joi, 14 august 2008

O altfel de mare

Vineri seara am plecat spre mare.
Si eu si Mihai ne-am luat vineri concediu, insa ca sa rezolvam treburi administrative, si in caz ca terminam mai devreme sa plecam spre mare. La ora 18:00 eram deja in masina, inca in Bucuresti. Drumul nu a fost deloc aglomerat, avand in vedere ca era vineri seara si tot bucurestenaul pleca la mare. Am facut aprox. 3 ore pana in Mamaia. Faceam si mai putin, daca mergeam pe alt drum, care nu intra in Mamaia, se formeaza de la Castelu si duce pana in Novodari, are aprox. 18 km. Am venit pe drumul asta la intoarcere, si este ok.
Cand am ajuns in Mamaia, m-au uimit baietii si fetitele, masinile luxoase si fitele...asa in general. Nu am mai fost de cativa ani in Mamaia...si ma bucur teribil. Noi am mers dupa Mamaia Sat, la camping- Hanul Piratilor. Daca nu gaseam loc acolo, mai aveam de unde alege, pe partea dreapta a drumului mai erau vre-o 2-3 campinguri.
Campingul arata binisor, era plin cand am ajuns noi seara. Am intrat mai intai sa ne uitam daca mai gasim loc, si apoi am platit: 15 RON/ pers si 10 RON/ masina. Am platit doar o noapte, a doua zi la 12:00 trebuia sa eliberam campingul- planuisem sa mergem si in alta parte.
Am gasit pana la urma alt loc, intr-o "campie" de oameni si masini. Ne-am instalat frumos cortul, am pregatit saltelele si sacii de dormit, am mancat si pe la 22:30 eram deja echipati de somn. Masa de seara am luat-o la un restaurant din camping, acceptabila mancarea, insa a durat mult servirea.
Incercam sa adorm. Era prima data cand dormeam la cort. Nu este cel mai confortabil loc de odihna, plus ca noaptea mi-a fost cald la un moment dat si simteam ca nu am aer, si aveam si o stare de calustrofobie; simteam nevoia sa ies la aer, insa eram foarte transpirata. M-am dezbracat si normal ca dupa mi-a fost frig, la un moment dat imi inghetase picioarele.
Noaptea, la 02:37 m-am trezit. Erau niste baieti afara care vorbeau...tare. Au inceput sa clacxoneze si sa strige "buna dimineata". M-am uitat la ceas si am hotarat ca se stricase ceasul meu. Scot capul afara din cort...era intuneric bezna. Am realizat ca in afara de ei se mai auzea muzica de la disco din apropriere, o manea...doua, si alta lume vorbind. Trebuia sa ma astept ca intr-o mare de oameni, cel putin jumate au lasat bunul simt in apa marii.
Dimineata la ora 07 ne-am trezit...se trezisera majoritatea de pe langa noi. Nu aveam incotro. La dusuri era program de apa calda: 07-09, 12-14, 19-21. M-m dus la baie sa ma spal pe dinti...era coada. Noroc ca nu toata lumea se spala, ca altfel stateam acolo toata ziua. Am luat micul dejun in fata cortului, si apoi am plecat spre plaja. Aveam niste bratari primite de la receptie sa aratam ca suntem din camping. Eu le aruncasem cu o seara in urma, ca nu am stiut ce sunt alea. Noroc ca nu ne-au trebuit.
La 08:30 eram deja pe plaja. Era soare, lume multa. Langa camping se construise un cartier luxos de vile, cam nasoala zona, ca era in perimetrul campingului. Plaja era plina de gunoaie si era de-abia dimineata. Apa era plina de alge, cand bagai mainile in apa iti ramaneau numai alge printre degete. Am stat putin la soare, am facut si baie, iar pe la 11:20 ne-a gonit soarele acasa; ardea prea tare, si oricum vroiam sa ne pregatim de plecare.
La apa calda nu dadusera drumul inca, asa ca am strans lucrurile, am mancat, am mers mai repede de data asta, si am plecat spre un loc mai izolat- nu va spun numele ca vreau sa ramana izolat, oricum e complicat.
Dupa un drum de aprox. 1 ora, am ajuns la destinatie. O bucata de drum am mers pe un drum de nisip batatorit. Ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai lui Mihai, si am instalat cortul pe plaja, langa ei. Plaja era goala, mai erau cateva corturi, dar la mare distanta de noi.
Apa era mult mai curata, la fel si plaja. Batea in schimb foarte tare vantul, si am simtit destul de mult noaptea pentru ca era marea agitata si falfaia cortul (scuzati cuvantul...nu am gasit altul mai bun).
Am facut plaja, baie, Mihai s-a jucat cu un zmeu, iar seara ne-am bagat in cort. A durat ceva pana m-am obisnut cu vantul si cu zgomotul marii. Aveam impresia ca cineva se plimba in jurul cortului, insa era doar nisipul rascolit de vant. Am adormit cu greu, si m-am trezit des. Era foarte cald in cort. La un moment dat am scos capul afara, erau fff multe stele si foarte intuneric, nu se vedeau decat luminile de la vapoare de pe mare. Nu am stat decat 5 secunde ca picam de somn. Am mai vazut asa multe stele acum vre-o 4 ani, la Moeciu- prima mea excursie cu Mihai.
Dimineata ne-am trezit la 05:30 sa vedem rasaritul, se orpise si vantul. Era nor, ne-am culcat la loc. Ne-am trezit din nou pe la 09, am facut o baie in mare, am luat micul dejun si ne-am strans lucrurile.
Am plecat intr-o mica excursie cu masina, inspre Delta. Vroiam sa mergem mai departe, insa nu ne-au lasat sa trecem, ne-au cerut autorizatie de la Apele Romane- adica spaga. Am ales sa nu le dam, si ne-am intors.
Ceilalti au plecat spre Bucuresti, noi ne-am intors si am luat masa la cherhana; buna mancarea- numai peste, insa scumpa. Am mai facut o repriza de plaja si baie, si pe la 16:30 am plecat. La 17 eram in Navodari, iar la 20:00 deja acasa, despachetam. Drumul a fost oarecum lejer, avand in vedre ca era duminica seara.
Mi-a placut linistea si libertatea oferita de marea goala de oameni, fara geamandura si oameni pe langa noi pe plaja. Mi-a placut sunetul marii noaptea.

