Weekend la Pestera

Pe 24 Octombrie am plecat spre Pestera, de data asta singuri. Am avut o vreme superba, cu toate ca la Bucuresti era urat si mohorat. Si de data asta s-a lasat cu "laaaa-uri" si rau de masina (chiar on vomat nitel la intrarea in Sinaia), iar Ilinca a dormit frumos in scaunul de masina, si am cantat impreuna cantecele, pe care tati deja le stie pe de rost...ca deh tot drumul pana la Pestera si inapoi a doua zi...a avut timp. Am stat numai un weekend, dar ar mai fi mers inca cateva zile, mai ales ca vremea era frumoasa si Ilinca manca ca un taur. Am cautat cazare Vinerea de dinaintea plecarii, si am gasit relativ usor, la Pensiunea "Casa Nobila"; mai gasisem si la "Casa Boiereasca", insa ne impuneau micul dejun. Cand am ajuns acolo, am vazut ca mai era dragut la Pensiunea "Pestera". Noi am luat mancare de acasa, iar seara am facut gratar. Am "pierdut" prin frigider o felie de cascaval si o paine, sau poate le-a mancat catelul din ograda, un pechinez care se lauda la activ cu 6 cotlete de proc mancate odata si alte asemenea. Pensiunea mai avea unele parti in cosntructie, dar arata destul de bine, camera mare, cald noaptea, cu balansoar in curte si livada; de fapt daca vroiai un mar, sareai gardul si la vecinu', pe tarlaua de 5000 mp de pamant, luai cate mere vroiai. Ne-am plimbat pe "coclauri" (cum zice Mihai) si am avut parte de privelisti minunate, de pajisti inverzite si aurite, de copaci rosii ca focul (apropo de foc, luase foc casa unui taran din sat, si a durat cateva ore pana au ajuns pompierii, ca era pe celalalt deal), peste tot erau pete de culoare si capite mandre, care s-au lasat nitel gadilate de Ilinca, si tare i-a placut. Ilinca a adormit in marsupiu, asa in picioare...era pentru prima oara; au trecut pe langa ea 2 masini de pomieri cu sirena pornita; la prima a miscat nitel din nas, la a doua s-a trezit. A dormit si in curte, in balansoar, si a inceput sa cante cocosul langa ea :)
Am gasit in Pestera un club, Merkaba, unde se sustineau concerte pe o scena construita in hau, cu program afisat pe poarta, si mese din barne de lemn. Ulterior am aflat ca nu era singurul bar din sat.
Duminica dupa-amiaza, cu parere de rau, am plecat spre casa. Am luat-o pe drumul prin Targoviste, si am gasit la Ghebuleni livezi cu mere; am cumparat o sacosa pe mere, a mancat Ilinca mult timp cu placere din ele; erau dulci si parfumate, macar stiam ca nu sunt importate de la turci.

Am mai fost la Pestera acum 2 ani, doar cu Mihai (Ilinca nu exista atunci decat ca, concept). Atunci am vizitat si pestera liliecilor (doar el, ca eu am stat la usa, este neamenajata); pe vremea aia era zapada, Aceleasi dealuri aurite de acum acoperite de zapada, si care te indeamna parca sa le cobori pe saniuta.