duminică, 8 iulie 2012

Vacanta la Venetia

Dupa o lunga pauza, am revenit din nou la scris.

La mijlocul lunii Iunie, am fost pentru 4 zile la Venetia. Foarte frumos orasul, insa destul de dificil cu bebe.
- inchipuiti-va toate podurile peste Grand Canal (si sunt cu zecile cel putin) sa le treceti cu copilul intr-o mana si cu carucioriul in alta. Ilinca poate merge singura pe jos destul de mult, dar pentru ca plecam dimineata de la hotel si ne intorceam seara, si Ilinca dormea la pranz, luam de fiecare data si caruciorul cu noi. Dupa o zi de urcat si coborat scarile cu carutul in brate, ma dureau mainile si spatele.
-  la nici unul din restaurantele/ terasele unde am mancat nu am vazut scaun pentru copii (nu ca noi am mai avea nevoie...). Iertati-mi inceputul carcotas, o sa ajung in curand si la partea frumoasa :)
- nu am vazut nicaieri meniu pentru copii (cred ca sunt rasfatata din Elvetia deja), iar daca vroiai risotto, trebuia sa comanzi 2 portii, numai una nu se putea.
- proseco costa 25-30 eur/ sticla :)
- gondola 100 eur/ 40 min sau 1h, nu mai stiu exact, iar dupa ora 19 era mai scump. Pentru cine doreste se poate aranja si o serenada in gonodla, sub lumina lunii
- parcarile de langa Venetia sunt foarte scumpe- am platit 30 eur/ zi in parcarea de langa Santa Lucia. Din cate am citit pe net, cel mai ieftin este in parcarea de la aeroport. Cu masina in venetia nu ai voie sa intri- nici macar nu prea ai unde sa ajungi :)
- transportul in comun sunt de fapt barcile- vaporetto- 7 eur/ pers pentru 40 min. Poti alege pentru un card de 1 zi ;a 20 eur si te poti plimba de cate ori vrei. Sunt destul de eficiente, insa foarte aglomerate, si toata lumea sta la intrare, sa faca poze (vaporetto in spate este gol, dar de fapt nu te poti urca in el). Desi in mod normal au program fix, nu mereu se respecta- noi am asteptat la Lido 40 de min sa vina vaporetto, si pana la urma am luat altul. In ghidurile turistice de obicei este promovata o plimbare cu vaporetto de-a lungul Grand Canal, si sunt prezentate cladirile ce le poti vedea de pe vapor. Practic, vaporul merge mult prea repede ca sa ai timp sa admiri arhitectura exterioara si sa cauti in ghid care cladire este aceea.
- este foarte usor sa te ratacesti in Venetia. Noi in prima seara am lasar harta deoparte si am ratacit prin oras :) este mult mai relaxant decat cu harta in brate. oricum fara harta sunteti pierduti.
- preturile sunt foarte mari in Piata San Marco. Daca intrati pe strazile laturalnice, gasiti aceleasi lucruri la preturi mult mai mici.
- daca mergeti cu avionul, aeroportul este foarte departe de Venetia, si puteti ajunge doar cu barca- este un transport special, iar apoi in venetia carati singurei bagajele pana la hotel
- water taxi- incepand de la 70 eur
- merita sa va cumparati un Venice card pentru muzee- un bilet la muzeu costa cca 10-18 eur/ pers, inclusiv bisericile. Iar cardul era 20 eur/ persoana.
- in toata Venetia este foarte frumos sa va plimbati pe stradutele inguste cat si de-a lungul Grand Canal.
- impresia pe care mi-a lasat-o Venetia a fost de un altfel de Lipscani- mizerie, gunoaie, miros urat.
Si acum, sa detaliem :)

Pe drum:
Noi ne-am dus cu masina: din Zurich pana in venetia am facut cam 5h 30. Am ales sa mergem cu masina, pentru ca asa ne-a fost mai comod si mai ieftin, si aveam in plan ca la intoarcere sa vedem si Verona.
Pasajul Gottard (care leaga Elvetia de Italia) poate fi destul de aglomerat, ceea ce noi nu am stiut :) daca treceti pe aclo, mai bine verificati conditiile de trafic. De asemenea taxele de autostrada din Italia sunt destul de mari- cca 40 eur dus- intors. Poti plati cash sau cu cardul- partea fun este ca la plata cash este coada mare, iar la plata cu cardul nu este nimeni :) Benzina era mai ieftina in Elvetia decat in Italia :)

Cazare:
Ne-am hotarat destul de tarziu ca vrem sa mergem in venetia, si dupa cautari intense nu am ramas cu multe optiuni. Insa daca cautati din timp, gasiti hoteluri foarte dragute in venetia sau Lido la preturi cca 80-100 eur/ camera. Noi am ales un hotel pe continet, in Mestre- cca 10 min de mers cu masina pana in Venetia, la 80 eur/ camera, si 6 eur/ pers micul dejun. Hotelul Antica Villa Graziella este destul de mic, insa pentru noi a fost suficient. Era foarte curat, si personalul foarte amabil.icul dejun era de tip continental, singura bila neagra- baia era foarte mica.