sâmbătă, 26 iulie 2008

When a man loves a woman

Pe 21 Iulie 2007 am implinit un an de casnicie. Mi-am adus aminte cu nostalgie si cu putina tristete de acea zi, deoarece a fost plina de evneminete, unele mai putin placute. Insa a trecut, suntem sanatosi si inca ne iubim...asa ce ce-a fost nu mai conteaza.
I-am luat sotului cadou un volan pentru PC. I l-am dat pe 13, pe 14 Iulie implineam un an de la cununia civila. Oricum nu mai rezistam, de-abia asteptam sa i-l dau, era ascuns pe balcon. Mai planuiam si un al doilea cadou pentru ziua de 21...dar nu a iesit, il va primi mai incolo putin. Dupa ce i-am dat volanul, am aflat ca il puteam gasi la jumate de pret la alte magazine...e bine de stiut pentru data viitaore.
Eu am primit pe 21 un cos cu 23 de trandafiri. L-am primit la servici, mi l-a adus un baiat de la floraria unde ii comandase, impreuna cu o felicitare cu mesajul: "Ti-am trimis 23 de mesageri rosii care sa iti spuna ca te iuebec". Tremuram toata cand am semnat pentru primirea pachetului; nici in ziua nuntii nu am fost asa emotionata, da fapt atunci m-au eclipsat alte evenimente si am sfarsit prin a nu mai simti nimic. Si acum mai am cosuletul, trandafirii inca se tin bine. O sa il pastrez o vreme, chiar daca s-au ofilit...poate pana la anul cand mai primesc inca unul :)
Seara am fost la restaurant Thalassina, unul cu specific grecesc. Restaurantul destul de dragut si cochet, si nu foarte scump. Mancarea a fost foarte buna, iar servirea ireprosabila. Am mancat salata de vinete si tarama- este o salata de icre roz, ceapa nu se simte mai deloc, iar culoarea roze vine de la putin suc de sfecla adaugat in salata, noi credeam ca sunt icrele roz. Mihai a luat calamar la tigaie cu orez, iar eu file de ton cu orez. File-ul meu a fost foarte bun, tonul nu are acelasi gust ca cel din conserva, iar calamarul si acela foarte bun, insa putin cam iute. Comandasem si desert, insa am renuntat ca eram plini amandoi.
Apoi am facut o plimbare romantica pe inserat pana la metrou la Victoriei si ne-am dus acasa, unde ne astepta Trufi infometata si cu o dorinta mare de a merge pe afara.
Am adormit repede si am visat frumos; nu ma stiu ce...dar era frumos.
Nu prea am primit felicitari, cu mici exceptii: bunicii mei, si mama lu' Mihai. Restul...erau ocupati. Ne-au mai felictat Codruta si Valeriu, carora le multumesc mult...asa in general...ei s-au casatorit la o saptamana dupa noi.
Nasii nostri...sa ne traiasca...dar fara noi. Nu ne-au felicitat, pe 22 Iulie am incurcat eu datele si am crezut ca este ziua nasei si am sunat-o sa-i zic la multi ani, si atunci mi-a zis si ea pentru 21 si ca ma suna mai incolo sa vorbim (convorbirea a durat cca. 1 min)...sanatate.

