duminică, 26 decembrie 2010

Cadouri si decoratiuni de Craciun

Anul acesta m-a hotarat sa fiu eco :) atat cat se poate, asa ca am pregatit decoratiuni pentru brad si cadouri din portocale si batoane de scortisoara.
Aveti nevoie de:
- 1 portocala mare
- 2-3 batoane de scortiosara (este nevoie de un baton pentru fiecare decoratiune)
- panglica coloarata (eu am gasit la mercerie in cartier cu 0.5 RON/ m; am luat verde si rosie, insa se potriveste mai bine cea rosie, mai ales daca este si satinata)
- ata de cusut
- foarfeca
- muuulta rabdare si pasiune ;)
Feliile de portocale trebuie pregatite cu cca 4-5 zile inainte de a fi folosite. Se taie portocala felii subtirii (aprox 3 mm) cu un cutit bine ascutit, eventual cu zimti, pentru a nu strivii fructul si a avea feliile uniforme. Se pun apoi feliile pe un prosop de hartie pentru a se scurge de suc; in cazul in care prosopul este ud tare, se schimba cu un altul, si se intorc feliile pe cealalta parte sa se scurga bine. Se lasa apoi pe un ziar, sa se usuce bine, 3-4 zile. Dintr-o portocala mare se obtin cca 7-9 decoratiuni.
Se taie panglica in bucati de aprox 15 cm, si se introduce un capat prin mijlocul feliei de portocala (eventual va ajutati cu o foarfeca sa gauriti putin portocala) si apoi se leaga cu celalalt capat cu un nod. Se agata feliile in brad alaturi de celelalte decoratiuni.
Pentru cadouri, am folosit o parte din feliile de portocale si batoane de scortisoara. Am legat batonul de scortisoara de felia de portocala cu ata, apoi le-am prins pe amandoua de funda cadoului. Pe acelasi pricipiu se pot agata in brad.
Cadoul mai mic din imaginea alaturata este al Ilincai. Dupa ce Mosu' l-a ambalat frumos si pus sub brad, eu i-am prins un clopotel de fundita, ca sa fie mai distractiv (clopotelul il aveam de la un iepuras de ciocolata primit in dar de Paste).

Spor la decorat!

vineri, 24 decembrie 2010

Mos Craciun de Mauri Kunnas

Pentru ca toti copiii cuminiti il asteapta in aceasta seara pe Mos Craciun, am ales sa va povestesc despre tara Mosului si ajutoarele lui, spiridusii. Mosul s-a pregatit de multa vreme pentru aceasta seara, a revizuit lista copiilor cuminti, traseul de parcurs din acest an, cat si rezolvat problema transportului cadourilor, caci anul acesta are de facut o plimbare cu gondola prin Venetia.
Si cum si noi ne pregatim de multa vreme si incercam din rasputeri sa fim cuminti si sa descoperim minunata lume a lui Mos Craciun, citim de prin vara aventurile Mosului si ale ajutoarelor sale. Este o carte foarte frumoasa, cu ilustratii deosebite, in care gasim de fiecare data un amanunt nedescoperit pana acum- fie un arici care se ascundea sub pat, fie o scrisoare ratacita de la un copil nu foarte ascultator.
Descoperiti-l in aceasta seara de basm inca o data pe Mos Craciun.

Craciun fericit tuturor!

marți, 21 decembrie 2010

29 de ani la tanti Violeta

Uite asa a mai trecut un an si ma apropii de 30. Mi-am propus sa fac un bilant anual cu ce am facut bine si ce nu in anul ce a trecut si ce mi-am propus pentru urmatorul. Unele lucruri m-au surpins pana si pe mine.
De data asta am sarbatorit cu cativa prieteni la Restaurantul Violetas, sau mai bine zis cantina cum i-a zis Mihai :) Ilinca a ramas acasa cu mama, pentru ca altfel nu mai sarbatorea nimeni deloc. Restaurantul este destul de dragut si cochet, insa foarte micut (cred ca poate adaposti in total cca 20 persoane) si are o mica terasa in spate (unde by the way trebuie sa iesi ca sa te duci la toaleta). Personalul foarte amambil, iar servirea super ok.
Meniul restaurantului se schimba zilnic, si cuprinde de obicei 2-3 feluri de supa, fel principal si desert, alaturi de salata si paine. Mancarurile zice tanti Violeta ca sunt facute numai in casa, fara aditivi, conservanti etc. Mancarea a fost gustoasa, insa destul de piperata la pret. Adica noi am avut in meniu cotlet de proc cu mamaliga si diverse condimente care costa 30 ron, si era un amestec de cubulete de carne si mamaliga si sos (nu toate portiile au avut sos). In rest, celelalte feluri mi s-au parut acceptabile ca pret. Mai era in meniu , printre altele, papricas de pui, care la ora 15 nu mai era deja in meniu, dar ne-a oferit sarmale in foi de vita in loc, care s-au dovedit a fi foarte bune. Mai lipseau din meniu la acea ora perele pentru fresh, dar au fost inlocuite si ele cu succes de mere (freshul de mere, pere si ghimbir este delicios). Ne-a mai placut chodoul si tortul de mere (eu am avut orez cu lapte cu pere si menta, dar menta nu am simtit-o deloc), supa de mazare, cat si painicile, desi nu mergeau deloc cu mamaliga.
Overall a fost foarte bine, am mancat si vorbit, am facut schimb de cadouri, pentru care va multumesc inca o data. De la Mihai am primit un colier de perle si cercei care m-au cucerit pe loc. De globuri de sticla nu ma voi satura niciodata ;)
Va recomand sa treceti pe la tanti Violeta pentru o masa gustoasa ca la mama acasa. De asemenea se organizeaza ateliere pe diverse teme (gen dulciuri, cozonac, copiii la masa etc)- urmariti site-ul pentru detalii, si seri speciale cu muzica live sau degustari de vinuri.


duminică, 19 decembrie 2010

Pui intreg la cuptor


Ingrediente:

1 pui intreg
sare, piper, busuioc uscat
ulei de masline

Stiu ca este usor si simplu de facut insa nu pentru toata lumea :) Asa ca se spala puiul si se curata pielitele in excess. Se freaca cu ulei de masline, si apoi cu sare, piper si busuioc dupa gust. Eu combin condimentele impreuna cu uleiul si frec apoi puiul cu ele. Se pune piului intr-o tava in care s-a pus apa cat de un deget (sa nu se arda puiul pe partea care sta in tava). Se coace in cuptorul incins la 200 grade timp de 1h (depinde cat il vreti de rumen).
Se serveste cu garnitura de legume sote, orez, piureu sau pur si simplu cu ce va place.

Pofta buna!

miercuri, 15 decembrie 2010

Praz cu masline


Ingrediente:

6 fire de praz
200 g rosii tocate marunt (aprox 2-3 buc)
1 ceapa
150 g masline negre
4 catei de usturoi
1 legatura marar
2 lg suc de lamaie
sare, piper

Se incing 3 lg de ulei, si se pune la calit ceapa tocata marunt. Dupa cca 5-6 min, cand s-a inmuiat deja, se adauga usturoiul tocat si rosiile. Se mai lasa 5 min pe foc, apoi se adauga prazul taiat bucati. Se potriveste de sare si piper. Se caleste si prazul inca cca 5 min, dupa care se adauga 100 ml apa, se pune capacul la oala si se lasa la foc mic cca 30 min (verificati constant sa nu se evapore apa si sa se arda; daca mai este necesar mai adaugati apa). Se pun apoi maslinele si sucul de lamaie si se mai fierb 6-8 min. Dupa ce s-a oprit focul se presara marar tocat.

Pofta buna!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Supa de dovleac


Ingrediente:

1 kg dovleac taiat cubulete
2 cepe mici
3 catei de usturoi
700 ml supa de legume
6 lg ulei de masline
2 lg seminte dovleac
150 ml smantana lichida
sare si piper

Se incing intr-o tigaie adanca 4 lg de ulei si se caleste timp de cca 5 min ceapa, impreuna cu usturoiul, pana se inmoaie usor. Se adauga dovleacul si se mai caleste timp de 8-10 min. Se adauga supa de legume peste dovleac si se fierbe cca 10-12 min, pana ce dovleacul este moale (timpul de fierbere difera in functie de cat de mare este taiat dovleacul). Se potriveste de sare si piper dupa gust, se adauga smantana si se mai fierbe 2-3 min. Apoi se trece totul prin blender, si se pune inapoi in vas. Separat se incing 2 lg de ulei si se calesc cateva minute semintele de dovleac, apoi se adauga in supa. 
Reteta mentioneaza si faptul ca supa se poate congela, eu nu am incercat, la noi s-a terminat repede :)
Se serveste cu crutoane cu usturoi.
Pofta buna!

marți, 7 decembrie 2010

Micul artist- carte practica

Desi cartea este recomandata copiilor peste 4 ani (contine piese foarte mici ce pot fi usor inghitie), Micul artist a avut un mare succes la Ilinca, care are 1 an si jumatate acum. Ce trebuie sa faci? Ai o trusa atasata cartii cu creioane colorate (m-a amuzat teribil denumirea creioanelor, gen rosu formula 1 sau gaben insoritor etc), lipici, multi ochisori de plastic si niste ciucurasi draguti. Cu ajutorul palmei copilului (sau a parintelui) desenezi diverse animale (de exemplu cum se vede pe coperta s-a desenat o gaina, se gasesc mai multe exemple in carte), pe care le colorezi ulterior, le lipesti ochi si ciucuri. Este foarte frumoasa si educativa zicem noi, dezvolta inventivitatea si imaginatia copilului, cat si abilitatile de corelare cu imaginea ce se doreste a fi reprezentata. Initial Ilinca a fost destul de sceptica in a ma lasa sa-i folosesc palmuta sa desenez cu ea, insa dupa ce a vazut la mine, vine singura si pune mana pe hartie sa ii fac conturul palmei (desi smecheruta misca degetelele si gresesc mereu).
La Editura Teora, in cadrul colectiei Pusiorul Nazdravan se gasesc si alte tipuri de astfel de activitati educative.

Distractie placuta!

duminică, 5 decembrie 2010

Ardei copti


Se iau 6-8 ardei capia si se aseaza in tava de aragaz, peste o folie de aluminiu. Se inteapa cu o tepusca fiecare ardei, apoi se introduce tava in cuptorul incins la 200 grade timp de cca 15 min. La final veti avea niste ardei copti deliciosi, mult mai carnosi (dupa parerea mea) decat cei copti pe plita/ gratar si foarte usor de curatat de pielita.
Se servesc la prepararea diverselor sosuri, mancaruri traditionale sau salate.

