In sfarsit in Zurich

Asa cum am povestit ultima data, ne-am hotarat sa ne mutam in Zurich. Am programat plecarea pentru 23 Iulie, Mihai urmand sa vina acasa sa ne ia, pentru ca eu nu am voie sa ies singura cu Ilinca din tara pana implineste 18 ani (se poate doar cu procura notariala pentru fiecare zbor in parte), si tot pe 23 Iulie avea sa vina si masina cu relocarea. Sa le iau pe rand.

Am vorbit la un notariat, la politia de frontiera cat si la agentia de bilete, concluzia a fost aceeasi: nu pot scoate un copil minor din tara fara aprobarea sotului. Ok, atunci fac o procura la notar atat eu cat si Mihai, prin care ne dam voie unul celuilalt sa iesim din tara cu Ilinca singuri, timp de sa zicem 1 an. Pai stati ca nu se poate, trebuie procura pentru fiecare zbor. Ok, dar daca Mihai este in Elvetia, si eu cu Ilinca in Romania, si vreau sa plec doar eu cu ea, si nu am procura, cum fac? Se poate elibera si de catre ambasada Romaniei in Elvetia, contra cost bineinteles. Apoi intreb politistul ce fac la vama din Elvetia, daca nu ma lasa sa intru; raspunsul lui a fost simplu: nu stiu doamna, nu ne intereseaza pe noi asta (eu ma gandeam ca o data ce am procura sa o traduc si legalizez, sa inteleaga toata lumea ce scrie acolo). Eu inocenta, continui cu intrebarile: pai si daca raman intre vami cu copilul, si nu mai pot sa intru in Elvetia, si nici sa ma intorc inapoi in Romania (ca nu mai am alta procura)? Nu stiu doamna...si uite asa am platit bilete de avion pentru 3 persoane (Ilinca a avut reducere de 30 eur fata de pretul biletului intreg, pentru ca are mai mult de 2 ani; a avut si loc pe scaun chiar, desi ea a ales sa stea sub scaun).

Firma de relocare am gasit-o pe net, pe blogul unei familii care s-a mutat in Brussel, si au fost multumiti de serviciile lor (cine este interesat pot sa va dau detalii pe pm). E drept ca pana ne-am hotarat la firma cu pricina care ne-a cerut 700 eur, mai gasisem si altele, cu tarife intre 1500-3000 eur. Singura mea preocupare era ca firma noastra nu era cunsocuta, si ce ma fac eu daca raman fara robotul de bucatarie sau cizemele mele de piele intoarsa. Dar am zis ca, cu cei 2300 eur diferenta la plata, ne putem cumpara alte lucruri noi (desi aveam o mare retinere). Discutasem cu dl de la transport sa vina Sambata, 23 Iulie la ora 9 sa incarcam masina. Vorbisem si cu mama si tata, soacra, Andrei sa vina sa ne ajute sa caram cutiile la masina, pe la 9:30-10 (ne gandeam noi ca pana vine nenea, pana discutam bla bla, dureaza). Asa ca eu cu o noapte in urma pregatisem pachetele si ma uitam cu tristete la ele (speram nu pentru ultima oara).

Sa va povestesc cum am facut rost de cutii, si revin la dimineata de Sambata. Am cersit cutii pe unde am putut. Am vrut initial sa cumpar, insa sunt ffff scumpe, si noi am avut 55 de cutii parca si vreo 10 saci de rafie (am luat absolut totul din casa, mai putin mobila). La work cum vedeam o cutie ca zace pe sub un birou, intrebam a cui este si daca pot sa o iau- lumea se uita ciudat deja la mine. Apoi iau masa cu o prietena la cafeneaua de la work (ea lucreaza la alta firma) si o intreb daca nu cumva are niste cutii de care se poate lipsi. Si tot asa, m-au ajutat iar femeile de serviciu (eu pe unde ma duc ma imprietenesc cu femeile de serviciu de la work- is a gift) si baietii de la it/ curierat- thank you guys. Ok, am strans cutiile dupa un dulap la work, si acum sa le duc acasa. Prima transa a fost ca la circ. Dupa ce ma chinui sa lipesc cutiile intre ele cu scotch si le trag dupa mine pana in strada, in fata biroului unde era o statie de taxi, cum ies pe usa cladirii, se desface scotchul si se imprastie cutiile in mijlocul drumului. Lumea se uita la mine, taximetristii radeau, si eu ma chinuiam sa le adun din nou. Ajung intr-un final la statia de taxi, numai ca nu vroia sa ma ia nimeni, ca doar aveam cutii si cine vroia, nu mergea cu ceasul. Pana la urma vine un nene dornic de o cursa si ma ia la misto: dar ce faceti doamna cu cartonul asta? Sunt cutii dle, nu carton.

Dupa ce am adus cutiile acasa, am inceput sa ambalez. Mai luam cu noi si vasul de lut cumparat in luna de miere de pe undeva din Maramures? Da bineinteles zice Mihai...cate prostii putem sa strangem. Si mai luam si toate surubelele si piulitele din debara? Cum sa le las? daca imi trebuie? zicea Mihai la orice. Si dupa ce termin eu de impachetat ma loveste Mihai: dar tu esti sigura ca intra toate cutiile in masina lu'nenea? Si incep sa fac socoteala- nenea avea masina 4*2*2.5 mc, si incercam sa imi inchipui covorul din sufragerie care avea 2*3 mp plin de cutii pana in tavan. Am inceput sa prioritizez cutiile, am zis ca las cartile acasa, erau singurele in care stiam exact ce contine cutia, restul erau amestecate.