vineri, 6 iunie 2008

Crema de zahar ars

Ingrediente:
8 oua
20 linguri zahar
2 plicuri zahar vanilat
1 litru lapte

Se pun 12 linguri de zahar intr-o oala si se caramelizeaza, avand grija sa nu se arda (devine zaharul amar). Se intinde zaharul caramelizat pe peretii oalei (cam 3/4) si se lasa la racit. In timp ce se raceste veti auzi ca se crapa stratul de zahar.
Separat se bat ouale cu 8 linguri de zahar si zaharul vanilat. Se adauga treptat laptele incalzit in prealabil (nu fiert) si se bate cu mixerul in continuare.
Se rastoarna crema de lapte si ou in oala tapetata cu zaharul caramelizat, printr-o sita, ca sa se elimine bulele de aer. Se trece prin sita si spuma creata din timpul omogenizarii laptelui cu crema de oua.
Se incalezste cuptorul in prealabil la foc mediu-mic, si se da la caputor pentru 20-30 de minute, pana ce se intareste uniform.

Pofta buna!

marți, 6 mai 2008

1 Mai la padure

Va intrebam mai demult daca stiti un loc retras bun de gratar. Poimaine mergem la padure, ca-i 1 Mai. Sper sa nu ploua...ca loc retras am renuntat sa mai incerc sa gasesc.
Uite ca pana la urma am gasit un loc minunat pentru gratar, pe maulul lacului, langa Manastirea Caldarusani. Cam cu 500m inainte de intrarea la manastire, pe drumul principal, am gasit pe partea stanga o poienita in care sa incapa vre-o 12 persoane...daca stiam ca sunt atatia...
Ne-am intalnit cu Anca si Felix (niste prieteni de-ai mei) pe la 11 in fata la Miramar si cu alina si Radu (prieteni de-ai lui Mihai), si am plecat la drum. Ma rog...nu am plecat imediat pentru ca a durat ceva pana a coborat Radu, apoi Radu a uitat daca a incuiat usa sau nu, apoi Alina a uitat sa mai ia ceva de acasa, oricum pe la 11:30 plecasem. Mai trebuia sa ne intalnim cu Nutu si Teo (niste prieteni de-ai lui Radu, ii stiam si noi, jucasem Poker la Radu impreuna nu demult). Am stabilit ca punct de intalnire sectia de politie de pe Pantelimon.
Telefoanele sunau ca-n gara, unul chiar in portbagaj (al lui Radu, avea 2). Felix mergea primul pentru ca stia oarecum drumul, si ii dadusem noi harta, iar noi cu Radu dupa el. Am intrat pe soseaua Fundeni si am stat vre-o 15-20 min sa ii asteptatm pe ceilalti. Ceilalti s-au dovedit a fi 3 masini, dintre care si un Jeep (nu am nimic impotriva lor, mi se par doar nesimtite...soferii lor pot fi oameni de treaba...oare??); una dintre masini se dusese la Cora Pantelimon, pentru ca ei isi doreau sa mergem la Branesti, dar nu a zis nimeni asta. Si aici au inceput divergentele, pentru ca nu am discutat cu totii unde sa mergem. Felix mergea tot primul, am iesit din Bucuresti si am pornit spre Caladrusani, pentru ca noi