Zona San Marco
- piata San Marco- mare, frumoasa, aglomerata si scumpa :) Este plima de porumbei, pe care nu ai voie sa ii hranesti, restaurante cochete, muzica live si foarte multa lume.
- Basilica San Marco- personal nu am vazut-o, este trecuta in ghid ca una din principalele atractii
- Palatul Dogilor- foarte mare si frumos, iar nu este child friendly (nu exista lifturi, nu ai unde sa lasi carucioul intr-un loc pazit, iar Ilinca dormea cand l-am vizitat :) ). Este o coada imensa in timpul zilei cu cei care asteapta sa viziteze palatul, noi ne-am dus seara in jur de ora 5, si nu era nimeni :)
- Campanile- nu am fost, coada foarte mare in timpul zilei. Te poti urca in turn si admira orasul.
- Portul san Marco- foarte mare, principalul punct de legatura cu insulele din apropiere
- Harry's Bar- nu am ajuns, dar era pe lista

Zona San Polo
- piata de peste de langa Rialto
- Podul Rialto- frumos dar foarte aglomerat
- Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari- draguta, noi am vazut-o chiar inainte de asfintit, si doarele se reflecta foarte frumos in vitraliile din turn
- Scuola Grandi di San Rocco- frumos atat scoala cat si biserica

Zona Castelo
- Ponte della Paglia and Bridge of Sighs- pod langa Grand canal

Zona Dorsoduro
- Academia- mult prea religioasa pentru mine, insa destul de dragut. destul de scump biletul de intrare, cat si audio guide-ul
- Peggy Guggenheim Collection- mie mi-a placut cel mau mult. Un colectionar excentric, care expune de prin lume adunate. In magazin aveau si o carte despre Brancusi. Pontonul vilei ofera o priveliste frumoasa asupra Grand Canal 

Zona Cannaregio
- nu am vizitat nimic, ne-am plimbat insa pe traseul indicat de ghid

Insula Murano
- aici au fost mutati toti sticlarii din Venetia, pentru a nu da foc orasului.
- insula foarte micuta si draguta, similara cu Venetia insa mai putin comerciala
- o multime de magazine si ateliere de sticla
- dac vreti margele din sticla Murano- 40-100 eur, daca mai vreti si bratara sau cercei mai puneti extra money
- Muzeul Murano- foarte dragut
- mai vroiam sa mai ajungem si pe Insula Burano, insa nu am mai avut timp


Insula Lido
- draguta insa foarte comercial
- plaja si mare
- atat pe Murano cat si pe Lido se poate ajunge din Venetia, insa exista vapoare care asigura legatura si intre diverse insule
- Lido poate fi de asemenea folosita pentru cazare, are niste hoteluri foarte dragute pe partea cu vedere spre Venezia

Restaurante
- in primele zile am mancat unde am gasit, insa nu pot zice ca mancarea m-a imprsionat. Sau poate ca am avut asteptari prea mari...
- ne-a placut insa Restaurant S Stefano, din Piazza S Stefano si mai ales Restaurant San Marco Ai assassini- nu este intr-o zona comerciala, trebuie sa il cauti, ins amancarea a fost foarte buna si acceptabila ca pret
- in medie o portie d epaste costa 15-20 eur si pizza cam tot la fel, un desert 7-10 eur, apa nu mai stiu, vinul 7-10 eur/ 500 ml, inghetata 1.5-3 eur/ cupa- depinde de zona unde erai

Magazine
- sunt multe magazine de-a lungul stradutelor inguste din venetia
- gasesti atat produse traditionale culinare, cat si branduri renumite de haine sau accesorii
- noua cel mai mult ne-a placut magazinul unei doamne croitorese care facea pe loc (dura 1-2 min) la masina de cusut produse personalizate- noi i-am luat un sort Ilincai

Overall mi-a placut, cu toata mizeria si aglomeratia, cred totusi ca merita vazut. Insa este over-rated, atat la cazare cat si mancarea. Poate ca nu am ales noi bine restaurantele, insa cu un copil dupa tine, la ora 12 nu mai cauti ceva anume, si unde gasesti cel mai repede, iar planul, uita de el daca ai avut asa ceva, dar esti cu copilul cu tine. Noi am reusit sa vedem marte parte din ce ne-am propus. Pentru Venetia si insulele din apropiere 2 zile si jumatate pline sunt mai mult decat suficiente. Din pacate la Verona nu am mai ajuns, Ilinca a facut febra in ultima zi, asa ca ne-am grabit spre casa.

Enjoy Venice!

joi, 3 noiembrie 2011

Mobila de vanzare

Am de vanzare niste mobila, disponibila incepand cu dec 2011 (zona Nerva Traian- Bucuresti).

- pat 140*200, culoare stejar, cu saltea relaxa- ortopedica inclusa, totul la 300 ron http://www.ikea.com/ro/ro/catalog/products/S39861569/#/S19861570/
- sifonier din aceeasi gama cu patul, culoare stejar, 350 ron http://www.ikea.com/ro/ro/catalog/products/80157214/
- dulap baie alb, este in genul celui din imagine dar nu este lucios 100 ron http://www.ikea.com/ro/ro/catalog/products/90147516/
- frigider zanussi in genul celui din imagine, cumparat in noi 2010, nu stiu sa zic acum exact modelul tb sa ma uit pe factura, noi am dat 800 ron pe el si-l dam cu 400 ron http://www.price.ro/specificatii_zanussi_zrt_627w_122990.htm

miercuri, 2 noiembrie 2011

Chiftelute de legume

Ingrediente:

2 dovlecei
1 ceapa
2 morcovi
2 cartofi
2 oua
faina
sare, piper

Se curata legumele si se dau pe razatoarea mica. Se lasa apoi sa se scurga de zeama aprox 5 min. Se amesteca legumele cu ouale, si se potriveste de sare si piper. 
Se incinge cuptorul la 200 grade si se tapeteaza o tava cu hartie pentru copt. Se fac cu mana bile din amestecul de legume, se turtesc usor si apoi se tavalesc prin faina. Se aseaza pe hartia de copt, apoi se coc in cuptorul incins cca 20 min, pana se formeaza o crusta aurie deasupra. Dupa 10-12 min se intorc pe partea cealalta, pentru a se coace uniform. 
Se pot praji si in tigaia cu ulei, insa eu am preferat varianta mai light. Dezavantajul la coptul in cuptor este ca sucul din chiftele se scurge si se pierde in mare parte in tava, la prajitul in ulei se formeaza mai repede crusta de faina si chiftelutele sunt mai zemoase.