Pofta buna!

joi, 2 decembrie 2010

Paste carbonara


Ingrediente:

300 g spaghete
1 ceapa mica
3 catei de usturoi
150 g bacon/ sunca taraneasca afumata
2 oua
150 ml smantana lichida
2 lg ulei de masline
2 lg parmezan ras
piper

Se pun pastele la fiert in apa cu sare si se fierb conform instructiunilor de pe ambalaj. Intre timp se incinge uleiul si se caleste ceapa tocata marunt impreuna cu usturoiul si baconul, cca 8 min, pana ce s-au inmuiat si s-a rumenit baconul (trebuie sa fie putin crocant). Se adauga apoi pastele fierte si scurse de apa si se mai lasa pe foc 2-3 min (se amesteca bine). Apoi se adauga dupa gust piper macinat (nu se pune sare, este destul de sarat baconul). Separat se amestecacu un tel smanatan cu ouale intr-un bol. Se opreste focul, se adauga amestecul de smantana si ou peste paste si se amesteca bine. 
Se servesc calde cu parmezan ras deasupra.

Pofta buna!

Ali Baba si cei 3 Andrei

Cu riscul sa ne facem un obicei din asta, am sarbatorit si anul acesta Sf. Andrei impreuna cu Andrei si Andreea, de data aceasta la Restaurantul Ali Baba. Cautarea restaurantului a durat mult (ca de obicei), si am trecut cu gandul, pe rand, prin restaurante mexicane, indiene, pescaresti, ca sa ne oprim in final la unul cu specific turcesc. Nu va asteptati sa gasiti numai kebap in meniu, desi este din plin, insa va recomand sa incercati ceva ce nu ati gustat pana acum, pentru ca aveti de unde, si este si ieftin pe deasupra.
De cum am terminat cu alegerea restaurantului, am facut rezervare (personalul este in mare parte arab, insa vorbesc destul de bine romaneste), si in seara cu pricina ne-am prezentat cu totii la masa. Locuri de parcare gasesti fie in fata restaurantului, fie pe langa (este situat in piata Hurmuzachi, intr-o zona de case, asa ca te poti descurca usor pe stradutele de langa). Restaurantul este destul de micut si obscur, vazut din strada. Noi aveam rezervare la ora 18 (parca) si era plin- toate mesele erau ocupate. Rulajul de clienti poate fi totusi mare, pentru ca iti este permis sa stai la masa max 2h de cand ai facut rezervarea (sunt curioasa ce se intampla dupa ce ai depasit timpul- probabil mai comanzi inca o data). Interiorul este amenajat cu tenta orientala, m-a amuzat buda, care era mascata de o perdea (avea usa, dar in fata usei era o perdea). La usa, langa intrarea in restaurant este o vitrina frigorifica unde poti vedea carnea pregatita pentru gratar. In restaurant nu se servesc bauturi alcoolice.
Comanda la mancare am dat-o relativ repede, si fiecare am ales altceva (mai putin cand a venit vorba de berbec) ca sa putem gusta din toate; o sa mentionez descrierea asa cum mi-o aduc aminte :) nu stiu sa va dau denumirea in turca- meniul este in turca si romana, si fiecare fel de mancare esate insotit de poza, asa ca este destul de usor sa alegi (cel putin stii ce ar trebui sa primesti). Ca aperitive am ales humus cu samburi de pin, salata de vinete (este putin diferita de a noastra, are legume si este mai aromata, insa foarte buna), si crema de iaurt cu menta. Ti se aduce si o paine mare si fierbinte (gen lipie, dar e uriasa), noi am mai cerut inca una :) practic am mancat 2 paini mari 4 persoane, la aperitiv si felul principal. Felul principal a constant din cotlete de berbec cu bulgur si salata de legume, si ceva cu vita- nu stiu sa va zic denumirea, dar a fost buna, alaturi de un platou mare de muraturi. La desert am luat ayran (care este iaurt) si noapte ali baba (delicioasa).
Servirea a fost foarte prompta, am primit toate feluri aproape in acelasi timp, si am terminat servirea lor in cele 2h destinate :) Costul total a fost aprox 60 ron/ pers.
Recomand restaurantul pentru un quicky cu prietenii, insa nu si pentru ceva mai pretentios.

marți, 30 noiembrie 2010

La Misto

De curand am luat masa la taverna La Misto. Pot spune de la inceput ca nu m-a impresionat cu ceva aparte, insa a fost mai mult decat rezonabil. Restaurantul este pe Str. Piscului nr. 16, in zona Parcului Tineretului, la parterul unui bloc. Am remarcat de la bun inceput pozele cu nea Florin Calinescu pe pereti, cat si televizorul mare la care era un meci de fotbal. Are salon de fumatori (salonul principal, chiar la intrarea in restaurant) si salon de nefumatori, undeva mai in spate, langa toalete (ca tot veni vorba, destul de curate)- destul de neinspirat din punctul meu de vedere.
Mesele sunt destul de mici avand in vedere ca au 6 scaune in fata, stai cam inghesuit, si daca esti o persoana cu greutate, iti gasesti confortul mai greu. Servirea a fost ok, cu toate ca am asteptat mai bine de 30 min sa ne aduca comanda (este drept ca restaurantul era plin la nefumatori). Mancarea a fost buna, portii generoase la preturi acceptabile. Doar ca meniul este destul de comun, nu au ceva aparte- adica specialitatea bucatarului era salata de nu stiu ce fel. Am servit quesadilla, si mi-a placut, cu toate ca sosul avea o tenta roze cam suspecta. Nu am putut servi tot din farfurie, era destul de mult. 
Daca vrei sa iesi intr-o seara cu prietenii sa vedeti un meci si sa mancati bine, este ok locatia. Insa pentru ceva mai deosebit, ai nevoie de mai multa inspiratie.

Copilul lui Noe de Eric Schmitt

Schmitt m-a atras imediat ce am vazut la teatru "Oscar si Tanti Roz" (din pacate povestea din urma nu am gasit-o in librarii, desi mi-am dorit-o). Copilul lui Noe se aseamana oarecum cu cealalta poveste prin prisma copilului neajutorat si coplesit de probleme si necazuri, care isi gaseste intr-un final salvarea, daca nu macar alinarea intr-un personaj mitic, Noe.
Lectura este scurta, usor de parcurs, dar te urmareste mult timp dupa aceea. Este vorba deste un baietel evreu care este prins in mrejele luptei pentru supravietuire. La finalul luptei va iesi el invingator? Va invit cu drag sa cititi povestea lui Joseph.

Lectura placuta!

vineri, 26 noiembrie 2010

Ciuperci calite


Deoarece niciodata nu reuseam sa gatesc ciuperci calite si rezultatul era foarte inchis la culoare, am decis sa ma documentez mai bine. Asadar, se iau cateva ciuperci proaspete (nu trebuie sa aiba pete sau parti moi). Ciupercile NU se spala cu apa si nici NU se curata de pielita. Se sterg doar cu un prosop de pamant daca este cazul (cand sunt proaspete se curata foarte usor). Se toaca dupa preferinte, si se aseaza intr-un vas; peste ciuperci se toarna apoi zeama de lamaie- o sa intrebati cat, cat sa le stropeasca nitel, si amestecati bine sa ajunga la toate :) Se calesc apoi ciupercile in putin unt, asa cum procedati de obicei, cu mentiunea ca nu se pun ciupercile gramada in tigaie sa nu le poti intoarce usor, ci trebuie sa stea lejer la calit, nu inghesuite. Se calesc cateva minute cat sa se inmoaie (depinde de cat de mari au fost tocate initial). Astfel ciupercile isi pastreaza culoarea initiala si sunt foarte gustoase si aratoase.

Va doresc spor la gatit si pofta buna!

joi, 25 noiembrie 2010

Doctor Jivago de Boris Pasternak

Boris Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1958. Cea mai cunoscuta si de valoare opera a sa este Doctor Jivago, o poveste cutremuratoare a Rusiei la inceput de secol XX. 
Se remarca un tanar doctor casatorit cu femeia care ii impartaseste dragostea, dar care ii va schimba viata. Toate deciziile Doctorului Jivago sunt luate cu gandul si dorul de familie, si marcate oarecum de intalnirile intamplatoare cu femeia iubita. 
Povestea mi-a placut foarte mult, desi este lunga si foarte incurcata: in primul rand am avut mari dificultati sa retin numele protagonistilor, mai ales ca se popula fiecare pagina de diminutive si "porecle" (gen Dr Jivago este Iuri, Andreeevici, Iuriciko etc) care m-au derutat total; apoi actiunea se succede in planuri care initial nu au legatura unele cu celalalte, dar pe parcurs se intrepatund, si daca nu le-am inteles de la inceput, nu am putut face legatura cu ele (asta m-a derutat mult si a trebuit sa revin la paginile de la inceputul cartii). Finalul m-a luat pe nepregatite, pentru ca il asteptam in alt moment al povestii.
Romanul a fost ecranizat de mai multe ori, cea mai reusita fiind cea din 1965 cu David Lean, Omar Sharif si Julie Christie.
Va recomand cartea cu marte drag, atentie insa, nu lungiti lectura, pentru ca veti uita amanunte importante (eu eram cat pe ce sa renunt la carte, pentru ca ma incurcasem rau). 

