
Cand eram in scoala generala, am citit multe carti de Aghata Christie, insa cu timpul am renuntat...nu stiu nici acum de ce anume. Cand am vazut Zece negri mititei am decis sa reiau pasiunea pentru romane politiste.
Cartea nu cred ca se mai gaseste de cumparat in librarii, eu cel putin nu am gasit-o, insa mi-a placut tare mult si cred ca este genul de carte pe care sa o pastrezi pentru suflet. Povestea incepe cu poezia Zece negri mititei, de Frank Green, si urmeaza intocmai firul poeziei.
Zece negri mititei
Au cinat sub lună nouă,
Unul însă s-a înecat
Şi-au rămas doar nouă.
Nouă negri mititei
Au stat noaptea după trei
Unul s-a-ntrecut cu somnul
Şi-au rămas doar opt din ei.
Opt negri mititei
Trec prin Devon într-o noapte,
Unul zice: „Eu rămân!”
Şi-au rămas doar şapte.
Şapte negri mititei
Despicau surcele groase,
Unul s-a tăiat în două şi-au rămas doar şase
Şase negri mititei
Se jucau cu-n stup netoţii,
O albină înţeapă unul
Şi-au rămas doar cinci cu toţi.
Cinci negri mititei
Vor să ajungă magistraţi,
Unul şi-a îndeplinit dorinţa
Şi-au rămas doar patru fraţi.
Patru negri au plecat
Hăt pe mare mititeii,
Unul a picat în plasă
Şi-au rămas doar trei.
Trei negri mititei
Zic: „La zoo e de noi!”
Pe unul îl strânse un urs în braţe
Şi-au rămas doar doi.
Doi negri mititei
Se uscau la soare un pic,
Unul s-a prăjit de tot
Şi-a rămas un negru mic.
Un negru mititel
Rămas singur, singurel,
Cu un ştreang s-a spânzurat
Şi n-a mai rămas nici el.
Lectura placuta!