joi, 30 octombrie 2008

Al doilea trimestru de sarcina (Saptamanile 13- 27)

Saptamana a 13-a
In weekend am fost la Hard Rock Café si am sarbatorit ziua lui Mihai. A fost dragut, mai ales ca locul este foarte aerisit, si servirea ok; preturile insa…vai de cel care plateste, insa produsele sunt pe masura. A fost frumos cand au adus tortul, ca au venit toti chelnerii din cafenea si i-au cantat toti La Multi Ani. Asa faceau cu toti sarbatoritii, probabil vre-o politica a companiei, insa era frumos. Mi-a mai placut ca erau multi copii, ma gandeam ca locul ar fi bun pt botez, insa cam slaba oferta la mancare...mi-o imaaginez pe mama si pe soacra-mea printre chitari si tobe :)
Marti, am fost pe la Elena, sa-mi zica cam ce-mi trebuie pt bb, si sa-mi arate ce hainute a avut ea pt Mara la inceput, sa o mai vad si pe aia mica...am tinut-o in brate :) si m-a balosit toata, dar mi-a placut oricum.
Miercuri (26 Octombrie) m-am dus la Sanador sa iau rezultatele de la analize: bitestul este negativ, iar pe col tot am Klebsiella :( A fost oarecum amuzant cand am sunat-o pe Dascalu sa-i zic rezultatul pt ca nu stiam ce sa-i zic de pe analiza, si a intrat asistenta in baza de date de la Sanador sa vada cum mi-a iesit. Asa ca am scapat de triplu test, insa sa vedem cum scapam de Klebsiella, ca nu pare usor.
In rest, il tot visez pe voinicel, cresc sanii si ma mananca rau, urinez de 2-3 ori pe noapte, ma cremuiesc zilnic cel putin o data, creste burtica si nu mai incape in pantaloni, trebuie neaparat sa-mi iau pantaloni din aia speciali si sutien cu 2 numere mai mari.
Sambata (01 Noiembrie) mi-a fost rau dimineata si seara. Ameteam foarte tare si aveam stari de voma, parca mai rau decat de obicei. La fel a fost si duminica seara, insa mai light. Sambata seara am facut si o comanda la Victorica...probabil ca ultima...
Tot Sambata am numit-o pe Andreea moasa lui voinicel, insa doar daca promite ca nu plange...evident ca nu poate face asta pt ca ea este o plangacioasa. Dar vedem la momentul ala ce si cum va fi.

Saptamana a 14-a
Luni dimineata iar am avut ameteli in metrou, era foarte cald, aglomeratie. Mi-am revenit cand am dat de aer. Saptamana trecuta B era racit, asa ca ia ghiciti cine a racit? Eu, evident. Si acum ma ustura gatul si tusesc, si nu pot sa iau nici un medicament, doar ceai fierbinte cu lamaie si miere.
Ce am uitat sa mentionez de saptamana trecuta este ca dimineata am intre 54-55 kg, iar circunferinta abdomenului este de 74cm. Deci pot considera ca nu am luat pana acum in greutate decat 1kg.
Din pacate nu ma mai incap pantalonii, am probleme cand stau jos si se strange burtica in pantaloni, efectiv ma doare. Asa ca am umblat dupa haine speciale de gravida, si nu am gasit absolut nimic care sa-mi vina. Toate sunt enorme, chiar si masura XS pica de pe mine. Pana la urma am luat o pereche de pantaloni XS de la Chic Maman cu 90 RON si o sa-i duc la un atelier de retus sa ii modifice, ca altfel pica de pe mine. Mai aveam o varianta cu o pereche de la Mother Care, care insa costau 200 RON.
De asemenea ma mananca rau, dar RAU sanii. Ma dau cu crema de 2 ori pe zi, cand pot si mai des. Au si crescut, Luni (03 Noiembrie) mi-am cumparat un nou sutien, cu un numar mai mare (80B).
Am impresia ca-l simt pe voinicel prin burtica, nu stiu dc e el, sau altceva...nebunii de femeie gravida.
Din motive de business si strict legate de noii mei colegi cu care ma inteleg “minunat”, in special cu unii anume, am decis sa iau o pauza, drept urmare voi solicita concediu MF, pt ca e prea mult pentru mine situatia de fata; pur si simplu ma depaseste, si nu am forta sa stau sa explic cai verzi pe pereti, unor pereti care vor cai albastri...mai bine ii lasam blank.
Sambata a fost Sf. Mihail si Gavril, asa ca i-am luat lui Mihai un tort si i l-am dat dimineata. Era ascuns pe balcon, si mi-a luat ceva pana sa aprind lumanarea de pe el...si era asa frig...si se stingea mereu...pana la urma am reusit. Dupa care Mihai a asezat bicicleta "din greseala" peste tort si s-a facut terci. Seara au venit pe la noi Bogdan si Sorina si am jucat un Catan. Ne-au batut...dar suntem pregatiti sa ne luam revansa. Si atunci ma durea burtica si am luat un No-spa.
Imi mergea bine, pana Duminica noaptea, cand m-am trezit ca nu ma puteam misca in pat si simteam parca aveam un bolovan in stomac- asta era voinicel. M-am dus pana la baie, si de-abia putea merge, eram putin cocosata, durea oarecum daca stateam dreapta. Am luat un No-spa si am venit frumos in pat la loc. Intre timp mi-a trecut, insa m-a cam speriat. Luni dimineata cand m-am trezit, aceeasi problema, insa mai light. Ma tinea burtica si tot aveam senzatia ca am ceva greu in stomac. Ma deranja mai ales cand stateam in picioare sau in fund. Asa ca am decis sa stau acasa Luni.

Saptamana a 15-a
Asa ca ziua de luni am petrecut-o cumintica intinsa in pat; in mare parte am citit pt ACCA si m-am uitat la telenovele...Mihai deja m-a luat in colimator, si-mi zice ca-mi ia telecomanda cu el la servici daca ma mai uit...mai vedem noi.
M-a mancat undeva sa-i zic lu' mama ca mi-a fost rau, si cum de 2 saptamanai se tot chinuia sa ajunga la noi sa vada unde ne-am mutat, Luni seara pe la 20:00 a ajuns. Concluzia vizitei (in mintea ei) a fost ca: fata ei traieste prost, in mizerie si dezordine, ca are probleme in casnicie, si care nevoie de ajutorul salvator al ei ca sa o scape din ghereale in care este prinsa. Asa ca s-a oferit sa-si ea concediu o luna sa stea cu mine, cat si sa vina sambata sa ne faca curat in casa (desi noi nu consideram ca este murdar...asa era si la cealalta garsoniera, numai ca acolo nu venise in vizita)...no comment.
Marti dimineata (11 Noiembrie) m-am dus la Stroilescu, aveam programare de mai demult, sa-mi dea reteta pt Utrogestan ca nu mai aveam. Asa ca ii povestesc ce am patit, si-mi da concediu toata saptamana, si sa stau in pat, ceea ce si fac de altfel.
Am trecut Marti pe la servici sa-mi verific mailurile si sa las foaia de concediu, si intr-o ora am si reusit un knock out...sau mi-am luat...nu-mi dau seama cine a castigat, ca eram destul de ametita. Concluzia este ca mi se fura ideile mai nou. Asa ca daca stau acasa, zilele astea nu prea o sa am parte de aventuri in jungla, noua serie incepe de saptamana viitoare...fiti pe faza.
Deci stau acasa, si nu fac altceva decat sa stau in pat si sa ma uit la televizor. Am incepu sa mai invat la ACCA, insa merge greu. Problema care este, este ca daca nu voi putea sa stau pe scaun 3 ore cat tine examenul de ACCA...hmm?? Vedem pana atunci.
De cateva zile nu ma mai trezesc noaptea sa fac pipi, desi rar, maxim 1 data. Insa am probleme pe cealalta parte, este o adevarata "incantare". Deja mi-e frica dimineata cand simt ca se aproprie momentul. Dupa, mi se contracta tot bazinul, si imi amorteste, sunt dureri ca inainte de ciclu...cica tine toata sarcina...party!
In weekend am fost la Metro sa cautam saltea pentru pat si pilota. Insa aici mami nu a putut sa faca altceva decat sa stea pe un scaun in asteptarea lui tati care facea cumparaturi si mai suna din cand in cand ce mai e nevoie...a fost oarecum disctractiv, dar si frustrant.

Saptamana a 16-a
Misca!!! L-am simtit Duminica (16 Noiembrie) seara, chiar inainte sa ma bag in pat. Este ca un tremurici. Am realizat ca am mai simtit asta de ceva saptamani, insa nu la fel de intens. L-am pus si pe Mihai sa puna mana, insa nu simte nimic. Nici eu de altfel, daca pun mana, doar in interior. Luni dimineata am simtit iar, si dupa-amiaza a tinut pana seara cand m-am bagat in pat. Marti dimineata m-am trezit cu tremuriciul in burtica. Ma intreba Andreea daca doare :)...nu doare, doar ca m-am speriat prima data, si nu stiam daca e voinicel sau nu. Eu deja sunt convinsa ca voinicel este fetita, pentru ca e agitata ca tati, ca toata ziua tremura la mami in stomac. Luni noaptea la ora 01 misca pe acolo, daca era baietel si semana cu mami, dormea deja la ora aia...ce ziceti? Mihai rade de mine :(
Mai e o problema. Eu si saptamana asta am stat acasa, desi nu mai am medical...maine ma duc la Dascalu si vorbesc cu ea; nu inteleg de ce desi iau No-spa, tot ma doare cand stau pe scaun.

Pe 19 Noiembrie am ajuns la Dascalu. Aveam programare la 16:30, asa ca am ajuns la timp la cabinet. Insa cand ajung acolo...surpriza: erau cel putin 20 de femei in sala asteptau la diversi doctori, inclusiv la Dascalu. Se pare ca ea trebuia sa vina de la 14:30 la Sanador, insa a avut 3 nasteri la Polizu, si a ajuns de-abia pe la 18:00. Toata lumea care astepta era nervoasa, inclusiv cele de la Dascalu...nu inteleg de ce, la fel va face si pt ele cand vor naste. Tot stand pe scaun in sala de asteptare, a inceput sa ma doara burta (initial am stat pe scara, ca nu aveam loc), desi lusem un No-Spa cand am plecat de acasa. Pe la 18:30 intru si eu in cabinet (multe dintre pacietele programate la ea renuntasera si au plecat acasa, asa ca am avansat pe lista de asteptare), si dupa ce m-am schimbat, m-am intins pe patul din sala mica...ce bine a fost. A venit asistenta, mi-a luat tensiunea, m-a cantarit, si dupa am intrat la Dascalu. M-a uimit calmul ei si faptul ca desi stia ca afara o asteapta 20 de femei cu hormonii alergand de furie, m-a ascultat, consultat si si-a pastrat calmul de la inceput pana la sfarsit. Putea sa ma repedea ca hai mai repede, insa nu a facut-o...o bila mare alba. Dupa ce ii povestesc eu despre amorteli, junghiuri si dureri...imi zice ca am amenintare de avort...ha??? Cand m-a conultat pe masa (unde paradoxal am considerat ca este cea mai confortabila pozitie din ultimele 3 ore din acea zi) m-a durut si mi-a zis ca mi s-a scurtat colul. Cocediu nu poate sa-mi dea, vorbesc cu medicul e familie. Asa ca mi-a dat sa iau No-Spa 3 pe zi neaparat, Diazepan seara, in plus pt Klebsiella Augmentin 10 zile si eu si Mihai, si Colospetine ovule 1 pe zi...party. Deja nu mai stiu cum sa le iau si la ce ora. Dupa asta, m-am dus cu Mihai in Magazinul Victoriei sa ne luam pilota de iarna ca faceam frigul cu aia de vara, si sa mancam ceva. La masa am mai luat un No-Spa ca se cam resimtea organismul dupa atata stat pe scaun toata ziua. Dupa care ma duc la farmacie sa iau Diazepamul: ma cert cu farmacista ca ea nu-mi elibereaza pe baza retetei pe care o am ca nu am scris diagnosticul (Dascalu asa face cand scrie o reteta, scrie numele pacientei si recomandarile, si atat). Ii explic domnisoarei atat de amabile ca am risc de avort, sunt insarcinata si asa mi-a recomandat medicul; imi raspunde colerica ca ea nu a auzit ca in sarcina sa se dea diazepam...ok...tu ai vrut-o. Scot dosarul de sarcina si incepem sa-l rasfoim impreuna...evident ca mi-a dat pana la urma.

Joi (20 Noimbrie) m-am dus la Stroilescu cu o cutie de Merci. A fost foarte draguta, mi-a dat compensat antibioticul, recomandare pt urocultura si sumar de urina sa le fac dupa ce termin tratamentul, si concediu medical pana la sfarsitul lui Noiembrie (75%). La inceputul lui Decembrie ma duc sa-mi dea iar, si mi-a explicat ea ceva, insa eu nu am inteles foare bine cum anume face, si mi-l da platit 100%...yupi...cineva se va enerva rau pt asta...ghici ciuperca ce-i?

Asa ca ce fac eu toata ziua...stau in pat, dorm mai mereu din cauza medicamentelor in mare parte, si “incerc” sau mai bine “ma stradui” sa invat la ACCA. Dupa un Diazepam luat acum 12 ore, concentrarea este inca varza...ma simt ca si cand as fi drogata...dupa ce iau si Utrogestanul...sunt high de-a binelea...asa ca dorm.

Duminica seara (23 Noiembrie) m-am uitat cu Mihai la HellBoy la “HomeCinema”. O porcarie de film din punctul meu de vedere, insa cred ca lui Mihai i-a placut. Voinicel tot umbla pe la mami prin burtica, asa ca dupa lungi asteptari cu mana pe burta mea, a simtit si Mihai un ghiont mic...a fost oarecum dezamagait ca se simte doar atat si slab ca intensitate. Asteapta tati sa crestem...si vezi tu.


Saptamana a 17-a

Aici...nimic interesant, decta ca stau in pat. M-am dus sa-mi fac manichiura si pedichiura si la cosmetica. Am rezistat, insa cu greu, si m-am resimtit dupa. Deci...trebuie sa stau cuminte in pat. Nici daca ma plimb prin casa nu-mi face bine- am mai spalat un vas, mai strans nitel, tot la orizontala am ajuns. Cand am iesit afara la cosmetica, m-am gandit sa dau si o raita prin Magazinul Unirii sa vad si eu beculete si Mos Craciuni. Mai bine nu...m-a durut burta, asa ca am fugit repejor acasa. E frustrant sa nu poti sa faci lucruri pe care nu demult le faceai ca ceva normal intr-o zi. Sa stai in pat, si sa nu vorbesti cu nimeni, decat cu televizorul, sau cu domnii luminati care au scris cartile de ACCA...minunat. M-am convins: omul este o fiinta sociala, are nevoie de interactiune ca sa se dezvolte, sa vorbeasca si sa lucreze cu alti oameni...asta este alta poveste...poate v-o spun candva.

Era sa uit...am primit iar oferte de angajare la un fond de investitii. Am primit chiar doua, insa cred ca era vorba de acelai fond...ufff...cum le aseaza viata pe toate.

Vineri (28 Noiembrie) seara, nu am mai luat Diazepam, pt ca vroiam sa pot invata a doua zi la ACCA asa cum se cuvine. Bad move...m-am trezit noaptea cu tot bazinul amortit si cu dureri exact ca la ciclu. Am luat doza si m-am intors cumintica in pat. Mai spre dimineata m-am trezit iar, tot nu-mi trecuse, asa ca am luat si un No-Spa. Sambata dimineata m-am trezit cu o durere groaznica de rinichi...ziceam eu. Toata noaptea am dormit pe spate, si poate a apasat bebe pe rinichi, insa cred ca de fapt erau tot contractii, pt ca durerile erau insotite si de o stare de amorteala a bazinului...dar cat No-Spa sa bag?...deja depasisem doza zilnica recomadata de dr.

Duminica (30 Noiembrie) este Sf. Andrei. Mergem cu Andreea si Andrei la restaurant libanez, la Tulin (postare separata). Am rezistat eroic cu No-spa la bord.