Lectura placuta!

marți, 23 noiembrie 2010

Gratar de Noiembrie

Cu totii ne-am bucurat in prima jumatate a lunii Noiembrie de vremea frumoasa si calduroasa, de parca nici nu ne pregateam de zapada. Si uite asa am scos din fundul sifonierului bluzele cu maneca scurta si jachetele vaporoase de vara. Si cum tot era vreme frumoasa si insorita si buget de austeritate, am hotarat (cu greu) sa mergem la un gratar in Parcul Vacaresti (era cea mai apropiata locatie accesibila usor si repede) impreuna cu niste preieteni. Asa ca Sambata, 13 Noiembrie, cand am iesit in parc cu Ilinca am prospectat terenul nitel: afara in jur de 20 grade (se anuntau pentru a doua zi si mai multe), gratar aveai voie sa faci (aveam eu o idee cum ca nu te lasa decat vara :) ) si chiar erau 2 gratare (din 25-30 nu stiu cate sunt exact) fumegand si mirosul de friptura ne ametea deja burtile goale si obosite dupa dat in toate leaganele posibile si alergat prin tot parcul.
Duminica, dupa micul dejun si facut bagaje (de fapt noi un rucsac cu vesela, prosoape si altele necesare si Ilinca alt rucsac cu diverse- in care am uitat sa bag jucarii...ups), ne-am dus la o scurta sesiune de shopping: ceafa de porc, copane de pui dezosate si legume pentru salata. Am ajuns in parc la locul cu gratare in jur de 11:30 si am avut de unde alege si gratar si masa (de fapt este o buturuga mare si groasa cu altele mici pe langa ea, drept scaune). Mai erau deja altii ca si noi pe acolo, chiar o familie langa noi la ora 12 deja manca (si cum Ilinca se holba in gurile ei, a primit o copanel pe care l-a mancat partial cu mare pofta). In jurul orei 13 toate gratarele erau ocupate, fum era din plin, mese ocupate in totalitate, si toata pajistea dimprejur plina de oameni, copii, catei.Gratarele nu au grilajul de metal pe care asezi carnea pe el, ci il primesti de la ghiseu de langa zona cu pricina, pe baza cartii de identitate. Mihai era gata gata sa se duca acasa sa ia grilajul de la gratarul nostru, pentru ca nu este afisata nicaieri informatia.
Dupa ce am terminat si noi gratarul si ne-am asezat la masa, evident ca Ilinca nu a vrut sa manance de la noi, si cum nu luasem mancare de acasa pentru ea; am presupus ca va manca carne si ca ne intoarcem oricum repede acasa) a stat nemancata (ziceam noi, dar ea mititica a mancat si jumatate de banana, si alta bucata de copan de la alta familie, si un pic de briosa...si uite asa la 15:30 Ilinca plangea de oboseala.
Cand ne-am apucat sa strangem deja ne-au atacat randul 2: vreo 3 familii care venisera sa ne ia locul la masa, cat si gratarul; castigatorul nu a fost decat unul.
In final, a iesit totul bine. Este buna ideea de un gratar rapid in parc: scutesti drumul pana la padure, unde este si aglomerat si muzica de toate felurile peste tot. Aici nu a fost muzica deloc, insa aglomerat peste masura., si fumul zbura peste tot in jurul nostru. Poate la anul mai incercam o tura.

duminică, 21 noiembrie 2010

Scoala ursilor de Hiroyuki Aihara

Ce fac oare 12 ursuleti la scoala? Poti afla daca citesti impreuna cu copilul tau Scoala Ursilor. O poveste frumoasa despre 11 ursuleti si surioara lor mai mica, neastamparata Jackie, si despre ce fac ei in timpul orelor de desen, sport sau la masa. Ilustratiile sunt si ele tare dragalase. Va invit sa cititi cartea si sa urmariti aventurile ursuletior si a nazdravanei Jackie.

Lectura placuta!

Supa crema de morcovi

Ingrediente:

2 lgt unt
2 fire subtiri de praz
800 g morcovi
2 lgt miere
2 lg fulgi de ardei uscati (optional)
1 frunza dafin
2 1/2 l supa de legume
smantana si patrunjel pentru servit

Eu am facut nitel altfel decat reteta originala, nu am pus praz ca nu am avut, ci am folosit 2 cepe, nu am pus smantana, ci doar patrunjel, si nici fulgi de ardei.
Se incinge untul intr-o oala antiaderenta si se caleste ceapa tocata marunt pana se inmoaie. Se adauga apoi morcovii taiati marunt, mierea si fulgii de ardei. Se calesc cateva minute, dupa care se adauga supa de legume (am facut dintr-un cub), si se fierbe timp de 30 min. Se scurge supa de zeama, se paseaza legumele in blender, se adauga apoi piureul inapoi peste supa si se amesteca bine. Se potriveste la final se sare si piper (este destul de condimentat si cubul).
Se serveste cu patrunjel tocat marunt si paine cu usturoi.

Pofta buna!

vineri, 19 noiembrie 2010

Salata Caesar

Ingrediente:

1 salata verde
1/2 piept de pui la gratar
2 catei de usturoi
3-4 lg ulei de masline
2-3 lgt maioneza
4 file ansoa
1 lgt otet balsamic
sare, piper

Se spala salata si se taie fasii. Se pune intr-un bol de salata, se adauga apoi puiul taiat cubulete, uleiul, maioneza, usturoiul pasta (presat), ansoa si otetul. Se potriveste de sare si piper dupa gust. Se serveste rece cu paine proaspata (recomand bagheta sau ciabatta).

Pofta buna!

duminică, 14 noiembrie 2010

Oscar si Tanti Roz

Atunci cand viata ii atarna de un fir subtire de ata, tinut in fraie de Dumnezeu, Oscar, un baietel bolnav, hotaraste sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi prima, si sa se bucure din plin de toate placerile vietii, ajutat de Tanti Roz. Oscar si Tanti Roz este o poveste foarte trista dar presarata cu mult umor, si marcheaza momentul reintoarcerii actritei Oana Pellea pe scena Teatrului Bulanda. Piesa se joaca la Sala Toma Caragiu, si asa cum am mai spus, la aceasta piesa conteaza sa fii in sala, nu unde stai. Oana Pellea este exceptionala, dar nici ceilalti actori nu sunt mai prejos. Recunosc ca am plans mult in timpul piesei, iar la final nu stiam daca sa aplaud mai intai reprezentatia actorilor sau sa-mi sterg lacrimile de pe obraz.
Va recomand piesa cu mare drag, si daca va hotarati sa va duceti sa o vedeti, faceti rezervare din timp; piesa se joaca de doar cateva saptamani (biletul costa 27 RON).

Vizionare placuta!

vineri, 12 noiembrie 2010

Prajitura cu dovleac

Ingrediente:

300 g faina
1 plic praf de copt
200 g zahar
3 lgt amestec de scortisoara si nucsoara
2 lgt bicarbonat de sodiu
1/2 lgt sare
4 oua
200 g unt topit
coaja de la 1 portocala
1 lgt suc de portocala
500 g dovleac ras

Pentru ornat:
200 g ricotta
85 g unt moale
2 lg zahar
coaja de la 1 portocala
sucul de la 1/2 portocala

Se pun intr-un vas faina, praful de copt, zaharul, consimentele, bicaoronatul de sodiu si sarea, si se amesteca. Separat se topeste untul, si se lasa la racit cateva minute. Se inglobeaza ouale batute usor in untul topit, apoi coaja si sucul de portocala, dovleacul ras; se adauga apoi peste ingredientele uscate de mai sus, si se amsetca bine cu un tel.
Se tapeteaza cu hartie de copt o tava de aprox 20x30 cm, se toarna compozitia in tava si se coace in cuptorul inncins la 180 grade timp de 30 min.
Intre timp se pregateste glazura: se amesteca ricotta cu untul, zaharul, coaja si sucul de lamaie, pana se formeaza o crema. Dupa ce am lasat prajitura sa se raceasca cca 10 min, intindem uniform crema deasupra.
Se serveste calda, insa se poate pastra si la frigider 2-3 zile (insa se intareste crema si nu mai are gustul racoritor intial).

Pofta buna!

    joi, 11 noiembrie 2010

    As vrea sa am un dinozaur de Ian Anggabrata si Mingga Anggawan

    Copilul tau isi doreste un catel, pisica, sau poate chiar un dinozaur? Nimic mai simplu, prezinta-i avantajele dar si dezavantajele in a avea un dinozaur.
    Trebui luat in calcul in primul rand ca un dinozaur este ceva mare...foarte mare; drept urmare, nu incape peste tot, dar cu siguranta te poate duce mai repede la scoala sau in excursii. De asemenea, un dinozaur mananca mult, asa ca chiar daca impartiti seara friptura, nu cred ca va fi de ajuns pentru el. Sau oare un dinozaur stie sa innoate? Aflati toate astea rasfoind cartea.

    Lectura placuta!

    luni, 8 noiembrie 2010

    Biscuiti fragezi cu unt

    Ingrediente:
    (pt cca 30-40 buc)

    400 g faina
    3 lg zahar
    1 praf sare
    2 plicuri zahar vanilinat
    250 g unt rece

    Se amesteca intr-un vas faina, sarea, vanilia si zaharul (eu am folosit zahar tos, insa recomand sa se foloseasca zahar pudra- din punct de vedere estetic doar, dupa copt raman mici puncte maronii unde era inainte zaharul). Se adauga apoi untul taiat cubulete, si se amesteca repede, pana se obtine o coca compacta, dar usor sfaramicioasa. Daca aluatul este prea sfaramicios, se pot adauga 1-2 lg de apa rece (la mine nu a fost nevoie, am folosit faina Titan). Se infasoara aluatul in folie si se da 1 h la frigider.
    Se presara cu faina suprafata de lucru, si se intinde cu sucitorul o foaie groasa de aprox 5 mm. Cu ajutorul unei forme speciale se decupeaza aluatul (daca nu aveti forme, merge si cu un pahar de diametrul aprox 3-4 cm). Se aseaza formele apoi in tava tapetata cu hartie de copt si se aseaza tava in cuptorul incins la 180 grade, pe randul din mijloc (conteaza locul amplasarii tavii, eu am copt 2 tavi in acelasi timp, cea de la mijloc a iesit perfect, cealalta tava a fost asezata pe randul de jos, si s-au copt nitel mai mult- au iesit mai maronii biscuitii). Se coc cca 18-20 min, apoi se lasa sa se raceasca.
    Se pot pastra 3-4 zile intr-o cutie de carton, inchisa.

    Pofta buna!

    duminică, 7 noiembrie 2010

    Prajitura cu ciocolata

    Ingrediente:

    200 g cioco menaj (min 60% cacao)
    200 g unt
    1 pliculet cafea instant (aprox 1 lg)
    170 g faina
    2 lgt praf de copt
    1/4 lgt bicarbonat de sodiu
    300 g zahar
    3 lg cacao
    3 oua
    75 ml lapte dulce (la care se adauga 1 lgt suc de lamaie)

    Pentru ganache:
    200 g cioco menaj (min 60% cacao)
    285 ml frisca lichida
    2 lg zahar

    Pentru ornat:
    100 g cioco menaj (min 60% cacao)

    Se rupe ciocolata bucati si se pune intr-un vas. Se adauga untul, cafeaua solubila si 125 ml apa rece. Se aduce compozitia aproape de fierbere si se amesteca bine sa se topeasca ciocolata si untul. Se lasa deoparte sa se raceasca. 
    Intre timp, se pun intr-un vas faina, praful de copt, bicarbonatul de sodiu, cacaoa si zaharul, si se amesteca bine cu un tel. Se adauga apoi ouale batute usor, si laptele amestecat cu suc de lamaie (reteta solicita buttermilk, care se prepara din lapte dulce si suc de lamaie/ otet, care se lasa cca 5 min inainte sa fie adaugat in compozitia de blat).  La final se adauga amestecul de unt si ciocolata, si se mixeaza bine cu telul pana se obtine o pasta omogena.
    Se toarna compozitia intr-o forma rotunda de aprox 20 cm diametru (tapetata cu faina in prealabil) si se coace in cuptorul incins la 160 grade timp de 1h 25-30 min. Se lasa apoi sa se raceasca si se scoate cu grija din forma. Se aseaza blatul pe un platou si se taie pe orizontala in 3 felii (recomand a se folosi un cutit de paine, sau un cutit cu lama lunga si zimtata).
    Separat se pregateste crema ganache: se rupe ciocolata bucati si se adauga frisca si zaharul. Se aduce aproape de fierbere si se amesteca bine sa se topeasca ciocolata. Se lasa sa se raceasca cateva min, pana ce compozitia nu mai curge usor din lingura. Se foloseste cca 1/3 din ganache pentru a umple straturile de blat, iar cu restul de crema se "imbraca" blatul, ca la tort.
    Se decoreaza apoi cu fulgi de ciocolata- se obtin din batonul de ciocolata care se rade cu razatorul de cartofi (suna ciudat, dar alta metoda usoara nu am gasit).