Pofta buna!

duminică, 30 octombrie 2011

Tuareg de Alberto Vazquez- Figueroa

Tuareg a fost prima carte de Alberto Vazquez- Figueroa pe care am citit-o. Au mai urmat Ochii tuaregului- continuarea de la Tuareg, si Pamant virgin. Mai sunt insa si altele pe care nu am apucat sa le citesc inca.
Povestea m-a impresionat prin duritatea ei dar si prin frumusetea sufletului unui tuareg si a ceea ce este dispus sa faca pentru a nu se abate de la conduita poporului sau. Cartea am citit-o pe nerasuflate, iar finalul m-a uimit la fel de tare ca si povestea in sine- pana unde poate sa mearga cineva hotarat si care stie exact ce are de facut pentru a-si indeplini sarcina...trist.

Lectura placuta!

joi, 27 octombrie 2011

Dovlecei pane

Ingrediente:

3 dovlecei
3 oua
5-7 lg faina
ulei pentru prajit
sare, piper

Se curata dovleceii de coaja; eu in ultimul timp ii las cu coaja, imi plac mai mult asa, sunt crocanti pe margine si moi la mijloc. Se taie apoi dovleceii felii groase de aprox 5 mm, se presara multa sare peste ele si se lasa deoparte cca 30 min. Se scurg apoi dovleceii de apa si se sterge cu un servet de hartie fiecare felie, pentru a indeparta excesul de apa.
Se amesteca intre timp ouale cu faina si piper dupa gust; poate fi necesar de mai multa faina, amestecul de ou si faina trebuie sa aiba consistenta unei ciulama groase.
Se incinge uleiul in tigaie- uleiul trebuie sa fie suficient astfel incat dovleceii sa fie cufundati in ulei pana la jumatate. Se ia fiecare felie de dovlecel, se tavaleste prin amestecul de ou si faina si se prajeste in uleiul incins pe fiecare parte, pana capata o crusta aurie.
Se servesc calzi, cu mujdei de usturoi.

Pofta buna!

marți, 25 octombrie 2011

Suma zilelor de Isabel Allende

Nu stiu daca mai este nevoie sa zic ca o iubesc pe Allende si ca i-am citit toate cartile publicate in Romania pana acum. Suma zilelor este ultima si prezinta viata scriitoarei dupa maortea Paulei, fiica ei. Cred ca cel mai mult imi place la Allende puterea cu care isi prezinta viata si familia, sau cel putin impresia pe care mi-o lasa ca totul este foarte real- asa imi place sa cred.
Si dupa maortea Paulei, Allende este pusa la multe incercari, insa ca intotdeauna, are suportul familiei si a prietenilor si reuseste sa treaca mai departe.
Va recomand tuturor sa o cititi pe Allende, este minunata. 

Lectura placuta!


sâmbătă, 22 octombrie 2011

Limbi de pisica

Ingrediente:
(aprox 40 bucati)

100 g unt
75 g zahar pudra/ fin
1 plic zahar vanilinat
1 ou
1 galbenus
1 lgt esenta migdale
100 g faina
50 g amidon

Se amesteca untul impreuna cu zaharul si vanilia pana devine spuma si s-a topit zaharul. Se adauga pe rand esenta de migdale, oual si galbenusul, faina si amidonul, si se amesteca bine pentru omogenizare. 
Se tapeteaza tava de aragaz cu foaie pentru copt. Se pune aluatul intr-o punga pe care o taiem putin la unul dintre colturi, pentru a sprita pe foaia de copt fasii lungi de aprox 5 cm. Chiar daca sunt uniforme fasiile, la caldura se "rotunjesc". Aveti grija sa lasati o distanta de cel putin 2 cm intre fasiile de aluat, pentru ca altfel se lipesc
Se coc in cuptorul incins la 180 grade timp de 8-10 min.

Pofta buna!

joi, 20 octombrie 2011

Zece negri mititei de Aghata Christie

Cand eram in scoala generala, am citit multe carti de Aghata Christie, insa cu timpul am renuntat...nu stiu nici acum de ce anume. Cand am vazut Zece negri mititei am decis sa reiau pasiunea pentru romane politiste. 
Cartea nu cred ca se mai gaseste de cumparat in librarii, eu cel putin nu am gasit-o, insa mi-a placut tare mult si cred ca este genul de carte pe care sa o pastrezi pentru suflet. Povestea incepe cu poezia Zece negri mititei, de Frank Green, si urmeaza intocmai firul poeziei.  

Zece negri mititei
Au cinat sub lună nouă,
Unul însă s-a înecat
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă negri mititei
Au stat noaptea după trei
Unul s-a-ntrecut cu somnul
Şi-au rămas doar opt din ei.

Opt negri mititei
Trec prin Devon într-o noapte,
Unul zice: „Eu rămân!”
Şi-au rămas doar şapte.

Şapte negri mititei
Despicau surcele groase,
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase

Şase negri mititei
Se jucau cu-n stup netoţii,
O albină înţeapă unul
Şi-au rămas doar cinci cu toţi.

Cinci negri mititei
Vor să ajungă magistraţi,
Unul şi-a îndeplinit dorinţa
Şi-au rămas doar patru fraţi.

Patru negri au plecat
Hăt pe mare mititeii,
Unul a picat în plasă
Şi-au rămas doar trei.