acolo vroiam sa mergem. Noi (si aici ma refer la eu si Mihai, Radu si Alina, Anca si Felix) decisesem sa mergem intr-un loc linistit, fara manele sau oameni care sa se aseze pe patura mea sau sa-mi ia "din greseala" carbunii (cum am patit acum vre-o 2 ani la Baneasa, si mai aveau putin si ma dadeau oamenii aia jos de pe patura, doar pentru ca ei de fiecare data cand veneau la gratar stateau acolo, si printr-o lege nescrisa, acela era locul lor). Pe drum, ceilalti din cele 3 masini cu care ne-am intalnit ultima data il tot sunau pe Radu si il intrebau cat mai mergem, ca ei vor langa lac, sa fie umbra, cand ajungem...si tot asa. Lumea incepuse sa fie suparata si au dat ultimatum ca sa ne oprim la primul loc pe care-l vedem bun, ca nu mai au rabdare, ca mergem deja de 2 ore, desi nu trecuse nici o ora de cand plecasem din Bucuresti. Am gresit o drata drumul si ne-am infundat, cu un card de masini dupa noi...nervozitatea crestea.
Pana la urma am gasit locul de care va ziceam, a fost dragut. Cand am coborat din masini, doamna din Jeep a dat drumul la muzica...TARE...atunci m-am enervat. Dupa ce ca, cautasem atata timp un loc linistit...oricum noi nu stiam ca mai vin atatia, noi stiam numai de Nutu si Teo. Doamna cu Jeep-ul avea si un bebe de vre-o 3-4 ani si bona dupa ea...desi bona nu a facut nimic in afara sa manance, copilul s-a jucat cu un baiat din grupul lor si se plimba pe langa lac.
Oprim muzica, ne instalam frumos la umbra, si incepem sa ne pregatim pentru gratar. Aici a fost amuzant, pentru ca noi aveam 2 gratare, Felix avea unul misto ca o farfurie, in care am facut cartofi prajiti si ciuperci si mai avem si noi unul, il cumparsem inainte sa plecam (la cel vechi a scapat Mihai gratarul in lac cand vroia sa-l spele, tot la Caldarusani, cu Anca si Felix, anul trecut). Eu si Anca am inceput a pregatim carnea si salata, noi eram aproape gata cu toate, iar ceilalti, care aveau doar gratraul lui Radu, care s-a si rasturnat o data din cazua greutatii lemnelor se cam invarteau pe langa noi, ametiti de mirosul carnii.
Alina si Radu pana la urma au mancat cu ceilalti, si noi am mancat cu Anca si Felix. Oricum a fost fff multa carne, nu mai vreau sa aud de carne o vreme...desi baietii nu pareau deranjati de asta.
Doamna cu Jeep-ul fuma, si nu era singura. Noi nu fumam, dar nu inteleg de ce mai vii la padure, la munte, si fumezi...pacat de aerul ala curat....ma rog, sa trecem peste.
Am facut plaja, m-am bronzat pe spate, eu am avut costumul de baie cu mine. O parte au plecat dupa masa, iar noi cu inca 3 perechi am ramas sa jucam Poker, eu am pierdut :(.
Apoi am plecat acasa, fiecare pe drumul lui.

