ca valurile marii. Recnosc ca m-am speriat rau, mai ales ca mai am inca o doza de injectie de facut, insa cu tot respectul nu mai fac la tanti aia, si parca oricat megeam pe strada, ma simteam ca si cand as sta pe loc...nu mai ajungeam o data acasa, eram foarte derutata si agitata. Seara ma suna EG ca si ei i-a fot rau azi, ca s-a dus la spital in Slobozia si i-a bagat Gynipral perfuzie, avea contractii la 5 min...sa fii fost azi ceva in atmosfera special pt gravide??
Vineri am stat numai in pat si am pregatit planul de bataie pt curatenia generala ce urmeaza sa o facem inainte sa vina voinicica, si sa facem cateva mutari prin casa ca sa-i pregatim si ei locul de onoare.
Sambata (06 Martie) am fost in vizita la A si A, ca tot si-au cumparat masa si scaune :) si am mancat mancare gatita de ei...ceea ce este o onoare...fara sa-i jignesc, ci din contra. Le-am luat cadou de casa noua (A de-abia s-a mutat acolo de putina vreme) un mixer iar de martisor...ceva ce sper sa-i faca placere...are legatura cu una din pasiunile mele :)
Trebuie sa-i laud si pe A si pe A pt ca au gatit exempla, desi ne cerem scuze ca am intarziat si ne-au asteptat cu mancarea pe masa :( Ne-am simtit foarte bine, ca si cum toata ziua ne-a fost dedicata in intregime...si-au cumparat si oale pt mancare...nu aveau :) Dupa o masa copioasa burtica mea arata ca in poza alaturata...am atins deja 59 kg.
Duminica am plecat la Biserica Icoanei sa vorbim pt botez, si dupa planuiam sa mergem la restauran sa-l vada si Mihai, si sa luam pranzul acolo. Insa la biserisa se desfasurau anumite activitati care ne-au impiedicat sa ne intalnim cu preotul, asa ca am renuntat si la restaurant ca nu ne era inca foame, si am sfarsit la mama acasa :) restul e can can.
Am uitat sa mentionez, este si A (nasa noastra de cununie) insarcinata...are cateva saptamani. Din pacate, ea experimenteaza din greu greturile matinale cat si statul cu capul in wc...pe la 12-14 saptamani o sa treaca si asta, dar mai are pana atunci.

Saptamana a 32-a
Luni (09 Martie), desi aveam durerei ca la ciclu, si simtem o amorteal in bazin cat si in piciaore, cu tot tratatamentul luat, am facut macinici, care nu s-au dovedit a fii pe plaul sotului meu...no comment. Oricum, usor...atat cat oi putea, m-am apucat de curatenie generala. Am impartit taskurile cu Mihai, si m-am apucat de treba, desi Mihai ma cearata seara cand ajunge acasa si vede ca am mai facut ceva...poate influenteza si asta cumva...dar nu mai pot sa stau fara sa fac nimic...innebunesc.
Marti situatia s-a repetetat...wtf?? Numai ca mai rau...toata ziua am avut aceeasi amorteala in bazin si picioare, desi am luat tratamentul exact cum mi-a zis Dascalu...iar seara am experimentat primele contractii adevarate (pana in acest moment, cele adevarate vor fi cele din timpul travaliului), nu durerile avute in mod normal pana atunci (constante si regulate). Am avut seara 2 contractii, la interval cam de 15 min, au durat max 5 secunde, insa am simtit efectiv cresterea in intensitate, punctul maxim, si apoi relaxarea uterului. In tot acest timp, burtica mea era tare ca piatra, si parca le percepeam altfel decat pana acum...m-am cam speriat...sper sa nu se mai repete curand.
Miercuri nu am miscat din pat, doar la baie si la masa, atat. Seara a venit si mama pe la mine, a tinut mana pe burtica si a simtit-o pe pitica dansand pe acolo...era foarte incantata. Aoleu...maine vine injectia...help...ma gandesc sa nu o mai fac....ce sa fac?? Mihai zice sa o fac..ca o fac pt bebe...normal ca nu el isi ia acul in fund...pana la urma m-am decis sa o fa...o sa sufar cateva minute, si gata.