    Pofta buna!

    vineri, 5 noiembrie 2010

    Codul bunelor maniere la masa pentru copii de Emily Post

    Personal consider ca este important sa stii sa servesti un anume fel de mancare (rosii cherry, spaghete, muraturi etc), sa raspunzi cu politete unei invitatii la masa (in cazul in care esti vegetarian si esti invitat la o masa unde se va servi carne) sau sa te comporti ca atare atunci cand situatia o cere (ti se serveste la masa brocoli, iar tu il detesti). Toate aste copiii le pot afla din Codul bunelor maniere la masa, cu explicatii detaliate si multe exemplificari. 
    Copiii se deprind inca de mici cu bunele maniere la masa, si este important pentru ei (cat si pentru noi, as adauga) sa stie cum sa se comporte in anumite situatii, fara sa fie jenati.

    Lectura placuta!

    joi, 4 noiembrie 2010

    Budinca cremoasa de lamaie

    Ingrediente:

    50 g unt
    200 g zahar
    coaja de la 1 lamaie
    100 ml suc de lamaie (aprox de la 2 lamai)
    3 oua
    50 g faina
    250 ml lapte
    2 lg zahar pudra pentru ornat

    Se amesteca cu mixerul untul, zaharul si coaja de lamaie pana se formeaza o crema tare. Se adauga apoi zeama de lamaie, galbenusurile, si se amesteca pentru omogenizare. Adaugam faina, dupa care si laptele. Apoi adaugam albusurile batute spuma, si amestecam bine aluatul.
    Se unge cu unt o tava de jena, se toarna compozitia in forma. Se pune forma de jena in tava de aragaz, apoi se toarna apa fiarta in tava cat sa ajunga pana la jumatatea vasului de jena (se aseaza in prealabil tava si vasul de jena deja in cuptorul incins la 180 grade- dupa ce se toarna apa in tava este dificil de manevrat). Se coace cca 45-50 min, pana ce partea de sus a budincii este usor maronie. Se pudreaza cu zahar si se serveste calda. Este la fel de buna si rece, insa se intareste crema ca la pudding.

    Pofta buna!

    marți, 2 noiembrie 2010

    Chec clasic cu lamaie

    Ingrediente:

    160 g unt
    150 g zahar
    3 oua
    1 lg esenta lamaie
    coaja rasa de la 1 portocala
    325 g faina
    1 plic praf de copt
    100 ml lapte

    Pentru ornat:
    100 g zahar
    100 ml suc de lamaie (aprox de la 2 lamai)
    2-3 lg zahar pudra

    Se amesteca cu mixerul untul cu zaharul, pana se formeaza o crema tare si s-a topit zaharul (untul trebuie sa fie la temeperatura camerei, nu rece). Se separa ouale, albusurile se amesteca spuma cu un praf de sare, iar galbenusurile se incorporeaza in crema de unt. Se adauga esenta de vanilie si coaja de portocala. Se adauga apoi faina amestecata cu praful de copt, laptele, iar la final albusurile batute spuma. Se tapeteaza cu unt si faina o tava rotunda, si se aseaza aluatul in tava. Se coace in cuptorul incins la 180 grade timp de 40-45 min. 
    Se scoate checul din cuptor, si se lasa sa se raceasca. Dupa ce s-a racit, se scoate din forma si se aseaza pe un platou. Se inteapa checul cu o tepusca in mai multe locuri. Se da in fiert zaharul impreuna cu sucul de lamaie, apoi se lasa 3-4 min sa se racoreasca, dupa care se unge checul cu o pensula. Se lasa sa se usuce; inainte de servire se pudreaza cu zahar.

    Pofta buna!

    sâmbătă, 30 octombrie 2010

    Omida mancacioasa de Eric Carle

    Omida mancacioasa este povestea unei omidute, care de cand a iesit din ousoul sau, este foarte flamanda. Si asa gusta din mai multe bunatati ce-i ies in cale, doar ca de atata rontait in final o doare burtica. Se trateaza insa cu o frunza mare si verde, iar apoi se pregateste sa devina un frumos fluture.
    Cartea are paginile cartonate si perforate acolo unde a "rontait" omiduta, dar si rezistenta (ma refer la rodajul fizic- Ilinca si-a ascutit dintii in paginile ei de nenumarate ori, si inca rezista eroic).
    Ilustratiile sunt simple, insa tare frumoase; o recoamnd cu multa caldura.

    Lectura placuta!

    miercuri, 27 octombrie 2010

    Dovleac copt

    Cum suntem in sezonul dovlecilor, am dat o raita prin piata sa cumpar cativa. De obicei cumpar 2 dovleci potriviti, ii portionez sau rad si ii pun in pungi la congelator- se pastreaza foarte bine, cca 3-4 luni; ii folosesc ulterior la placinta, copt, supe sau garnitura la diverse tarte.
    Cand cumparati dovleac, trebuie sa aveti grija la soi: eu prefer pe cei asa zici turcesti- coaja are culoare verde- gri, si are santuri in ea, asemenea feliilor de pepene. Miezul trebuie sa fie auriu- portocaliu, (in piata se gasesc deja taiati pe jumatate, si puteti vedea astfel ce culoare are miezul, sau rugati vanzatorul sa-l taie) iar dovleacul sa nu fie de dimensiuni mari, ci potrivit (ceva mai mare de 1 minge de fotbal).
    Ca sa faceti dovleac copt, aveti nevoie de 2-3 felii de dovleac taiate mai mici, zahar si scortisoara (dupa gust). Se curata feliile de dovleac de samburi, se taie bucati mai mici, se stropesc din belsug cu zahar, apoi se aseaza in tava (am pus in tava folie de aluminiu- se scurge zeama cand se coc si se lipeste rau de tava). Se coc in cuptor la 180 grade timp de 1h- 1h 15 min (depinde cat de groase sunt feliile).
    Se presara scortisoara deasupra si se serveste cald.

    Pofta buna!

    sâmbătă, 23 octombrie 2010

    Rime pentru cei mai mici de Lucia Muntean

    Pentru iubitorii lui George Cosbuc, Elena Farago, si nu numai, cat si pentru toti cei carora indragesc poezia pentru copii, va recomand cu drag Rime pentru cei mai mici. Cartea cuprinde poezii scurte, de 2-3 strofe, pe diverse teme dragi copiilor: jucarii, ceasul, anotimpurile, fulgul de zapada, animale etc. Poeziile sunt foarte usor de retinut, iar desenele sunt expresive si indeamna la joc.
    Chiar daca bebelusul vostru nu stie inca sa recite poezii, puteti sa va uitati impreuna la poze si sa invatati cum face ceasul, gaina sau broscuta.

    Lectura placuta!

    marți, 19 octombrie 2010

    Crema de branza cu struguri la pahar

    Ingrediente:

    800 g quark (sau ricotta)
    4 lg lapte
    2 lg zahar
    1 zahar vanilinat
    1 galbenus
    125 g struguri albi
    125 g struguri negrii
    1 banana
    sucul de la 1 lamaie
    100 g ciocolata amaruie

    Sa clarific putin inainte partea cu quark sau ricotta. Reteta cerea sa folosesc crema de branza, si cum nu am gasit ricotta, am luat quark. Asa ca am folosit quark, dar nu am mai adaugat laptele, pentru ca oricum se subtiaza putin crema cand o amesteci cu mixerul. In caz de folositi ricotta (ii da si o textura mai cremoasa), daugati laptele, sa devina putin mai fluida.
    Se amesteca crema quark cu galbenusul, zaharul si vanilia, pana se topeste zaharul. Se spala strugurii si se taie boabele jumatati, apoi se scot samburii. Se feliaza banana si se stropeste cu suc de lamaie (sa nu se inegreasca). Se fac fulgi din ciocolata cu ajutorul cutitului de curatat legume/ cartofi (se razuieste tableta cu cutitul).
    Se iau 4 pahare inalte, si se aseaza in fiecare alternativ: un rand de crema, fructe, fulgi de cioclolata, crema, fructe, fulgi de cioclata, crema, fructe si apoi fulgi de ciocolata. 

    Pofta buna!

    luni, 18 octombrie 2010

    Aventurile lui Murdarici de Ken Brown

    Am ales ca incep lista de carti pentru copii, cu Aventurile lui Murdarici, pentru ca aceasta a fost prima carte indragita cu adevarat de Ilinca, si din care a invatat animalele domestice. A fost o perioada in care Ilinca statea ca un catel sub raftul cu carti si arata cu degetelul in sus spre ele si striga "di" (asa zice calutul) si cerea cartea, de ma plictisisem eu de cate ori o rasfoisem. Ilinca nu are rabdare sa-i citesc din carti, insa ii prezint personajele si explic imaginile si asta o amuza teribil.
    Cartea prezinta aventurile unui catel nazdravan care incearca sa se distreze impreuna cu prietenii sai de la ferma, dar care face numai boacane. Este usor de inteles pentru un copil, iar ilustratiile sunt tare frumoase. 
    Ilinca acum este in stadiul 2: cand il vede pe Murdarici in carte duce mainile pe fata si face "vai-vai", pentru ca Murdarici este certat de sotia fermierului pentru nazbatiile pe care le face. 