marți, 29 aprilie 2008

Trip to Barcelona & Valencia

Ca orice roman, am fost in Spania. Cred ca nu este roman care nu a fost in Spania sau Italia in ultima vreme. Din fericire pentru mine, eu am fost in vacanta, insa am "intalnit si romani fericiti" care munceau acolo si se intorceau acasa pentru a sarbatori Pastele in familie si pentru a aduce bani copiilor parasiti de ceva vreme.
Am plecat vineri, pe 11 Aprilie, cu avionul din Aeroportul Baneasa....daca putem sa-l numim aeroport, pentru mine este o autogara. Ma gandesc la strainii care aterizeaza pe Baneasa si vin pentru prima oara in Romania...ce parere isi fac. Si aeroportul din Timisoara sau Tg. Mures este mai mare si mai ingrijit....insa sa trecem peste asta.
PS: sa te fereasca sfantul sa ai nevoie la baie...sotul meu stie de ce.
Asa, am ajuns in aeroport mai devreme, am predat bagajele, ne-au verificat pasapoartele si ne-am dus in sala de asteptare. Aici era plin, sunt 4 porti, insa putine scaune pentru fluxul de oameni care se perinda pe acolo zilnic. Langa mine pe scaun, o doamna isi alapta copilul...deh...era ora mesei. La noi la toaleta nu exista loc dedicat mamei si copilului. Mai exista si o sala de fumat, pentru cei inraiti. Problema este ca atunci cand deschizi usa sa intri/ iesi, tot fumul de tigara vine in sala de asteptare si parca as fi fumat si eu.
Dupa cum va ziceam, sala de asteptare era plina de oameni, era un zbor inaintea la al nostru spre Italia, apoi eram noi la 20:05 parca. Oricum, romanii care pleaca in Italia si cei care pleaca in Spania sunt la fel, nu-i deosebeste nimic. Oameni pitici, burtosi, cu haine colorate, argintate si aurite, pantofi chic, gadgeturi de ultima generatie si limbaj pe masura.
Zborul catre Italia avea intarziere, drept urmare toti romanii erau buluciti la poarta, sa prinda loc in fata. Ni se facuse foame, am vrut sa iesim sa luam ceva de mancare insa nu ne-au mai lasat sa trecem frontiera. Era un duty-free care avea niste sticks-uri, insa s-a inchis la ora 19:00. Era mai ieftin sa cumperi in EUR decat in lei, preturile erau exprimate in EUR, insa cursul era mult deasupra oricarei imaginatii.
Intr-un final au anuntat zborul nostru, si am incercat sa ne facem loc printre romanii italienizati care asteptau si ei sa plece catre taramul visat. Ne-au dus cu 2 autocare pana la avion. Am zburat cu WizzAir, ei nu dau locuri la bilete, te asezi unde vrei. Aici alta buluceala, fiecare se aseza unde avea chef.
Ne-am instalat si noi frumos, si am decolat catre Barcelona. Fiind zbor low-cost, mancarea in caz ca vroiai, se platea, preturile erau acceptabile sa zicem. Noi stateam mai spre coada avionului, si au inceput servirea din fata si de la mijloc spre spate. Cand a ajuns la noi, am cerut un sandwich, nu mai aveau; am cerut chips-uri, nu mai aveau; alune, la fel...practic nu mai aveau decat bake rolls- si nici alea multe si snickers. Ne-am conformat ofertei, desi eram cu foamea in gat. Zborul a durat 2h30', avand 1 ora diferenta de fus orar.
Cand am ajuns la Barcelona, ploua, ne-au luat tot cu 2 autocare, insa unul era full iar celalalt destul de gol, nu ne-au lasat sa mergem in celalalt autocar, nu am inteles de ce. La frontiera...lume luminata, aterizasera mai multe avioane la acea ora tarzie din noapte. In aeroport gasesti un birou de informatii tursitice, unde este cineva care sa-ti dea informatii si care intelege si Engleza (nu ca la noi, cand m-am dus la birou de informatie turitica uneva prin Maramures si era inchis pt ca baitul care lucra acolo mai avea un birou la Cluj, si plecase acolo :)). Astfel am devenit fericita posesoare a 2 harti cu Barcelona si ne-am dus sa luam autobuzul catre oras. Frumos si civilizat ne-am urcat in autobuz si am mers pana in spate, ca sa facem loc si altora sa urce. Erau niste englezi in spate care vorbeau cat pentru tot autocarul...vorbesc mult englezii, prea mult as zice. Partea proasta era ca si intelegeam ce ziceau...au un simt al umorului...SEC.