Trei negri mititei
Zic: „La zoo e de noi!”
Pe unul îl strânse un urs în braţe
Şi-au rămas doar doi.

Doi negri mititei
Se uscau la soare un pic,
Unul s-a prăjit de tot
Şi-a rămas un negru mic.

Un negru mititel
Rămas singur, singurel,
Cu un ştreang s-a spânzurat
Şi n-a mai rămas nici el. 


Lectura placuta!

luni, 17 octombrie 2011

Febra de 3 zile

Pana de curand eu nu am auzit sau citit despre "febra de 3 zile" la copii. Nu demult, Ilinca s-a trezit intr-o Joi dimineata la ora 6- ceea ce nu prea ii sta in obicei, ea in mod normal se trezeste pe la ora 8. Era destul de maraita, a baut putin lapte si s-a culcat la loc. Apoi totul s-a derulat normal, s-a jucat, am fost afara, iar dupa masa de pranz am vazut ca avea temperatura 39.5, desi ea inca alerga si se juca ca de obicei. Am sunat medicul pediatru, care mi-a spus sa ii dau paracetamol daca febra nu scade si copilul zace, si sa o las in pace. Ii dau paracetamol, febra scade, seara revine la loc. Sun din nou la pediatru, pana la urma accepta sa ma vada a doua zi, si asta doar daca face febra si noaptea. Bineinteles ca a facut febra si noaptea, ii dadeam paracetamol, scadea febra timp de 1h, apoi revenea iar la 39-40.
A doua zi de dimineata ne prezentam la cabinet, Ilinca cu febra 39.5 si cu un chef teribil de joaca. Cat asteptam sa intram in cabinet, Ilinca s-a jucat in continuu- in sala de asteptare au jucarii de tot felul, carti pentru copii, masuta si scaune, iar Ilinca a profitat din plin. Doctorul cand ne-a vazut, a fost putin surpins, pentru ca eu la telefon am insistat sa vin sa o vada cineva pe Ilinca, mai ales ca mi-a spus sa nu ii dau nimic pentru febra, sa las copilul in pace.
O consulta pe Ilinca, ma intreaba ce alte simptome mai are- niciunul, ok...nu stiu ce are, spune doctorul. O lasam in pace, sa vedem cu evolueaza simptomele. I-a luat sange din deget, si din cateva picaturi a scos dupa 5 minute o pagina A4 de analize, care aratau perfect, doar ca Ilinca are o infectie virala in organism. Eu eram din ce in ce mai ingrozita, pana ce mi-a spus ca nu trebuie sa tratez termometrul, ci copilul, si sa nu imi fac probleme, ca Ilinca este bine (cu toate ca ea avea febra 39.5). Si de asemenea in caz de urgenta sa il sun (mi-a dat nr lui de telefon si mi-a spus ca-l pot suna pana seara la ora 10), dar ca el intelege prin urgenta daca Ilinca face convulsii, orice altceva se poate trata acasa cu bai reci si paracetamol. Am plecat de acolo ingrozita. L-am mai sunat de cateva ori in Vinerea aceea sa ii spun ca tot face febra, iar el imi tot raspundea cu nu tratati termometrul, ci copilul, si daca face 40 sa-i dati paracetamol.
Noaptea de Vineri spre Sambata Ilinca a facut febra 41, si am sunat la camera de garda a spitalului de pediatrie din Zurich. Aici mi-au spus sa ii dau Nurofen. In tot acest timp Ilinca era acoperita cu prosoape ude, avea ciorapi uzi in picioare- saracuta de ea plangea de cum ma vedea ca vin cu ciorapii, si chiar dupa ce i-a trecut febra, plangea cand ma vedea cu anumite perechi de ciorapi pe care le-a avut cand era bolnava. Noaptea i-a mai scazut febra, dar doar dupa ce ii dadeam medicamentul, apoi urca la loc.
Sambata am decis sa mergem cu ea in Zurich la camera de garda. Afara se pregatea sa ploua, iar spitalul este pe un deal unde a trebuit sa urcam cu caruciorul de la gara. Nu am luat mancare la noi, pentru ca noi tocmai luasem micul dejun, iar Ilinca nu mai manca nimic de 2 zile, decat putin lapte sau ceai. Si nu aveam nici asigurarea medicala incheiata, aveam contractul semnat, dar nu primisem inca cardul de asigurare- luasem totusi cu mine nr politei de asigurare. La spital erau cativa copii care asteptau deja in sala de asteptare- si aici plin de jucarii si carti, insa Ilinca avea febra din nou cand am plecat de acasa, si nu era foarte dornica de joaca, nici nu misca din carucior. Completam niste formulare- printre care si unul in care ne dam acordul ca fisa Ilincai sa fie folosita si in scopuri de cercetare, dam nr politei de asigurare, si suntem invitati sa asteptam. Au un sistem destul de inteligent de triere a pacientilor, nu esti consultat in ordinea in care ai sosit la spital, ci in functie de gravitatea simptomelor. Asa ca asteptam cel putin 1h, timp in care ni s-a facut foame, si am cumparat ultimele 2 sandwisuri cu sunca de la un automat din spital. Ilinca a mancat toata sunca :), i-a mai scazut febra, asa ca atunci cand am intrat in cabinet sa o consulte asistenta initial, avea doar 38.7 temperatura- asistenta vorbea foarte bine Engleza si avea cam 40-45 de ani; ma intreb cate asistente din Romania la 45 de ani vorbesc o limba straina. Asistenta ne-a intrebat simptome, i-a luat temperatura, i-a dat paracetamol, si i-a pus pe manute niste crema ce continea anestezic, in situatia in care avea nevoie de perfuzii pentru hidratare, si ne-a trimis iar in sala de asteptare, unde Ilinca a adormit.
Intr-un final a venit si doctorita, ne-a condus in alt cabinet, a consultat-o, si concluzia: are o infectie- nu stie ce anume, si ne-a dat sa ii dam Nurofen si Paracetamol, dupa o schema complicata, similara oarecum cu cea clasica de 4/4 h. Intre timp Ilincai ii iesise pe piele niste bubite mici rosii, care ulterior s-au dovedit a fi alergie de la Nurofen.
Ajungem acasa dupa ce ne-a plouat si in Zurich si in Stafa, Ilinca mai face febra iar noaptea, ii dau Nurofen iar- nu stiam inca ca de la el face alergie, si dupa ce avea febra 41 cu o noapte in urma, Duminica dimineata ave temperatura 36. Toata Duminica temperatura s-a mentinut la 35.8-36. Citisem in Spock ca la copiii mici, dupa o raceala cu febra mare poat avea la finalul bolii temperatura de 36 grade, insa nu zicea si cat timp :)
Luni sun doctorul nostru din nou si ii spun cum ne-am distrat in weekend. Ne ducem din nou la cabinet sa o vada, aceeasi sinceritate: nu stiu ce a avut. Ilinca nu manca nimic toata ziua, vroia doar ceai si lapte. Doctorul era foarte fericit ca le vrea si pe acestea, eu suparata pentru ca gateam tot felul de specialitati de care Ilinca nu se atingea.
Discutand cu doctorul si problema alimentatiei si marturisind ca nu ii dau Ilincai sa manance carne de porc sau miel, prajeli si alte chimicale, doctorul ma intreaba dar de ce? sa ii dau sa manance dintr-un cotlet de porc, carnati, sosuri de tot felul, cartofi prajiti si mai tot ce am evitat sa ii dau Ilincai pana acum. Eram din ce in ce mai socata.
Discutand ulterior si cu alte mamici de pe aici, am aflat ca mai toti doctorii sunt asa, in sensul ca te lasa sa te descurci singura acasa si nu sunt prea impresionati atunci cand copilul tau are febra si mai ales, nu recomanda antibiotice sau medicamente de orice fel. Mie doctorul mi-a spus- are febra, lasati-o sa aiba febra, ii trece, nu ii dati nimic. In Romania deja am fi luat Nurofen/ Panadol si poate si mai rau. Cel putin pentru mine a fost foarte greu sa stiu ca o pot "ajuta" pe Ilinca sa ii scada febra si sa nu fac asta, mai ales cand zacea in pat, desi se pare ca pe termen lung este mai sanatos asa. Cat despre alimentatie, aici am vazut copii de 1 an cu cartoful prajit in gura- nu sunt de acord cu asta, in sensul ca daca pot sa ii ofer mancare sanatoasa, evit chimicalele sau prajelile.
Speram sa nu mai avem prea curand nevoie de doctor.
PS: aici se naste de cele mai multe ori numai cu moasa, doctorul intervine doar daca este neapart nevoie....

