
Pe 20 Decembrie 2008 am implinit 27 de anisori...nu stiu pana cand o sa-i mai pot numi anisori...Hai sa zicem pana schimb prefixul. Daca stau bine si ma gandesc, am trait mai mult de un sfert de secol...poate jumate din viata si inca ceva ani acolo. E trist...dar asta e, viata merge inainte, copii vin, cresc si ei, si voi deveni mama, soacra, bunica...nu stii ce-ti rezerva viata, nici nu vreau sa stiu, altfel nu mai merita traita, e ca si cum deja ai ajuns la momentul mortii, si stii tot ce ai facut pana atunci, insa fara sa le faci efectiv.
Mihai a avut viata grea zilele din preajma sarbatorilor, pt ca el a facut toate cumparaturile, el a gatit, am avut si eu contributiile mele cu indicatii ce si cum sa faca, dar cu siguranta va zice ca a facut el tot...asa sa fie...de data asta.
Pe 19 Decembrie, Mihai a avut petrecerea de Craciun la firma, si a venit tarziu acasa si cum eu nu prea pot sa dorm cand nu este el acasa, dorm mai mult iepureste, si la fiecare zgomot ma trezesc, l-am auzit cand a venit acasa pe la 02 noaptea. Mi-a dat cadoul atunci (eu sunt nascuta la 02:20, asa ca a fost momentul perfect). Am primit o cutie nici prea mare, nici prea mica, frumos ambalata (avea in punga restul de la hartia de ambalat, il aranjase la servici), am agitat-o nitel sa vad ce este inauntru...no clue. Si cand am dechis....Nokia 5310 Express Music...cu fata albastra...dar stai putin, pe cutie e cu fata rosie, vreau si eu cu rosie...pana la urma ma bucur ca am ramas la albastra. Evident ca nu am mai dormit si am aranjat telefonul, pe care Mihai mi-l tot lua din mana ca si cand era al lui, nu al MEU...chiar si cand ne-am culcat, mi l-a furat, si pe intuneric se juca cu el...cu telefonul MEU. Cam asa a tinut-o vreo saptamana, si acum cand scriu despre asta, ma bate la cap sa dezlipesc tipla de protectie de pe ecran :)
Invitatii trebuiau sa vina pe la 18:00, dupa ce au primit instructiuni precise legate de adresa...Anca a venit cu GPS-ul...a fost draguta. Pana au venit ei, sotul meu a trebaluit toata ziulica, ba dupa cumparatui, ba curatenie, apoi sa pregateasca bucatele: bruschete cu roisi si busuioc (am avut discutii contradictorii despre reteta, dar a facut ca mine pana la urma, desi nu ar recunoaste nici mort); bruschete cu rosii, mozarella si busuioc; salata de icre (facuta de mine, care a iesit cam sarata, pt ca desi pe cutie scria icre crap sarate, eu nu am citit, si am mai adaugat sare); salata de vinete (pe care tot eu am facut-o, insa prea uleioasa dupa standardele lui Mihai); struguri (cu dedicatie pt Anca si Andreea)...si alte cateva "masline". Trotil aveam slava Domnului, inca ramas de la nunta, si mai avem si pt aniversarea urmatoare.
Andreea a venit prima, foarte punctuala. Mi-a luat un CD cu muzica pt copii de Mozart, pe care l-am uzat deja l-a cat l-am ascultat impreuna cu voincica, si protectie pt sani de silicon pt alaptat. Mi-a luat marimea M, ca a conderat ea ca am crescut suficient de mult, oricum voi mai creste cand o sa am lapte, deci vor fi folositoare cu siguranta.
Apoi a venit Ancuta, cu cartea lu' Obama "Indrazneala de a spera", cica i-a recomandat-o Marius Boatca, am inceput sa o citesc prin Februarie 2009, e ok, sa vedem cum se termina, nu am ajuns inca acolo. Frumos a fost ca nca avea telefon la fel ca al meu (Nokia 5310) insa cu fata rosie- nu mi-a mai placut, mi-a plcut albastrica mea, si Andrei (prietenul Andreei isi luae si el la fel)...dar nu are activat MMS-ul...obsolete.
Apoi a venit Elena cu Vlad si cu Mara. Deja Mara devenise centrul atentiei, a stat foarte cumintica la mine in brate si se uita curioasa peste tot. De la ei am primit o rama foto draguta, si cu impumut o sacosa de DVD-uri pt mamici care stau la pat: Neveste Disperate, Lost, Prison Breaker, Grey, Friends...inca nu m-am uitat la toate. Mi-au adus si tort de la ziua lu' Vlad (e nascut in aceeasi zi cu mama)...imi pare rau ca nu am apucat sa ii servesc si pe ei cu tortul meu.
S-a cam terminat mancarea, fetele erau cu masina si nu au baut eu nici atat, iar tortul meu nu mai venea (era la Andrei). Intr-un final au ajuns si Andrei cu Anda undeva pe la 19:30, Elena deja plecase, ca el a inteles sa vina undeva dupa ora 18, nu la 18....no comment. De la ei am primit un halat de baie foarte dragut si The Sims 2, care m-a tinut in priza vre-o saptamana :)
Mie imi plac torturile haioase si din martipan...prietenii stiu de ce. Tortul a fost superb, asemanator putin cu cel de anul trecut (anul trecut era din cioco, dar tot funny), alb, imbracat intr-un strat gros de martipan si cu figurine de iarna pe el. Gustul nu era pe masura decoratiunilor (Richard- de la cofetaria Alice), dar nu a mai contat ca arata frumos...mi-a placut, restul nu mai conteaza.
Intre timp Mihai o daduse cu Andrei pe Martini (ca tot mai aveam o sticla, si luase si masline verzi) si l-a apucat cheful de cantat la chitara. Eu cu Anca si Andreea mai aveam putin si adormeam toate 3 in pat, in timp ce Mihai ne "delecta" cu putina muzica la chitara.
Overall a fost ok, insa va rog sa nu uitati pt la anul...tot un tort haios...chiar daca varsta cu timpul nu-mi va mai putea permite...voi ramane mereu un copil (cel putin voi incerca, si numai din anumite puncte de vedere).
Va multumesc!