Saptamana a 18-a

Marti (2 Decembrie) am fost la echo pentru morfologie sarcina trim II. Imi facusem deja in minte lista pe cine sun pima oara sa anunt vestea cea mare, sa trimit mesaje, sa anunt pe toata lumea. Mihai venea cu masina de la servici spre Victoriei, insa din cauza traficului a renuntat, si a lasat masina pe undeva pe la Pipera si a venit cu metroul, altfel nu ajungea la timp. Am asteptat amandoi cam 20 min in sala si apoi am intrat in cabinet la Danaila; mi s-a parut mult mai dragut decat prima data, cat si mult mai atent la detalii. Asa ca am inceput masuratorile, si am aflat ca avem 18 saptamani in 0 zile si 222g (+/-32g). Apoi ne-a intreabat ce sex vrem sa fie copilul, si cum a vazut ca avem pareri diferite, nu a vrut sa ne mai zica sa nu ne batem pana iesim de la el din cabinet. Si tot masura voinicelul, si ma mai intreaba o data ce sex vreau sa aiba bebelusul, ii zic ca fetita, insa de fapt nu conteaza, sanatos sa fie, si atunci imi zice ca daca eu vreau fetita, atunci asa este. Yupiiii....este fetita!!! Dupa care zice: sotul deja e nervos...Mihai se foia pe scaun...poate ca a fost oarecum dezamagit, el isi dorea mult baietel. Si incepe sa masoare inimioara, cu 152 bpm, si tot masura. In momentele alea mi-a trecut fericirea ca va fi fetita, mi-am dat seama ca este ceva in neregula...a insistat fff mult pe masurarea inimii si se tot uita, si intorcea pe toate partile si pana la urma ne zice ca bebe este perfect sanatos, cu exceptia faptului ca are o microcalcificare de 1.3mm in ventriculul drept al inimii si ca trebuie urmarita evolutia la urmatoarea echo, sa nu se mareasca sau sa discut cu Dascalu alte recomdari; nu a vrut sa-mi zica ce inseamna asta, desi am insistat. De asemenea imi zice ca orificiul intern al colului mi s-a deschis 3.7 mm si ca nu am voie sa fac nici un fel de activitate fizica, doar sa stau in pat la orizontala, nu am voie in picioare sau pe scaun. Iar placenta este inserata cam jos, si de asemenea trebuie urmarita evolutia, sa nu devia placenta previa. Cand am iesit din cabinet nu mai simteam nimic, nici bucurie, nici tristete...tremuram putin. Urc la etajul 2 sa vad daca mai e Dascalu sa vorbesc cu ea, ma ingrijora mai mult problema cu inimioara decat colul deschis sau placenta jos inserata. Aflu ca nu e toata saptamana, ca vine Vineri, si ca nu mai sunt locuri libere pentru programari.

Plecam amandoi tacuti spre casa, luam un taxi de la Victoriei din piata pana acasa. Am stat intinsa pe bancheta din spate in bratele lui Mihai si am plans in liniste o cursa de taxi de 20 RON. Cand am ajuns acasa am inceput sa discutam...ce facem mai departe. In pimul rand am stabilit ca nu ma mai duc la examene la ACCA, desi primul era chiar a doua zi, si invatasem, ma simteam capabila sa il dau, insa am considerat ca, chiar daca este problema cu inima, poate se va rezolva in timp, si daca e sa pierd sarcina din cauza ca stau 3 ore pe scaun la examen...nu mi-o voi ierta niciodata. Am cautat pe net despre acea microcalcificare...nu am gasit mai nimic. Am inceput sa ma gandesc cum va fi viata noastra daca nasc un copil cu malformatie pe inima si ce viitor va avea copilul respectiv. Simteam nevoia sa ajut pe cineva, sa dau bani cuiva care avea nevoie de ei, ma invinovateam ca nu facusem ceva bun pentru cineva strain pana atunci, doar pentru ca avea nevoie si de ajutorul meu. Voiam sa fac o donatie...mi-am dat seama cat de egoista sunt si probabil ca asa voi si ramane...asta ramane de vazut. Nu imi mai venea sa sun pe nimeni, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, nici despre malformatie, nici despre faptul ca este fetita. Peste cateva zile Mihai se duce la consultatie la cardiologie, asa ca a intrebat si despre aceasta problema. Cardiologul a zis ca nu este o boala de inima si ca poate trece de la sine in timp, ca nu reprezinta o problema sau un motiv sa intrerupem sarcina, ca este un focar ecogenic intracardiac (asa l-a numit si Danaila). M-am mai linistit pana la urma, dar tot vroiam sa vorbesc cu Dascalu, asa ca Miercuri o sun si ii povestesc despre echo si despre dureri, si ma cheama Sambata la Sanador. Joi (04 Decembrie) dimineata ma duc la baie, iar cand fac pipi, ma ustura rau de tot, s-a intamplat de 2 ori la rand. O sun iar pe Dascalu, si ma cheama la Polizu sa ma consulte chiar in ziua aia. Asa ca ma duce Mihai cu masina la Polizu- nu stia exact unde era maternitatea, plus ca nu exista locuri de parcare, se parcheaza in strada pe unde apuci...daca apuci. Pana la urma ajungem, o sun pe Dascalu, coboara la Internari cam dupa vre-o ora si ma consulta- imi face foaie de internare de o zi, imi ia culturi din col si vagin, si dupa consult si dupa ce vede echo, decide sa vin Luni (08 Decembrie) sa ma internez sa-mi faca cerclaj; zice ea stau 2-3 zile internata, si gata. Nu parea impresionata de problema cu inimioara bebelusului, sa asteptam cum evolueaza in timp. Plecam de la spital pe la 12, Mihai a ajuns pe la 16:30 in ziua aia la servici, ca a venit acasa sa-mi faca si de mancare- aveam fierte ingredientele pentru salata beouf, dar nu erau taiate...si ne cam luase foamea pe amandoi. Ma mai linistisem ca ma vazuse ea si am luat cerclajul ca o masura de precautie, avand in vedere ca, colul nu se deschisese de tot, dar incepuse din interior. La fel mi-a zis si ea, numai la pat, cu Diazepam si No-spa.

In weekend mi-am pregatit bagajul pentru spital....pentru 2-3 zile, mi-am luat si o carte de citit despre nastere si sarcina, adusa de soacra in weekend- a insistat foarte mult sa ma vada, carte care s-a dovedit a fi vedeta in rezerva in care am stat la spital.

Apropo, faza asta cu vazutul si cu vizitele este o problema ce trebuie discutata serios cu ambele parti: mama si soacra. Mama brusc vrea sa ma viziteze....zice ea pt ca mi-e rau. Cand am stat in Ferdinand si era fix la 5 statii distanta de bus de noi, bus care o lasa chiar in fata blocului, a venit de 2 ori in 2 ani si ceva: de Craciun la o reuniune familiala...regretata ulterior, si sa-mi aduca de mancare o data cand invatam pt ACCA. Pe de alta parte, soacra vrea sa ma vada, si-mi tot repeta ca va fi bine, ca de fapt eu nu am nevoie de cerclaj, stie ea asta, ca sa schimb doctora, ca se intereseaza ea de ea...si tot asa. HELLO!!! Este problema mea personala relatia mea cu doctora, nici macar a lui Mihai. Important pt mine este sa am incredere in ea si sa stiu ca ma pot baza pe ea atunci cand am nevoie. Nu am nevoie nici de referintele lui Steluta sau a mai nu stiu carui medic renumit din Ploiesti si nici ajutorul mamei mele care acum vrea sa se mute la mine sa ma ajute. Am nevoie de ajutorul de care am nevoie. Ma repet...intelegeti ce vreau sa zic...sper. Am nevoie in primul rand de liniste si de odihna, si sa fiu lasata in pace. Atunci cand voi avea nevoie de ajutor, il voi cere. In momentul de fata prefer sa cer ajutorul prietenilor si cunostintelor decat familiei, pt ca stiu ca ei ma asculta si imi dau exact ce le cer, nimic mai mult...ei inteleg asta. De ce soacra si mama nu pot face asta? Ajunsesem de plangeam dupa fiecare convorbire telefonica cu mama sau cu soacra...pt ce? Doar ca sa le fac pe plac? Iar cireasa de pe tort a fost ca soacra-mea mi-a adus Biblia si alte carti bisericesti pe care “so convenint” le-a uitat la noi acasa. Nu cred ca daca voi citi o carte bisericeasca mi se va intampla o minune...imi pare rau...chiar nu cred asta. Imi doresc sa citesc Biblia si Coranul, insa ca lectura, ca pe un roman, nu ca pe o carte bisericeasca pe care sa o divinizez dupa etc. M-am casatorit la biserica si-mi voi boteza copilul pt ca “asa se face” si pt ca stiu ca imi voi pune multa lume in cap, insa copilul ar trebui lasat sa aleaga ce religie vrea, nu sa i-o impun eu. De asemenea nu sunt de acord cu toate obiceiurile de dupa botez, cu spalatul copilului in albie cu flori si alte chestii si cu alai ca martor...nici nu vreau sa aud. Si inca ceva- voi fi prezenta la botezul copilului meu, indiferent de ce va zice oricine. Punct.

Am uitat...ne-am hotarat sa-i zicem fetitei Ilinca...iar scandal....ca asta nu e nume frumos, ca poate va mai ganditi, ca e nume de moldovean, ca suna ciudat....people....e copilul nostru si-l va chema si Glaia daca asa ne place, fiecare la randul vostru ati avut ocazia sa va alegti numele copiilor vostri: asa pe mine acum ma cheama Andreea Simona si pe sotul meu Mihai Daniel...asa ca...back off.


Saptamana a 19-a

Va avertizez ca aceasta saptamana este de departe cea mai aventuroasa din sarcina de pana acum. Ce se poate intampla intr-un spital de stat din Romanica este de domeniul SF, si asta fara sa exagerez. Asadar sa incepem cu inceputul.

Ajung Luni (08 Decembrie) dimineata pe la 09:20 la Polizu, si o sun pe Dascalu...avea telefonul inchis...wtf!!! Mai incerc de cateva ori...la fel. Cu greu ma hotarasc sa intru in birou la Internari (era lume luminata la usa iar tantiile alea din cabinet pareau deja nervoase, si era de-abia Luni dimineata) si intreb unde o pot gasi pe Dascalu, si mi se da un nr de interior unde sa sun de la telefonul din hol. Era nr de pe etajul 2, unde erau internate gravidele cu probleme si cele care asteptau sa nasca; pana la urma o gasesc, si ii zic ca o astept jos la Internari. Vine si ma baga in cabinet, da instructiuni ce sa mi se faca, si pleaca....si eu ce fac mai departe??? Eram derutata...Mihai era afara cu bagajul...eu nu puteam sa-l duc, ma durea burta. Ma ia in primire un medic rezindent sa-mi faca fisa de internare, si incepe sa ma intrebe tot felul. Ultimul CM...face el calcul, sarcina 24 de saptamanai, ii zic, stati putin ca eu de fapt am numai 19, ca bb e mai mic, imi raspunde sec ca lasati ca asta se va vedea la echo. Ii zic apoi ca sunt alergica la 3 antibiotice, el noteaza numai 2...wtf. probleme in familie, boli, chestii. La resstul scrie in stare normala, desi nu m-a consultat efectiv, si ma pune sa astept (fuesem deja la garderoba sa ma schimb in pijama, hainele tale ti le luai acasa, nu le lasai acolo). Si stau pe scaun si astept cu cartea de identitate in mana sa ma bage cineva in seama. Ma luase cu frig de la picioare, era talpa papucilor prea subtire cred...mi-era frica sa nu racesc sau sau iau vre-o boala de pe acolo....ca de la cine sa iei nu duci lipsa. Pana la urma vine o asistenta si striga mai multe fete, inclusiv pe mine, sa ne duca pe etaj. Mihai nu avea voie sa urce cu mine, asa ca pun rucsacul in spate si sticla de apa in mana si simt cum ma taie si mijlocul si burta, parca mai caram un bolovan in stomac pe langa ce aveam in spate si in mana, si ne luam la revedere. Simteam ca este pt totdeauna, imi parea rau ca nu am avut timp sa-l mai pup putin, inca putin, parca a fost un ramas bun prea rapid, desi nu era definitiv...deh, hormonii. Urcam cu liftul si ma lasa la etajul 1, desi parca eu retinusem ca sunt la etajul 2, dar ma gandeam ca ea stie mai bine. Lasa fisele la asistenta de pe etajul respectiv, care incepe repartizarea...cand ajunge la mine...ma ia la intrebari, ca eu ce caut la ea? Pai eu...acolo am fost adusa? Ca eu trebuie sa ajung la etajul 2, cum am ajuns la 1? Ha!!! Stiam eu ceva. Pana la urma vine o alta asistenta si ma duce la etajul 2, unde era plin de mamici cu burtica...care mai de care mai mare si mai rotunjoara.

Dupa ce mai astept nitel, ma ia in primire Gina, una dintre asistente si ma duce in rezerva mea. A fost draguta si mi-a carat ea rucscaul; Gina s-a dovedit pe parcurs a fi cea mai draguta asistenta de pe acolo, ea lucra numai dimineata pana la 3, si daca discutai ceva cu ea si te duceai dupa la alta asistenta, nu se baga nici una peste ea. Orcium a fost foarte de treaba si m-a ajutat mereu cand am avut nevoie. Dupa ce imi las bagajul in rezerva- acolo mai era o fata care trebuia sa nasca si pe care o luau la ATI ca avea tensiune fff mare- ma lasa sa astept pe o banca pe hol sa fac echo. La echo a fost ciudat...a durat 5 min cu totul, de cand m-am asezat pe masa si m-a uns cu gel si pana m-am sters de el dupa. Si culmea era ca tipa de la echo nu vedea colul deschis deloc....no comment. Apoi Gina mi-a luat sange si am pregatit sticlutele pt urina pt a doua zi (e setul standard de analize pe care le faci la internare). Dupa ce am terminat m-au trimis inapoi in rezevrva mea...aaaaa...care era aia? Ma scuzati, dar am uitat. Ideea era ca intrai in salonul 9 (care era destinat oarecum unui anumit soi de persoane mai inchise la culoare) si de acolo se intra in rezerva C (parca...era C sau B...nu mai stiu). Oricum era singurul salon care mai avea o rezerva separata. Restul erau vre-o 4 saloare cu 8-10 paturi si in rest rezerve de 2-3 paturi cu baie in camera si televizor, in rest baia era la comun. Oricum in rezerva in care am fost era decent, la fel si la baie, era curat, macar atat.

Asa ca ajung in rezerva, care deja se umpluse cu Oana- avea cerclaj si astepta sa nasca, sa mai ia bebelina ei in greutate, Elena- era in locul tipei care plecase cu tensiune la ATI, care se internase doar pt concediu si ca sa ajunga la comisie ca depasise cele 90 zile de concediu si Roxana parca- care pierduse o sarcina la 6 luni, acum era iar insarcinata si astepta sa faca cerclaj a doua zi. Toate astea le-am aflat in primele 5 minute dupa ce am intrat in salon...oarecum fara sa vreau. Eu cum am intrat, le-am salutat pe fete, m-am schimat, si am inceput sa ma uit pe pereti...numaram placile de faianta...apoi incepe una sa vorbeasca...tu de ce esti aici...si asa aflii povestea tuturora. Am experimentat mancarea de spital care in prima zi chiar m-a impresionat, insa dupa mi-a cam lasat un gust amar. Miercurea si vinerea era mereu mancare fara carne...de oicei era acceptabil, insa au fost dati cand pur si simplu nu m-am putut atinge de mancare.

Prima zi a trecut greu, mai ales ca stiam ca a doua zi fac operatia, trecuse si Dascalu pe la mine si mi-a zis ca e posibil sa facem a doua zi, in functie de anestezist si de sala libera. Am mai vorbit cu fetele, am mai citit din cartea de la soacra...a trecut ziua. In seara aia am scapat de injectii, ca nu stiam ca nu am voie sa iau pastile (sau m-am facut ca nu stiu); asa ca am scapat si de perfuzia cu Diazepam si de injectia nemiloasa cu No-spa.

