marți, 30 noiembrie 2010

Copilul lui Noe de Eric Schmitt

Schmitt m-a atras imediat ce am vazut la teatru "Oscar si Tanti Roz" (din pacate povestea din urma nu am gasit-o in librarii, desi mi-am dorit-o). Copilul lui Noe se aseamana oarecum cu cealalta poveste prin prisma copilului neajutorat si coplesit de probleme si necazuri, care isi gaseste intr-un final salvarea, daca nu macar alinarea intr-un personaj mitic, Noe.
Lectura este scurta, usor de parcurs, dar te urmareste mult timp dupa aceea. Este vorba deste un baietel evreu care este prins in mrejele luptei pentru supravietuire. La finalul luptei va iesi el invingator? Va invit cu drag sa cititi povestea lui Joseph.

Lectura placuta!

vineri, 26 noiembrie 2010

Ciuperci calite


Deoarece niciodata nu reuseam sa gatesc ciuperci calite si rezultatul era foarte inchis la culoare, am decis sa ma documentez mai bine. Asadar, se iau cateva ciuperci proaspete (nu trebuie sa aiba pete sau parti moi). Ciupercile NU se spala cu apa si nici NU se curata de pielita. Se sterg doar cu un prosop de pamant daca este cazul (cand sunt proaspete se curata foarte usor). Se toaca dupa preferinte, si se aseaza intr-un vas; peste ciuperci se toarna apoi zeama de lamaie- o sa intrebati cat, cat sa le stropeasca nitel, si amestecati bine sa ajunga la toate :) Se calesc apoi ciupercile in putin unt, asa cum procedati de obicei, cu mentiunea ca nu se pun ciupercile gramada in tigaie sa nu le poti intoarce usor, ci trebuie sa stea lejer la calit, nu inghesuite. Se calesc cateva minute cat sa se inmoaie (depinde de cat de mari au fost tocate initial). Astfel ciupercile isi pastreaza culoarea initiala si sunt foarte gustoase si aratoase.

Va doresc spor la gatit si pofta buna!

joi, 25 noiembrie 2010

Doctor Jivago de Boris Pasternak

Boris Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1958. Cea mai cunoscuta si de valoare opera a sa este Doctor Jivago, o poveste cutremuratoare a Rusiei la inceput de secol XX. 
Se remarca un tanar doctor casatorit cu femeia care ii impartaseste dragostea, dar care ii va schimba viata. Toate deciziile Doctorului Jivago sunt luate cu gandul si dorul de familie, si marcate oarecum de intalnirile intamplatoare cu femeia iubita. 
Povestea mi-a placut foarte mult, desi este lunga si foarte incurcata: in primul rand am avut mari dificultati sa retin numele protagonistilor, mai ales ca se popula fiecare pagina de diminutive si "porecle" (gen Dr Jivago este Iuri, Andreeevici, Iuriciko etc) care m-au derutat total; apoi actiunea se succede in planuri care initial nu au legatura unele cu celalalte, dar pe parcurs se intrepatund, si daca nu le-am inteles de la inceput, nu am putut face legatura cu ele (asta m-a derutat mult si a trebuit sa revin la paginile de la inceputul cartii). Finalul m-a luat pe nepregatite, pentru ca il asteptam in alt moment al povestii.
Romanul a fost ecranizat de mai multe ori, cea mai reusita fiind cea din 1965 cu David Lean, Omar Sharif si Julie Christie.
Va recomand cartea cu marte drag, atentie insa, nu lungiti lectura, pentru ca veti uita amanunte importante (eu eram cat pe ce sa renunt la carte, pentru ca ma incurcasem rau). 

Lectura placuta!

marți, 23 noiembrie 2010

Gratar de Noiembrie

Cu totii ne-am bucurat in prima jumatate a lunii Noiembrie de vremea frumoasa si calduroasa, de parca nici nu ne pregateam de zapada. Si uite asa am scos din fundul sifonierului bluzele cu maneca scurta si jachetele vaporoase de vara. Si cum tot era vreme frumoasa si insorita si buget de austeritate, am hotarat (cu greu) sa mergem la un gratar in Parcul Vacaresti (era cea mai apropiata locatie accesibila usor si repede) impreuna cu niste preieteni. Asa ca Sambata, 13 Noiembrie, cand am iesit in parc cu Ilinca am prospectat terenul nitel: afara in jur de 20 grade (se anuntau pentru a doua zi si mai multe), gratar aveai voie sa faci (aveam eu o idee cum ca nu te lasa decat vara :) ) si chiar erau 2 gratare (din 25-30 nu stiu cate sunt exact) fumegand si mirosul de friptura ne ametea deja burtile goale si obosite dupa dat in toate leaganele posibile si alergat prin tot parcul.
Duminica, dupa micul dejun si facut bagaje (de fapt noi un rucsac cu vesela, prosoape si altele necesare si Ilinca alt rucsac cu diverse- in care am uitat sa bag jucarii...ups), ne-am dus la o scurta sesiune de shopping: ceafa de porc, copane de pui dezosate si legume pentru salata. Am ajuns in parc la locul cu gratare in jur de 11:30 si am avut de unde alege si gratar si masa (de fapt este o buturuga mare si groasa cu altele mici pe langa ea, drept scaune). Mai erau deja altii ca si noi pe acolo, chiar o familie langa noi la ora 12 deja manca (si cum Ilinca se holba in gurile ei, a primit o copanel pe care l-a mancat partial cu mare pofta). In jurul orei 13 toate gratarele erau ocupate, fum era din plin, mese ocupate in totalitate, si toata pajistea dimprejur plina de oameni, copii, catei.Gratarele nu au grilajul de metal pe care asezi carnea pe el, ci il primesti de la ghiseu de langa zona cu pricina, pe baza cartii de identitate. Mihai era gata gata sa se duca acasa sa ia grilajul de la gratarul nostru, pentru ca nu este afisata nicaieri informatia.
Dupa ce am terminat si noi gratarul si ne-am asezat la masa, evident ca Ilinca nu a vrut sa manance de la noi, si cum nu luasem mancare de acasa pentru ea; am presupus ca va manca carne si ca ne intoarcem oricum repede acasa) a stat nemancata (ziceam noi, dar ea mititica a mancat si jumatate de banana, si alta bucata de copan de la alta familie, si un pic de briosa...si uite asa la 15:30 Ilinca plangea de oboseala.
Cand ne-am apucat sa strangem deja ne-au atacat randul 2: vreo 3 familii care venisera sa ne ia locul la masa, cat si gratarul; castigatorul nu a fost decat unul.
In final, a iesit totul bine. Este buna ideea de un gratar rapid in parc: scutesti drumul pana la padure, unde este si aglomerat si muzica de toate felurile peste tot. Aici nu a fost muzica deloc, insa aglomerat peste masura., si fumul zbura peste tot in jurul nostru. Poate la anul mai incercam o tura.

duminică, 21 noiembrie 2010

Scoala ursilor de Hiroyuki Aihara

Ce fac oare 12 ursuleti la scoala? Poti afla daca citesti impreuna cu copilul tau Scoala Ursilor. O poveste frumoasa despre 11 ursuleti si surioara lor mai mica, neastamparata Jackie, si despre ce fac ei in timpul orelor de desen, sport sau la masa. Ilustratiile sunt si ele tare dragalase. Va invit sa cititi cartea si sa urmariti aventurile ursuletior si a nazdravanei Jackie.

Lectura placuta!
 

Retete si povesti Copyright © 2009 Cookiez is Designed by Ipietoon for Free Blogger Template