    Lectura placuta!

    sâmbătă, 16 octombrie 2010

    Clatite americane cu portocale


    Ingrediente:

    200 g faina
    2 lgt praf de copt
    1 ou
    300 ml lapte
    1 lgt unt
    ulei/ unt pentru prajit

    sucul de la 3 portocale
    3 lg zahar, sau

    150 g fructe (coacaze, zmeura, capsuni etc)
    sirop de artar

    Se amesteca intr-un vas faina cu praful de copt, un varf de sare, oul batut usor, laptele si untul. Se amesteca bine cu un tel, apoi cu un polonic se toarna din compozitie intr-o tigaie mica in care am incins 1 lgt de ulei. In cazul in care folosim fructe, jumatate din cantitate se amesteca in compozitia de mai sus, inainte sa prajim clatitele, apoi se urmeaza aceeasi pasi. Aceste clatite sunt mai groase decat clatitele romanesti, deci puneti din compozitie in tigaie cat sa aiba grosimea de aprox 0.3 cm. Se dezlipeste usor clatita cu o spatula de marginea tigaii, si se lasa la prajit pana apar bule mici de aer pe suprafata ei (aprox 3-4 min), dupa care se intoarce pe partea cealalta cu ajutorul spatulei (este o clatita prea grea ca sa fie rasucita in tigaie in modul clasic). Compozitoa este suficienta pentru aprox 3-4 clatite.
    In cazul in care am folosit fructe in compozitie, restul le folosim pentru ornat, impreuna cu sirop de artar sau miere.
    Eu le-am servit pe acestea cu sirop de portocale: se pune intr-un vas la foc mic sucul de portocale impreuna cu zaharul, si se lasa la fiert pana se ingroasa si capata consistenta unui sirop (aprox 30 min). In functie de preferinte, se poate folosi orice alt sirop de fructe.

     Pofta buna!

    joi, 14 octombrie 2010

    Romeo si Julieta la Opereta

    Pana acum nu m-a atras deloc Opereta, deoarece acum cativa ani am fost la o prezentare sa-i zicem, in parcul Herastrau, unde actori de la Opereta jucau diverse scene "celebre" in parc. Atunci am zis ca nu calc ever ever la Opereta. Numai ca am vorbit cu Andreea care a fost acum cativa ani si a vazut "Romeo si Julieta" si i-a placut foarte tare (mai ales ca Romeo este jucat de Jorge- sa-mi fie iertat eu nu stiam cine este baiatul, insa canta bine si i se potriveste de minune rolul) si acum vroia sa-l duca si pe prietenul ei, Andrei. Ok, mergem si eu, daca tot il lauda asa de tare...si la 50 RON biletul, ar fi bine sa merite efortul.
    Prima reactie cand a inceput spectacolul (cu sala plina by the way) a fost sa rad, dupa care mi-am revenit repede si am realizat ca imi place. La final am zis: superb, bravo, foarte frumos.
    Opereta nu are site, ii gasesti pe Facebook, si am gasit Youtube film cu secvente din piesa: Enjoy!

    marți, 12 octombrie 2010

    Trufe


    Ingrediente:

    Pentru ganache:
    600 g ciocolata de buna calitate (as evita sa folosesc cioco menajera)
    300 g unt (President nesarat sau neaparat un unt gras- min 80% grasime)
    200 g smantana lichida pentru frisca
    3 batoane de scortisoara

    Invelis:
    200 g pudra cacao

    Ganacheul este o crema de ciocolata care se foloseste fie ca glazura la torturi sau prajituri, fie ca umplutura la diverse bomboane. Poate fi preparata cu diverse arome, gen: scortisoara, amaretto, portocala, wisky etc.
    Se pune smantana intr-un vas si se incalzeste putin (cat sa nu fie rece). Se adauga batoanele de scortiosoara si se acopera; se lasa la infuzat cca 1 h. Intre timp se topeste ciocolata la baie de aburi (sau se aseaza vasul pe o plita), apoi se lasa putin la racit. Se adauga untul, apoi smantana (se scot inainte batoanele de scortiosara- se folosesc doar pentru aroma) si se amesteca bine. Se lasa apoi la racit, si se lasa in frigider cca 2-3 h, pana se intareste crema si poate fi modelata cu mainile (cand incepeti sa lucrati cu ea, se inmoaie imediat in palme, si poate necesita refrigerare intre timp- eventual scoateti din frigider cantitati mici de compozitie). Se modeleaza cu mainile bile care se tavalesc bine prin cacao. Se aseaza apoi intr-o cutie pudrata cu cacao pe fund, si se pastreaza la rece. In caz de se aseaza trufele unele peste altele in cutie, se pune un strat de cacao si intre ele. 
    Eu am pregatit trufele vara si le-am oferit cadou apoi, de aceea am fost nevoita sa iau multe masuri de "freeze"  a comozitiei cat a trufelor la final. Recomand a se face cadou trufe in anotimpurile reci, vara este foarte costisitor sa le tii reci mult timp (in afara frigiderului).

    Pofta buna!

    duminică, 10 octombrie 2010

    Sufleu de portocale


    Ingrediente:

    250 g ricotta
    2 oua
    100 g coaja portocala confiata
    sucul de la 3 portocale
    4 lg zahar

    Se pune ricotta intr-o sita peste care am pus o panza, sa se scurga bine de zeama. Se amesteca apoi ricotta cu galbenusurile si 1 lg de zahar. Se adauga apoi albusurile spuma, si coaja de portocala. Se unge cu unt o tava rotunda, se toarna apoi compozitia de mai sus, si se coace in cuptorul incins la 160 grade timp de 30 min.
    Intre timp pregatim siropul de portocale: se pun intr-un vas sucul de portocale si 3 lg de zahar si se lasa sa fiarba la foc mic pana se ingroasa si ia consistenta unui sirop (dureaza aprox 30 min toata operatiunea, aveti grija sa amestecati din cand in cand). Se poate folosi acelasi procedeu si pentru alte tipuri de fructe, sau chiar pune bucati intregi si presate cu furculita sa lase suc, sau combinatie de fructe intregi si suc.
    Dupa ce s-a racit sufleul, se taie felii, peste care se toarna din belsug siropul preparat mai devreme. Mie nu mi-a fost suficient siropul la cantitatile mentionate pentru tot sufleul, as fi folosit cel putin cantitati duble.

    Pofta buna!

    sâmbătă, 9 octombrie 2010

    Prajitura cu mere


    Ingrediente:

    200 g faina
    100 g unt
    2 galbenusuri
    100 g zahar fin sau pudra
    3 mere potrivite
    sucul de la 1 lamaie
    3 lg zahar
    2 lg unt topit
    2 lg migdale (optional)
    zahar pudra pentru ornat

    Se framanta un aluat din faina, 100g unt, galbenusuri si 100 g zahar fin. Se lasa aluatul la frigider timp de 1 h. Se intinde apoi aluatul sub forma unui dreptunghi, aproximativ de dimensiunea tavii in care se va coace (tapetam tava cu hartie de copt in prealabil). Se puncteaza cu cutitul linii (sau se pre-taie foaia) pentru a delimita dreptunghiuri (intr-o tava de aragaz ies aprox 9 dreptunghiuri).
    Se curata merele de coaja si se taie felii subtiri; se stropesc apoi cu zeama de lamaie. Se aseaza felii de mere peste dreptunghiurile pre-taiate, apoi se ung cu unt topit, si se presara zahar deasupra. Optional, se pot adauga  si migdale. Se coace in cuptorul incins la 180 grade timp de 30-35 min (eu le-am tinut aprox 50 min, si s-au rumenit putin). Se pudreaza cu zahar si se servesc cu inghetata de vanilie.

    Pofta buna!

    joi, 7 octombrie 2010

    Quiche cu spanac (pe romaneste tarta cu spanac)


    Ingrediente:

    Blat:
    280 g faina
    1 lgt sare
    1/2 lgt zahar
    170 g unt la temperatura camerei
    110 ml apa

    Umplutura:
    2 fire ceapa verde
    2 lg unt
    500 g spanac
    1/2 lgt sare
    1/8 lgt piper (cine poate masura asta...jos palaria)
    1/2 lgt nucsoara
    100 g cascaval sau cedar
    3 galbenusuri sau 2 oua
    200 ml smantana lichida
    Nu sunt un mare fan al spanacului, insa de cand ii pregatesc Ilincai diverse feluri cu spanac, mancam cu totii, si chiar incepe sa ne placa (recunosc ca mancam numai spanac congelat, ma inspaimanta cel verde si proaspat). Oricum, tarta din imagine a fost devorata de Ilinca cu mare placere, asa ca repetam experienta cu mare drag.
    Se amesteca faina cu sarea, zaharul, si untul, si apoi se toarna apa putin cate putin, pana se obtine un aluat tare si elastic (cantitatea de apa poate sa difere in functie de tipul de faina folosit- eu folosesc faina Titan). Se unge cu unt o forma de tarta, se aseaza in ea foaia de aluat (intinsa cu sucitorul in prealabil) si se taie cu cutitul excesul de coca de pe margine; se inteapa aluatul din loc in loc cu o furculita, sa nu se umfle. Se coace tarta la 200 grade timp de 7-10 min (in functie de cat de maronie va place).
    Intre timp, se pregateste spanacul. Se incing intr-o tigaie 2 lg de unt, se adauga ceapa tocata marunt, si apoi spanacul congelat, si se caleste pana se inmoaie bine si s-a evaporat toata apa. Se pun intr-un vas mare smantana, galbenusurile, condimentele, spanacul si ceapa verde calite, si se amesteca bine.
    Optional se pot adauga 3-4 buc rosii uscate in compozitia e spanac.
    Se toarna compozitia peste tarta, apoi se rade cascavalul deasupra. Se coace in cuptorul incins la 190 grade timp de cca 25-30 min, sau pana se rumeneste usor crusta de branza de deasupra.

    Pofta buna!

    duminică, 3 octombrie 2010

    Bors de peste


    Ingrediente:

    2 morcovi
    3 cartofi
    3 rosii
    1 pastarnac
    3 cepe
    1 ardei gras
    1 l bors
    1 kg peste alb (stiuca, vaduvita, biban, salau, sau crap)
    1 legatura leustean

    Marturisesc de la bun inceput ca nu am gasit la nici un magazin pestele mai sus mentionat, si am facut ciorba din medalioane de crap (nu folosesc cap si coada, dar in mod normal se pun si acelea la ciorba).
    Se toaca marunt zarzavatul si se pune la fiert in 2 l de apa cu putina sare. Dupa ce au fiert timp de 30 min, se adauga pestele (curatat de solzi si spalat in prealabil) si se mai lasa la fiert inca cca 20 min. Se adauga borsul (cantitatea de bors poate sa difere in functie de gustul acestuia si preferintele consumatorilor) si se mai lasa la fiert inca 4-5 min. Se da la o parte oala de pe foc, si se adauga apoi leustean tocat marunt (am observat ca daca pun leusteanul imediat dupa ce am oprit focul, cand zeama este inca fierbinte, leusteanul se topeste- ca tot timpul ma certa Mihai unde a disparut leusteanul din ciorba; nu la fel se intampla daca zeama este nitel racita).