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Sotia presedintelui de Curtis Sittenfeld

Sotia presedintelui este un roman de fictiune, insa cu documentare in viata reala a lui Barbara Bush- dupa ce am citit cartea am fost curioasa sa aflu despre ce Prima Doamna a Americii este vorba si daca este o relatare reala a faptelor. Povestea foloseste cateva evenimente cheie din biografia lui Barbara Bush, dar nu este un roman biografic in nici un caz.
Este o lectura placuta si usoara, gen colectia Chic de la Polirom, insa m-a amuzat sa imi imaginez ca Prima Doamna a Americii a trait la un momendat povestea din Alice Blackwell. Totusi, nu este usor pentru Alice B. sa fii sotia presedintelui si sa traiasca intr-o alta lume.

 
Lectura placuta!

marți, 11 octombrie 2011

Planeta maimutelor de Pierre Boulle

O poveste foarte frumoasa despre degradarea inteligentei oamenilor si intelepciunea maimutelor. In Planeta maimutelor, rolurile de medic si cobai in cadrul laboratorului de cercetare este inversat. Ce simte un om inchis intr-o cusca si examinat de un doctor maimuta- umilinta sau mila?
Povestea este cu atat mai interesanta atunci cand omul ajunge aliatul maimutelor si lupta alaturi de ele pentru o cauza nobila...pentru o maimuta.
Finalul este interesant si usor previzibil. Cu toate acestea, m-am bucurat din plin de carte si regret ca nu o am in biblioteca- a fost imprumutata. 
Cartea a fost ecranizata in 1968- Planet of the Apes. Nu am vazut inca filmul, insa are rating bun.

Lectura placuta!

joi, 6 octombrie 2011

Jurnal 2003-2009 de Oana Pellea

Eu o indragesc foarte tare pe Oana Pellea si incerc sa o vad jucand la teatru, in filme, si-mi place. Incerc sa nu judec piesele in care joaca, ci sa le iau ca atare si sa o admir in continuare.
Asa ca am decis sa citesc Jurnal 2003-2009 si am cunoscut o alta Oana Pellea decat cea pe care mi-am imaginat-o eu. M-am bucurat de realizarile ei si am ramas surpinsa de loialitatea si de tristetea ei. O vedeam ca o femeie puternica- si poate ca, chiar prin ceea ce spune in carte este puternica, insa nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi atat de singura si atat de dedicata parintilor ei cat si meseriei de actor.
O stimez in continuare, poate chiar mai mult. Daca macar o data v-ati intrebat cum este Oana Pellea in viata de dincolo de scena, cititi-i jurnalul...este socant de real.