Ajunsi in Barcelona in Piata Catalunya, am luat-o la picior spre cuibusorul nostru de nebunii- o garsoniera inchiriata, pe Carrera Jupi (pt necunoscatori Str. Jupi). Cam dosnica strada, insa ajungeam repede in centru sau la o gura de metrou. Cladirea...pictata, identica cu cele de pe Lipscani, cu un balcon minuscul si o camera pe masura. Din usa seream direct in pat, insa a fost ok avand in vedere banii platiti ca chirie. Ne-au taxat ca am venit dupa ora 12:00 noaptea cu 30 EUR, apoi inca 50 EUR taxa pentru curatenie, 25 EUR taxa administrativa, iar cand am ajuns la Valenica si am citit contractul pe care-l semnasem deja, reiesea ca daca nu duceam gunoiul si nu lasam vasele spalate ne mai luau inca 30 EUR. Vasele le-am spalat, insa gunoiul nu l-am dus, banii inca ii mai avem in cont.
Dimineata mancam in camera, gasisem o patiserie langa noi, faceau niste croissante ff bune, era un Spar prin zona, in ultima zi am vazut ca era Carrefour pe La Rambla, era piata Boqerria langa...aveam de unde sa ne aprovizionam. Pranzul si cina le mancam pe unde apucam. Nu pot sa zic ca am mancat bine, in medie ne costa 25-30 EUR o masa cu un fel de mancare, o bautura si un desert (a se citi "o", nu 2). Au fost putine dati cand am mancat bine si ne-am saturat, din punctul meu de vedere a fost la taverna de langa Camp Nou si la Happy Grill & Bar. Paella nu pot sa zic ca-mi suradea fff tare, mi-a placut cea din Valencia, cu pui si iepure.
Am mers mult pe jos...ne dureau talpile. Metroul era baza in Barcelona, desi destul de scump: 1.2 EUR/ calatoria. Pentru ce am avut noi nevoie nu renta sa ne luam abonament. Metroul venea cam la 2-4 min, erau 6 magistrale; statiile aratau urat, iar trenurile nu mi-au placut. M-a impresionat insa functionalitatea lor: aveau bara din mijloc cu trei bari lipite pe una singura, iar in fata usii erau niste semi-scaunele la nivelul fundului, unde te rezemai. La primul vagon era un fel de rampa de acces pt biciclete si carucioare.
Apropo, peste tot...PESTE TOT unde am fost existau acces pentru carucioare, la fel si in Valencia unde trotoarele erau adaptate pt bicle. Insa sa revenim la Barcelona.
Dupa cum va ziceam, am fost la piata, care arata foarte bine in comparatie cu Oborul nostru. Fructele si legumele eru toate la fel, nu era nevoie sa bagi tu mana sa alegi, oricum nu aveai voie. Erau asezate in piramida, Mihai a atins piramida si au cazut pe jos 2 mandarine...le-am platit; nu vreau sa ma gandesc ce se intampla daca cadeau 2 de la baza si se rasturnau toate pe jos. Erau multe fructe de mare si pestisori...majoritatea inca mai miscau...nu pot sa va descriu cum arata un homar care inca misca labutele...pt mine a fost scarbos. Preturile erau acceptabile, vanzatoarele un fel de tiganci mai ingrijite si mai albe. Ti se dadea rest la orice, nu exista ca nu are 0.05 EUR si-ti mai pune o banana pana la 0.5 EUR. Cereai 4 banane, atatea primeai.
Pe La Rambla erau multe florarii ambulante, insa nu ca la noi. Toate erau verzi si curate, florile erau imecabile, iar preturile mult sub ale noastre. Era frumos, plin de cafenele, terase, vanzatori de suveniruri, ziare. Pe terasa preturile erau cam cu 10-20% mai scumpe decat in interior; se mentiona pe meniu. De asemenea majoritatea preturilor nu contineau TVA, 7% (era mentionat pe meniu).