    Pofta buna!

    duminică, 19 septembrie 2010

    Prajitura cu morcov


    Ingrediente:

    150 g zahar
    175 ml ulei
    3 oua
    3 morcovi potriviti
    coaja rasa de la 1 portocala
    175 g faina
    100 g stafide
    1 lgt praf de copt
    1 lgt bicarbonat de sodiu
    1 lgt scortisoara
    1/2 lgt nucsoara

    Pentru glazura:
    175 g zahar pudra
    1-2 lg suc de portocala

    Se amesteca intr-un vas zaharul, impreuna cu uleiul si ouale batute usor- se amesteca cu un tel/ lingura, nu cu mixerul. Se adauga apoi morocvii rasi pe razatoarea mica, stafidele si coaja de portocala. Se compleaza cu faina, praful de copt, bicarbonatul de sodiu si restul condimentelor, si se amesteca bine sa se omogenizeze.
    Se tapeteaza cu hartie de copt o tava de aprox 20-30 cm (nu este necesara o tava mare, prajitura nu va creste foarte mult) si se toarna compozitia de mai sus. Se coace in cuptorul incins la 160 grade timp de 40-50 min.
    Separat se amesteca sucul de portocala cu zaharul pudra, pana se formeaza o crema mai groasa, ca o smnatana- recomand ca sucul de portocala sa fie turnat treptat si sa amestecati bine cu furculita, sa nu se formeze cocoloase. Se toarna glazura peste prajitura, doar dupa aceasta s-a racit.

    Pofta buna!

    joi, 16 septembrie 2010

    Vacanta in Thasos

    As vrea sa spun inca de la bun inceput ca a fost o vacanta mult asteptata si binemeritata. Cum nu mai plecasem in concediu inca din primele luni de sarcina cu Ilinca, se simtea din plin nevoia de o escapada mai lunga. Am mai fost plecati cate un weekend mai lung ba la mare, ba la munte, dar vroiam si eu si Mihai sa nu ne mai gandim la saptamana ce vine si la zilele de work.
    Virtual, la inceputul lunii August, pana sa ajungem in Thasos, am fost in 3 locuri: Hurghada, Interlaken, Venetia si Lacul Garda, si apoi Thasos. Sa va explic acum si de ce. Pai niste preieteni (tot cu bebe si ei) se hotarasera sa plece in Hurghada, si din alte circumstante ce nu pot fi mentionate aici, am decis si noi ca avem nevoie de o vacanta, asa ca de ce sa nu plecam cu ei. Super, mergem in Hurghada, hai sa cautam cazare; asa ca si eu si Alina (cei cu care trebuia sa mergem) ne punem pe cautat hoteluri, review-uri si tot ce trebuie pentru o vacanta reusita, sunam la agentii; pana la urma ne hotaram la Hilton, all inclusive, aprox 1300 eur/ cuplu. Din pacate nu ne-am potrivit la perioada in care putea fiecare din noi sa mearga (cu totii vroiam sa plecam fara bebei) si cum noi ne-am gandit ca este putin cam scump pentru bugetul nostru, am renuntat. Pana la urma ei au ajuns la turci, in Antalya.
    Cum tot eram in febra concediului si inca ardea in noi dorinta de a evada fara Ilinca (Ilinca ar fi trebuit sa stea cu soacra, insa din motive logistice incurcate rau, am ajuns sa o luam cu noi la greci), ne-am hotarat sa mergem in alta parte, mai low budget (asa ziceam noi, dar orice combinatie faceam tot pe la 1500 eur ajungeam), si am ales Venetia si Lacul Garda (tot pe acolo prin zona, cel mai mare lac al Italiei)- la Interlaken am renuntat destul de usor pentru ca saream peste buget mult de tot. Asa ca pune-te iar pe cautat cazare, bilete de avion, inchiriat masina, review-uri si toata povestea de mai sus, si pana la urma am gasit tot ce ne doream, la preturi rezonabile, la doar un click distanta. Si nu stiu cum se face, chiar cand eram extrem de incantati si determinati sa facem rezervarile, mai vorbeste Mihai o data cu mama lui la telefon, si aflam ca de fapt ce am inteles noi era de fapt altceva, si ca sa vezi si sa nu crezi (asta ziceam eu), in noile conditii nu am mai fost dispusa sa o las pe Ilinca acasa, asa ca (spre disperarea lui Mihai) in orice concediu mergem (asta daca mai mergem), o luam si pe Ilinca cu noi. Si uite asa, vroiam sa mergem la Bulgari la mare, cu Ilinca dupa noi.
    Si cum vorbeam eu zilele urmatoare (o sapatama a durat toata aceasta aventura virtuala, cu stat pana la 1 noaptea in fiecare zi si cautat distractii) cu Andreea la telefon si ma plangeam de suferintele mele, si ea imi povestea ca pleaca pe 6 Septembrie la greci, in Vourvour (sper ca am scris bine) si stau o saptamana acolo, si ca Andrei a reusit sa-si ia concediu, si deodata aud in telefon: dar de ce nu veniti si voi cu noi? Pai noi suntem cu Ilinca, cu bagaje, complicatii; vorbesc cu Mihai, zice ok, dar nu mergem pe continent, mergem intr-o insula (Thasos este cea mai aproape de noi), vorbesc si cu Andreea, se uita pe internet, agreed. Yupi, mergem in Grecia, dar sa nu credeti ca si aici a fost usor.
    Timp de o saptamana am cautat cu Andreea cazare, sistemul la ei este sa trimiti mail cu perioada in care vrei si ce anume, si iti raspund inapoi daca au disponibil sau nu, si cat costa. Unii au raspuns repede, altii nu. Preturile variau, noi vroiam un studio si un apartament, cat mai aproape de plaja (insa mi-a zis cineva ca este foarte  mare galagie), in zona cu plaja de nisip, nu pietris din Skala Potamia (Golden Beach- cea mai mare plaja a lor). Ne hotaram pana la urma la Apartments Emotion, gasim la ei un studio la 35 eur/ noapte si un apartament la 50 eur (am negociat si ni l-a lasat la 45 eur), si confirmam ca le luam. Numai ca Afrodite (tipa de la Emotions), nu-mi mai raspundea la mail (in situatia in care eu vorbeam pe mail cu ea de 2-3 ori pe zi, dupa ce am confirmat ca vrem sa platim avansul, nu mi-a raspuns mai bine de 24h, dupa care imi trimite bomba). Intr-un final, imi scrie ca vrea avans 3 nopti, ceea ce era aproape 50% din valoarea intregului sezur. Eu am dat-o la intors, ca este prea mult, ca am vrea 2 nopti (ceea ce era 28%), ca nu ni s-a mai cerut atat de mult pana acum, la care Afrodite zice pas, am dat apartamentul si studioul, mai am doua apartamante, insa din 6 Septembrie (noi vorbisem pana atunci din data de 5). Plan B: urmatorii pe lista de preferinte era Apartments Pleiades, asezati nitel mai la nord de primii, si care cereau pentru 7 nopti de cazare 300 eur/ apartament (ei nu au studio). Cu cei de la Pleiades vorbise Andreea, insa cand le-a scris iar ca vrea sa faca rezervare, nu i-au mai raspuns la mail :) Pana la urma i-am sunat la telefon, nu stiu Engleza, stai sa vina cutarescu care stie, intr-un final ne-au confirmat ca au liber de pe 5 Septembrie 7 nopti, si ca vor avans 80 eur/ apartament (ceea ce era rezonabil, aprox 2 nopti de cazare). Vorbisem cu ei la telefon Sambata seara, si le-am zis ca platesc Luni dimineata prin Western, ca bancile erau inchise in weekend. Asa ca Luni (23 August) dimineata ma duc la banca sa fac transferul; numai ca la banca, surpriza: nu aveam buletinul la mine (Ilinca are un prost obicei de-mi umbla in portofel si a scoate tot ce este in el si le imprastie prin casa- odata bagase buletinul meu sub plinta de la parchet, de eram pe punctul sa-mi fac altul ca nu-l mai gaseam). Ma duc frumsel acasa, il sun pe grec, ii zic ca vreau sa pltasec, dar nu pot, ca este posibil sa ajunga banii a doua zi, o culc pe Ilinca, si dupa pranz o iau de la capat, de data asta cu succes (10% din suma trimisa este comisionul la Western, cei de la Money Gram au mai putin, insa nu prea au unitati in Thassos). Seara ii dau mail grecului ca i-am trimis banii, la care nu-mi raspunde ca i-a luat decat peste 3 zile (spre disperarea noastra).
    Am hotarat sa plecam cu 2 masini, Duminica 5 Septembrie la 4 dimineata, pe ruta Bucuresti- Giurgiu- Ruse- Sofia- Kulata- Keramtoti, si am facut 14 h, cu ferry cu tot. Sa va povestesc impresii: 
     