Dimineata am luat No-spa (cu aprobare in prealabil de la Gina) si asteptam sa vna sa ma cheme la taiere. De fapt si eu, si cealalta fata programata pt cerclaj. Si a venit micul dejun...ce suferinta, ca nu aveam voie sa mananc. A trecut Dascalu pe la mine putin, astepta analizele de la culturi luate de joi si cu o seara in urma o sunasem sa-mi ia ea rezultatul de la urocultura si sumar de la Sanador, a fost fff draguta la faza asta. Ca in Polizu imi iesea rezultatul Miercuri, si nu ma putea opera fara sa aiba toate analizele. Oricum am scapat de Klebsiella...am intrebat-o pe Dascalu de 2 ori dc e sigura...a inceput sa rada, si a iesit negataiva si urocultura, asa ca eram apta pt operatie. Insa ea imi zice ca spera pt azi, sa nu mananc nimic. Usor de zis, greu de facut. Pana la urma la 12 ma cheama la sala de operatii, sa-mi iau camasa aia speciala a lor sterila- pt care umblasem tot spitalul cu o zi in urma ca sa mi-o dea, fara lenjerie intima, ca oricum ti-o dau ei jos, si...la sala de operatii. Ma duce pe alt etaj...eram asa emotionata si mi-era frica...pana am vazut-o pe Dacsalu- vorbea la telefon, si era extrem de calma. Initial m-au bagat intr-o sala pre-operatorie, a venit anestezista si a vorbit cu mine (dr Conci Mihaela), a fost foarte draguta, imi explica ce-mi face, desi la un moment dat mi s-a cam rupt firul. Imi audc aminte doar ca m-au pus pe masa de opeartie cu picioarele in sus, m-au legat de picioare, mi-au montat aparatul de tensiune si carligul ala pe deget, o branula si au inceput sa-mi bage o perfuzie, dupa care am vazut-o pe Dascalu...m-am mai linistit atunci, si am realizat cat e de slaba si de calma...parca venea la petrecere, nu la taiere. Am vazut-o cum se aseaza pe scaun intre picioarele mele si i-a disparul capul pe jos pe acolo si am simtit ca ma atinge cu ceva rece si ud, si apoi o masca pe fata...si dusa am fost. M-am trezit cam peste 1 ora jumate intr-o alta sala, cu o alta perfuzie, era langa mine o alta fata care astepta sa intre in cezariana. Eu tot cautam cu capul pe cineva cunoscut...hei...eu m-am trezit...ce fac acum? Pana la urma a venit un domn brancardist si a anuntat ca m-am trezit, au venit asistentele si au inceput sa-mi dea jos clestisorul de la deget si de la gura, aparatul de tensiune, din pacate m-am pricopsit cu o gaurica in vena in mana dreapta, o branula si o perfuzie. Faza nasoala la perfuziile astea e ca au o solutie comuna (salina cred) si injecteaza ele ceva extra, dar tu nu stii ce-ti baga acolo, decat daca citesti fisa, ceea ce ete INTERZIS. M-au dus cu targa pana la etajul meu, numai ca atunci cand sa ma bage in salon, surpriza...nu se deschideau amandoua usile, ci doar una, si nu incapea targa :) belea. Una din asistente propune sa aduca scaunul cu rotile, cealalta ma intreaba daca pot sa merg...eu...da...asa ca am luat-o perpedes pana la mine in pat, cu capul sus si rivirea inainte ca nu cumva sa ametesc. Cand am ajuns in salon, le-am povestit la fete, pe Roxana inca nu o chemase la operatie si tot nemancata era. ..saraca. nu am putut dormi dupa, am stat la vorba, i-am dat un SMS lu’ Dascalu si i-am multumit, ca mi-a dat curaj.

Am reusit sa bag o supita la masa de pranz, seara a venit mama, Mihai si Andreea in vizita la mine. Mai dupa-amiaza imi venea sa fac pipi, asa ca am cautat asistenta sa intreb dc am voie sa fac pipi, si de asemenea sa ma spal, pt ca deh..si mi-a zis ca sigur, este ok. Asa ca ma duc la baie, noroc ca pe usa a batut cineva ingenios niste cuie in care iti agati perfuzia cand stai pe tron, si apoi am facut o baita mica. Seara, i-a fost rau Elenei, ii scazuse rau tensiunea, si facea pipi in continuu...cand zic in continuu...chiar asa era. Bea apa si facea pipi, si tensiunea scadea vertiginos. Mi-a baut toata apa pe care mi-a adus-o mama in seara aia :). Au incercat sa-i puna perfuzie, insa avand tensiunea mica i se spargeau mereu venele, asa ca au intepat-o de 10 ori si nu i-au nimerit vena...ma scuzati...aveti venele subtiri si se sparg, se speriase rau si asistenta. In noaptea aia era si Dascalu de garda, asistenta a sunat la garda, au trimis un stagiar, au vazut ca nu pierde lichid si au considerat ca problema nu este de natura obstetriciana. Au chemat ATI-ul, aia cica nu mi-o dati ca nu am paturi goale, insa doctora de pe ATI a fost singura in stare sa-i gaseasca vena si sa-i monteze branula, dupa ce avea amele maini ciuruite de gauri de la branule. Si eu si Oana ne tineam perfuziile cu o mana si cu cealalta o tineam pe Elena de brate si o imbarbatam ca i se duceau ochii peste cap, de cateva ori era sa lesine. Oricum din seara aia nu am mai scapat de injectia cu No-spa si de atunci a inceput cosmarul durerilor pe picior...luni de zile m-au tinut. Si stand eu asa in pat in timp ce o reabilitau pe Elena ma intreaba asitenta cum ma simt dupa operatie, si eu voioasa ii povestesc ca am facut pipi la baie, baie, m-am plimbat pe hol...upsss...se pare ca nu aveam voie sa fac toate astea, nu trebuia sa ma dau jos din pat, si sa fac pipi la plosca. Cand i-a adus plosca prima oara Elenei, ii era jena sa faca de fata cu noi, asa ca ne-am intors cu spatele, Oana a dat drumul la radio ca sa nu o auzim cand face pipi...cand a vazut saraca ca face la fiecare 5-10 minute, nu cred ca a mai contat, pur si simplu bea apa si facea pipi. In noaptea aia ne-am culcat pe la 3 parca, eram moarte toate, dar macar dupa perfuzi si-a revenit.

Miercuri (10 Decembrie) Elena s-a gandit sa mai dea o reprezentatie, de data asta ziua. A venit si medicul ei ginecolog si a vazut-o, bebe era bine, numai ca ea avea tensiunea mica. Incepue deja pe maini sa ii apara urmele intepaturilor. Dimineata devreme imi scosese si mie perfuzia (cica era Diazepam) dar imi lasase branula pt seara urmatoare (asa era obiceiul). Asa ca a mai facut o criza de tensiune scazuta, i-au bagat iar perfuzie, i-au scimbat medicatia, ii facea Gina vant cu dosarul meu de sarcina, si-a luat si o palma de la o alta asistenta, ca era iar sa lesine, asa ca s-au hotarat sa-i masoare cantitatea de lichid totala administrata (apa, perfuzie, supa) in 24h si cat pipi face, asa ca i s-au adus niste bidoane mari de apa in care sa verse pipi sa vada cat lichid retine organimul. A venit si Dascalu si m-a intrebat cum ma simt, sa stau cuminte, a fost draguta, in fiecare zi baga capul pe usa la mine sa vada ce fac, plus ca o intreba si pe Gina de starea mea. Ca Gina ne lua zilnic tensiunea, si eu aveam mereu 9/5 sau 10/5 si ca e mica...asta e tensiunea mea...nu are ce-mi face, asa sunt eu. Oricum Miercuri am dormit toate mai toata ziua, ne resimteam dupa seara trecuta, mai putin Elena care facea pipi si-l tot masura si calcula cate lichide inghite.

Au operat-o si pe Roxana in ziua aia, numai ca pe ea au adus-o mai tarziu decat pe mine, probabil ca s-a trezit mai greu din anestezie...cine stie. I-a sunat telefonul in continuu cat a fost in operatie, am raspuns si am vorbit cu socra ei, dupa care am renuntat. Au mai sunat Blondu- care s-a adeverit a fi sotul, Brunetul- cumnatu parca si tot felul, i l-am pus pe silent si predat fericita cand s-a intors in salon.

Seara au venit asistentele iar la injectii, ma obisnuisem deja cu acul de dimineata de la 6 si cel de 20. numai ca in seara aia mi-au desfacut branula si mi-au pus o noua perfuzie cu diazepam. Si pt ca se inchegase sangele pe ac, a trebuit sa forteze putin serul sa sparga cheagul format...nu am cuvinte sa va spun cat ustura. Si m-a tinut cu perfuzia aia...pana a doua zi si nici macar jumate nu se dusese din ea, o lasase prea incet.

M-am indurat si am facut dus in spital. L-am rugat pe Mihai sa-mi aduca slapii si m-am bagat la dus; nu am luat nici o boala sau altceva, m-am simtit putin ciudat, recunosc...dar a fost bine si curat dupa. Problema era ca Dascalu mi-a zis ca ma tine 2-3 zile si nu aveam schimburi pt mai mult, asa ca m-am apucat de spalat lenjerie ca sa am pt a doua zi. Imi adusese Mihai si bezele...yami.

Era amuzant dimineata la vizita. In fiecare dimineata, venea Dr Toader, sefa de sectie la vizita, si te intreba ce ai, de ce esti internat si se uita in fisa ta. Fisa ti-o lasa Gina in prealabail pe pat. Si eu mereu luam fisa sa mai vad ce-mi baga in perfuzie, ce au scris la operatie, ce-mi dau acolo...so m-a prins....intereanta fisa, nu?...si s-a uitat urat la mine dupa ce mi-a smuls fisa din brate.

Joi (11 Decembrie) dimineata a venit vremea sa masuram si sa calculam piu lu’ Elena. Isi facuse ea calculele cat lichid a luat la bord, a chemat infirmiera sa ia bidoanele cu pipi i i-a zis ca stie dr Sai de ele...numai ca infirmiera nu stiu ce a inteles ea, chit e ca i-a aruncat tot pipi strans cu truda in ultimele 24h...s-a infuriat si Gina si Elena, a fost amuzant, dar si trist. Oricum, a fost ultima criza a lu' Elena cat a stat in spital.

Dimineata m-am dus dupa asistenta si i-am explicat ca stau cu perfuzia de mai bine de 12 ore si nu s-a termiant inca si am rugat-o a mi-o scoata, si sa-mi scoata si branula, ca la cat m-a usturat cand mi-a desfundat acul, prefer sa ma mai intepe o data...mare greseala aveam sa aflu cu cateva ore dupa.

Ca de obicei m-a viziat Dascalu, si i-am cerut sa nu-mi mai dea perfuzie cu Diazepam, sa-mi faca injectabil, si a refuzat. Am prins-o pe hol in fuga si i-am dat “cadoul” cu multumirile de rigoare. Parca tin minte ca intr-una din seri am facut si injectabil, tocmai pt ca insistatsem la Dascalu, dar nu mai stiu cand anume.

Pe la 12, o cheama dr pe Oana la control, si decide sa-i rupa firul de la cerclaj, ca bebelusul crescuse destul cat sa-l scoata afara. In ultimele zile Oana dormise in continuu, chiar discutasem cu Elena daca sa o lasam sa mai doarma sau sa o trezim, dar ne gandeam ca in curand va naste, si macar acum sa se odihneasca. Dupa ce-i rupe firul, Oana se culca, si se trezeste pe la 17...uda...i se rupsese apa. Si eu si Elena am sarit in sus....vai...nasti...am anuntat asistentele, au schimbat-o, si au dus-o la sala de nasteri. Pe la 19 si ceva nascuse deja o fetita de 3kg si erau amandoua bine. Noi nu le-am vazut decat Vineri dimineata, dar Joi mai pe seara ne-am dus la sala de nasteri si tocmai iesea din sala dr Oanei si am intrebat de ea, si ne-a zis in fuga ca e bine si ea si fetita. I-am pregatit bagajul Oanei, ca avea lucruruile imprastiate prin salon; a venit sotul ei mai tarziu si le- luat. Intre timp, ii daduse drumul si Roxanei acasa, m-a mirat oarecum ca a tinut-o doar 2 zile, cu tot cu operatia, si pe mine ma tinea o saptamana.

Iar acum vine momentul culminant al sederii mele in spital can am plans de la o inteptura de ac...sau mai bine zis 3. Seara vine asistenta sa-mi bage clasica perfuzie cu Diazepam, numai ca eu...surpriza...nu mai aveam branula. Se enerveaza fatuca aia, ca ei nu i-a zis nimeni ca nu am branula, si ea nu are branule suficiente...trecem peste...si se apuca sa-mi caute vena sa ma intepe...si eu de obicei am vena. Inteapa o data...ups...pe langa. Imi da un tampon de vata sa tin apasat sa nu curga sange. Ma inteapa iar...ups din nou...incepe sa tasneasca sange pe ea, pe pat, pe mana mea, eu deja eram in agonie. Vai ce lumina slaba aveti aici in salon...o baga ea. Pana la urma imi nimereste o vena la incheietura mainii, chiar pe os, si dupa ce-mi nimereste vena, ma pune pe mine sa tin acul pana taie ea ansamentul a mi-l ipeasca...huh? ideea e ca dupa ce-ti gasete vena si inteapa, trebuie sa duca si acul de-a lungul venei...si ai asa niste senzatii...care numai traite pot fi intelese. Dupa ce-mi instaleaza perfuzia, nervoasa ca i-a luat atata timp si i-am stricat 3 branule...se zgaieste la mine...ce aveti?...nimic...pot sa plang...zic eu...ea...da-i drumul...imi venea sa o strang de gat. Si plang in hohote, cu mana amortita...Elena radea de mine ca nu o sa pot naste natural daca eu am suferit asa de la 3 injectii. Nu am dormit in noaptea aia pana nu mi s-a terminat perfuzia. M-am trezit pe la 1 noaptea, am vazut ca e aproape goala, si am fugit dupa asistenta sa mi-o scoata...ca veneam eu la dvs sa va verific oricum...brnaula mi-a fost frica sa o las sa mi-o scata, mi-a scos-o Gina a doua zi pe 5 RON...a durut oricum, dar aveam mai multa incredere in ea decat in fatua care mi-a montat-o.

Vineri (12 Decembrie) ma pregatesc de externare. Imi fac bagajul, vorbesc cu Mihai ca il anunt cand sa vina sa ma ia, discut cu Dascalu, cu Gina, tot ce trebuie. Dimineata am vazut-o pe fetita Oanei, o cheama Adela, era asa mica si frumoasa :)

Intre timp Elena se duce la comisie si pleaca, se muta altcineva in patul Roxanei, in patul Oanei vine “nebuna”- era o dna mai in varsta care astepta sa nasca dar care era putin mai delicata...si-a carat salteaua din patul din salonul vechi si a schimbat-o cu cea a Oanei, ca nu se imtea confortabil, s-a dat cu parfum de vomitam toate, tineam geamul deschis sa putem respira...cand a vazut-o Gina ca s-a mutat in alt salon fara sa anunte...s-a albit la fata.

In locul Elenei a venit o fata care avea contractii mari si se vaita mereu si era plin salonul de tot familionul ei...cand a venit Mihai sa ma ia, tipa si era cu pasarica goala, nici nu a mai intrat Mihai in salon...a fost amuzant...deh asa e cu femeile gravide.

Am stat mult dupa dr Conci, ca vroiam sa-i “multumesc” si dumneai dupa operatie, dar avea la randul ei alte operatii, pana la urma a scos-o Dascalu din sala de nasteri si mi-a adus-o.

Imi era dor de casa, desi la spital stiam ca e mereu cineva care sa aiba grija de mine, acasa Mihai va fi plecat in timpul zilei...ma descurc eu cumva. In weekend am jucat Civ IV si Heroes in retea...a fost misto, numai ca la Heroes eu nu ma descurc iar la Civ Mihai punea zeci de ntrebari...nu prea ne-am inteles, asa ca nu am mai jucat.


Saptamana a 20-a

Finally I am home. Luni (15 Decembrie) m-am intors la Polizu sa imi faca biletul de externare si sa-mi dea medical. Dupa ce am asteptat aproape 2 ore dupa Dascalu (se vorbea pe hol ca au avut multe cezariene in noaptea aia) si pana la urma Gina m-a lasat sa stau intinsa intr-un pat ca ma durea rau burta daca stateam pe scaun sau in picioare, am reusit sa vorbesc si cu Dascalu, i-am zis ca ma doare mai rau, asa ca mi-a mai dat sa iau si Gynipral 2/zi, si sa iau si biletul de externare si foaia de concediu medical- 21 de zile calendaristice...furaciune pe fata, ca-ti include si zilele nationale si tot...asta e legea, n-ai ce face.

Iau un taxi si ajung acasa, ma indop de medicamente si stau cuminte in pat. Cea mai mare parte din timp dormeam, ca ma obisnuisem cu programul de la spital cand veneau la ora 6 sa faca curat si injectia, imi pregatea Mihai micul dejun, luam Utrogestanul, si ma mai trezeam dupa ora 13. Cam asa a fost toata saptamana, cu dureri si stat cuminte la pat. L-am vazut pe Badea, Sclava Isaura, Iubire cu chip rebel...si cam atat. Si am reinceput sa ma uit la Grey...my precious, plus ca mi-a mai adus si Elena de ziua mea seriile in continuare...pe cai!!!

Cum tot am venit acasa si nu aveam voie sa ma misc din pat...am facut prostii. M-am hotart sa-i cumpar lui Mihai un binoclu de Craiun- initial vroiam telescop, insa era fff scump, si nu ma pricepeam la detaliile tehnice. 2 zile am cautat review-uri si am sunat pe la magazine daca au in stoc, si din cauza pozitiei in fund cu laptopul in brate...am avut niste dureri...dar ce mai conta, lunea viitoare primeam binoclu prin curier...a meritat...sper.

Apoi am inceput sa-l stresez pe Mihai cu pregatirile pt ziua mea, pt ca invitasem cateva persoane, si s-a ocupat dragul de el de absolut tot- cumparaturi, a pregatit mancarea, a facut curat, a fost minunat...nici nu stie cate bile albe a luat in ziua aia. In weekend am serbat implinirea celor 27 de anisori ai mei (postare separata).


