Imi doream sa citesc Padurea norvegiana de cativa ani. Vorbind intr-o zi cu o colega la work despre carti si autori celebrii, i-am spus dorinta mea, si am fost tare bucuroasa cand s-a oferit sa-mi imprumute cartea. Auzisem ca este cel mai bun roman de dragoste din toate timpurile, si cel putin asta m-a facut cuiroasa.Asa ca m-am pus pe citit si nu-mi pare rau. Povestea de dragoste este foarte frumoasa, nu stiu daca cea mai frumoasa scrisa pana acum (personal Ispasire a lui McEwan m-a impresionat mai mult). Este o poveste un pic ciudata, de multe ori de-a lungul lecturii m-am intrebat de ce personajul nu alege ce face mai departe, si se complace in situatia creata. Dar cred ca pana la urma aceste intrebari si asteptari m-au facut sa citesc cu placere pana la final.
Lectura placuta!


0 comentarii:
Trimiteți un comentariu