Asa ca Joi (12 Martie) m-am dus curajoasa la CMU pt ultima doza de Dexometazona. M-am bucurat cand am vazut ca era o asistenta care imi mai facuse aceeasi injectie cateva saptamani in urma, asa ca mi-a mai crescut nitel inima la loc. A fost...ok...macar nu am plans, dar de usurat tot a usurat ca draq, si mi-au trebuit cam 10 min dupa sa mi se dezamorteasca piciorul si sa pot calca in el. Pana la urma am plecat schipotand, am mai facut niste cumparaturi...pana am ajuns acasa imi trecuse deja. Seara, am profitat de faptul ca Mihai a venit mai tarziu acasa, si i-am citit voinicelei 2 povesti- mi-a mai adus si soacra-mea 2 cartii cu povesti groase cat o caramida, asa ca avem de unde diversifica. La inceput, cand incep sa citesc, o simt cum incepe si se agita prin burtica, dupa care se linisteste...problema apare de-abia cand ma opresc din citit, ca atunci fata devine nervoasa, si mai vea sa o auda pe mami facand ca balaurul, regele azurpitor sau alte personaje de poveste. Ca deja m-am specializat, citesc pe mai multe voci si cu intonatie...Mihai inca rade de mine.
Am "devorat" Ines a sufletului meu de Allende in 2 zile...nu stiu de unde gaseste femeia asta energia si cuvintele de a scrie asa frumos...acum ca am terminat-o, imi vine sa o iau de la capat...ca orice carte a ei de altfel.
Vineri m-am trezit pe la 04:30 si nu am mai putit dormi, asa ca pe la 07 dimineata luam micul dejun...apoi am dormit ca un prunc pana la 12...rusinica.
Nu stiu daca v-am mai zis, daca ma repet, imi cer scuze. O simt altfel pe pitica in burtica. Miscarile ii sunt din ce in ce mai puternice, desi nu se misca prea mult ca pozitie. Sta cu capul in jos, gata de lansare, si cu poponetul ba in stanga, ba in dreapta burticii mele si picoarele le intinde spre dreapta, respectiv stanga mea. Deja e foarte buna prietena cu vezica mea, la cea mai mica atingere trebuie sa ma prezint la buda, ca altfel...si intre timp, intr-una din seri a facut cunostinta si cu rinichiul meu stang....am crezut ca mi-a tras cineva un pumn in mijloc...deh...o sa mai gaseasca ea si alte jucarii pe acolo. Numai ca avem o problema majora cu somnul...nu vrea decat ca eu sa stau pe spate...ceea ce ma omoara la coloana, mai ales ca eu am probleme cu anumite vertebre in zona lombara. Cand ma asez intr-o parte, nu conteaza care, incepe si-si manifesta nemultumirea...asa cum stie ea mai bine...nu stiu cum naiba face noaptea, ca mereu ma trezesc numai pe spate, si evident cu coloana paralizata...mult a trecut...putin a ramas.
Sambata, Mihai a plecat la ski cu Andrei, asa ca eu am invatat la ANEVAR, ca m-am programat luni pt examen...dupa care ma apuc de ACCA...yupi :( In rest in weekend am mai fost la Metro de am cumparat scutece pt voinicica si servetele pt fundulet...o sa ne sparga la bani scutecele...asta e...confortul si timpul dat in loc de spalat scutece de bumbac si murdarit tot in jur. Am fost si la Ikea si ne-am luat mult asteptata comoda cu sertare, nu chiar ce am vrut, dar aveam nevoie de un "sifonier" pt hainele piticei, asa ca am ales cea mai buna varianta, plus ca ulterior poate fi folosita si ca masa de infasat, pot sa pun salteluta de infasat pe ea. Am scapat de asemenea de frigider si masina de spalat...nu pot decat sa ma bucur...e atata loc acum in casa :)

Saptamana a 33-a
Nu stiu cum, dar Luni (16 Martie) cantarul imi arata 59.9-60 kg, deci putem considera ca pana acum m-am ingrasat 7 kg, iar circumferinta burticii a crescut si ea la 92 cm. Oricum arata putin altfel, acum e ca un balon, mi-a mai crescut si partea de deasupra buricului pana la coaste...ca deh fata mea isi face loc pe unde poate. Cand ma intind pe spate, tot balonul se "concentreaza" sub buric...asta cat o sa mai pot sta pe spate. De asemenea respir mult mai greu decat inainte, parca un ciclu normal de inspirare-expirare nu-mi da suficient aer, si atunci trebuie sa respir mai adanc, dar obosesc...cred ca apasa pe plamani uterul si stomacul care s-a ridicat sus de tot, sub coaste. Dimineata cand ma trezesc am stari de voma, si simt sucul gastric cum imi vine pe gat in gura; la fel este si cand mananc, daca dupa aceea ma asez in pat, imi vine mancarea inapoi in gura...si toate astea doar pt ca a crescut uterul si pitica mea...pe mine ma uimeste cum se adapteaza organismul la toate schimbarile din timpul sarcinii.