Saptamana a 21-a

De Luni (22 Decembrie) si pana Duminica (4 Ianuarie), Mihai a stat acasa cu mine, si-a luat concediu, am crezut ca va fi fun sa stam amandoi acasa, ca vom petrece mai mult timp impreuna, insa nu prea a fost asa. Mihai era mai mereu plecat ba la cumparaturi, ba dupa cadouri, si cum in oras toata lumea facea la fel, pleaca dimineata si venea seara nervos si obosit si se refugia in bratele iubitei lui....calculatorul...nu...eu sunt sotia., ea este iubita, amanta.

Pe 22 Decembrie s-a dus pe la hypermarketuri sa caute brad, si nu prea mai erau, insa oricum a gasit unul frumos pana la urma, insa la 120 RON...asta e. Seara l-am impodobit, ma simteam si eu mai bine, asa ca am putut lua initiativa sa agat catvea globuri, pana ce nu punea Mihai toate globurile rosii pe o singura creanga :)

Pe 23 ne-am dus prin Unirea sa cautam cadouri pt prieteni, rude...chestii. Era omor de cat de aglomerat era...si eu pofteam la un Panetone de muream, pana la urma am luat de la La Fourmi, ca nu era coada. Nu ma simteam bine, asa ca m-a adus pe mine acasa si el a continuat excursia prin magazine

Pe 24 Decembrie ne-am dat cadourile...a fost frumos..mai ales ca de revelion l-am pus sa foloseasa cadoul meu...placa de par si sa ma “coafeze” cu ea...a fost un adevarat expert, desi a cam bombanit nitel.

Pe 25 Decembrie am fost in vizita la mama soacra, am mers cu masina, cu scaunul meu lasat total la orizontala, am facut schimb de cadouri cu Andrei si Anda...a fost frumos. Numai ca eu intre mese, am cam adormit vre-o ora, chiar ma simteam obosita si simteam nevoia sa ma intind. Imi pare rau ca nu am putut conduce eu, ca sa bea si Mihai cu mama lui...insa eram in starea in care eram, plus ca urasc DN1...suficiente motive as zice eu.

Pe 26 Decembrie ne-am dus la mama, ca deh...sa facem tot turul. Aceeasi mancare, aceleasi discutii, numai ca aici am scapat mai repede, mama nu facuse asa multa mancare. Sper ca le-a placu cadoul, le-am luat un DVD player de Craciun si de ziua lu’ mama care fusese pe 16 Decembrie...a umblat Mihai ceva dupa el. Lu’ mama soacra urmeaza sa-i luam o butelie pt la tara impreuna cu Andrei...de fapt isi ia ea, si noi ii dam banii...daca asta di-a dorit. In schema era un set de oale, dar si-a cumparat ea intre timp.

Pe 27 Decembrie, ne-am dus la bunici...si asa s-a incheiat ciclul vizitelor noastre...suficient. Oricum zilele urmatoare nu m-am simtit foarte bine, din cauza agitatie din zilele cu vizite.

Voinicica misca din ce in ce mai tare, a inceput si Mihai in sfarsit sa o simta, ca pana acum, nu avea rabdare sa astepte cu mana pe burtica mea, insa acum vin miscarile ca mingile de tenis, nu ai cum sa le ratezi.

Am terminat Grey...ce fac acum? Nu mai sunt la download din sezonul urmator…eu ce ma fac??? Trecem pe Disperate.

Intre timp mi-a zis si Cristina Popa (Grtitiuc) ca este insarcinata si avea sa-l anunte pe sotul ei de Craciun...ma bucur mult pt ei, stiu ca isi dorea mult un bebe.


Saptamana a 22-a

Luni (29 Decembrie) Mihai a plecat la schi cu Parota L si m-a lasat singura. Ninsese cu cateva zile in urma si a prins zapada buna, desi zicea ca era cam aglomerat, dar macar si-a facut damblaua. Data viitoare merge mai multe zile si ma ia si pe mine cu el, sa avem ca o ultima vacanta in doi, inainte sa vina bebe si nu o sa mai existe notiunea de “doi”.

Apoi am avut o surpriza foarte placuta de la Codruta care ne-a invitat sa facem Revelionul cu ei la un prieten de-al lor, impreuna cu alti preieteni, pe care ii stiam de la ultima vizita de la ei, cand am jucat prima oara Catan. Am acceptat bucurosi, am discutat ce aduce fiecare, l-am trimis iar pe Mihai la cumparaturi si ne-am pregatit pt ziua cea mare.

Seara, pe 31 Decembrie, ne-am dus si i-am luat pe Codruta si Valeriu cu masina, impreuna cu un prieten neamt care era la ei in vizita, si am mers la Robert, unde avea loc petrecerea. A fost frumos, am mancat toti la masa cam din ce gatise Robert, am primit daruri de la Mosu’...pt mine a fost putin cam obositor, cautam mereu un loc unde sa pot stau intinsa, inca nu-mi revenisem dupa runda de pelerinaje pe la mame si bunici. Overall a fost frumos, insa noi am plecat mai devreme, mai ales ca aveam sa conduc eu...aveam de ales intre a conduce eu sub efectul Diazepamului sau Mihai sub cel al alcoolului, si am decis ca Diazepamul nu se depisteaza la fiola, tb sa-mi ia sange, asa ca eu conduc :)

Mai aveam cateva zile din asa zisa vacanta impreuna, in care nici nu prea l-am vazut la fata pe Mihai, poate doar cu spatele, insa eu ma simteam mai bine, si voinicica era din ce in ce mai vioaeie si asta ma bucura mult, mai putin faptul ca am resit sa ma ingras intr-o saptamana 2 kg si sa fac burtica de 81cm.

Am trecut la Neveste Disperate- super tare!!! Am devenit addicted. Se uita chiar si Mihai, la inceput ii placea, insa cum scenariul face ca totul sa se incurce si mai tare, nu-i mai place, ma mai intreaba pe mine din cand in cand ce si cum.

In caz ca am uitat sa mentionez, inca ma mai doare fundul de la injectiile din spital, mai exact piciorul stang, cand ma masez acolo cu crema...parca am un ac inainuntru...e o senzatie neplacuta oricum.

Spre sfarsitul saptamanii, am simit in partea dreapta a burticii ceva...o manuta, picior...ceva de-al fetittei noastre. Am simtit de 2 ori, a doua oara a simtit si Mihai...era ca o galma pe care te puteai plimba cu degetul...se simtea ca e un os lung...cred ca era un piciorus la cum era ea asezata (cu capul in partea stanga si cu picioarele in dreapta...oarecum cu capul in jos). A fost emotionant...mai ales pt mine ca a simtit si Mihai; oricum gagica daca a vazut ca o tot pipaim a plecat de acolo, si nu ne-a mai lasat nimic la vedere.

A inceput de asemenea sa mi se miste burta...usor vizibil si sa fie inegala...se vede o umflatura mai mare intr-o parte unde sta pitica, si dupa pleaca...asa se formeaza legatura dintre mama si copil, inca de pe acum...eu ma emotionez la lucrurile astea, si sper sa nu fie doar de la hormoni.


Saptamana a 23-a

Nimic spectaculos, doar dedicata trup si suflet Disperate. Mai am putin si le termin, de fapt saptamana asta le termin...si dupa??? O sa fie la fel ca la Grey. Insa am observat ca dorm mai mult...adica ma rezesc undeva pe la 12...Mihai deja este plecat la servici si eu habar nu am cand a plecat si daca am vorbit cu el dimineata. Seara ne culcam amandoi undeva pe la 12-1...poate ca asa cere organismul meu.

I-am pus lu’ aia mica CD-ul de la Andreea cu Mozart for babyes...nu a stat locului deloc cat a rulat prima oara...ma cam speriasem. Apoi i-am pus in fiecare zi...desi Mihai uraste melodiile alea, insa sper sa-i faca placere ei. Nu mai este asa de agitata ca prima oara, insa tot inghionteste ea ceva pe acolo in timp ce canta.

M-am dat viteaza ca nu m-a mai durut nimic cateva zile, si mai pe la sfarsitul saptamaii m-a luat...am reluat medicatia...insa tebuie sa am rabdare sa-si faca efectul.

Vineri (9 Ianuarie) am fost la Stroilescu pt concediu medical, dupa ce ma certasem deja cu O, N si contabila. Vad ca B sta deoparte...sigur coace ceva. Trebuie sa cer mereu de cateva ori ce am nevoie...e poveste lunga.

In weekend a venit mama soacra in vizita sa ne aduc mancare, dupa ce stabilisem deja in prealabil ce ne va aduce. Oare chiar asa a fost? Evident ca nu, ca mi-a adus mazare, desi eu am specificat EXPRES ca nu vrem mazare, s-a tot laudat ea ca ne face o surpriza- imi zisese Mihai ca face tort, si deja imi ploua in gura, si avenit fara; inteleg ca nu a avut timp, dar macar sa nu mai zica, mai ales ca ma astept sa aduca ce zice...poate ar trebui sa nu ma mai astept Oricum nu s-a abtinut si la alte comentarii legate de voinicica, faptul caa ea tot spera sa fie baiat, oricum nu femeia determina sexul copilului, eu duc ce mi-a dat Mihai...dar pt unii e greu sa inteleaga asta.


Saptamana a 24-a

Luni (12 Ianuarie) ma suna de la Sanador sa confirm programarea de pe 13 de la Herghelegiu, la ora 19:00. Ok, zic eu foarte entuziasmata, sigur, venim. Dupa cateva ore ma suna iar cineva de la ei ca de fapt dl dr nu mai poate fii in clinica la ora aia, si ca trebuie sa ma reporgrameze. Stati putin, ca tocmai am confirmat pt ora 19, mai ales ca am ales ora asta ca sa poata ajunge si Mihai in timp sa fie prezent la echo, plus ca facusem programarea de prin Septembrie/ Octombrie 2008. Fata mi-a zis clar ca trebuie sa ma reprograamez, avea un loc lier tot pe 13 la ora 13:50....no way...si Mihai cum ajunge...daca nu, alta zi, adica undeva prin Martie. Pana la urma nu am avut de ales si am ramas pe 13 la 13:50. Trebuia sa se intample ceva ca doar era Marti, zi de 13...si asta era doar inceputul.

Marti (13 Ianuarie) iau frumos dosarelul de sarcina, si plec voioasa spre Sanador sa ne intalnim cu dl dr. Vorbisem si cu Mihai si reusise sa se invoiasca, desi nu garantam ca voi intra la 13:50, pt ca de obicei se intarzie mereu la Sanador la orice programare. Ajungem la timp...si asteptam. Am intrat cam la o ora de cand am venit...asta e...mai erau venite si fara programare...ma venea nu stiu cine cu nu stiu ce cunostinta...tot asa. Daca nu era problema cu Mihai sa se intoarca la servici, nu ma deranja asa tare, desi oricum nu era normal ce se intampla. Pana la urma ajungem in cabinet si raman surprinsa de cat de tanar este Herghelegiu. La experienta si felul in care orice dr obstetrician il recomanda, ma asteptam sa fie un mosulet, insa nu, era n tip cam pe la 40 de ani as zice eu, plin de aroganta si sictir. Ii zic asistentei ca vrem si DVD cu filmulet, ca doar facem 4D si vrem amintire. Mi s-a parut destul de profi, are alt stil decat Danaila, masara alti indicatori, mi-a dat o gramada de poze printate, insa numai cu grafice si indici, din care eu personal nu inteleg foarte multe. Nu prea indrazneam sa-l deranjez in timpul echo, insa l-am intrebat pana la urma de microcalcificarea de pe inima, si mi-a zis ca el nu vede nimic grav, ca trebuie asteptat sa vedem cum evolueaza in timp. I-am zis ca m-a durut in partea stanga cand ma apasa cu aparatul, cica nu conteaza asta. La sfarsit (a durat echo cam 30 min) l-am mai intrebat diverse si parea destul de plictisit si la un moment dat s-a intors cu spatele la mine. Oricum, mi-a zis ca overall bebe e bine, dar nu mi-a zis nimic din ce a vazut el acolo, asta am aflat a doua zi la Dascalu. Iesim, Mihai pleaca, ca a mai durat ceva pana am platit, plus pana a adus DVD-ul. By the way...la Herghelegiu orice echo are pret special numai pentru faptul ca este facuta de el...deh...renumele si faima isi spun cuvantul. De-abia asteptam sa ajung acasa sa vad filmuletul, in metrou ma tot uitam in punga sa nu cumva sa-l scap sa-l pierd. Intr-un final ajung acasa si...surpriza...nu merge DVD-ul. O sun pe Elena, cica si ei au avut probleme in a-l vedea prima data, sa incercam nu stiu ce codec-uri...vine Mihai, incearca si el nu merge. Ufff...am fost foarte dezamgita, de-abia asteptam sa ma mai tot uit la filmulet la cateva zile ca mi se face dor de asta mica dupa ce o vad la echo. Oricum, un lucru este clar si reconfirmat: este fetita, nu mai exista nici un dubiu.

Miercuri (14 Ianuarie) ma duc la Dascalu, aveam programare la 16:00. Ii cumpar lalele, si chiar am intarziat vreo 10 min. Cand ajung la ghiseu aflu ca de fapt ea nici nu a venit, si mai aveam inca cateva paciente inaintea mea, ca trebuia sa inceapa in mod normal programul la ora 14. Astept ca de obicei vre-o ora jumate si intru la ea. S-a bucurat foarte mult pentru flori, si mia placut ca si-a adus aminte de mine, adica imi stia istoricul, nu a trebuit sa ii mai povestesc eu totul. Nu stiu daca v-am mai zis sau nu, dar mi-am adus acum asa aminte...inca ma mai doare fundul de la No-spa din spital facut injectabil...ma intreb oare cand va trece.

Asa, revenim la Dascalu. Se uita pe echo, si-mi zice ca voinicica mea e mai slabuta decat trebuie, ca nu a luat chiar normal in greutate, plus ca am niste cheaguri de sange pe placenta, si din cauza asta ea nu se hraneste corespunzator, si de-aia nu ia in greutate normal. Asa ca ma trimite la Dr Uscatescu de la Institutul de Hematologie Fundeni cu suspiciune de sindrom antifosfolipidic (FASL). Mi-a luat ceva pana am invatat cuvantul. Si sa fac urmatoarea echo peste 4 aptamani la Petrache ca sa urmarim mai des evolutia sarcinii. Inca o veste proasta...vreau si eu vesti bune cand ma duc acolo....macar sa iasa asta mica sanatoasa si sa fie totul bine la final. Ah, era sa uit, am intrebat-o ca eu am DPN 05.05.2009, si cum e Pastele pe 19 Aprilie si 1 Mai dupa, daca pleaca pe undeva, si zicea ca nu; plus ca am vazut ca si-a notat in agenda pe 30 Aprilie numele meu...cred ca mi-a pus gand rau. Mi-a zis ca firul de la cerclaj ideal mi-l scoate in saptamana 37, daca pot sa-l tin pana atunci, daca nu, vedem pe parcurs. Acum colul era mai lung si inchis...no comment. Cand am iesit afara, la receptie, i-am aratat fetei de acolo DVD-ul si i-am zis ca nu merge, am rugat-o sa verifice si in calculator la ei ca poate nu ma pricep eu...nu mergea...mi-a dat banii inapoi. Eram dezamagita, alta 4D nu mai fac, am ramas cu o poza...si amintiri.

Miercuri (15 Ianuarie) am fost la prima ora din cursul de puericultura organizat de cei e la RAA- First Bebe (postare separata).

Apoi saptamana a trecut cu Desperate, am inceput sa mai si citesc putina literatura contemporana, asta ca sa nu rman in urma, si documentari despre dr Uscatescu si munca ei. Numai pareri de rau, ca rezultatele de acolo ies de cele mai multe ori fals pozitive...imi era cam frica sa ma duc la ea, dar pe de alta parte evam incredere in faptul ca Dascalu m-a trimis la ea, deci stie ce face. Ma hotarasem sa repet analizele, insa se pare ca la clinicile particulare nu-ti fac tot setul de analize necesar pt depistarea SAFL, doar o parte.