Am facut turul orasului, ghidati de un ghid minunat de la DK (Mihai va avea ceva de comentat aici...stiu deja) si am vazut aproape tot ce era propus acolo pt vizitare, cu mici exceptii: nu am mers intentionat la anumite muzee arheologice, biblice, sau in genu'; la muzeul de muzica, care de altfel arata superb si parea promitator, nu aveau bilete libere decat peste 3 zile, cand noi deja trebuia sa plecam. Mi-a placut ff mult la El Poble Espagnol, care este un ansamblu de case in stil vechi spaniol, foarte chic si frumoase, nelocuite, cu parterul transformat in cafenea sau magazin de suveniruri. Ceva gen Golden Lane din Praga, sau cetatea Sighisoarei, insa nelocuit, fara bisnita, mult mai curat si ingrijit. Aveau si audio guide, insa l-am vazut cand am iesit.
Operele lui Gaudi sunt frumoase, tipul avea alta viziune asupra lumi, insa dupa o zi in care vezi si auzi numai de Gaudi, ti se ia. Sambata seara am fost la fantana din piata Spania si am vazut jocul de lumini si ascultat muzica- si asta a fost dragut.
Mi-a mai placut ca erau portocale peste tot in pomi pe marginea drumului, si cyclamene peste tot. Cand m-a auzit mama....de ce nu ai luat si tu? Cred ca vroia sa vin cu catusele adusa de politie. Regret ca nu mi-am cumparat de pe La Rambla de la vanzatorii ambulanti catuse cu puf roz, erau 10 EUR parca...desi Mihai este ff bucuros ca nu le-am luat...oare de ce??
A mai fost interesant la Camp Nou, de fapt termenul potrivit ar fi impresionant. M-a amuzat maze-ul din centrul universitar, am reusit sa gasim iesirea relativ repede, desi incepusem sa ma crizez ca ramanem blocati acolo. Apropo, centrul universitar arata LUX fata de regie la noi. Ai toate facilitatile posibile: innot, teren de fotbal, tenis, ciclism, parc, asta din ce se vedea afara...probabil ca mai aveau si inauntru.
De asemenea, mi-a placut in Parck Guell, casutele pareau parca rupte din povesti, iar la muzeul lui Gaudi mi-a placut casa ca arhitectura.
Ne-am plimbat prin Barcelonetta, cartierul pescarilor, destul de murdar, insa mi-a placut la Muzeul Drassanes- maritim, aici am vazut o gramada de barcute si barci in marime naturala, machete.
Am uitat sa va zic: paziti-va buzunarele, pe noi era sa ne fure 2 spanioli ziua in amiaza mare, intr-un parc, unde era plin de lume. Vizasera aparatul foto, a fost oarecum si vina noastra, ne intinsesem toate bagajele pe o banca, si ne-au filat.
Am stat la Barcelona pana pe 16, cand am plecat la Valencia. Am mers cu trenul. Atat gara, cat si trenul aratau impecabil. Ne-au dat casti ca sa ascultam muzica, puteai selecta canalele pe manerul de la scaun, de asemenea au rulat StarDust. Se anunta statia urmatoare cu ceva timp inainte, era afisata si pe un ecran deasupra usii. Usa de la tren se deschidea numai dupa ce acesta oprea in statie...aviz navetistilor care se urca in tren din mers. Liniile de tren in oras erau subterane. Cred ca mai exista o Barcelona subterana, pe care o vezi doar cand calatoresti pe sine.
In Valencia am ajuns pe la 15:30, si ne-am dus direct la hotel sa ne lasam bagajele. La 16:03 am intrat in primul restaurant, unde ne-au dat afara. Conform unui vechi obicei spaniol, magazinele si restaurantele se inchid intre 16-20:00. Nu ne-a mai primit in nici un restaurant, am gasit o taverna Cafe & Te in centru, unde ne-au primit, si unde am mancat...Paella.
Valencia este foarte chic si cocheta, mi-a placut mult. Sunt cladiri nu foarte inalte, cu arhitectura deosebita, cafenele si parcari subterane, castele si turnuri, arta si stiinta.
Orasul artelor si stiintelor este maret. Impresionant, scump, educativ. Am fost la L'Oceanografic, unde am vazut rechini si pesti de tot felul. Au tunel de sticla in acvariu, si te plimbi printre pesti. Erau droaie de copii care tipau si nu te mai intelegeai cu cel de langa tine, nu mai zic sa faci o poza. Apoi am fost la L'Hemispheric, unde am vazut 2 documentare IMax; era ametitor la un moment dat, dar placut. A doua zi am fost la Museo de la Ciencias Principe Felipe, unde iarasi plin de copii. Mi s-a parut foarte educativ, insa explicatiile erau in spaniola. Erau tot felul de experimente pe care le puteai face chiar tu, educative, decat sa citesti in carti. Oricum, in 2 zile ai timp sa faci tot orasul artelor si stiintelor. Mai este acolo Umbraclle, care este un fel de parc cu floricele si o cupola de fier deschisa...interesanta.