Am fost sa dau ex la ANEVAR si am facut 13 p din min 14...deci am picat...ma mai duc Miercuri o data. Ideea e ca eu aveam o carte de la C dupa care am invatat, si nu au fost intrebari nici jumate din aia, au fost din toate standardele...ceea ce ma obliga acum sa citesc cartea de standarde...are 480 pagini :(
Luni noaptea am visat-o pe voinicica, se facea ca isi lipise manutele de burtica mea, si eu le vedeam si o mangaiam in palma practic pe burta mea, si ea desfacea si strabgea pumnul...pt mine a fost emotionant...Mihai radea dea mine dimineata.
Ah...am uitat sa mentionez...am devenit Star Trek addicted...ma uit cu Mihai in fiecare seara...si chiar am plans la un episod...am luat-o razna...stiu.
Asa ca Marti si Miercuri m-am "delectat" cu standarele ANEVAR, iar Joi dimineata m-am dus sa dau examenul...am facut 18 puncte din max 20...si cand sa intreb si eu cand pot sa-mi iau diploma, mi se zice ca este in discutie ca pt anul asta sa se introduca mai multe ore de practica, inca se discuta...deci este posibil sa nu fie suficient numai trecerea acestui examen, ci si munca de seminar...cand am auzit...ce sa mai zic, cica sa mai sun prin Iunie sa mai vad care e treaba. Am avut parte si de ceva peripetii...ca sa fie mai antrenant: imi daduse C user-ul si parola ei de la ANEVAR, ca in timp ce dau examenul sa ma pot loga si sa caut direct in documentul electronic ce aveam nevoie, desi imi facusem si eu niste notite, dar nu stiam daca sunt suficente...sau adeverit a fii. Si dupa ce incep testul si raspund la cateva intrebari, ma gandesc sa ma inregistrez si pe standarde, si tastez voioasa user name si parola, dau log in, si mi se blocheaza si pagina de standarde si cea cu testul...fuck...am stat asa vreun minut, ceea ce este ff mult, avand in vedere ca dupa 20 min mi se inchidea testul automat. Pana la urma se incarca si pdf-ul cu standrade, si cand sa dau Find...nu gasesc butonul, si Ctrl+F nu mergea...fuck again...am sfarsit prin a inchide standardele si a reciti intrebarea si da raspunsul corect...atat cat ma ducea mintea...si se pare ca m-a dus. De mentionat ca nu am mai luat Diazepamul inainte, l-am luat dupa test, desi m-au chinuit nitel durerile de burta.
Joi (19 Martie), dupa examen, m-am dus la Bistro Philippe si am aranjat detaliile pt botez: 31 Mai, orele 15-19 (la 14 avem programat deja la Biserica Icoanei), 2 feluri de mancare+ tort...in jur de 30 de persoane. Acum am inceput sa ma uit de poze pt tort, invitatii...si altele. Sunt mai linistita oricum ca am rezolvat partea cu biserica si restaurantul.
Tot Joi, seara, la 19:30 ne-am dus la echo, la Petrache. Evident ca era intarziere...din nou...de 40 de min; deja Mihai se distreaza pe tema asta, nu am intrat niciodata la timp, si mai eram si ultima ei pacienta. Concluzie: pitica are 33 s si 4 zile, exact cat trebuia sa aiba si dupa scoteala mea, insa are doar 1,985 g (+/- 285 g), ceea ce corespunde pt 32 s...deci este nitel mai slabuta; pe creier, inima si talpite, nu mai are nimic; DPN 26.04-02.05.2009; colul nu poate fi vizualizat, in schimb placenta pare "suferinda", exista o portiune mai subtire...cica nu ar tb sa-mi fac probleme...de acord, insa a doua zi cand m-am dus la Dascalu la control si a citit despre placenta ce a mentionat Petrache, ma intreba de ce nu am poza, ca sa vada si ea despre ce este vorba...ce sa zic eu??