In weekend am plecat cu Mihai la cumparaturi, vroiam sa mergem la Real. Insa pe drum, pe Calea Vitan, am vazut reclama la Carrefour Vitan, asa ca am trecut de Real, si am intrat pe Vitan Barzesti, unde am ratat magazinul care era chiar langa Hotel Rin, si am luat-o pe chei pe Dambovita, pana am iesit din Bucuresti si am ajuns in Glina, ca nu era nici un pod sa facem stanga. A fost oarecum amuzant. Am gasit un InterSport, de unde Mihai si-a luat finally caciula ci manusi de lana, cagula (ca cica cea veche nu era buna...asa zice el) si o bentita misto din polar, buna pt bicla, o sa-mi iau si eu una din aia. Mi-a fost cam rau mie, asa ca nu prea am avut rabdare sa ma uit si pt mine, dar am vazut ca aveau polare pt copii mici :)


Saptamana a 25-a

Trebuia sa ma duc la Fundeni, dar am zis sa nu o iau chiar de luni, ca lunea se duce toata lumea, ca e inceput de saptamana, asa ca ne-am hotarat ca marti ne trezim la 06:30 si mergem sa facem analizele. Asa ca Marti(20 Ianuarie) MA trezesc la 06:30, ma pregatesc de plecare, fac sandvisuri pt mine si pt Mihai, ca nu stiam cat stam pe acolo pe la usi, plus ca Mihai avea sa se duca direct la servici, si ii va fi foame, si pe la 07 si ceva IL trezesc si pe Mihai, asa ca pe la 07:30 deja eram pe drum. Mihai inca dormea in papuci la volan, eu aveam deja stari de voma ca nu mancasem nimic, plus ca nu m-am mai tezit de mult la o ora asa matinala, si ne minunam amandoi pe strada in sensul invers de mers ce aglomeratie era la ora aia. Ajungem la Fundeni, gasim si loc de parcare (cu greu), gasim si Institutul de Hematologie, si pe dna Viorica, asistenta dr Uscatescu...si un hol plin de lume cat si de gravidute. A mers destul de repede, cam in 20 min eram gata, mi-a luat sange intr-un mod foarte rudimentar...deh, eu obisnuita cu spitalele private, am uitat cum e la stat. A fost asa: mi-a recoltat sangele cu o seringa, dupa care a aruncat seringa cu sange intr-o chiuveta, si-a facut dumneaei niste notari, apoi a turnat sangele din seringa intr-o eprubeta. Am ramas masca, eram sigura ca-mi vor iesi analizele prost. Iar in timp ce-mi lua mie sange si tuturor de acolo, in jurul nostru erau masinariile care agitau sangele in eprubete pt rezultate, practic masinariile care produceau rezultatele analizelor de sange. Am plecat, l-am lasat pe Mihai la Iancului la metrou, a rezolvat si problema cu Romtelecomul (mai era o factura de platit intre momentul deconectarii vechiului numar si cel al emiterii facturii- ne amenintau ca ne dau la recuperatori pt neplata facurii la timp), si eu am condus vitejeste pana acasa. Am mancat, si am dormit 5 ore...mi-a fost mila de Mihai in ziua aia, el nu rezista cand il rezesti la ore din astea matinale.

A doua zi, m-am dus pe la 13:30 singura cu masina la Fundeni, incepea programul la ora 14, dar am zis cu traficul, pana gasesc parcare...am ajuns mai devreme. A fost foarte draguta dna Viorica, si mi-a adus reultatele, plus echografia de la Herghelegiu, ca o lasasem la ele sa se uite Uscatescu pe ea, si dupa am discutat cu Uscatescum. Nu am SAFL, insa pt a trata cheagurile de sange de pe placenta, sa iau Aspenter 1 tableta/ 2 zile- este practic aspirina in doza de 75mg, fata de 500 mg cat are o pastila de aspirina in mod normal. Incerc sa dau de Dascalu sa ii zic rezultatul, insa tot nu-mi raspundea, pana la urma reusim sa ne conectam, si de pe 23 Ianuarie am inceput sa iau si Aspenter. Ma gandisem sa-mi fac o schema cu zilele in care sa iau ce medicamente, insa Mihai s-a gandit la o schema mai simpla: zi para sau impara...dar cand se schimba luna, ce fac? Pana la urma am mers pe varianta lui, si vad ca functioneaza. Trebuie sa revin la Uscatescu dupa urmatoarea echo, pentru a repeta analizele si a-mi urmari evolutia voinicelei.

Marti seara (20 Ianuarie) m-a dus sotul meu la teatru. Trebuia sa vedem American Buffalo la Act, dar s-a accidentat un actor, si s-a schimbat in The Shape of Things. Il invitase Cosmin, si mai venea un coleg de-al lui Miahi de servici. Pana la urma Cosmin a renuntat, ca ei vazusera piesa, si ne-am dus noi. Piesa...super, cel putin subiectul, mie mi-a placut si interpretarea, insa m-a fascinat subiectul, iar sfarsitul piesei a meritat pe deplin. Pacat ca in stanga mea era o fatuca care mai vazuse piesa si stia ce se intamlpla si mai povesea din cand in cand...ceea ce ma enerva. Am rezistat eroic, fara sa fac pipi (desi acolo unde stateam daca era impetuos necesar sa ma duc, trebuia sa trec prin mijlocul scenei si printre actori, asa ca m-am abtinut), cu Diazepam si No-spa. S-a resimtit si a doua zi, insa am stat cumintica in pat si a trecut cu bine...sper. dar tot vreau sa vad American Buffalo, cica este foarte amuzanta, mi-e putin frica sa nu ma doar burtica de la ras, ca de obicei ma doare in astfel de cazuri.

Am ajuns ca omul de rand, dupa ce am devorat Desperate, trebuie sa astept ca tot omul sa se indure cineva de noi astia mai disperati sa posteze urmatorul episod ca sa ma pot uia si eu in liniste...am si uitat despre ce era in ultimul episod vazut, ca pana acum le-am vazut calup...noroc ca au la inceput “previous on Desperate Housewives” care ma salveaza.

Am reusit intr-un final sa termin “Ma numesc Rosu”. Mi-a cumparat-o Mihai cu ceva timp in urma, insa nu m-a atras de la inceput...cred ca nu mi-am dat destul interesul, plus ca are vreo 600 pagini, insa cand am ajuns sa citesc despre “minunatia” barbatului si despre cum era ea prezentata de miniaturisti...alta viata.

Vineri (22 Ianuarie) am fost la al doilea curs de puericultura, undea ne-a prezentat cum va fi cand o sa nastem...nimic nou sub soare.

In weekend am plecat la mama, ca sa dea Mihai cu vopsea pe tocurile de la usi, si sa nu sufar eu inhaland mirousl de vopsea, ci numai el. Nu a vrut sa ma insoteasca, il citez: “prefer sa indur durererea fizica, decat cea mintala”...si a avut dreptate. A fost placut sa revin la parinti si sa-mi reamintesc de perioada copilariei, am curatat toate dulapurile de lucruri vechi, carti si haine pe care nu le-am purtat de ani, si care sigur vor folosi altcuiva, insa a trezit si alte amnitiri, despre care nu vreau sa discutam, si car m-au facut fericita ca Luni (25 Ianuarie) m-am intors acasa. A fot oarecum obostior, pt ca eram obisnuita sa stau in pat, iar cat am stat la ei am facut curat la mine in camera...ceea ce nu mai stiam cum se face, dar macar am gasit acte pe care le credeam pierdute, si stiu ca acum toate sunt in ordine.

Sa mai mentionam si noile coordonate: burtica 83cm si 58kg, Dimineata am undeva intre 57.5-58.3kg, deci pot considera ca am luat pana acum 5kg...cresterea de-abia de acum incepe. Tati a inceput sa devina mai interesat de burtica, ca acum se vede, parca daca nu se vedea, voinicica nu tot acolo era. Numai ca buricutul meu frumos...pt ca eu aveam un buric frumos, s-a largit, arata ca un smiley, si in curand va iesi afara:( A crescut si burtica acum, e mai rotunjoara, desi de la spate cine ma vede nu zice ca am bebelus, nici nu se vede, plus ca de-abia reusesc sa ma inchei la ultimul nasture la haina, in curand voi merge cu el deschis. Ah...si trebuie sa schimb masura la sutien iar...culmea e ca am probat un sutien de la mama care aproape imi venea...ceea ce este scary.


Saptamana a 26-a

Cand am ajuns luni acasa...am zis ceva urat in masina...nu pot reproduce cuvintele...am observat ca toate geamurile din casa erau LARG deschise...stiam ce inseamna asta. Cand am urcat nu am putut sa nu simt frigul de afara la noi in casa, insa cum am inchis geamurile si am dat drumul la calorifere la maxim, a inceput sa iasa mirosul de proaspat vopsit:(. Mihai mi-a zis ca a dormit cu geamul deschis...face parte din fazele lui de antrenament in lupta cu socrii...este un fel de etapa de calire a organismului, si nu ca ar exista o astfel de lupta ;)

Marti (27 Ianuarie) am fost la cel de-al treilea curs de puericultura, si ultimul; ne-au invatat cum sa infasam copilul, cum sa-i facem baiata, lucruri practice din punctul meu de vedere, practice pana ma voi vedea cu copilul in brate si va trebui sa-l schimb de caca si sa-i pun un scutec nou.

A cautat ceva Mihai in cutiile din debara si am profitat de ocazie si am scos “Despre dragoste si umbra” de Allende...ne-am bucurat impreuna vre-o 3 zile, pt ca nu am putut sa o las din mana pana la ultimul paragraf...ca orice carte a ei. Acum parca vreau sa o cheme pe voinicica mea Paula, sunt sigura ca nu va avea aceeasi soarta, insa imi face placere, este ceva care ma binedispune si care imi aduce aminte cu placere de Isabella si de munca ei literara si mi se pare ca suna boem si puternic Paula Stanescu. Dupa care am trecut la “Psihologia copilului” de Piaget...aici e mai complicat, nu mai merge ca la beletristica, trebuie sa citesc de doua ori sau chiar mai multe acelasi lucru ca sa-mi dau seama despre ce se vorbeste...se vorbeste despre psihologia copilului. Culmea e ca intr-un moment de inspiratie am cumparat vreo 4 carti despre psihologia si sociologia la copii, toate de Piaget...good luck Mona J

Gravidele au toane...asta se stie deja, scrie in toate cartile, tocmai ca taticii si ceilalti din jurul ei sa CONSTIENTIZEZE asta. Parca Miercuri (28 Ianuarie), mai pe seara, mi s-a parut mie ca a facut ceva Mihai ce nu mi-a convenit, asa ca am inceput sa plang, ca eu sunt singura, si stau acasa toata ziua, si nu ies nicaieri, nu vorbesc cu nimeni, si uite asa am plans in hohote O ORA, fara sa ma opresc. Pur si simplu nu ma puteam opri, si-mi veneau in minte numai lucruri rele; pana la urma m-am oprit...dar tot am ramas cu niste suspine...cred ca de fapt obosisem. Nu-mi pot explica reactia, a fost spontana si incontrolabila, si mai ales ca m-am varsat pe Mihai...pot sa ma scuz ca doar el era langa mine? Sunt sigura ca daca mai era si altcineva in camera, si-o lua si respectivul.

Joi (29 Ianuarie) a fost ziua de gratie. Am petrecut 5 ore in fund in pat, discutand (sau mai bine zis zbierand si plangand) cu seful meu despre niste zile amarate de concediu pe care nu vrea a mi le dea, si s-a hotarat el la sfarsitul lunii sa ma anunte de asta...pana la urma s-a rezolvat oarecum...insa am plans iar...cred ca trebuie sa beau mai multe lichide, ca numai la cat am plans astea 2 zile s-au dus cei 2l de apa zilnici obligatorii. Evident ca in urma acestui incident voinica mea a protestat si ea, si m-a lovit unde a putut si cat de tare au tinut-o ligamentele. Ii simt oricum miscarile mai puternic, sper sa mai fii crescut, se vede cu ochiul liber burtica cand se misca, insa tati nu are timp pt noi. E oarecum amuzant ca eu vad burta cum se misca de la asta mica, il chem...uite...el..unde?...aici...si ne chiombam amandoi la locul ala si aia mica loveste in alta parte, eu simt, dar Mihai nu vede, si asa se termina sesiunea noastra in 3 de urmarit miscarile fetale.

Ne-am facut temeinic socotelile, am fost la banca, m-am intalnit eu cu niste tipi de la un broker de credite, si ne-am hotarat sa depunem actele pt solicitare credit ipotecar la ING, am reluat legatura si cu Alina (agenta imobiliara) si ne-am hotarat ca cel mai bine depunem actele si cautam apartament cu 3 camere in Vitan, cam pe unde stam si acum. Este ceva ce ne putem permite momentan, plus ca in zona sunt blocuri construite dupa ’90, e aproape si de mama si de bunici (practic este la mijloc, chiar intre ei), este parcul Tineretului aproape, sunt scoli si gradinite in zona, si mai sunt diverse parculete printre blocuri cu locuri de joaca. Dar pana ajungem sa fim proprietarii casei mult visate si sa ne putem muta efectiv in ea, va trebui sa convietuim cu voinicica cateva luni in garsoniera. Asa ca in Weeekend ne-am dus la Ikea sa mai luam niste mobila ca sa eliberam terenul pt micuta vrajitoare care va ocupa tot peretele unde este patul acum (patutul ei, masa de infasat si o comoda cu sertare pt hainele ei). Recunosc ca mi-a fost rau, ma dureau toate alea (nu pot sa zic pe post ce...dar durea al naibii de tare), l-am recrutat si pe Andrei sa-l ajute pe Mihai sa care mobila sus, si seara, nici nu mai stiu cat era ceasul, oricum trecut de 19, nemancati, asa cum eram, ne-am apucat de facut puzzle.

Am montat lampa mea de citit, ca ma plangeam mereu ca nu e lumina puternica de la lustra si nu vad seara sa citesc, plus ca are gatul rabatabil si poate fi flosita cu brio noaptea cand o schimbam pe voinicica, ca sa nu aprindem lumina si sa fie prea puternic pt ea. Am mai luat si o biblioteca (un corp cu 4 rafturi), dar destul de util ca l-am umplut deja, un dulap inalt pt baie, si in felul asta am reusit sa maschez tuburile si tubuletele care zaceau pe jos si de jur-imprejurul cazii, si 2 corpuri suspendate pt bucatarie, pe care le-am asamblat, dar cu care inca stam pe jos in sufragerie pt ca sotul meu trebuie sa gaseasca cea mai buna solutie de prin in perete, sa nu riscam sa ne pice in cap. Duminica aveam febra musculara...deh, am facut puzzle.


Saptamana a 27-a

Sunt bucuroasa ca intram in ultima saptamana din al doilea trimestru de sarcina, si ca am o voinicica care loveste din ce in ce mai tare. Mai ca eram sa-i dau un Diazepam doar ca sa se calmeze...ma durea efectiv cand se misca, nu era placere...era durere fizica si reala....si ma rugam de ea sa se opreasca, dar eu avea program artistic. Ne-au spus si la cursuri ca bebeluii in burtica dorm 22-23 de ore, iar in restul timpului se joaca. Ma intreb oare fata mea cand doarme? Am incercat sa-mi dau seama si de programul ei, se pare ca apogeul este undeva intre 05-07 dimineata, si seara 18-20, in rest este haotic. Am continuat terapia cu muzica clasica. Am gasit si CD-urile de la SuperBebe, si pot sa zic cu mana pe inima ca “Sunt Furios” este cu eficienta maxima. Eu personal adorm de fiecare data cand il pun, asta s-a intamplat de prima oara de cand am cumparat acel CD. Sper sa faca i asta mica la fel, desi vad ca Mihai rezista eroic, chiar il enerveaza cand pun muzica aia.

Am inceput din nou sa tranzactionez la Bursa...stiu sunt slaba. Dar incerc si eu sa recuperez din pierdere.

Am fost Marti (03 Februarie) la Stroilescu si am luat concediu medical pana pe 13 Februarie inclusiv, dupa care va trebui sa rezolv cumva cu Dascalu cu un bilet de internare pana la sfarsitul lui Februarie. Oricum, din 23 Februarie pot sa intru in prenatal, asa ca sunt oarecum acoperita si scap si de comisie, dar raman cu 7 zile in Ianuarie fara plata...asta e, dupa cum zice Mihai si eu il contrazic mereu: nu poti avea totul in viata. BA DA, eu ma zbat sa am, desi fac multe concesii pt asta.

Dupa asta, m-am gandit eu ca Dr Felix este aproape de CMU Enecu, asa ca am luat-o pe jos pana la ANEVAR sa-mi platesc cotizatia si asigurarea pe 2009 si sa ma interesez cum este cu examenul pt pregatiea continua. Si pt a nu stiu cata oara mi s-a aratat cat de mica este lumea. Dna de la ANEVAR cu care am discutat despre examen avea un burou plin de diplome de absolvire, puse alan-dala, iar plima diploma din fata mea ii apartinea lui Zabalan Minisoara Codruta...mi-a luat ceva pana sa fac legatura Zabalan- Codruta; am sunat-o dupa sa o anunt ca are diploma gata, ca tanti se plangea ca are dilpomele si nu mai vine lumea dupa ele. Asa a fost si cu sotia lui Cosmin, colegul de servici al lui Mihai. Ne-am intalnit in Ianuarie pe hol la CMU, eu ieseam de la Stroilescu- luasem CM pt Ianuarie si ea astepta sa intre la echo. Eu ma uitam la ea, ea la mine, mi se parea cunoscuta, dar nu stiam de unde. Si am ingnorat la inceput, si ma imbracam...pana ea imi zice buna...eu...buna, te stiu de undeva, dar nu stiu de unde...ea...am fost impreuna cu cortul la Vama Veche...eu...da? mintea procesa, dar eu nu am fost niciodata la Vama, si cu toate astea o stiam pe fata asta. Intre timp zisesem deja...ah da...si aveam un zambet tamp pe fata si incepusem amandoua o conversatie de curtozie...dupa care iese asistenta de la echo si striga...dna Rusu, si ea isi cere scuze ca trebuie sa plece si intra in cabinet. Fuck, era sotia lui Cosmin Rusu, o stiu, evident, am fost cu ei la spectacol la Opera, am stat 2 zile la mare la Vadu, cu ei probabil eram cand am conceput-o pe voinicica....m-am simtit super nasol ca nu am fost in stare sa o recunosc. L-am pus pe Mihai sa-si ceara scuze fata de Cosmin ca nu i-am recunocut nevasta, evident ca a ras de mine, dar pana la urma i-a zis Cosmin ca ne-am intalnit si ca nici ea nu ma recunocuse din prima, ceea ce m-a facut sa ma simt nitel mai bine.