Lectura placuta!

duminică, 2 octombrie 2011

Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singuratate este genul de carte pe care vrei sa o citesti inca o data dupa ce ai ajuns la final. Mi-a placut foarte mult, si imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme pe Marquez. Am vazut "Dragoste in vremea holerei", si mi-a placut iarasi mult. Povestea se invarte in jurul unei familii simple de la tara, dar experientele pe care le traiesc si felul in care sunt ele redate, m-au cucerit inca din primele pagini. Mare atentie insa la numele personajelor, la un moment dat eu am pierdut sirul, pentru ca numele se repeta sau se modifica foarte putin. De ajutor ar fi ca inca de la inceput sa faceti o schita a personajelor si a relatiilor intre ele. In rest, cartea este superba. Ve-o recomand cu mare caldura. Eu una de-abia astept sa decsopar si celelalte romane ale lui Marquez.
 Lectura placuta!

duminică, 25 septembrie 2011

Si tu poti fi Supernanny- Vol. 1

Trecand prin crizele de furie si manipulare ale Ilincai, si incercand sa le rezolv cat mai eficient si diplomat (cine ma cunoaste, stie ca diplomatia nu este punctul meu forte), am decis sa recitesc Si tu poti fi Supernnay.  Mai citisem partial din ea cand era Ilinca mai micuta, insa am uitat in mare parte. Cartea este foarte utila oricarui parinte, explica si repeta niste principii de baza pe care trebuie sa le urmezi in educatia copilului tau. Pe noi ne-a ajutat, si Ilinca a devenit mult mai cuminte acum, si nu pentru ca asa vrea ea, ci pentru ca a vazut ca nu iese mereu asa cum isi doreste si eu incerc sa opresc furia inainte sa se dezlantuie. Nu mereu ne iese bine, insa Ilinca este perseverenta si ma provoaca mereu.
Exista si un al II- lea volum, pentru copiii scolari. De asemenea Irina Petrea ofera consultanta celor care nu gasesc raspunsul in cartile sale- mai multe informatii la www.irinapetrea.ro.

Lectura placuta!

luni, 19 septembrie 2011

Cantece in limba Engleza pentru copii

O prietena mi-a spus despre Mother goose club, un site foarte dragut si interactiv cu cantece si versuri in limba Engleza. 
Personajele sunt foarte haioase iar cantecele dragute cu rime usoare ce pot fi invatate foarte repede. Sunt potrivite pentru copii de la 2 ani cred, sau atunci cand copilul tau poate retine usor cateva rime, si nu neaparat sa le reproduca integral dupa aceea, ci sa stie catvea cuvinte sau lina melodica. Preferatele Ilincai sunt deja Itsy bitsy spider si Hickory, dickory dock. 
Multumim frumos Alina si te mai asteptam cu recomandari.

Distractie placuta impreuna cu micutii vostri!

luni, 12 septembrie 2011

Linia expres 783 (legatura Aeroport- centrul Bucurestiului)

De curand am aflat ca exista o linie expres de RATB- 783 care circula de la Piata Unirii pana la terminaulul de sosiri/ plecari ale Aeroportului Henri Coanda (are statie si in fata Aeroportului Baneasa). Puteti verifica pe site-ul RATB ora de plecare din Piata Unirii sau de la aeroport. Costul unei calatorii este 3.5 RON, insa daca nu aveti portofel electronic sau card RATB, veti plati ci costul cardului, si anume 4 RON. Atunci cand cumparati pentru prima data un card cu bilete pentru linia express, trebuie sa cumparati minim 2 bilete- no comment, asa e la noi. Oricum linia expres este o foarte buna alternativa pentru inlocuirea taxiului. Casa de bilete din aeroport este deschisa si in weekend, nu stiu sa va zic programul, insa data viitoare promit ca ma uit si notez.

Calatorie placuta!