Pentru amatorii de senzatii tari va recomand Horchatta, nu este scumpa, in jur de 2 EUR. Astept impresii dupa :)
Ne-am mai plimbat prin oras si am vazut diverse case si muzee pe-afara, ca nu aveam timp sa vizitam. Ne-am plimbat cu bicicleta, am inchiriat 2 bicle, 10 EUR/ 4 h. Ne-am plimbat prin albia fostului rau, era amenajat special piste de biciclete, era si un teren de fotbal american. Am fost la mare, faleza este mai frumoasa decat cea din Barcelona, mai lata plaja si mai comerciala, erau ff multe restaurante si terase. Pe 19 Aprilie ne-am intors acasa.
Cand am plecat din Valencia, la aeroport, mi-a fost pt prima data in viata rusine ca sunt romanca. Am ajuns in aeroport mai devreme decat trebuia, si am asteptat cam vre-o 40' pana s-a deschis casa de check-in. O data cu noi, mai asteptau si alti romanasi, dornici sa ajunga acasa. Aici m-am delectat cu un limbaj ales folosit de cei de langa noi, uneori usor accentuat, am ascultat Maria Ciobanu si o gama larga si variata de cantece de dor (a se intelege "manele"), am vazut cate octave poate suporta urechea mea. Intr-un cuvant era plin de tarani, tigani, moldoveni si nesimtiti, nu ca as avea ceva personal cu vre-una din aceste categorii de oameni, insa daca ma intreba cineva de vorba as fi raspuns in engleza, numai sa nu se inteleaga ca fac parte din aceeasi gloata. Insa, si eu tot romanca fiind, a trebuit sa ma adaptez conditiilor: desi casa de check-in nu se deschisese inca, ne-am asezat bagajele frumos la coada in locul nostru, ca sa fim "primii". In fata noastra era o domnisoara bruneta si imbracata in negru si cam bronzata...era destul de cald afara, probabil ca a profitat de soare...era bronzata uniform, chiar si sub haine. Domnisoara in cauza avea 2 bagaje MARI de cala si GRELE, aveau impreuna 40kg. Regulamentul zicea clar: 20Kg la cala (si trebuia sa te inregistrezi cu nr. de bagaje, daca aveai mai mult de 1 plateai o taxa suplimentara) si 10kg bagaj de mana. Dansa nu intelegea de ce nu poate sa-i considere cele 10kg din geanta de 20kg ca bagaj de cala, pt ca ea oricum nu avea bagaj de mana. A se lua in considerare ca avea o geanta pe brat, care din considerntele dumneai, nu putea fi considerat bagaj de mana. Cum la straini regula e regula, si-a aruncat din geanta chestii, pana a ajuns la 10kg. De asemenea la scan i-au mai aruncat niste creme si sticla de apa, iar frustrarea dumneai crestea pe masura ce tot scadea in kg.
Mai era o familie cu un bebe mic, care cum incepea sa planga se potolea daca asculta manele, era copilul invatat inca din fasa cu stilul extrem. Acest minunat bebe avea cu el vre-o 4 geamantane, si multe alte sacose, pe care parintii nu le-au declarat la check-in, si le-au impartit "fratilor" lor romani din avion sa zica ca sunt ale lor. Insa la imbarcare, s-a iscat scandal, ca aveau prea multe. Si-asa in avion cand au inceput oamenii sa puna bagajele de mama sus, nu mai era loc sa arunci un fir de ata. Daca nu am precizat inca, am calatorit cu 3 copii mici si 3 catei. Copii au facut concert mare parte din drum...cateii...nu i-am auzit. Mai era un domn care luase putin la masea si facea totul Gica contra.
In sfarsit am ajuns in Bucuresti, am gasit un taxi ceva mai departe de intrarea in aeroport, care ne-a taxat la aparat, dar care cand am ajuns acasa s-a ofuscat nitel ca nu i-am lasat bacis: a fost cursa 16.1 RON, si i-am lasat 17. I-a trecut pana dimineata cu siguranta.
Hmmmm...ce bine este acasa.

Dragul meu, te rog adauga si notitele tale, ca sa ne aducem aminte peste 10 ani ce-am vazut...ca eu deja am uitat.
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template