Tot fiind pe Dr Felix, si noul sediu EY este chiar la coltul strazii, am sunat-o pe Anca si i-am zis ca trec pe la ei in vizita, asa ca a venit ea sa ma ia din holul cladirii...high security system...numai acces pe baza de cartela...ma lasi...

M-am bucurat sa-mi revad fostii colegi, am stat acolo o vreme, a vorbit cu fiecare, am povestit despre sarcina, le-am aratat poze. Lumea parea ca luceaza, insa daca ma intrebati pe mine, numai unii, altii...lucrau si ei la altceva. Mi-a prins bine iesirea, am mai vorbit cu lumea, am mai povestit, am vazut lumea bucurandu-se ca ma vad (poate doar de fatada, dar nu a contat), m-am simtit bine. Toata lumea se minuna de burtica mea ce mica este pt aproape 7 luni, si ca am slabit la maini si la fata, ca sigur nu mananc bine....a fost amuzant. La plecare, m-am intalnit cu Ioana- lucra la travel, tocmai se intorsese din concediu de maternitate, si am mers cu ea pana la Victoriei la metrou si am mai povestit din viata...

Seara a venit Andreea pe la noi...a venit mai devreme decat promisese, si nu eram gata cu mancarea. Am facut salata bulgareasca, cu file de pangasius. De fapt mai bine ca a venit mai derveme, ca am facut salata impreuna, asa cum ii place si ei, eu mi-am pus o lingura de verdeata :) Apoi am servit-o cu desert: bezele facute de Mihai, asezonate cu crema de jofra, facuta de mine. I-am promis retetele cand mergem prima oara la ei in vizita, si un mixer, ca sa-i iasa crema buna la jofra. Vroiam initial sa-i iau sfetnice, dar mai bine asa.

Apoi, mai pe seara- noapte au inceput sa se resimta drumurile de peste zi si alegatura. Nu stiu daca a fost vis sau realitate, insa mi s-a parut ca nu am drmit toata noaptea si ca asta mica s-a zbatut in continuu in burtica. Plus ca eram foarte agitata de cand m-am culcat, ma uitam la In Gura Presei, si incepuse sa me enerveze Badea- ceea ce este un paradox, pt ca in ultimele doua saptamani ma uit zilnic, l-am corupt chiar si pe Mihai :). Asa ca am oprit televizorul si am incercat sa adorm, insa ma enerva Mihai care tasta de zor la computer. Pana la urma am adormit cu perna in cap sa nu mai aud nimic, si m-am trezit la 07:53 cu frica ca ieri am iesit in colectivtate si am racit. Mi-am pregatit recipientele pt analize (ii cerusesm lui Stroilescu pe MF o urocultura si sumar) si am baut un ceai fierbinte cu multa lamaie si miere. Acum parca nu mai am nimic, dar dimineata era putin disperata...alte toane de gravida. Am dus probele, am dus foile de concediu, am dat comanda de geam pt usa de la sufragerie (l-am spart dupa ce l-a dat Mihai jos cand a pus colantele pe usi...asta e, asta nou e mai frumos).

Am avut o dicutie chiar foarte placuta cu seful meu si am ajuns la un acord cu tot ce mi se cuvine, si mi-a dat oarecum dreptate si el, dar sa-l inteleg si eu pe el. Ok...nu mai e mult, intru in prenatal si ati scapat de mine.

Mi se pare ca am inceput sa am dependenta de Diazepam si Gynipral, asa ca de saptamana asta am redus doza la o pastila din fiecare zilnic...sper sa nu fac vre-o prostie, dar am zile in care dc ma trezesc mai tarziu, pe la 12 de ex si pana la ora aia nu sunt mancata si nu am luat Gynipralul, ma doare burta- poate este doar in subconstient, de-aia zic ca poate am dependenta de ele. Asa ca iau 1 Gynipral dimineata si 1 Diazepam seara, iar in timpul zilei No-spa 1-2 doar daca este necear. O sa-i zic si lu’ Dascalu, sper sa nu ma omoare inainte sa-mi zica dc am facut bine sau nu.

Cred ca nu am facut bine ca am luat mai putine medicamente...revin la schema initiala...au inceput sa ma doara chestii, daca nu imi trece pana maine, o sun pe Dascalu.

Seara urmatoare evident ca s-a repetat povestea din ziua precedenta, pt ca exagersem cu plimbarile si "experimentasem" noul tratament, asa ca nu m-am miscat din pat toata saptamana, cu tratamentul la zi, desi uneori sufeream de-a dreptul din cauza durerilor....imi era sa nu o scap pe voinicica printre picioare. Plus ca la un moment dat s-a ridicat in picioare (cel putin asa simteam eu, ca o simteam si deasupra buricului) si ma lovea numai in col....o adevarata incantare; luasem deja toate medicamentele permise si nu simteam nici o schimbare. Noroc cu Utrogesatnul de seara care ma adormea si nu mai smteam nimic. Asa ca am folosit zilele de stat "pe bune" numai in pat in a scie pe blog si a updata posturile mai vechi, si ce mai vroiam sa scriu, si nu gasisem timp pana atunci.

In weekend dragul meu sot s-a "chinuit" sa monteze dulapurile din bucatarie in perete, dupa ce a fost la hypermarket si a cumparat niste dibluri de treceam prin toata bucataria vecinei de langa....sa se tina bine in perete. Oricum a reusit sa le monteze cu o precizie milimetrica, am fot foarte mandra de el, cu toate ca restul casei arata ca dupa razboi...dar aveam dulapurile infipte...mai conta restul? :)

vineri, 29 august 2008

Primul trimestru de sarcina (primele 12 saptamani)

Poza il prezinta pe voinicel la 4, 6 si 13 saptamani, calculat dupa varsta echografica, nu cea calendaristica.


Saptamana a 3-a

Am facut testul de sarcina pe 22 August si am vazut pentru prima oara 2 liniute. De fapt Mihai le-a vazut primul. A fost prima oara cand a vazut un test de sarcina si a vazut direct 2 liniute, eu vedeam mereu 1. La urmatoarele sarcini il pun numai pe el sa se uite la rezultatul testului.

Toata saptamana m-am simtit foarte obosita, nu rezistam sa stau treaza mai mult de ora 22, iar la servici chiuleam cu brio de la orice munca care ma "solicita" intelectual. Problema este ca am fost si la unterviu sa schimb jobul, si acum va fi mai problematic, pentru ca as vrea sa le si zic ca o sa am bb, in caz ca ma vor, si vedem dupa cum sta treaba.
Mi s-au marit vizibil sanii, ii simt plini si grei, iar sfarcurile sunt mai sensibile. Fac si pipi des, cel putin o data pe ora.

Am avut si stari de greata, care cresteau in intensitate, si apoi dispareau de tot. Se manifesta toata ziua, fara sa vars. Sunt oarecum suportabile, dar am o vaga impresie ca se vor accentua. In schimb, as manca tot timpul. Nu ceva anume, pur si simplu as manca...orice. Am observat ca daca mananc des nu mai am stari de greata.
Ma simt si balonata, si ma doare burtica. De o saptamana sunt si deranjata la stomac, si credeam ca de-aia ma si doare, insa se pare ca este de la bb.

De asemenea salivez mai des. Mai ales la anumite mirosuri. Si mi se pare ca frigiderul meu pute ca draq. Parca sunt zeci de mirosuri acolo amestecate si eu le disting pe fiecare dintre ele si totusi pe toate la un loc.

Mi-am propus sa cumpar cantar sa vad ce greutate am acum si cat asimilez pe parcurs.
Mi-am calculat si DPN-ul: 30.04.2009- berbec/ taur, depinde de cat de repede va vrea sa vina bb.

Am facut BetaHCG, rezultat miercuri (saptamana a 6-a). Tot atunci este si prima vizita la ginecologie, la Dr. Dascalu Alina. Ma duc la Euroclinic, pt ca la Sanador prima data libera era pe 17 Septembrie, m-am programat si atunci.


Saptamana a 4-a

Ma doare rau spatele...mereu. Greturile- alea rele de care vorbeste toata lumea, inca nu au inceput, si sper nici sa nu am parte. Am anuntat duminica parintii ca o sa fie bunici, le-am aratat testul de sarcina. Nici mama si nici soacra mea nu stiau ce este ala, sa nu mai zicem ce semnifica cele doua liniute. A fost oarecum amuzant.

Azi dimineata (26 August) m-am trezit dormind pe burta si m-am speriat ca nu ma mai dureau sanii la fel ca inainte. Ma gandeam daca a patit bebelusul ceva...si m-am speriat. Dupa m-am dus la cosmetica, unde cosmeticiana nu vroia sa ma epileze pt ca ma doare, si orice simt eu, simte si bebe. M-a zapacit si ea, pana la urma tot m-am epilat, si stiu ca bebelusul va intelege, fie ca va fi fetita ori baiat.

Mama mi-a zis ca ea nu a avut greturi deloc cand era insarcinata cu mine, sper ca nici eu nu voi avea prea rau. Cumva...imi este frica...sa nu pateasca bebeluul ceva, de nastere in sine etc.

I-am anuntat si pe bunicii mei ca vor fi strabunici...tatae mi-a zis ca era si timpul sa facem un copil :) Mi se pare ciudat sa ai strabunici.

Aseara (26 August) am avut niste dureri groaznice de spate. Nu stiu daca este de la bebelus sau de stat in picioare. M-am hotarat sa-i fac o vizita lui Narcis, antrenorul meu personal de la Spitalul de Urgenta. Azi (27 August) am stat in pat toata ziua, nu am fost la servici. Ma plictisesc teribil acasa.

Intre timp soacra mea anunta pe toata lumea ca vi fi bunica, inclusiv pe Andrei (fratele lui Mihai) care era la Munich. Ne-a sunat Andrei dimineata sa ne felicite...voriam sa ii zic eu ca asteptam un bb :( Sunt convinsa ca intre timp nici mama/ tata nu pierde timpul si raspandeste vestea peste tot. Eu nu mai apuc sa zic la nimeni. Azi i-am zis si lu' Ancuta, s-a bucurat tare mult.

I-am mai zis lu' Serban Roman, Alina Popescu, Roxana Dragan, B, si lui Dan Gheorghe. Mi-a luat Mihai rezultatul de BHCG, este 85, si se incadreaza la 1-2 saptamani de sarcina. Sper ca este ok. Aseara (28 August) am avut si prima intrevedere cu dr. Dascalu Alina. A fost destul de ok, tipa este destul de rece, insa mi-a raspuns la toate intrebarile si a fost destul de explicita, pt ca eu venisem cu lista de intrebari...maniaca. Mi-a dat sa iau Elevit si fier- o varianta buvabila, sa vedem daca il suport. Mai fac un tratament pt streptococul de grupa B, si mi-a dat sa repet analizele de sange. Mi-a zis de la inceput ca sarcina a fost conceputa in perioada 10-15 August, si asa si este, a fost fie pe 9 sau 10 August. Mi-a confirmat DPN pe 30 Aprilie, deci o sa fie taur. A fost oarecum amuzant ca doctora zice ca sa fac urmatoarea echo in jur de 10 August si eu pe 09 August am deja programare la dr. Nedelcu. Nu mi-a placut ca am asteptat o ora pana am intrat la ea, si eu eram si ultima ei pacienta. Sper sa fie totul bine.

Am fost la medicul de familie la CMU sa-mi transcrie trimiterea pt analize sa le pot face gratis, insa se pare ca ori mi-au pierdut recomandarea, ori...Oricum luni ma duc la CMU sa vad ce se intampla, daca s-a pierdut recomandarea...fac scandal.

Vineri seara am facut o lista cu numele care imi plac mie si Mihai a facut la fel. Ulterior le-am comparat si am ales lista cu preferintele comune. Acum avem o lista cu 6 nume de baiat si 6 de fata, si ne hotaram la unul din astea, ca sa scurtam lista. Initial am avut 21 de pagini cu nume, scrise pe 2 coloane...criminal.

Sambata am fost la nunta la Elena, unde am mancat tot ce mi s-a pus in farfurie, inclusiv 3 portii de tort, Elena a vrut sa-mi dea si acasa. Oricum era cu o burtica mare de parca deja eram in 7 luni. I-am zis si lu' Alina, Mihai i-a zis lu' Petre de bb. Trebuia sa am o camera foto sa o imortalizez pe Alina, reactia ei a fost de milioane.


Saptamana a 5-a

A inceput bine, tot nu am stari de greata, desi mi s-a cam luat de medicamente deja: Elevit, Acid folic, fier si antibiotice timp de 7 zile. Persista starea de somnolenta, in wkd am dormit la pranz.

Am inceput o lista cu cele necesare pentru bebelus si sa vedem ulterior pe cine "pacalim" sa le cumpere. Si parca vad ca daca mai vorbesc cu oameni cu "experienta" lista se va modifica considerabil. O sa devim ca Betty din "La cumparaturi cu bebe", o sa cumpar ceva doar pt ca imi place, nu pt ca trebuie. Dar pt asta il am pe Mihai, sa ma trezeasca din visare si sa nu mai cheltui banii.

Acum nu mai este asa de roza situatia. Luni (01 Septembrie), pe la ora 15, dupa ce am fost la baie si am urinat, am observat cateva firicele de sange pe hartie. Prima oara am crezut ca mi s-a parut, insa chiar erau. Mai tarziu, la fel. M-am speriat rau, am bocit nitel, si am inceput sa dau telefoane. Dr Dascalu este in concediu pana pe 15 Septembrie, asa ca am sunat-o pe Elena sa-mi zica la cine sa ma duc, din moment ce nu am nr de telefon al dr mele- cica trebuia sa mi-l dea la prima consultatie, insa nu a facut-o. Cu insistente mari am reusit sa fac o programare Marti la dr Tarlea la Sanador, despre care am citit pe net numai una si una, si mi s-a facut mai frica. Mi-a mai curs sange pana seara, cand am ajuns acasa m-am asezat in pat si nu am miscat de acolo pana a doua zi dimineata. Intre timp (peste noapte) nu mi-a mai curs deloc sange. Marti dimineata am facut si analizele recomandate de dr Dascalu. Am avut noroc cu o seara in urma ca am apucat sa vorbesc cu dr Stroilescu (medicul de familie) si am intrebat-o cateva lucruri despre sangerare si am rugat-o sa-mi transcrie analizele pe MF (medicina de familie), si asa face ca am platit doar 46 RON, fata de 700 RON cat a platit Elena la Sanador cand a facut cam aceleasi analize.
Am fost la Tarlea si s-a lasat cu plans si in cabinet si pe hol, si pe strada. I-a atras atentia valoarea betaHCG-ului care se pare ca este prea mica pentru cat ar trebui sa fie considerand varsta sarcinii. M-a consultat si cica sunt ok, sangerarile nu sunt din uter, ci din zona colului, sangerau usor si la atingere. Si m-a trimis de urgenta sa fac echo transvaginala. Am facut la dr. Raluca Uzum, care a fost de aceeasi parare ca betaHCG-ul este prea mic. Cand a pornit aparatul, alta surpiza: sarcina este mult prea mica pentru varsta ei si exista o distanta intre peretii uterului si sacul embrional, si astfel embrionul nu este fixat bine si nu se hraneste corespunzator. Concluzia a fost ca este o sarcina intrauterina, fie oprita din evolutie, fie subdezvoltata. Ma mai duc la ea din nou pe 12 Septembrie pt alta echo, ca sa vada cum a evoluat sarcina; am anulat programarea de la dr. Nedelcu. Ma intorc la Tarlea, care imi zice ca banuia de la inceput ca este sarcina oprita din evolutie, dar vroia sa i se confirme. Imi da totusi sa iau Utrogestan 4/ zi, sa mai iau Ampicilina pana maine, si sa nu mai folosesc Betadine pt moment. Am facut si un alt betaHCG, astept rezultatul vineri. Si uite asa incep sa bocesc ca am sarcinta oprita din evolutie, si ca embrionul meu nu este destul de dezvoltat. Prima data am decis sa nu iau Utrogestanul, insa daca ele gresesc? Toata lumea pana acum m-a intrebat cand am avut ultima menstruatie, si calculeaza de atunci, si este gresit pt ca eu am avut ovulatia la 3 saptamani dupa si deci sarcina mea este din start cu 3 saptamani mai mica, deci eu nu o sa am 40 de saptamani de sarcina niciodata, ci 38, si tot la termen va fi. Oricum, acum astept rezultatul la betHCG, si vineri o sun pe Tarlea, mi-a dat nr ei de telefon. Dupa ce am toate rezultatele, ma duc si la Dascalu. Nu fac chiuretaj pana nu-mi spun mai multi doctori aceeasi parere. Ustrogestanul mi-l da Elena, cica are 120 buc...tot sa fixez embrionul cu el.