Vineri (20 Martie) am avut iar o zi plina...s-a resimtit in weekend oboseala si mersul pe jos...am avut febra musculara...pare greu de crezut, dar pt cineva care sta numai in pat sa mearga atata pe jos, este ca o ora de fitness. Dimineata m-am intalnit cu C si am mers impreuna la Kidex...si am intarziat 20 de min...mi-a fost jena rau...ea venise cu ramvaiul 41 si ajunsese la timp, iar eu cu masina am inatrziat (postare separata). Apoi dupa nu eram inca hoarata daca sa ma duc la Sanador sau sa ma duc la bunici (era ziua de nastere a lu' mamae si implineau si nu stiu cati ani de casnicie) si brusc a inceput sa ploua, apoi sa ninga, cat eram in fata la Sofitel, la semafor, pe la ora 15. Sunasem deja la Sanador sa intreb dc sunt intarzieri la Dasclau si mi-au zis ca ea nu venise inca, desi tb sa vina de la ora 14, dar sa vin pe la 16, ca e ok (eu avand programare la 15:45). Asa ca atunci cand am vzut vremea de afara, m-am hotarat sa ma duc direct la Sanador, ca se aglomera traficul...bad move. Cum ajung la receptie, fata de acolo tocmai vorbea cu asistenta din cabinet, ca Dascalu inca nu venise, si sa ma sune pe mobil sa-mi zica sa vin mai tarziu...zic...pai sunt deja aici...am intrat pe la 17:30 inauntru. Concluzie: col scurtat si inchis; mi-a explicat ca din punctul ei de vedere nu conteaza ca voinicica este mai slabuta, atata timp cat se dezvolta neurologic si echografic normal, desi eu am insitat mult pe acest aspect; s-a suparat ca vroia poza cu placenta sa vada si ea ce este acolo; continui trata si raman in continuare cu amenintare de avort; trec si pe la Uscatescu zilele urmatoare sa-mi vada ultima echo si o sun dupa, e posibil sa-mi recomande Clexane, insa ea nu crede, si din punctul ei de vedere e multumita ca am ajuns cu sarcina pana aici, dat fiind conditia mea, si ca oricand nasc de acum incolo ea este multumita; revin la control pe 02 Aprilie. Vestea proasta este ca pleaca cateva zile de Paste, dar ma lasa in grija altcuiva...ma gandesc serios sa o rog sa ma interneze in saptamana de dinainte de Paste si sa-mi scoata firul, si vedem cand se declanseaza nasterea...oricum la cum m-am simtit zilele aste nu cred ca ajung la 40 s.
Sambata (21 Martie) Mihai a plecat la ski cu A, si inca un coleg. Am profitat de ocazie ca sa dorm toata ziua, oricum nu m-am simtit in stare sa fac mare lucru. Macar sa se mai distreze si Mihaiputin acum, ca dupa ce nasc va fi all mine :)...recnosc ca l-am invidiat putin ca s-a dus iar la ski, si eu nu pot sa ma duc nici pana in parc sa ma plimb sau sa stau pe o banca la soare.
Duminica a platit cu varf si indesat distractia de cu o zi in urma...a mutat prin casa mobila, ca sa pregatim terenul pt voinicica...a muncit toata ziua, era frant, si cu toate astea, tot nu a putut adormi noaptea. Eu nu l-am putut ajuta, am stat numai in pat.

Saptamana a 34-a
Luni (23 Marti) cred ca fost cea mai grea zi de pana acum. M-a durut burta in continuu, toata ziua, am reusit sa adorm de cateva ori pe parcursul zilei, ma simteam extrem de obosita. Cu toate ca am luat tratamentul normal, nu puteam sa stau in picioare deloc, cum ma ridicam, simteam burta cum ma trage in jos, ma durea atat burta cat si jos, si ma intepa in stanga la fiecare pas. De-abia am reusit sa ma duc la baie si sa-mi pun de mancare; dc continui asa si zilele urmatoare o sun pe Dascalu. Maine vroiam sa ma duc la Uscatescu...sa vad cum ajung, ca nu sunt in stare sa conduc, poate mai fac si vreo prostie. Am vb la telefon si cu O (am cunoscut-o in Polizu cand am facut cerclajul) si o intrebam de greutatea fetitei ei, ca si ea avea cerclaj la nastere si a nascut pe 37 s, si i s-a declansat travaliul imediat dupa ce i-a scos firul, si fetita ei era mai slabuta, ca practic o tinea cu firul de cerclaj ca sa mai creasca bebelina ei, si nu a avut contractii niciodata in timpul sarcinii, numai dureri...mi-a mai dat ceva curaj, insa nu prea mult, recunosc, inca mi-e frica...eu cand nasc??