Sa revenim la dimineata de Sambata. Ne-a trezit Ilinca pe la 8 fara 10, si cum eram noi in pijama si pregateam micul dejun, suna cineva la interfon. Prima reactie a fost ca este mama sau soacra, ca au venit mai devreme, de fapt era soferul, a ajuns dlui mai devreme (venea din Petrosani). Il rog daca se poate sa ne astepte sa mancam si noi, si uite asa pana la 9 carasem aproape toate cutiile. Pe la 8:30 l-am sunat pe Andrei daca poate sa vina mai devreme, ca noi am terminat aproape deja :) Cand au venit parintii, casa era aproape goala.

Pregatisem pentru drum o lista cu toate cutiile si continutul lor (in Engleza si in Romana), si copii dupa diverse acte. Preocuparea mea ca nu incap cutiile s-a spulberat: nu am umplut nici jumatate din masina, insa toate lucrurile noastre au cantarit mai bine de 1.5 tone :) Masina urma sa ajunga in Zurich Luni seara, si daca aveau sa fie probleme ne auzeam la telefon.

A plecat masina cu lucrurile noastre, si am ramas in casa goala, asteptand sa se faca seara sa plecam la aeroport. Dupa lungi negocieri, Ilinca a reusit sa doarma putin la pranz; urma sa fie o zi lunga pentru ea. Ne-am luat la revedere de la parinti, si am plecat la aeroport. Ilinca era foarte incantata ca urma sa mergem cu avionul, si a inceput sa planga cand am lasat bagajul la check-in pentru ca era bagajul nostru si i l-am lasat lui nenea (zicea ea printre lacrimi). Cand sa mergem la poarta de imbarcare (aruncasem apa pentru Ilinca, aveam de mancare niste paste la noi), la scanare imi gaseste in geanta Ilincai o cutie cu gel (din aceea pe care o bagi in congelator si tine mancarea rece- o luasem pentru paste sa nu se strice) cu care probabil ca nu aveam voie. Pana la urma ne-au lasat in pace, dar mi-ar fi parut rau daca o pierdeam, era de la Medela.

In avion pasagerii au avut parte de muzica live (Ilinca si-a expus intreg repertoriu), dar in rest a fost cuminte- aveam cu mine rucsacul plin de carti sa ne uitam pe ele (ma cocosasem de la greutatea lor) insa nu a vrut sa se uite pe nimic. A mancat din ce s-a servit in avion, a baut suc de rosii, iar intr-un final cand ajungem in gara in Zurich, a cerut bibe (credeam ca uitase de el- luasem apa calduta din avion si aveam laptele praf intr-o punga). In tren spre Stafa (acolo locuim) fetita mea obosita cerea nani; intr-un final a adormit la mine in brate (era 11 noaptea, 12 ora Romaniei). Afara a inceput sa ploua, autobuzul care ne ducea spre casa venea in 20 min, Ilinca era transpirata. Un taxi de la gara pana acasa (800 m) ne-a costat 11 chf (foarte mult). Acasa o astepta pe Ilinca un pat foarte frumos achizitonat de Mihai.  A adormit imediat la loc.

Duminica a trecut repede si a venit ziua de Luni, cand urma sa vina masina cu lucrurile noastre. Am zis ca daca nenea nu-mi sparge globurile de Craciun (eu am numai din sticla) este meserias. Pe la ora 13 Mihai vine acasa, eu bucuroasa ca a ajuns nenea mai devreme. De fapt nenea era blocat in vama in Austria, si Mihai trebuia sa se duca la el, sa dovedeasca ca lucrurile din masina sunt ale lui, sa duca diverse acte si sa plateasca o garantie de 700 chf. Ia Mihai pranzul acasa, se duce agale sa xeroxeze niste documente, si uita banii pentru garantie acasa. Se intoarce acasa si eu il zaresc de la balcon, asa ca decidem ca nu mai urca, ci ii arunc eu banii pe geam (erau 1 hartie de 500 eur si 2 de 100). Arunc banii de la balcon (noi stam la etajul 2) si hartia de 500 eur se opreste pe pervazul vecinei de la etajul 1 (vecina care era plecata in concediu). Incerc sa ajung la bani cu un carton mai lung, nu reusesc. Incearca si Mihai de jos, nici o sansa. Se duce in parcare sa aduca masina cu care urma sa plece la vama, sa se urce pe ea, poate ajunge la bani. Un vant usor face bancnota sa zboare si ajunge intr-un final la Mihai. Ajunge in vama la 14:50, la 15:00 se inchidea vama si se deschidea a doua zi dimineata :) Pe la 18 a ajuns si nenea cu masina la noi acasa si ulterior si Mihai (se dusese sa inapoieze masina la work). Soferul a fost foarte dragut, ne-a ajutat sa caram pachetele. Nu s-a spart sau ciobit nimic din tot ce aveam (cel putin de ce am desfacut pana acum- vasele de la bucatarie, nu m-am uitat inca la globuri si la bibeloul meu Ladro).

Desi a fost cu peripetii, acum ne-am linistit, am despachetat si ne bucuram de viata de aici.