duminică, 7 august 2011

In sfarsit in Zurich

Asa cum am povestit ultima data, ne-am hotarat sa ne mutam in Zurich. Am programat plecarea pentru 23 Iulie, Mihai urmand sa vina acasa sa ne ia, pentru ca eu nu am voie sa ies singura cu Ilinca din tara pana implineste 18 ani (se poate doar cu procura notariala pentru fiecare zbor in parte), si tot pe 23 Iulie avea sa vina si masina cu relocarea. Sa le iau pe rand.
Am vorbit la un notariat, la politia de frontiera cat si la agentia de bilete, concluzia a fost aceeasi: nu pot scoate un copil minor din tara fara aprobarea sotului. Ok, atunci fac o procura la notar atat eu cat si Mihai, prin care ne dam voie unul celuilalt sa iesim din tara cu Ilinca singuri, timp de sa zicem 1 an. Pai stati ca nu se poate, trebuie procura pentru fiecare zbor. Ok, dar daca Mihai este in Elvetia, si eu cu Ilinca in Romania, si vreau sa plec doar eu cu ea, si nu am procura, cum fac? Se poate elibera si de catre ambasada Romaniei in Elvetia, contra cost bineinteles. Apoi intreb politistul ce fac la vama din Elvetia, daca nu ma lasa sa intru; raspunsul lui a fost simplu: nu stiu doamna, nu ne intereseaza pe noi asta (eu ma gandeam ca o data ce am procura sa o traduc si legalizez, sa inteleaga toata lumea ce scrie acolo). Eu inocenta, continui cu intrebarile: pai si daca raman intre vami cu copilul, si nu mai pot sa intru in Elvetia, si nici sa ma intorc inapoi in Romania (ca nu mai am alta procura)? Nu stiu doamna...si uite asa am platit bilete de avion pentru 3 persoane (Ilinca a avut reducere de 30 eur fata de pretul biletului intreg, pentru ca are mai mult de 2 ani; a avut si loc pe scaun chiar, desi ea a ales sa stea sub scaun).
Firma de relocare am gasit-o pe net, pe blogul unei familii care s-a mutat in Brussel, si au fost multumiti de serviciile lor (cine este interesat pot sa va dau detalii pe pm). E drept ca pana ne-am hotarat la firma cu pricina care ne-a cerut 700 eur, mai gasisem si altele, cu tarife intre 1500-3000 eur. Singura mea preocupare era ca firma noastra nu era cunsocuta, si ce ma fac eu daca raman fara robotul de bucatarie sau cizemele mele de piele intoarsa. Dar am zis ca, cu cei 2300 eur diferenta la plata, ne putem cumpara alte lucruri noi (desi aveam o mare retinere). Discutasem cu dl de la transport sa vina Sambata, 23 Iulie la ora 9 sa incarcam masina. Vorbisem si cu mama si tata, soacra, Andrei sa vina sa ne ajute sa caram cutiile la masina, pe la 9:30-10 (ne gandeam noi ca pana vine nenea, pana discutam bla bla, dureaza). Asa ca eu cu o noapte in urma pregatisem pachetele si ma uitam cu tristete la ele (speram nu pentru ultima oara).
Sa va povestesc cum am facut rost de cutii, si revin la dimineata de Sambata. Am cersit cutii pe unde am putut. Am vrut initial sa cumpar, insa sunt ffff scumpe, si noi am avut 55 de cutii parca si vreo 10 saci de rafie (am luat absolut totul din casa, mai putin mobila). La work cum vedeam o cutie ca zace pe sub un birou, intrebam a cui este si daca pot sa o iau- lumea se uita ciudat deja la mine. Apoi iau masa cu o prietena la cafeneaua de la work (ea lucreaza la alta firma) si o intreb daca nu cumva are niste cutii de care se poate lipsi. Si tot asa, m-au ajutat iar femeile de serviciu (eu pe unde ma duc ma imprietenesc cu femeile de serviciu de la work- is a gift) si baietii de la it/ curierat- thank you guys. Ok, am strans cutiile dupa un dulap la work, si acum sa le duc acasa. Prima transa a fost ca la circ. Dupa ce ma chinui sa lipesc cutiile intre ele cu scotch si le trag dupa mine pana in strada, in fata biroului unde era o statie de taxi, cum ies pe usa cladirii, se desface scotchul si se imprastie cutiile in mijlocul drumului. Lumea se uita la mine, taximetristii radeau, si eu ma chinuiam sa le adun din nou. Ajung intr-un final la statia de taxi, numai ca nu vroia sa ma ia nimeni, ca doar aveam cutii si cine vroia, nu mergea cu ceasul. Pana la urma vine un nene dornic de o cursa si ma ia la misto: dar ce faceti doamna cu cartonul asta? Sunt cutii dle, nu carton.
Dupa ce am adus cutiile acasa, am inceput sa ambalez. Mai luam cu noi si vasul de lut cumparat in luna de miere de pe undeva din Maramures? Da bineinteles zice Mihai...cate prostii putem sa strangem. Si mai luam si toate surubelele si piulitele din debara? Cum sa le las? daca imi trebuie? zicea Mihai la orice. Si dupa ce termin eu de impachetat ma loveste Mihai: dar tu esti sigura ca intra toate cutiile in masina lu'nenea? Si incep sa fac socoteala- nenea avea masina 4*2*2.5 mc, si incercam sa imi inchipui covorul din sufragerie care avea 2*3 mp plin de cutii pana in tavan. Am inceput sa prioritizez cutiile, am zis ca las cartile acasa, erau singurele in care stiam exact ce contine cutia, restul erau amestecate.
Sa revenim la dimineata de Sambata. Ne-a trezit Ilinca pe la 8 fara 10, si cum eram noi in pijama si pregateam micul dejun, suna cineva la interfon. Prima reactie a fost ca este mama sau soacra, ca au venit mai devreme, de fapt era soferul, a ajuns dlui mai devreme (venea din Petrosani). Il rog daca se poate sa ne astepte sa mancam si noi, si uite asa pana la 9 carasem aproape toate cutiile. Pe la 8:30 l-am sunat pe Andrei daca poate sa vina mai devreme, ca noi am terminat aproape deja :) Cand au venit parintii, casa era aproape goala.
Pregatisem pentru drum o lista cu toate cutiile si continutul lor (in Engleza si in Romana), si copii dupa diverse acte. Preocuparea mea ca nu incap cutiile s-a spulberat: nu am umplut nici jumatate din masina, insa toate lucrurile noastre au cantarit mai bine de 1.5 tone :) Masina urma sa ajunga in Zurich Luni seara, si daca aveau sa fie probleme ne auzeam la telefon.
A plecat masina cu lucrurile noastre, si am ramas in casa goala, asteptand sa se faca seara sa plecam la aeroport. Dupa lungi negocieri, Ilinca a reusit sa doarma putin la pranz; urma sa fie o zi lunga pentru ea. Ne-am luat la revedere de la parinti, si am plecat la aeroport. Ilinca era foarte incantata ca urma sa mergem cu avionul, si a inceput sa planga cand am lasat bagajul la check-in pentru ca era bagajul nostru si i l-am lasat lui nenea (zicea ea printre lacrimi). Cand sa mergem la poarta de imbarcare (aruncasem apa pentru Ilinca, aveam de mancare niste paste la noi), la scanare imi gaseste in geanta Ilincai o cutie cu gel (din aceea pe care o bagi in congelator si tine mancarea rece- o luasem pentru paste sa nu se strice) cu care probabil ca nu aveam voie. Pana la urma ne-au lasat in pace, dar mi-ar fi parut rau daca o pierdeam, era de la Medela.
In avion pasagerii au avut parte de muzica live (Ilinca si-a expus intreg repertoriu), dar in rest a fost cuminte- aveam cu mine rucsacul plin de carti sa ne uitam pe ele (ma cocosasem de la greutatea lor) insa nu a vrut sa se uite pe nimic. A mancat din ce s-a servit in avion, a baut suc de rosii, iar intr-un final cand ajungem in gara in Zurich, a cerut bibe (credeam ca uitase de el- luasem apa calduta din avion si aveam laptele praf intr-o punga). In tren spre Stafa (acolo locuim) fetita mea obosita cerea nani; intr-un final a adormit la mine in brate (era 11 noaptea, 12 ora Romaniei). Afara a inceput sa ploua, autobuzul care ne ducea spre casa venea in 20 min, Ilinca era transpirata. Un taxi de la gara pana acasa (800 m) ne-a costat 11 chf (foarte mult). Acasa o astepta pe Ilinca un pat foarte frumos achizitonat de Mihai.  A adormit imediat la loc.
Duminica a trecut repede si a venit ziua de Luni, cand urma sa vina masina cu lucrurile noastre. Am zis ca daca nenea nu-mi sparge globurile de Craciun (eu am numai din sticla) este meserias. Pe la ora 13 Mihai vine acasa, eu bucuroasa ca a ajuns nenea mai devreme. De fapt nenea era blocat in vama in Austria, si Mihai trebuia sa se duca la el, sa dovedeasca ca lucrurile din masina sunt ale lui, sa duca diverse acte si sa plateasca o garantie de 700 chf. Ia Mihai pranzul acasa, se duce agale sa xeroxeze niste documente, si uita banii pentru garantie acasa. Se intoarce acasa si eu il zaresc de la balcon, asa ca decidem ca nu mai urca, ci ii arunc eu banii pe geam (erau 1 hartie de 500 eur si 2 de 100). Arunc banii de la balcon (noi stam la etajul 2) si hartia de 500 eur se opreste pe pervazul vecinei de la etajul 1 (vecina care era plecata in concediu). Incerc sa ajung la bani cu un carton mai lung, nu reusesc. Incearca si Mihai de jos, nici o sansa. Se duce in parcare sa aduca masina cu care urma sa plece la vama, sa se urce pe ea, poate ajunge la bani. Un vant usor face bancnota sa zboare si ajunge intr-un final la Mihai. Ajunge in vama la 14:50, la 15:00 se inchidea vama si se deschidea a doua zi dimineata :) Pe la 18 a ajuns si nenea cu masina la noi acasa si ulterior si Mihai (se dusese sa inapoieze masina la work). Soferul a fost foarte dragut, ne-a ajutat sa caram pachetele. Nu s-a spart sau ciobit nimic din tot ce aveam (cel putin de ce am desfacut pana acum- vasele de la bucatarie, nu m-am uitat inca la globuri si la bibeloul meu Ladro).
Desi a fost cu peripetii, acum ne-am linistit, am despachetat si ne bucuram de viata de aici.