Marti l-am trezit pe Mihai la 07 dimineata si l-am luat cu mine la Uscatescu...nu eram in stare sa conduc masina, plus ca nu puteam sa iau medicamentele pana nu-mi recolta sangele, si riscam prea mult singura...desi mi-a fost mila de el. I-am aratat mai intai ultima echo, inainte sa-mi recolteze sange, si a decis ca nu mai este nevoie de noi investigatii, doar sa stau la pat ca sa nu nasc copilul rece...exact asa s-a exprimat si eu m-am ingrozit pe loc, si mi-a recomandat un alt pumn de medicamente: Tarosin 6 tablete/ zi, Vit C efervervescenta 2g/ zi, Mg+B6 3 tablete/ zi. Dupa, am vortbit si cu Dascalu si i-am povestit ca mi-a fost rau si ce mi-a zis si Uscatescu, si mi-a marit doza de Gynypral la 4/ zi...yupi...dar recunosc ca mi-a trecut. Am revenit si la Diazepam, iau cate 1/2 tableta dimineata si seara, dar incerc sa-l evit pe cat posibil...sa mai reduc doza putin. Mai am inca o presiune (parca ma tine ceva) in partea stanga cand ma incordez, sau cand stau in picioare. Oricum Marti am stat numai in pat...si bine am facut.
Miercuri si Joi mi-a fost mai bine, in afara de acea presiune din partea stanga, in rest a fost destul de ok. M-am apucat sa invat la ACCA, desi ma pot concentra cu greu, din cauza medicamentelor, care dau din cele mai variate efecte secundare. Sper sa reusesc pana la urma. Am inceput sa folosesc Garmastan...vedem rezultatele cand voi incepe sa alaptez. Am terminat de facut si bagajul pt spital; am primit si kitul de recoltare pt celule stem...e ditamai cutia.
Joi am sunat-o pe Dascalu (asa stabilisem de Marti) sa ii zic cum ma simt cu trata actual, si am si intrebat-o referitor la vitaminele pe care trebuia sa la iau, pt ca pe prospectul lor scriau alte dozaje zilnice, asa ca iau Vit C 2g/ zi, Mg forte+B6 1 tableta/ zi si Tarosin 3 tablete/ zi.
In weekend am auvut contractii...la un moment dat am crezut ca mi s-a rupt si apa. Ideea e ca nu erau dureroase, insa vedeam burta cum se umfla si se intareste, si simteam presiunea in burtica, si erau la cateva minute. La meciul de fotbal al nationalei, a doua repriza am "jucat-o" si eu alaturi de tricolori...eu am jucat mai bine decat ei.
Am incheiat saptamana cu 60.6 kg (maximul atins in decursul saptamanii) si burtica de 92 cm.

Saptamana a 35-a
Saptamana a decurs fara incidente majore, daca exceptam prietenia piticei noastre cu vezica mea urinara si drumurile dese pana la baie, cat si durerile de spate pe care am inceput sa le simt noaptea. A inceput sa nu se mai miste asa tare, probabil ca nu mai are spatiu asa mult ca inainte, o simt altfel acum.
Joi (02 Aprilie) am fost la Dascalu, aveam programare la 17:30. M-am dus cu un taxi, ca nu eram capabila sa mer pe jos si nici sa conduc, si am ajuns chiar putin mai devreme. Asteptand la receptie sa anunt ca am sosit, o vad pe Dascalu ca iese din cabinet grabita si imbracata, si fuge pe scari in jos...se ducea la o nastere in Polizu, si eu eram urmatoarea pacienta care trebuia sa intre in cabinet...si intram exact la timp :( asta e...am asteptat cam o ora. Mi-a luat culturi, iar concluzia consultatiei: ea pleaca in perioada 10-23 Aprilie, asa ca m-a lasat in grija la dr Ciuvica, mi-a dat cartea ei de vizita; colul este lung si inchis- culmea e ca l-am avut scurt toata sarcina, si eram convinsa ca este si deschis acum...uite ca nu e; fat prezentatie craniana, viu, 142 bpm; fac echo la Petrache si consult la Ciuvica pe 16 Aprilie; mi-a marit doza de Gynipral la 6/ zi- aici m-am simtit oarecum folosita, pt ca asa se asigura ca ma duce pana la termen, si ma asista ea la nastere, ca dc nu era plecata atata timp, si chiar in perioada asta, sunt convinsa ca nu-mi dadea atata...recunosc ca si eu ma simt mai in siguranta cu ea langa mine la nastere, acum vedem cand vrea sa vina pitica; poate asista Mihai la nastere.