Nu sunt impacata cu gandul ca embrionul meu a incetat din viata. Daca gandesc la rece iau si aceasta posibilitate in calcul, insa nu vreau. Ma aduce la realitate din pacate faptul ca pot iar sa dorm pe burta- nu ma mai dor sanii asa tare- si ca nu mai am greturi. Intre timp am decis sa mai cer parerea si unui alt doctor, drept urmare m-am programat la dr Nastase Ana-Maria, la Biomedica. Era singurul loc liber gasit saptamana asta, in rest erau undeva prin noiembrie. Intre timp incerc sa ajung si la Polizu la camera de garda. Si ca sa fie suferinta si mai crunta numai azi dimineata (3 Septembrie) am vazut 3 femeii gravide cu ditamai burtica...parca era asa in ciuda...le invidiam.

Joi (4 Septembrie) seara am plecat la mare, dupa ce jumatate de ora casa mea a devenit camp de batalie pentru Mihai care nu-si gasea snorkel-ul si clestii de nas. Clestii nu i-a gasit pana la urma, dar striga sus si tare ca el nu pleaca fara snorkel. Cu toata agitatia, am uitat carnea pentru gratar in frigider, carne pentru care fusesem cu o zi in urma in Cora special sa luam.

Vineri asteptam cu sufletul la gura rezultatul de la betaHCG. A venit intr-un sfarsit, pe la 16:30, cand ma suna Andreea si-mi zice ca este 2.12. Nu am putut sa plang, l-am luat pe Mihai si am plecat cu barca pe mare. Insemna ca sarcina a incetat si trebuie fie sa fac chiuretaj, fie sa am in curand avort spontan. Joi il intrebasem si pe Petre de maternitati din Constanta, ca sa fiu pregatita. Am decis ca asa a fost sa fie, si peste 3 luni vom incerca din nou. Dupa ce am iesit din apa, m-am dus in camera sa vorbesc cu Tarlea. Cand i-am zis valoarea, a zis ca nici nu incape discutie, trebuie sa fac chiuretaj, sa nu stau pana pe 17 cand vine Dascalu, ca poate am avort spontan. Numai ca ea pleca din tara, si nu poate sa-mi faca intreruperea, si sa ma duc la Ciuvica, sa o caut la camera de garda la Polizu. O sun pe Elena sa-mi dea nr de telefon al lui Ciuvica (pe ea o lasase Dascalu in grija ei cat a fost in concediu), nu-mi raspunde, pana la urma ii scriu un SMS. Intre timp suna telefonul, era iar Andreea. Imi zice ca de fapt citise prost analiza, ca valoarea betaHCG-ului era 2,121.00, deci bebelusul meu creste voiniceste. Am inceput sa plang...de fericire. Intre timp suna si Elena, eu plangeam, Elena nu intelegea nimic din ce-i ziceam...pana la urma i-am povestit. Suna si Mihai la usa, se speriase de ce nu ma intorc pe plaja, eu plangeam si vorbeam la telefon. Nu mai conta nimic, decat ca ala mic creste. Asa am decis sa-l numim Voinicel.

Ma suna cei de la Biomedica, ca au gresit programarea, dr Nastase nu face Marti echo, deci anulam.

In apa nu am intrat decat pana la fund. In rest m-a plimbat Mihai cu barca si am intrat o data de tot in apa si m-am jucat cu Mihai. Dupa eram obosita, drept urmare duminica am avut iar sangerari- mici, dar existau. Asa ca am stat cumintica, desi aveam niste ameteli groaznice de la Utrogestan. Alina si Radu s-au cam speriat cand au vazut cate pilule iau, asa ca le-am zis ca o sa avem bb si de ce iau pastile.

Acum am o burtica bronzata, gata sa se mareasca :)


Saptamana a 6-a

Luni (09 Septembrie) am experimentat primele greturi de dimineata. Mi-au trebuit 3 ore sa ma pun pe picioare si sa plec de acasa (eram treaza de la 6 dimineata). Marti am pus ceasul sa sune la 7, insa nu am mai avut greturi...a fost oarecum amuzant. In schimb Mihai a racit, il doare in gat, sper sa nu iau si eu. Saptamana asta am 2 interviuri pentru angajare: B si Lugera- nu vor sa-mi zica inca cine le este clientul.
Greturile au mai venit si au plecat repede, mai ales pe la pranz sau daca stau mult timp nemancata imi vine rau sa vomit, sau daca imi este foarte cald. Miercuri (10 Septembrie) seara m-a durut rau burta in partea dreapta daca stateam in picioare. Cand ma intindeam nu mai simteam nimic; Joi dimineata la fel, am oarece probleme in a sta si pe scaun. Tot miercuri seara am simtit cum mi se strange stomacul (cred) ca un muschi care se contracta si se relaxeaza imediat dupa (cca. 1-2 secunde). O VREAU pe Dascalu sa vorbesc cu ea!!!!

Joi seara am avut stari de voma, incepusera mai de pe la pranz. Era o stare generala si constanta de rau. Si cand m-am bagat in pat imi era rau. M-au durut rau si sanii, simt ca niste intepaturi puternice, si nu prea mai pot sa dorm pe spate, ma deranjeaza cand se lasa in parti :) Deja arat ca si cand as avea silicoane...avantajele glandelor mamare ;)
Vineri dimineata m-am trezit cu aceeasi stare de rau, am reusit sa mananc, insa cu greu.
Vineri seara in sfarsit am ajuns la echo. Mai intai am trecut pe la CMU sa iau rezultatele de la analize, se pare ca iar am infectie urinara, de data asta rezistenta la Ampicilina...nice. Dupa lungi asteptari la usa, ne-a venit si noua randul la echo, a venit si Mihai sa-l vada pe voinicel. Surpriza...avem inimioara, am vazut-o cum bate de 160 de ori pe minut, si am mai crescut, avem 0.53 cm, corespunzator unei sarcini de 6 saptamani si 2 zile. Eu sunt total derutata, nu mai stiu deloc in cate saptamani sunt, dar daca embrionul creste de la o saptamana la alta, e bine. Urmeaza acum in saptamanile 10-14 morfologia fetala din primul trimestru; o sa vorbesc cu Dascalu la cine si cand sa fac si de asemenea sa stabilesc cu ea tot programul echografic ca sa imi fac inca de pe acum programare la Herghelegiu sau Iosup, cred ca merg cu primul.

Sambata seara (13 Septembrie) am fost la nunta lui Dragos Iliescu si Luciana. Cum eram eu saltareata si dansam mereu, nu ma tinea mai mult de o melodie, oboseam imediat. Dar mai dansam, ma mai odihneam, pana am obosit de tot si eu si Mihai si am plecat acasa.


Saptamana a 7-a

In noaptea de 16 spre 17 Septembrie l-am visat pe voinicel. Se facea ca eram la echo, si el statea in fundulet la mine in burtica in pozitia Lotus :) Si m-am certat cu doctora de la echo ca desi m-a tinut mult inauntru mie mi s-a parut ca nu s-a uitat cu atentie la voinicel si nu l-a masurat tot.

Pe 17 Septembrie, pe o ploaie frumoasa de toamna, am mers pe jos pana la Sanador Victoriei pt programare la Dascalu. Ca niciodata, aveam programare la 19:20 si la si 25 de minute eram deja in cabinet. O sa-mi amintesc ziua aia. I-am povestit tot ce am patit intre timp, m-a consultat, cultura din col, repetat urocultura, mi-a facut programul echografiilor, dintre care am reusit sa gasesc loc la Herghelegiu pt un 4D la inceputul lui Ianuarie 2009. Mi-a zis ce medicamente sa iau in continuare: Elevit, Acid Folic, Utrogestan- 4/ zi, Tardiferon- care nu se mai gaseste pe piata din pacate, momentan. Si la ea ma mai duc peste o luna, cand am facut deja dublu test la Danaila. In afara de cea cu Herghelegiu, in rest toate echo le fac la Danaila. Mi-e deja dor de voinicel sa-l vad. Se pare ca s-a schimbat putin si DPN-ul, acum este 4-5.05.2009.

Cei de la Lugera nu au mai dat nici un semn, si nici nu ma astept sa dea. Cei de la B imi dau raspunsul saptamana viitoare.

Intre timp am semnat contractul final pentru vanzarea garsonierei si am inceput sa impachetam, dincolo este gata si putem sa ducem lucrurile. Am gasit si o agenta imobiliara, AT, care pare capabila si sa-si merite banii (1% comision) si saptamana viitoare depune dosarele la banci, iar peste inca o saptamana incepem vizionarile. Asta ca sa vina voinicel in casa noua de la maternitate.
In weekend am fost la targul imobiliar, apoi la nunta in Poiana Brasov- am dantuit toata noaptea, iar Duminica pe la Ikea- lume multa si marfa proasta.


Saptamana a 8-a

Uite se pare ca greturile alea de care zice toata lumea au aparut voiniceste Luni, 22 Septembrie., m-a luat mai dupa-amiaza, si intensitatea "maxima" a tinut destul de mult pentru standardele mele, vre-o 5-7 minute. Nici dupa nu pot sa zic ca ma pot ridica in picioare, B cica sa plec acasa...daca ma conduce el, cu cea mai mare placere. Inca ma doare capul, si imi fierbe stomacul. Nu vreau sa vomit!!! Nu mi-a placut niciodata.
Ca sa fie cat mai multa sare pe rana, Luni m-a sunat DT de la S sa ma intrebe chipurile ce fac. I-am povestit de bb, si ca vrea sa ne vedem. I-am propus sa ne auzim Vineri la un telefon, pt ca intre timp sunt "plecata" din Bucuresti, si ne vedem saptamana viitoare. Este inca dispus sa ma angajeze si vrea sa discutam din nou, ca isi maresc echipa si au nevoie de oameni.
In plus, Marti m-a sunat o tipa de la o agentie de recrutare, are o pozitie de senior deschisa la un fond de investitii specializat pe start-up-uri; I-am zis ca este vorba de Gemisa, a inceput sa rada, ca nu-mi poate zice nici da si nici nu. I-am zis de bb, vrea totusi sa ne vedem, i-am propus sa vorbesca cu DR mai inati si ne mai auzim Miercuri la un telefon. De ce vin toate acum??? Uff...

Miercuri seara (24 Septembrie), a revenit la telefon tipa de la BIA, ca au discutat cu clientul lor (adica Gemisa- sunt sigura ca sunt ei, chiar i-am zis ca-mi era cunoscut numele BIA pt ca Gemisa are actiuni la ei, si sunt singurul fond specializat in start-up-uri) si ca desi este foarte riscant pt ei sa ma angajeze acum, ma invita totusi la un interviu si daca totul merge bine, poate ma iau. Ne vedem Vineri.

Vineri va fi un moment de cumpana in viata mea profesionala: ar trebui sa primesc raspunsul de la B, interviu la BIA pt Gemisa, si sa-l sun pe T- S sa ne vedem saptamana viitoare. Oare care va fi pana la urma...sau poate nici unul?

Joi (25 Septembrie) a primit si Andreea raspuns de la cei de la Altria ca o angajeaza, incepe undeva in Octombrie. Ma bucur pt ea, va avea oricum mai multe de invatat decat cu B.

A venit si mult asteptata zi de Vineri. Concluzia: femeia insarcinata este discriminata de cei din jur, si adica- nu am primit mesaj de la B, fata de la BIA mi-a tot repetat la ce risc enorm se expun ei daca ma angajeaza, iar loialul DT este dispus sa se intalneasca cu mine Marti seara.

Am inceput sa visez...mult, prost si toata noaptea. Culmea este ca dimineata imi aduc aminte ce-am visat, ceea ce de obicei nu se intampla.


Saptamana a 9-a

Luni...a inceput prost. Am ajuns intr-un final la Sanador sa iau rezultatul la cultura de col si sa duc examenul pt urocultura...si surpriza- am Klebsiella pe col; probabil va iesi si in urocultura...ca deh dc tot o am, sa o am peste tot. Se pare ca este un bacil periculos, se si moare din cauza lui. Ce este curios este ca se ia numai din spitale, iar eu nu am fost in spital decat la Euroclinic, Sanador si CMU- banuiala mea este ca am luat de la Sanador...no comment. Deci, o sun pe Dascalu, care-mi recomanda sa astept si urocultura si sa ma duc la ea sa-mi dea reteta, sa nu astept pana pe 22 Octombrie cand aveam programare in mod normal la ea. Tratamentul se face de catre amandoi partenerii, si ca sa fie si mai frumos noi nu mai facusem sex de 2 luni- ca am avut interdictie- deci Mihai nu avea cum sa aiba bacilul ca acum 1 luna nu-l aveam nici eu, si am facut sex Vineri seara...yupi...suntem amandoi infectati...ce "bucurie" :(

Si ca sa continuam cum am inceput, tot nu am primit nimic de la B, asa ca i-am sunat- se pare ca nu s-au hotarat inca, imi dau un raspuns in max 2 zile.

Marti (30 Septembrie) ma suna O de la B si foarte diplomatic imi spune ca m-au placut, ma vor, insa...prin vara anului viitor. Nu chiar asa a sunat mesajul lui, insa cam asta zicea- deci dupa ce nasc si stau cateva luni in postnatal.

Dimineata tot am stari de greata, suportabile insa, mai ales ca pot sa mananc orice. Atata timp cat mananc- nu conteaza ce- nu imi vine sa vomit. Deja m-am ingrasat 1 kg...in ritmul asta mai iau inca 9 kg pe langa cele din sarcina.

Iar visez, visez si iar visez. Il visez pe voinicel, ba este fetita blonda, ba baietel, ba sunt doi- fetita si baiat. In noaptea de Marti spre Miercuri am realizat ca nu mai pot dormi pe burta...deloc. Pana acum reuseam cu greu, punand pumnii sub umeri, astfel incat greutatea corpului statea in umeri, si nu mai solicitam sanii. Insa acum nu mai pot, ma doare burta, si simt o presiune care ma apasa...pur si simplu nu mai pot dormi pe burta...si era pozitia mea favorita :) Problema e ca nu mai pot nici pe spate, ca se lasa sanii in parti, si iar doare. Doar pe parti, insa fara sa strang genunchii la piept (si asta imi placea)...parca imi pierd echilibrul asa...deh...ce nu facem pt voinicel.

Am observat ca mi s-au marit mameloanele si sunt mai movulii. De asemenea sunt mai proeminente si mai evidentiati porii de pe ele; pe zi ce trece am sanii mai sensibili si ma deranjeaza si cand port sutien sau tricou- Mihai ma striga laptarie :(

Marti (30 Septembrie) l-am sunat pe T de la S si i-am zis foarte politicos si diplomat ca-l refuz, nu vin sa ma angajez la ei. Mi se pare foarte curioasa atitudinea lui, imi seamana exact cu cea a lui B de acum 1 an jumate. Cred ca este mult mai mult in spatele acestei dorinte nebune de a lucra pt el.

Tot Marti, mi-am masurat circunferinta mijlocului- 70 cm, o sa tin evidenta sa vad cum evolueaza si cum creste burtica. Cu greutatea, nu stiu ce sa zic...oscileaza, am undeva intre 54 si 55 kg, in functie de zile (precizez ca ma cantaresc dimineata, inainte de masa, dupa ce ma duc la baie).

In wkd trebuie sa ne mutam...imi vine greu...aici am stat prima oara cu Mihai, aici e posibil sa-l fi conceput pe voinicel (cealalta varianta...si mai plauzibila ar fi in cort la mare, pe plaja), aici a fost primul nostru cuibusor de nebunii.