    Tranzit Bulgaria
    • se plateste taxa de pod la Giurgiu- Ruse, 25 RON (din Romania) si 6 eur (din Bulgaria).
    • daca pot pe viitor sa evit sa mai trec prin aceasta tara minunata, o voi face cu mare placere. Ne-a oprit politia de 3 ori (si la dus si la intors, in total) si ne-a costat spaga 30 eur- totul se rezolva cu spaga, avand in vedere ca ei nu vorbesc bine nici Romana si nici Engleza. Sistemul de amenzi la ei functioneaza asa: te opreste politia, iti opreste actele, iti da amenda, te duci frumusel la banca si o platesti, te intorci la politie si iti iei actele; sau mai exista varianta de plata cash la politist direct- te scuteste si de un drum pana la banca. Prima oara am facut cunostinta cu politia bulgara pentru ca nu am oprit la un “Stop”, desi Mihai se derutase de semnele pe care le facea politistul; ne-a luat actele si noua si lui Andrei, si ne-a trimis frumos la banca sa platim amenda de 20 eur. Numai ca era Duminica, si bancile se deschideau deabia a doua zi, asa ca Mihai i-a sugerat dnului politest sa platim amenda la dlui, si a fost mai mult decat bucuros de 40 eur in buzunar (20 eur/ masina). Plecam noi mai departe, si cum mergeam cuminte pe sosea, ne opreste iar alta echipa de politie, de data asta doar pe noi, Andrei trecand si asteptandu-ne mai departe. De data asta ii arata lui Mihai un radar oboist care indica ca mergea cu 110 km/ h, cu toate ca el avea in jur de 90, care era si limita de viteza. Mihai mai indraznet si dornic sa bea cei 20 eur, ii scrie politistului care deja venise cu carnetelul de amenzi ca mergema cu 89 km/ h, nu cu 110; politistul zice ok, si ne da actele inapoi.  Apoi la intoarcere ne-a oprit pentru ca aveam 64 km/ h si limita era 50- alti 10 eur.
    • au niste reguli stupide de circulatie, si ne gandeam daca detectoarele de radar sunt legale la ei, pentru ca erau multi romani care mergeau cu 130 km/ h, si care nu erau opriti de politie. 
    • benzina costa aprox 1.2 eur, insa nu primesc decat leva, cel mai bine platesti direct cu cardul.
    • ai nevoie de rovinieta- noi am gasit la OMV cu 10 leva si la intoarcere chiar la intrarea in vama, la 6 eur. Rovinieta este valabila 7 zile. 
    Tranzit Grecia 
    • in Grecia am vazut un singur echipaj de politie care testa un radar si am mai vazut iar politisti mai multi in fata unei sectii de politie din Limenas, in Thasos.
    • benzina pe continent este  aprox 1.4 eur, iar pe insula 1.6 eur. Nu este nevoie de rovinieta.
    • ferry-ul ne-a costat 6 eur/ pers (pt copii este gratis) si 10 eur/ masina. Sunt mai multe firme cu ferry care pleaca din acelasi port, poti lua de la ei programul, ca sa stii macar pentru intoarcere. Drumul cu ferry pana in Limenas a durat 35-40 min.
     Pleiades Apartments
    •  ajungem in sfarsit la Pleiades, si cautam proprietarul. Ne intampina cu zambetul pe buze, aduce si nevasta cu el, si ne spune cu acelasi zambet pe buze, ca a incurcat socotelile si ca nu are 2 apartamente libere (asa cum am rezervat) din seara aceasta, ci doar unul, iar celalalt de a doua zi de dimineata; asa ca o noapte nu are ce sa ne faca si ne baga pe toti 5 in acelasi apartament. Noi ramanem ca trasniti, dar ce sa facem…Incepem sa caram bagajele, grecul ne aduce asternuturi si prosoape, pat pliant. Noua tot nu ne convenea, mai ales ca Andrei ii spusese ca daca asa sta situatia sa ne faca un discount, si grecul radea ca nu stie ce inseamna asta.  Pana la urma hotaram sa-i cerem o reducere, si anume o noapte gratis, asa ca facem noi socotelile, chemam grecul, scriem pe hartie cat vrem sa dam, adica in loc de 42 eur/ noapte/ apartament (7 nopti era 294 eur) sa platim 255 eur, si el zice foarte fericit da. Atunci continuam sa caram din bagaje, desi eu le zisesem Andreei si lui Andrei ca prea usor a acceptat, sigur nu a inteles ce vroiam de la el. Asa si era, ca grecul a revenit si ne cerea 294 eur si 276, doar ca nu am fost de acord (mi s-a parut de prost gust cum a “incurcat” el socotelile si ne punea sa dormim la gramada ca sa mai scoata el niste bani in plus). A chemat pana la urma pe cineva care vorbea Engleza (ca el nu se descurca foarte bine) si am inceput iar sa negociem. Eu m-am enervat (discutasem cu restul din grup dinainte daca sunt de acord sau nu) si i-am zis pana la urma ca noi am rezervat si platit avans pentru 2 apartamente, si vrem sa stam din acea seara in 2 apartamente,ca daca nu, vrem avansul inapoi si plecam sa cautam cazare in alta parte. Pana la urma a acceptat sa platit 255 eur/ apartament pentru 7 nopti, doar ca in timp ce noi eram la masa, ne-a luat patul pliant din camera :) Macar s-a tinut de cuvant, si la final a luat banii asa cum am convenit, si ne-a inapoiat actele. In prima noapte am dormit toti 5 intr-un apartament la etaj, urmand ca a doua zi sa ne mutam noi la parter (era mai greu pentru noi sa stam cu Ilinca la etaj). Asa ca am dormit cu Mihai pe o canapea din care ne ieseau picioarele afara, si m-am simtit ca sic and as fi dormit direct pe pamant- era foarte incomoda, mai ales ca se balansa (daca se aseza unul din noi in pat, se lasa canapeaua in partea respectiva).
    • apartamentul arata foarte bine, si este intr-un complex de vile P+1, si are: dormitor  cu aer conditionat (pat de mijloc, sifonier, 2 noptiere, comoda cu oglinda), 2 balcoane (cu uscator de rufe si carlige), sufragerie (canapea extensibila, televizor, masa, 4 scaune) si chicineta ( plita cu 2 ochiuri, chiuveta, farfurii, cani, pahare, tacamuri, 3 oale cu capac- dintre care un ibric) si baie (wc, chiuveta cu oglinda si dus- nu este cabina, si nici perdea si sare apa peste tot, lighean mic).
    • curatenie ne-a facut in a 4-a zi, cand a schimbat si lenjeria si prosoapele.
    Skala Potamias
    • Golden Beach, plaja din Skala Potamias este lunga, insa sunt putine portiuni unde este numai nisip (partea din sud de langa port si partea nordica, spre Chrissi Ammoudia); cele mai multe zone sunt cu pietris si foarte inguste. Plaja din dreptul Pleiades este foarte ingusta si numai pietris, nu este buna de plaja, dar mai spre stanga 200-300 m este plaja din nisip din belsug (plaja este din nisip fin, fara scoici, si la fel este si in apa); poti opta pentru sezlong si umbrela contra cost- 7 eur pachetul, sau iti aduci ce ai si ce poti de acasa. Se gasesc pe plaja dusuri, cabine pentru schimb, cosuri de gunoi (de altfel plaja era foarte curata).
    • singura problema este ca soarele apune chiar in spatele Vf Ipsario, drept urmare soare pe plaja este pana la 18:30.
    • plin de romani peste tot, chair la unele taverne gaseai meniuri in limba Romana.
    • taverna Alkioni (vis-a-vis de Pleiades) are mancare buna (desi putin cam prea grasa pentru gustul meu) si preturi rezonabile (recomand grill kalamary). Nikos, proprietarul, ne tinea minte, si cand am mai revenit la el sa mancam ne-a dat pepene din partea casei, si alta data niste prajiturele cu ciocolata. Meniul este destul de variat, insa am cerut putin altceva decat ce era in meniu, si ni s-a adus tot acelasi lucru.
    • taverna Aphrodite (pe plaja, langa port) are de asemenea mancare buna (recoamnd swordfish, reek salad si painea lor- este home made), desi servirea nu foarte prompta- ne-am dus sambata seara si nu era decat un singur ospatar (si care a adus si portile incomplete- in sensul ca nu adusese garnitura de cartofi desi cu cateva seri in urma la acelasi lucru, gaseai cartofii in farfurie). Iti aduc initial un piureu de masline si ceva cu unt si multe ierburi sa ungi painea. Am luat la ei intr-o seara vin Calliga la sticla cu 9 eur, si l-am gasit ulterior in magazin in Theologos la 3.30 eur :) deh...pret de restaurant (in rest vinul a fost bun).
    • supermarket chiar la iesirea din oras, spre drumul principal (preturile in general variza nu foarte mult, insa sunt mult mai mari decat in Romania).
    Chrissi Ammoudia
    • plaja din Chrissi Ammoudia este foarte buna si lata, si este in continuarea celei din Skala Potamias; numai nisip fin atat pe plaja cat si in apa, buna de snorkel (sunt niste stanci langa). Aceeasi problema cu soarele ca si la Skala Potamias.
    • taverna Vigli- mai pretentioasa, cu preturi nitel mai mari (de altfel zona respectiva este mai scumpa decat Skala Potamias, erau multi englezi si germani, si mai putini romani), ofera o priveliste frumoasa asupra marii si plajei de langa. Au in weekend programe artistice (90s music night, greek dance night etc). Aici am mancat cea mai scumpa masa din toata vacanta.
    Potamia
    • sat traditional de munte, accesul se face usor din soseaua care inconjoara insula, este la aprox 5 min de mers cu masina din Skala Potamias (banuiesc ca este frumos sa te plimbi pe acolo, noi nu am insistat).
    • taverna Platanos este chiar pe drumul principal din sat, la o intersectie de drumuri, chiar in strada. Au mancare buna la preturi rezonabile (recoamnd salata de vinete, a fost cea mai buna). Am primit desertul din partea casei, desi nu prea ne-a placut (un fel de crema de gris cu nuci).
    Panagia
    • sat traditional de munte, foarte frumos pentru plimbare, are stradute inguste si case traditionale cu acoperis de piatra.
    • Panetteria, o cofetarie cu prajituri traditionale (gen Agapitos) si produse de panificatie (1.9 eur/ prajitura, 9-13 eur/ mini prajiturele si biscuiti, 0.9 eur/ painea) foarte bune si variate. Se afla in centru, langa taverna Elena. Am mai gasit Panetteria si in Limenas.
    • daca urci pe straduta de langa Panetteria (mergand cu cofetaria pe partea stanga) patrunzi intr-o zona de magazine cu produse traditionale, in fel de bazar, unde gasesti: ulei, miere, gemuri, masline etc. Continuand drumul in sus, ajungi la un izvor, unde toata lumea se poza, asa ca am facut-o si noi :) Apoi poti cobori pe alt drum, mai ingust, care merge deasupra raului; este dragut. La cativa metri de bazar, pe partea stanga a drumului, este biserica orasului.
    • la aprox. 30 m de Panetteria, pe drumul principal, este o fosta fabrica de ulei de masline (14 eur/ 3 l sau 20 eur/ 5 l) care vinde inca diverse soiuri de ulei de masline prelucrat cu mijloace mecanice- noi de aici am cumparat un bidon la 3 l.
    • taverna Elena te atrage cu descrierea de romantic tavern, desi in spatele ei este o parcare si nu am vazut nici o urma de romantism, nici macar lumanare aprinsa pe masa, cum vroia Andreea. Mancarea este buna, preturile rezonabile.
    • taverna Dorias (Platanos) este chiar langa taverna Elena. Mancare buna la preturi rezonabile, servire rapida.
    Makriamos
    • complexul este foarte dragut si plaja de asemenea. Acesul in complex este securizat si pazit, dupa cum se trece de poarta de la intrare, se ajunge pe niste stradute care de-o parte si de alta au bungalow-uri si locuri de parcare. In complex ai aces la pool bar, umbrela si sezlonguri la 7 eur/ setul, plaja si apa cu nisip fin, paza. Este destul de select si foarte curat. Plaja are aprox 400 m si este mai lata (intra 3 randuri de sezlonguri). Despre soare cand si cat acopera din plaja nu pot sa dau detalii, pentru ca era nor cand am fost noi acolo (la fel si la Marble Beach).
    • la Marble Beach se poate ajunge din drumul care porneste spre Makriamos, pe partea dreapta a drumului porneste un drum de pamant alb care duce direct la plaja (drumul se poate parcurge usor cu masina). Plaja este chiar langa cariera de marmura (inca se extrage marmura de acolo), are bar si cateva locuri de parcare. Plaja in sine ar aprox 200 m, nisip alb si pietricele micute albe, iar in mare cam la fel. Umbrela si sezlongurile sunt gratis pentru clientii barului. Mai exista un drum catre cariera de marmura, care porneste din drumul principal asfaltat care inconjoara insula, nu este semnalizat, insa este foarte alb si plin de praf (este drumul folosit de camionele care transporta marmura de la cariera- de la cariera se poate ajunge usor la plaja).
     Paradise Beach
    • sunt aprox 8 km din Skala Potamia, pe drumul asfaltat care inconjoara insula. Accesul spre plaja se face pe doua drumuri, noi l-am nimerit pe cel mai bun (celalalt este foarte prost si greu accesibil cu masina)- din drumul principal sunt indicatoare catre plaja, inclusiv unul catre Paradisos Beach (Niko’s tavern), si imediat dupa acesta mai este un indicator catre Paradise Beach, unde spre stanga porneste un drum asfaltat aprox 10 m, dupa care este drum de pamant cu piatra care duce direct la plaja (nu a fost o problema sa urcam sau coboram cu masina pe acolo). La capatul drumul se gasesc o multime de locuri de parcare, foarte aproape de plaja. Plaja este foarte frumoasa, numai nisip fin (atat pe plaja cat si in apa), iar apa este foarte intinsa (este foarte buna apa pentru copii). Plaja este chiar in dreptul insulei Kinyra. Pe plaja am intalnit o multime de romani (nu ca erau primii pe care-i vedeam pe insula, insa erau 3 familii langa noi cu copii, si Ilinca s-a amorezat de ei si jucariile lor imediat, si uite asa a intrat in mare si s-a balacit si ea nitel; tot atunci a inceput sa mearga fara grija si pe nisip (ca doar pana la jucarii nu o lua nimeni in brate, asa ca s-a hotarat singura). Pe plaja sunt taverne, sezlonguri cu umbrele la 7 eur/ setul, cosuri de gunoi, destul de curat de altfel. Este ok pentru snorkel. Soare seara am avut pana la 17:30.
    Salonikios Beach
    • o plaja mai wild, langa Astris. Accesul spre plaja se face din drumul principal, pe un drum de pamant, cu portinui destul de abrupte (este bine sa ai pachet drumuri dificile- au fost zone unde masina a urcat cu greu, chiar fara pasageri). Masina se poate parca in padurea de maslini, la cativa metrii de plaja. Plaja este din pietricele micute roscate, la fel si in apa- in apa sunt bancuri de iarba si pietre mari si plane (not baby friendly). Este ok pentru snorkel. Plaja are aprox 300 m, intra cam doua randuri de sezlonguri, si este goala :) noi am fost singuri pe plaja pana la 9:30, si pana la 12 cand am plecat mai venisera cca 10 persoane. Este un bar pe plaja cu muzica de chill out (pe la 11:30 au pornit-o, pana atunci a fost liniste). Aici am gasit cele mai multe viespi, dar si cea mai mare mizerie pe plaja si langa.
    Aliki Beach
    • plaja din Aliki se afla langa orasul cu acelasi nume, si are acces din drumul principal pe un drum asfaltat, pana in zona de taverne, unde se poate si parca masina daca vii destul de devreme (noi am venit in jur de ora 9 si eram prima masina- se poate parca de asemenea si sus, langa drumul principal). Drmul de langa taverne este foarte ingust, iar parcarea nu adaposteste multe masini. Langa plaja sunt cca 5-6 taverne si baruri, care ofera sezlonguri si umbrele gratis pentru clienti. Plaja are cca 250 m, destul de ingusta in unele locuri (in partea dinspre taverna Leonidas)- cea mai lata portiune este cea din dreptul barului Koala, cu nisip si pietre mari- la fel si in apa. Cele mai multe pietre sunt la Leonidas si cele mai putine la Koala- proprietarii de baruri si taverne cara nisip sa acopere pietrele de pe plaja si curata marea de pietre (oricum sunt doar la intrare).
    • sezlongurile si umbrela sunt gratis pentru clienti, vine cineva de la barul in fata caruia stai si te intreaba ce vrei de baut. Noi am stat in dreptul terasei Koala, si a fost ok cu plaja, curatasera in apa de pietre si era numai nisip si pe plaja.
    • pranzul l-am luat la taverna Limanakis- preturi ok si mancarea acceptabila, numai ca nu ne-au servit garnitura la peste, ne-au napadit rau viespile cand au venit cu mancarea, ne-au dat struguri din partea casei.
    • din dreptul tavernei Leonidas porneste o carare ingusta pe marginea muntelui, carare care duce la site-ul arheologic din Aliki, un fel de cariera de marmura (drumul dureaza cca 7 min, si la final gasesti tot felul de panouri cu explicatii).
    • este super pentru snorkel, aici am vazut cei mai multi pesti, veneau chiar langa mal (am trisat putin si le-am faramitat un biscuite) si se poate merge si pe langa stanci; tot aici am vazut o meduza uriasa (era vie!). 
    • soare nu este deloc pe plaja din dreptul tavernei Leonidas, decat dupa ora 12. In partea cealalta de plaja, langa Koala, am avut soare de la 9 dimineata si pana la 19 seara.
    Livadi Beach
    • este plaja de langa Manastirea Arhanghelului Mihail, sunt indicatoare din drumul principal care te duc spre plaja. Este destul de mica, are un bar micut, plina de pietricele si multe viespi. Si in apa sunt pietricele, nici urma de nisip.
    Potos
    • este cel mai comercial oras si cel mai full de romani. 
    • plaja este lunga si destul de lata, insa cu mici pietricele. Apa este mai tulbure si nu foarte indicata pentru snorkeling. De pe plaja se poate vedea Muntele Athos. De asemenea se poate sta pe plaja pana la asfintit. Aici nu am vazut deloc viespi. Tot aici am vazut centru de inchiriat echipamente sporturi acvatice.
    • pe plaja sunt multe taverne, dintre care recomand Irene (cea de langa terasa Boomernag, ca sunt doua Irene) si Laskarinas. Taverna Irene este chiar pe plaja, si are cel mai bun raport calitate- pret din ce am gustat pana atunci, mancarea foarte buna, preturi mai mult decat rezonabile, oferta si in afara meniului- in special la peste proaspat, inghetata/ fructe din partea casei. Taverna Laskarinas se afla tot pe plaja, la capatul drumului care pleaca din dreptul Hotelului Olympion si merge spre plaja, pe partea stanga, vis-a-vis de Casa di Pizza. Aici ne-au adus toate felurile de mancare odata (si am asteptat mai mult) si am primit Uzo si struguri din partea casei; recomand salata de ton si somon la gratar.
    • mergand din Potos spre Aliki, la aprox 8-10 km de Potos, pe partea dreapta a drumului se afla Hotel Aeria. Dupa hotel, la aprox 300 m, porneste un drum de pamant spre dreapta (drumul are un indicator verde- albastru oval si scrie ceva in greaca gen Studios something), drum care duce intr-un final la Giola. Dupa ce se intra pe drumul de pamant mai sus mentionat, al aprox 400-500m se ajunge la o plaja mica, izolata. Drumul spre Giola porneste spre stanga, inainte sa ajungi la plaja izolata, si dupa ce mai parcurgi cca 200m, pe partea dreapta se vede o vila, iar dupa inca aprx 500m, o stana. Se parcheaza frumos masina in livada de maslini si se porneste in jos spre mare, prin stanga casei de piatra pe care o vedeti in poza.
    Theologos
    • drumul spre Theologos proneste din Potos, din dreptul Hotelului Olympion.
    • este un sat traditional de munte, cu 2-3 magazine cu produse traditionale si 1-2 taverne.
    • se zice prin carti ca exista aici niste cascade- noi le-am cautat de ne-am invartit pe aceleasi strazi de cateva ori si tot nu am gasit nimic, am intrebat si localnici, si cred ca nu am intrebat bine. Oricum, tot cautand cascadele, langa cimitir am gasit un smochin copt si ne-am infruptat bine, apoi am bagat mure si struguri.
    Limenas
    • denumita si capitala insulei sau Thasos Town.
    • destul de comerciala, cu multe bazaruri si ruine- noi nu ne-a obosit sa le vedem decat ce se putea pe afara.
    • este frumos sa te plimbi prin centru, este plin de magazine cu prostii.
    Mai erau si alte locuri de vazut si de admirat, insa noi am avut la dispozitie doar 6 zile full. Am facut inconjurul insulei cu masina, nu de alta, dar sa nu zicem ca nu am trecut si prin restul oraselor; unele plaje le puteai vedea din masina.