Sambata (04 Aprilie) l-am rugat pe Mihai sa ma duca in parc sa vad si sa adulmec culorile si parfumul primaverii. Radea de mine, ca dupa ma duce direct la Urgente. A fost frumos...cald, soare, am stat pe paturica intinsa, cat timp Mihai si-a facut damblaua cu panoramele; am mers doar pana la masina si inapoi, si Marti aveam febra musculara la picioare...deh.
Am incheiat saptamana cu 61 kg (deci m-am ingrasat 8 kg de la inceputul sarcinii pana acum) si burtica de 92 cm.

Saptamana a 36-a
Marti (07 Aprilie) am sunat-o pe Dascalu (asa stabilisem de la ultima consultatie) sa ma laud ca iau 5 Gynipral/ zi si nu mai simt nimic, adica nu mai am nici o contractie...ea imi zice ca la nevoie pot sa iau si 7/ zi...sper sa nu apuc nevoia aia, desi ea insista sa iau 6/ zi. Practic iau la 4h, insa fara sa ma trezesc sa iau doza de noapte. Nici tremuratul si palpitatiile nu mai sunt la fel de intense...de fapt sunt continue, ca pana sa apuc sa-mi treaca efectul de la o pastila, vine vremea sa o iau pe urmatoarea. Marti dupa-amiaza a nascut si M, sora E, o fetita de 3000g...macar a nascut cu Dascalu.
Miercuri (08 Aprilie) a venit nevoia...toata ziua m-a durut burta si simteam bazinul amortit, inclusiv picioarele. De fapt inca de noaptea m-am trezit sa iau "doza", si asa am continuat si zilele urmatoare, plus ca Miercuri m-am tratat si cu 1/2 Diazepam. De atunci sunt pe 6 Gynipral/ zi...numai sa mai gaseasca Mihai la farmacie, ca de obicei cumpara ultimele cutii. Probabil ca va ceda in curand organismul, pt ca am ajuns in 4 saptamani de la 3 tablete/ zi la 7...ceea ce ma ingrijoreaza. Continui sa ma "chinui" sa invat la ACCA...desi merge greu de tot, nu pot sa ma concentrez mai deloc.
In weekend s-a dus Mihai sa ia rezultatul la culturile din col...si surpriza: pozitiv, cu klebsiella. Asa ca ii dau sms lu' Dascalu si pt ca nu imi raspunde, o sun pe Ciuvica, care imi zice sa iau Zinat si sa vin luni la Polizu sa-mi dea niste ovule sa pun. Intre timp imi raspunde si Dascalu, sa pun Betadine seara si sa iau Ciprinol 500 mg 1 tableta/ 12 ore. Pana la urma aleg sa iau Ciprinol- dupa ce vb si cu medicul pediatru a lui voinicica si sa pun Betadine, care ma ustura ca draq.

Saptamana a 37-a
Luni dimineata m-am prezentat la Polizu, unde Ciuvica mi-a dat reteta pt ovule pe baza de gentamicina, pe care a umblat Mihai la nu stiu cate farmacii sa le faca, si nu gasea ba o substanta, ba alta. Pana la urma a gasit la farmacia Dumsil, langa mama acasa :) si am continuat cu ovulele alea. Intre timp am ajuns la 7 Gynipral/ zi...de nevoie.