A inceput sa-mi curga nasul...mereu. Nu stiu daca este din cauza sarcinii sau pur si simplu am racit. Partea proasta este ca am din ce in ce mai des stari de voma si ma simt foarte ametita (fara sa iau utrogestan). Si ma doarte burta, sub buric. M-a durut tot wkd-ul, parca imi umbla ceva prin stomac si ma tine cand ma incordez. Ma doare si daca trag un part sau daca ma ridic din pat. Luni ma duc la Dascalu, ca am si rezultatul la urocultura.
Ce mai este frumos si distractiv pt Mihai este ca am inceput sa plang...din orice. Sambata mergeam cu Mihai cu masina spre parintii mei si am inceput sa plang uitandu-ma la copacii uscati de pe strada. Apoi Sambata seara am inceput iar sa plang in pat inainte sa ma culc, mi-am adus eu aminte de niste chestii- asta m-a tinut mai mult decat faza cu copacii.

Saptamana a 10-a

A inceput in forta :( Duminica seara, dupa ce m-am bagat in pat sa ma culc, m-am trezit de 2 ori foarte ametita si aproape cu voma in gura, insa nu am vomat. Nu am fost in stare nici macar sa ma ridic din pat. Luni dimineata (cred ca era in jur de 05-06 ceasul) m-am trezit fff ametita si imi venea sa vomit destul de tare. Toata ziua am fost ametita, desi am mancat- partea buna este ca pot sa mananc orice, nu mi-e sila de mancare. Singura problema o am dimineata cand ma trezesc si ma duc in bucatarie, si daca miroase a mancare (sunt vasele nespalate) ma ia instant starea de greata, iar daca exista deja, atunci se accentueaza.

Durerea de burta persista, cred ca voinicel nu este multumit de ce a gasit in burtica la mami si s-a apucat de curatenia dinainte de Craciun...parca am fluturi in stomac- dupa cum zice melodia. Mi-e frica sa nu miste voinicel si eu sa nu-l simt si sa ratez momentul...oare ce o face pe acolo?


Saptamana a 11-a

Am pierdut datele din aceasta perioada :(


Saptamana a 12-a

Marti (21 Octombrie) am fost cu tati la echo, sa-l vedem pe voinicel. A crescut, are 51g acum, si 172 bps. I-am vazut inimoara, creierul, capul, tot corpul. Tati zicea ca seamana cu el, ca are nasul mare :)...adevarul e ca il are mare...se vede si in poza. Eram asa de fericiti cand am plecat de la spital...dupa echo am facut si testul de sange pt bitest.

Miercuri (22 Octombrie) am fost la control la Dascalu. Mi-a dat scrisoare medicala pt Stroilescu, mi-a luat cultura din col sa verifice daca mai este Klebsiella, in restul sunt ok. Astept rezultatul de la bitest, si o sa o sun cand il am.

In rest...sanii tot cresc, burta nu ma mai doare, insa ma tine, mai ales cand ma intind sau cand dorm pe spate, iar noaptea il visez mereu pe voinicel- fie fata, fie baiat.

Vroiam sa ma laud ca nu mai fac pipi asa des ca inainte, adica de 2-3 ori pe noapte, pt ca Vineri noaptea m-am trezit doar o data, insa Sambata m-am intrecut pe mine insumi: m-am trezit de 4 ori. Acum am revenit la 2-3 ori pe noapte.

duminică, 24 august 2008

Primele semne de sarcina

Tocmai ne intorsesem de la mare, si mi-am facut pe 10 August seara un test de ovulatie, si bucurie mare pe mine, a iesit pozitiv. Desi era cam ciudat pentru ca era a 22-a zi CM, si conform calendarului perioada fertila trebuia sa se termine pe 04 August.
In perioada urmatoare, am mancat extrem de mult- comparand cu cat mananc de obicei. Andreea (colega mea de servici) se minuna de cat mananc, luam si de la mine, si de la ea, cat mai mult. Saptamana a trecut, si eram in asteptarea CM de pe 17 August (28 zile). Duminica dupa-amiaza am realizat ca de fapt rushii nu au venit, insa imi era inca frica sa ma bucur. Mi se intarisera rau calcaiele si mi se umflasera picioarele, nu stiu daca are vre-o legatura. Duminica seara am fot la o nunta. Pe la 10 seara mie deja mi-era somn. La toate nuntile la care am fost pana acum, am stat pana dimineata la tort. Aici nunta incepuse pe la 17, deci speram sa se termine pana la 12. Nu a fost asa, si cum Mihai nu vroia sa plece la 10, ca era prea devreme, am agreat sa plecam la 12. Desi eu conduceam, si mi-era somn de picam. Aveam o stare ciudata, parca umbla ceva prin stomac, si mi-era greata, balonata.
A inceput o noua saptamana si tot cu frica sa nu vina CM. Luni seara am facut un test de sarcina, ca deh...nu mai rezistam, si a iesit negativ. Dezamagire mare, inca mi-era frica sa nu fie o dereglare hormonala din cauza marii (ca am fost la mare cu 1 sapt in urma) si sa vina CM mai tarziu. Intre timp sanii tot cresc, si au inceput sa ma doara putin, prca ma si mananca. Seara la 10:30 cel tarziu sunt deja in pat si visez. Ma mai trezesc naptea sa urinez, si ziua fac des si putin. De asemenea mi se pare mie ca salivez mai mult, si ca am schimbari comportamentale. Mihai rade de mine si zice ca asa sunt in fiecare zi si ca eu am simptomele tuturor gravidelor din lume. Mai astept pana duminica viitoare, pe 24, si daca tot nu vin rushii, luni ma duc si fac un BetaHCG. Intre timp poate ma indur si mai fac un test de sarcina. Este deprimant sa vezi mereu o singura liniuta…vreau 2!!! Si chiar am muncit pentru ele…serios. Cu toate astea, poate sunt nebuna, insa nu pot sa-mi dau seama daca toate astea mi se intampla cu adevarat sau pur si simplu mi le doresc prea tare.
Pana la urma m-am luminat vineri dimineata, pe 22 August, pe la 06:30 dimineata cand am facut un nou test de sarcina. M-am trezit la 06:12 imi venea rau sa fac pipi, insa nu m-am dus imediat la baie, ca imi programasem in dimineata respectiva sa fac testul, si ma gandeam ca dc nu mai am pipi si pe 07:30 cand ma trezesc in mod normal. Dar nu m-am mai putut tine, m-am dus la baie, cu testul si telefonul in mana si am trecut la actiune. Nu m-am uitat la rezultat, ii spusesem deja lui Mihai ca de acum incolo se uita el sa vada si el cum e sa vezi numai o liniuta mereu si de fapt sa-ti doresti doua. Trebuia sa astept 5 minute, asa ca ma plimbam prin casa. Intre timp s-a trezit si Mihai, si i-am dus testul sa se uite. A fost amuzant, ca nu stia cum sa dea capacelul la o parte, era foarte somnoros. Eu nu-mi puteam lua ochii de la el, asteptam sa-i vad reactia...si nimic. La un momendat zice: "Ba...dar cum trebuie sa fie a doua liniuta?". Eu am sarit imediat: "Cum...sunt 2?", mai ca i-am luat testul din mana sa vad. Si erau doua liniute mandre de mama focului. Am bocit putin, ne-am pupat, desi ne era la amandoi un somn teribil. Eu nu am mai putut sa dorm dupa, ma tot uitam la test sa nu dispara a doua liniuta cumva. Primele cuvinte ale lui Mihai au fost: "Dam...voi fi tata!". Am o vaga presimtire ca bebelului nostru ii va placea la mare...sau macar apa, si nu va face ca tati care mereu se vaita ca apa e uda.
In ziua respectiva nu am facut nimic la servici...doar am visat. Mi-am facut programare la ginecologie, de fapt 2, si peste o luna, ca era plin. Am incercat sa fac si la echo, insa tocmai pe 09 Septembrie era liber, asa ca vedem atunci. Intre timp o sa fac BetaHCG-ul si vad ce zice doctorita saptamana viitoare.

joi, 14 august 2008

O altfel de mare

Vineri seara am plecat spre mare.
Si eu si Mihai ne-am luat vineri concediu, insa ca sa rezolvam treburi administrative, si in caz ca terminam mai devreme sa plecam spre mare. La ora 18:00 eram deja in masina, inca in Bucuresti. Drumul nu a fost deloc aglomerat, avand in vedere ca era vineri seara si tot bucurestenaul pleca la mare. Am facut aprox. 3 ore pana in Mamaia. Faceam si mai putin, daca mergeam pe alt drum, care nu intra in Mamaia, se formeaza de la Castelu si duce pana in Novodari, are aprox. 18 km. Am venit pe drumul asta la intoarcere, si este ok.
Cand am ajuns in Mamaia, m-au uimit baietii si fetitele, masinile luxoase si fitele...asa in general. Nu am mai fost de cativa ani in Mamaia...si ma bucur teribil. Noi am mers dupa Mamaia Sat, la camping- Hanul Piratilor. Daca nu gaseam loc acolo, mai aveam de unde alege, pe partea dreapta a drumului mai erau vre-o 2-3 campinguri.
Campingul arata binisor, era plin cand am ajuns noi seara. Am intrat mai intai sa ne uitam daca mai gasim loc, si apoi am platit: 15 RON/ pers si 10 RON/ masina. Am platit doar o noapte, a doua zi la 12:00 trebuia sa eliberam campingul- planuisem sa mergem si in alta parte.
Am gasit pana la urma alt loc, intr-o "campie" de oameni si masini. Ne-am instalat frumos cortul, am pregatit saltelele si sacii de dormit, am mancat si pe la 22:30 eram deja echipati de somn. Masa de seara am luat-o la un restaurant din camping, acceptabila mancarea, insa a durat mult servirea.
Incercam sa adorm. Era prima data cand dormeam la cort. Nu este cel mai confortabil loc de odihna, plus ca noaptea mi-a fost cald la un moment dat si simteam ca nu am aer, si aveam si o stare de calustrofobie; simteam nevoia sa ies la aer, insa eram foarte transpirata. M-am dezbracat si normal ca dupa mi-a fost frig, la un moment dat imi inghetase picioarele.
Noaptea, la 02:37 m-am trezit. Erau niste baieti afara care vorbeau...tare. Au inceput sa clacxoneze si sa strige "buna dimineata". M-am uitat la ceas si am hotarat ca se stricase ceasul meu. Scot capul afara din cort...era intuneric bezna. Am realizat ca in afara de ei se mai auzea muzica de la disco din apropriere, o manea...doua, si alta lume vorbind. Trebuia sa ma astept ca intr-o mare de oameni, cel putin jumate au lasat bunul simt in apa marii.
Dimineata la ora 07 ne-am trezit...se trezisera majoritatea de pe langa noi. Nu aveam incotro. La dusuri era program de apa calda: 07-09, 12-14, 19-21. M-m dus la baie sa ma spal pe dinti...era coada. Noroc ca nu toata lumea se spala, ca altfel stateam acolo toata ziua. Am luat micul dejun in fata cortului, si apoi am plecat spre plaja. Aveam niste bratari primite de la receptie sa aratam ca suntem din camping. Eu le aruncasem cu o seara in urma, ca nu am stiut ce sunt alea. Noroc ca nu ne-au trebuit.
La 08:30 eram deja pe plaja. Era soare, lume multa. Langa camping se construise un cartier luxos de vile, cam nasoala zona, ca era in perimetrul campingului. Plaja era plina de gunoaie si era de-abia dimineata. Apa era plina de alge, cand bagai mainile in apa iti ramaneau numai alge printre degete. Am stat putin la soare, am facut si baie, iar pe la 11:20 ne-a gonit soarele acasa; ardea prea tare, si oricum vroiam sa ne pregatim de plecare.
La apa calda nu dadusera drumul inca, asa ca am strans lucrurile, am mancat, am mers mai repede de data asta, si am plecat spre un loc mai izolat- nu va spun numele ca vreau sa ramana izolat, oricum e complicat.
Dupa un drum de aprox. 1 ora, am ajuns la destinatie. O bucata de drum am mers pe un drum de nisip batatorit. Ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai lui Mihai, si am instalat cortul pe plaja, langa ei. Plaja era goala, mai erau cateva corturi, dar la mare distanta de noi.
Apa era mult mai curata, la fel si plaja. Batea in schimb foarte tare vantul, si am simtit destul de mult noaptea pentru ca era marea agitata si falfaia cortul (scuzati cuvantul...nu am gasit altul mai bun).
Am facut plaja, baie, Mihai s-a jucat cu un zmeu, iar seara ne-am bagat in cort. A durat ceva pana m-am obisnut cu vantul si cu zgomotul marii. Aveam impresia ca cineva se plimba in jurul cortului, insa era doar nisipul rascolit de vant. Am adormit cu greu, si m-am trezit des. Era foarte cald in cort. La un moment dat am scos capul afara, erau fff multe stele si foarte intuneric, nu se vedeau decat luminile de la vapoare de pe mare. Nu am stat decat 5 secunde ca picam de somn. Am mai vazut asa multe stele acum vre-o 4 ani, la Moeciu- prima mea excursie cu Mihai.
Dimineata ne-am trezit la 05:30 sa vedem rasaritul, se orpise si vantul. Era nor, ne-am culcat la loc. Ne-am trezit din nou pe la 09, am facut o baie in mare, am luat micul dejun si ne-am strans lucrurile.
Am plecat intr-o mica excursie cu masina, inspre Delta. Vroiam sa mergem mai departe, insa nu ne-au lasat sa trecem, ne-au cerut autorizatie de la Apele Romane- adica spaga. Am ales sa nu le dam, si ne-am intors.
Ceilalti au plecat spre Bucuresti, noi ne-am intors si am luat masa la cherhana; buna mancarea- numai peste, insa scumpa. Am mai facut o repriza de plaja si baie, si pe la 16:30 am plecat. La 17 eram in Navodari, iar la 20:00 deja acasa, despachetam. Drumul a fost oarecum lejer, avand in vedre ca era duminica seara.
Mi-a placut linistea si libertatea oferita de marea goala de oameni, fara geamandura si oameni pe langa noi pe plaja. Mi-a placut sunetul marii noaptea.

sâmbătă, 26 iulie 2008

When a man loves a woman

Pe 21 Iulie 2007 am implinit un an de casnicie. Mi-am adus aminte cu nostalgie si cu putina tristete de acea zi, deoarece a fost plina de evneminete, unele mai putin placute. Insa a trecut, suntem sanatosi si inca ne iubim...asa ce ce-a fost nu mai conteaza.
I-am luat sotului cadou un volan pentru PC. I l-am dat pe 13, pe 14 Iulie implineam un an de la cununia civila. Oricum nu mai rezistam, de-abia asteptam sa i-l dau, era ascuns pe balcon. Mai planuiam si un al doilea cadou pentru ziua de 21...dar nu a iesit, il va primi mai incolo putin. Dupa ce i-am dat volanul, am aflat ca il puteam gasi la jumate de pret la alte magazine...e bine de stiut pentru data viitaore.
Eu am primit pe 21 un cos cu 23 de trandafiri. L-am primit la servici, mi l-a adus un baiat de la floraria unde ii comandase, impreuna cu o felicitare cu mesajul: "Ti-am trimis 23 de mesageri rosii care sa iti spuna ca te iuebec". Tremuram toata cand am semnat pentru primirea pachetului; nici in ziua nuntii nu am fost asa emotionata, da fapt atunci m-au eclipsat alte evenimente si am sfarsit prin a nu mai simti nimic. Si acum mai am cosuletul, trandafirii inca se tin bine. O sa il pastrez o vreme, chiar daca s-au ofilit...poate pana la anul cand mai primesc inca unul :)
Seara am fost la restaurant Thalassina, unul cu specific grecesc. Restaurantul destul de dragut si cochet, si nu foarte scump. Mancarea a fost foarte buna, iar servirea ireprosabila. Am mancat salata de vinete si tarama- este o salata de icre roz, ceapa nu se simte mai deloc, iar culoarea roze vine de la putin suc de sfecla adaugat in salata, noi credeam ca sunt icrele roz. Mihai a luat calamar la tigaie cu orez, iar eu file de ton cu orez. File-ul meu a fost foarte bun, tonul nu are acelasi gust ca cel din conserva, iar calamarul si acela foarte bun, insa putin cam iute. Comandasem si desert, insa am renuntat ca eram plini amandoi.
Apoi am facut o plimbare romantica pe inserat pana la metrou la Victoriei si ne-am dus acasa, unde ne astepta Trufi infometata si cu o dorinta mare de a merge pe afara.
Am adormit repede si am visat frumos; nu ma stiu ce...dar era frumos.
Nu prea am primit felicitari, cu mici exceptii: bunicii mei, si mama lu' Mihai. Restul...erau ocupati. Ne-au mai felictat Codruta si Valeriu, carora le multumesc mult...asa in general...ei s-au casatorit la o saptamana dupa noi.
Nasii nostri...sa ne traiasca...dar fara noi. Nu ne-au felicitat, pe 22 Iulie am incurcat eu datele si am crezut ca este ziua nasei si am sunat-o sa-i zic la multi ani, si atunci mi-a zis si ea pentru 21 si ca ma suna mai incolo sa vorbim (convorbirea a durat cca. 1 min)...sanatate.
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template