joi, 4 august 2011

Padurea norvegiana de Haruki Murakami

Imi doream sa citesc Padurea norvegiana de cativa ani. Vorbind intr-o zi cu o colega la work despre carti si autori celebrii, i-am  spus dorinta mea, si am fost tare bucuroasa cand s-a oferit sa-mi imprumute cartea. Auzisem ca este cel mai bun roman de dragoste din toate timpurile, si cel putin asta m-a facut cuiroasa.
Asa ca m-am pus pe citit si nu-mi pare rau. Povestea de dragoste este foarte frumoasa, nu stiu daca cea mai frumoasa scrisa pana acum (personal Ispasire a lui McEwan m-a impresionat mai mult). Este o poveste un pic ciudata, de multe ori de-a lungul lecturii m-am intrebat de ce personajul nu alege ce face mai departe, si se complace in situatia creata. Dar cred ca pana la urma aceste intrebari si asteptari m-au facut sa citesc cu placere pana la final.

Lectura placuta!

luni, 25 iulie 2011

Gradina de ciment de Ian McEwan

McEwan m-a cucerit prima data in Ispasire. Mai citisem si Amsteram si Plaja Chesil, dar nu m-au impresionat foarte tare. Gradina de ciment mi-a placut insa tare mult. Este povestea unui baietel neinteles de familia lui si care sfarseste prin a dori sa isi mangaie  erotic sora si ca aceasta sa-i impartaseasca dorinta, dupa ce isi ingroapa mama in pivnita in ciment. Povestirea este foarte tensionata si dura, insa prezinta realitatea la care este supus copilul nevoit sa infrunte decesul parintilor si viata mizera de dupa.

Lectura placuta!

sâmbătă, 23 iulie 2011

Pateu de ficat de casa

Ingrediente:

600 g ficatei de pui
2 cepe mari
6 catei de usturoi
sare, piper dupa gust
250 ml vin alb
2 linguri unt
2 lg ulei
aprox 100 ml lapte dulce

Se spala ficateii si se toaca bucati mici. Se curata ceapa si se taie solzisori. Se calesc ficateii si ceapa in ulei. Se potriveste de sare si piper dupa gust. Se adauga apoi vinul alb si usturoiul tocat marunt, si se lasa sa fiarba pana se evapora si se caramelizeaza usor ficateii. 
Se pun ficateii, ceapa si usturoiul in blender, se adauga untul si laptele (poate varia cantitatea, depinde cat de fluid se doreste pateul). 
Se serveste ca apertiv.

Pofta buna!
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template