    Impresii de final:
    • ar fi fost bine sa avem mai multe zile la dispozitie, 6 oricum nu au fost suficiente;
    • vremea in Septembrie poate fi schimbatoare, cred ca sfarsitul lui August este mai bine;
    • viespi se gasesc peste tot, daca le lasi in pace, te lasa si ele; Andreea s-a asezat din greseala peste o viespe si a intepat-o;
    • preturile in supermarket nu difera mult de o zona la alta, si nici cele din buticuri. Daca te inavrti nitel in zona, gasesti preturi acceptabile- ieftin nu exista. Recomandarea mea este daca se poate sa vii cu strictul necesar de acasa (daca mai ai loc in masina);
    • eu am gasit pe net o lista cu clinici si nr de telefon, in caz de nevoie (am avut si asigurari de sanatate facute de acasa): Thassos: +30 25930 22222; Panagia: +30 25930 61203; Theologos: +30 25930 31211; Potos: +30 25930 52578; Limenaria: +30 25930 51235; Kallirachi: +30 25930 91211;
    • plimbarile cu vasul in jurul insulei nu merita din punctul meu de vedere: am vazut un vapor ancorat la Aliki si nu mi-a placut deloc- galagie, muzica tare, ma rog astea sunt gusturile mele. Dar te poti plimba singur daca ai masina la ce plaje doresti;
    • buget total: aprox 700 eur + 500 RON (2 adulti si 1 bebe, toate cheltuielile).

     

    Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template