Joi (16 Aprilie) m-am dus la echo, la Petrache, de data asta fara Mihai, nu a putut sa vina. Ca de obicei cand fac echo singura, apar probleme: placenta este iar plina de cheaguri- si o este posibil sa ajung la cezariana, zice Petrache; voinicica nu am mai crescut in ultimele 4 saptamani, a ramas in ura cu 3 saptamani si are 2350 g. Asa ca lipsita de orice speranta astept sa intru la Ciuvica sa vada echo. Cand a vazut echo, s-a dus la Petrache personal sa discute situatia mea, pt ca se punea problema sa o scot pe pitica, pt ca nu asimila, si daca sa o astept pe Dascalu sau nu. Concluzia a fost: col inchis, rezista pana vine Dascalu, si o astept pe ea sa vedem ce facem mai departe si cand mai ales. Nu mai tin cont de varsta echografica, pt ca acum era de doar 35 saptamani, cu DPN 20.05, ceea ce insemna sa tin sarcina 10 luni :)
La recomadarea lui Ciuvica, am inceput sa raresc Gynipralul, chiar daca am contractii...culmea e ca nu mai am. Asa ca iau cate 3 zile o doza, apoi mai scad o tableta...si tot asa.

Saptamana a 38-a
Am terminat tratamentul, iar Miercuri (22 Aprilie) seara am incercat sa vorbesc pe sms cu Dascalu, in speranta sa-i povestesc cum e situatia acum, si poate ma interneaza a doua zi sa nasc; insa nu ajunsese inca in tara, asa ca am renuntat...mai bine...aveam sa aflu peste 2 zile.
Ca sa fiu sigura de analiza din col, am decis sa mai fac o cultura Joi (23 Aprilie) la CMU. Cand mi-a recoltat, asistenta mi-a zis ca, colul este pregatit pt nastere...eu am sarit imediat...da? ca e moale si coborat...yupi.
Apoi Vineri (24 Aprilie) la Dascalu, mi-a recoltat si ea, urmand sa mi se recolteze si in Polizu...din 3 analize trebuie sa aflu daca am sau nu inca klebsiella. Ajung la Dascalu- stia tot despre mine de la Ciuvica, ceea ce m-a bucurat tare. Imi povestea ca, cu o zi inainte nu a ajuns deloc la Sanador pt ca a avut nasteri toata ziua la Polizu...eu mai lipseam...pai stiti de-aia va sunasem Marti...sa nasc si eu. Asa ca dascalu imi zice sa termin de tot cu Gynipralul pana Duminica, iar Marti (28 Aprilie) sa vin la spital sa ma interneze sa nasc.

Saptamana a 39-a
Am tot asteptat poate nasc peste weekend sau luni, dar nimic. Duminica noaptea imi daduse si EG sms ca e in sala de nasteri...a nascut luni dimineata. Marti (28 Aprilie) m-am trezit dimineata si m-am pregatit de plecare. M-a dus Mihai cu masina, a stat putin cu mine la spital, pana m-a internat, dupa care s-a dus la servici...avea sa aiba o zi plina- el nu stia asta inca- nici eu de altfel.
Cum asteptam eu in sala de la parter sa dau de Dascalu- ca nu raspundea la telefon, si asteptam de ceva vreme si ma durea burta, m-am intins pe spate pe banca sa nu mai presez pe col. Pana a venit o infirmiera sa ma intrebe daca mi-e rau, i-am povestit ca astept dr sa ma interneze sa nasc...pai hai la internari, te ducem in sala, si te gaseste dr acolo...ok. Asa ca ma duc sa ma internez, insa pe ce etaj? Eu zic ca pe 2, unde am fost si data trecuta, ca tb sa fac analize...vorbesc cu Dascalu intre timp si zice sa ma internez direct la sala de nasteri, nu la rezerva...ups...adica nasc...pai cam da. Asa ca pe la ora 11 ajung la etajul 2, la sala de nasteri, putin speriata...la 17:25 o nascusem pe Ilinca cu zambetul pe buze- eu, nu ea (postare separata). Inainte sa nasc aveam 63 kg si burtica 94 cm.

Am nascut la 40 de saptamani si 2 zile- DPN UCM era 26.04.2009, insa dupa penultima echo la39 de saptamani.

Mituri si adevaruri distruse in sarcina:
- fiecare sarcina e unica in felul ei, nu trebuie sa simti tot ce scrie in carti;
- nu am vomat deloc in timpul sarcinii, am avut doar greturi;
- nu conteaza cat se ingrasa mama, copilul asimileaza cat poate si cat are nevoie;
- nu am avut linia negra;
- nu am avut arsuri la stomac cand i-a crescut parul piticei- si slava domnului era plina de par cand am nascut-o;
- nu toate medicamentele afecteaza fatul- am luat destule in sarcina si Ilinca nu are nimic.

 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template